Sistematica plantelor

☺licheni 20 000 specii

☺alge 23 000 specii

☺muschi 24 000 specii

☺ferigi 10 000 specii

☺gimnosperme 700 specii

☺angiosperme 290. 000 specii

Botanica sistematica sau Sistematica plantelor este stiinta biologica care se ocupa cu studiul clasificarii plantelor in unitati sistematice, pe baza gradului de inrudire si de evolutie filogenetica, in vederea alcatuirii unui sistem filogenetic al lumii plantelor si, implicit, al lumii vii.

Pentru a fi clasificate intr-un sistem filogenetic, plantele trebuie analizate (diagnosticate).

Botanica sistematica foloseste cercetarile oferite de citologie, histologie, morfologie, embriologie, citogenetica, fiziologie, corologie, ecologie, geobotanica, fitocenologie, paleontologie, palinologie, fitopatologie, fitochimie, filogenie moleculara, imunologie.

Chemotaxonomia - stiinta care clasifica plantele dupa asemanarea chimica. Dovedeste ca plantele cu aceeasi origine au si produsi chimici comuni. Bunaoara, daca o specie prezinta un compus metabolic secundar valoros (principiu activ) se asteapta ca si alta specie inrudita sa contina acelasi principiu activ. Chemotaxonomia contribuie la cunoasterea cantitativa si calitativa a resurselor naturale vegetale cu diferite principii active.

Taxonomie si nomenclatura

Taxonomia. In botanica sistematica, toate unitatile de clasificare, indiferent de categorie, se numesc taxoni, taxonomia fiind stiinta care se ocupa cu principiile (regulile) de clasificare a plantelor.

Specia este unitatea fundamentala in organizarea lumii vii. Reprezinta un nivel superior de organizare a lumii vii, o categorie istorica, reala, dinamica. Taxonomic, constituie unitatea de baza in clasificarea lumii vii.

Conceptii despre specie

Primul care a definit categoria de specie a fost botanistul englez J. Ray (1686).

Conceptia fixista, creationista, elaborata de Linne, care in lucrarea ,,Philosophia Botanica" (1751), afirma ca ,, exista atatea specii cate forme diferite a creat de la inceput fiinta divina", priveste specia ca o categorie cu caractere invariabile. Este nestiintifica, nu corespunde realitatii din natura.

Conceptia evolutionista (stiintifica) elaborata de Darwin si expusa in lucrarea ,,Originea speciilor" (1859), acceptata de majoritatea biologilor , priveste specia ca o realitate obiectiva cu caracter istoric, fiind rezultatul unui proces lung de evolutie.

Forma fundamentala de existenta a speciei este populatia. Speciile pot fi reprezentate de o singura populatie sau de mai multe populatii.

Definitia speciei. In conceptia actuala, specia poate fi definita ca un ansamblu de populatii, rase geografice si subspecii care au acelasi fond genetic si intre care poate avea loc un schimb reciproc nelimitat de gene, dar care sunt izolate de alte specii prin mecanisme care impiedica incrucisarea sau reproducerea hibrizilor cand ei sunt produsi.

Statutul speciei. Specia are urmatorul statut:

1.este unitatea taxonomica fundamentala a lumii vii;

2. este o unitate biologica fundamentala a lumii vii;

3. in ierarhia biologica este un sistem ce reprezinta un nivel de organizare a lumii viii;

4. este unitatea de baza a ecologiei, constituind un element important al ecosistemului unde are 3 roluri: transferul material, energetic si informational;

5. din specie (populatie) deriva taxonii superiori acesteia, fiind unitatea de baza a evolutiei transspecifice (dintre specii), a evolutiei biologice in ansamblu.

Caracteristicile speciei. Specia prezinta 2 caracteristici: caracterul conservativ si caracterul evolutiv.

Caracterul conservativ Procesul de formare a unei specii dureaza sute de mii de ani. Dupa ce s-a stabilizat, specia traieste 500 000 pecie, mai adaptata (speciatie), sau poate sa dispara definitiv, mai ales in conditiile actuale de poluare a mediului.

Taxonii infraspecifici. Variabilitatea, proprietatea universala a speciilor (populatiilor) si diferentierea divergenta, determina in cadrul speciei subunitati sau taxoni infraspecifici ca: subspecia (ssp.), varietatea (var.). Alte unitati infraspecifice, de rang mai mic, sunt: forma (f), biotipul, soiul sau cultivarul (cv.), chemovarietatea (chvar.). La plantele cultivate se folosesc urmatorii taxoni infraspecifici: subspecia, convarietatea, varietatea si cultivarul (soiul).

Taxonii supraspecifici, unitatile superioare speciei, sunt: genul, familia, ordinul, clasa, filumul (increngatura), regnul. Aceste unitati pot avea, la randul lor, subunitati de rang superior sau inferior precum: subfamilia, supraordinul, subordinul, subclasa.

Genul incadreaza mai multe specii inrudite intre ele. Poate fi monotipic, reprezentat de o singura specie.

Familia grupeaza mai multe genuri inrudite cu origine comuna.

Ordinul cuprinde mai multe familii inrudite, intre ele avand caractere generale asemanatoare.

Clasa reuneste mai multe ordine cu caractere morfologice comune, cu mare valoare sistematica.

Filumul (increngatura) grupeaza mai multe clase. Acest taxon se bazeaza pe caractere comune generale.

Nomenclatura denumeste taxonii.

Linne in lucrarea ,,Species Plantarum" (1753) a generalizat in stiinta nomenclatura binara. Denumirea stiintifica a taxonilor este stabilita de Codul International de Nomenclatura Botanica.

Conform nomenclaturii binare, fiecare specie este denumita prin doua cuvinte latine sau latinizate.

Primul cuvant reprezinta genul (numele genului), este scris cu majuscula, iar al doilea reprezinta numele speciei, se scrie cu litera mica. Ex: Solanum (genul) tuberosum (specia).

Denumirile generice sunt substantive. Acestea au origini diferite: in limba latina (ex. Populus), in limba greaca (ex. Helianthus - antos=floare, Arctium), in limba araba (ex Oryza), in mitologie (ex. Narcissus, Adonis) sau provin din numele latinizat al unor personalitati, in special botanisti (ex. Linnaea, Zinnia, Vaucheria, Magnolia).

Denumirile specifice sunt adjective latinizate. Reprezinta diferite semnificatii (insusiri, caractere): morfologice (ex. Lavandula angustifolia, Hypericum perforatum - sunatoarea, Prunus spinosa - porumbar), ecologice (ex. Nigella arvensis, Mentha aquatica), fenologice (ex. Colchicum autumnale), geografice (ex. Phytolacca americana, Dracocephalum moldavica), tinctoriale, de a colora (ex. Alkanna tintoria, Digitalis purpurea), actiuni biologice (ex. Papaver somniferum).

La speciile hibride, intre cele doua nume, se intercaleaza semnul x (ex. Populus x canadensis, Mentha x piperita). Dupa numele speciei se trece numele prescurtat al autorului care a descris, prima data, specia (ex. Achillea millefolium L.; L.=Linne).

Unitatile taxonomice, terminatiile specifice pentru denumirea taxonilor superiori genului si incadrarea sistematica a speciei Achillea millefolium L.

La ciuperci, pentru denumirea increngaturii se adauga sufixul mycota (ex. increngatura Eumycota) iar pentru denumirea clasei se adauga sufixul mycetes (ex. clasa Ascomycetes).

La alge, pentru denumirea familiei, se adauga sufixul phyceae (ex, clasa Chlorophyceae - algele verzi).