DOCUMENTE CARE OBIECTIVEAZA CONTINUTURILE PROCESULUI EDUCATIONAL

Continuturile instruirii care au fostselectate sunt concretizate intr-o serie de obiective curriculare. Cele mai importante sunt:

Planul de invatamant care reprezinta primul document care obiectiveaza continuturile educationale. El este important pentru ca, prin felul in care este conceput, reda politica educationala a statului in care se desfasoara activitatea educationala. Ca structura, planul reprezinta disciplinele de studiu care se parcurg. Planul de invatamant reprezinta numarul de ore care se aloca fiecarei discipline atat la nivel saptamanal cat si la nivelul anului scolar, contine succesiunea perioadelor de instruire si a vacantelor si in unele cazuri planul prezinta statutul pe care il are o disciplina si modul in care se face evaluarea. Disciplinele care intra in structura planului de invatamant sunt grupate pe trunchiuri sau module de discipline. Planurile de invatamant trebuie elaborate riguros, astfel incat sa se respecte cerintele legate de necesitatea stabilirii unor corelatii care trebuie sa se regaseasca la nivelul planurilor de invatamant pe plan vertical si pe plan orizontal. Disciplinele trebuiesc ierarhizate favorizand disciplinele care se vor parcurge in anii urmatori. Exigentele care au in vedere corelatiile ce se stabilesc pe orizontala se refera la faptul ca in structura planului de invatamant disciplinele trebuiesc plasata astfel incat sa se poata realiza corelatia intre disciplinele din acelasi an. Daca nu se respecta aceste cerinte rezulta cazuri cand intelegerea unei anumite discipline nu poate fi realizata pentru ca elevii nu poseda continuturi dintr-o alta disciplina care se va parcurge ulterior dar care conditioneaza intelegerea primeia.

Caracteristici: planurile de invatamant au un caracter national si de obligativitate pentru toate cadrele didactice astfel incat nu se admit imixtiuni in modificarea planului, nici in introducerea unor noi discipline sau in eliminarea lor.

Elaborarea planurilor de invatamant: se realizeaza de catre servicii de specialitate curriculare care se gasesc la nivelul Ministerului Invatamantului din fiecare tara, dar exista cazuri cand pentru anumite profile, aceste planuri sa fie elaborate de catre alte instante. Indiferent de cine elaboreaza planul de invatamant, acest instrument trebuie aprobat de Ministerul Educatiei si trebuie verificat periodic pentru a se constata daca in structura lui au fost operate modificari. In privinta modificarilor se poate spune ca unele ajustari mici pot fi operate la nivelul planului de invatamant la perioade mai scurte de timp. Schimbarile majore se fac in cadrul reformelor structurale ale sistemului de invatamant.

Programele analitice reprezinta o obiectivare mai concreta a continuturilor educationale pentru ca la nivelul acestora sunt redate continuturile care apartin unei singure discipline. Programele analitice cuprind:

A)    Materia structurata pe capitole si subcapitole.

B)     Numarul de ore alocat fiecarui capitol parcurs.

C)    Indicarea standardelor minimale pe care le vor atinge elevii pentru a putea trece in urmatorul an.

D)    Prezentarea unor indicatii metodice pe care profesorul le poate avea in vedere in predarea unor continuturi.

E)     Unele teme suplimentare pentru cazul cand elevii sunt mai motivati si cand ei pot viza continuturi care nu au caracter de obligativitate.

Programele analitice contin o serie de exigente legate de:

a.       Rigurozitatea stiintifica a continuturilor-aceste continuturi trebuie sa fie actualizate la evolutia stiintei respective, adica aceste stiinte sa nu fie alterate astfel incat sa se creeze dificultati de intelegere ale elevilor.

b.      Corelarea continuturilor la nevoile reclamate-trebuiesc incluse continuturi care contribuie la formarea unor specialisti.

c.       Coerenta interna a programei-continuturile trebuie ierarhizate astfel incat sa constituie o inaintare care sa respecte logica stiintifica sa care sa favorizeze intelegerea.

d.      Coerenta externa a programei-continuturile trebuiesc ierarhizate astfel incat sa existe legaturi intre discipline.

Tipologia programelor analitice-nu mai sunt programe unice, fixe. Gaston Mialaret vorbeste de mai multe tipuri de programe analitice. Se face o distinctie intre programele analitice cu caracter fix si programele analitice cadru. Primele, se caracterizeaza prin temele care sunt incluse si care trebuie sa se parcurga obligatoriu. La programele analitice cadru temele apar listate dar profesorul nu este obligat sa le parcurga daca posibilitatile elevilor nu sustin acest demers, se parcurg numai unele dintre temele listate. Programele analitice au un caracter orientativ. Programele analitive fixe sunt disociabile in:

A.     Programe centrate pe disciplina-care sunt concepute astfel incat ierarhizarea temelor respecta logica stiintei respective si asigura o intelegere a intregului continut.programa trebuie parcursa in ordinea fixata.

B.     Programe centrate pe interesele elevilor-sunt concepute astfel incat sa nu se respecte automat logica ci sa se aiba in vedere onorarea intereselor elevilor. Aceste programe contin teme pe care profesorul le poate parcurge la nivelul unei anumite clase, ramanand la atitudinea lui cand sa aleaga acest moment.

Aceasta tipologie este importanta pentru ca flexibilizeaza continuturile si onoreaza interesele si trebuintele elevilor existente pe anumite nivele ale scolaritatii. In cazul disciplinelor fundamentale este mai indicat ca programele analitice sa fie programe centrate pe disciplina, iar la alte discipline mai putin importante, continuturile sa fie prezente si sub forma unor programe cadru.

Etapele realizarii programelor analitice:

Conceperea programei analitice-listarea temelor din structura programei.

Experimentarea programei pe un esantion reprezentativ-dupa prim aplicare a programei se pot vedea calitatile si neajunsurile.

Extinderea programei-aplicarea pe un numar mai mare de elevi. Se verifica calitatile programei si se incearca inlaturarea dificultatilor.

Generalizarea-programa se extinde pe intreg planul scolar.

Cadrele didactice pot sa se raporteze diferit la aceste instrumente. Ar fi 3 posibilitati in care ar putea sa se situeze personalul didactic fata de programe:

a.       Cadrul didactic parcurge programa in succesiunea in care exista temele la nivelul programei si in parcurgerea continuturilor corespunzatoare la nivelul manualului care este modalitatea cea mai usoara care nu presupune un effort deosebit pentru ca profesorul se face purtatorul de cuvant al autorilor care au elaborat acea programa. Vehiculand valorile selectate de persoane straine, exista riscul ca profesorul sa nu fie de acord cu optiunile sau cu modalitatea de prezentare a autorilor. Aceasta rezerva este justificata. Critica legata de manuale vizeaza impartasirea valorilor la care ei adera si a prejudecatilor autorilor de catre elevi.

b.      Plecand de la obiective educationale prestabilite, cadrul didactic face selectia continuturilor, o munca foarte mare la care multe cadre didactice nu consimt; ponderea diverselor categorii de obiective educationale la nivelul continuturilor.

c.       Au in vedere continuturile din manuale, iau in vedere si obiectivele terminale pe care le stabilesc in functie de caracteristicile psihoindividuale a elevilor cu care lucreaza. Cadrele ating si obiective educationale institutionale dar si adapteaza continuturi si le personalizeaza, facandu-le mai inteligibile.

Manualul scolar-deosebirea dintre programa si manual este ca la nivelul manualului continuturile sunt redate sub o forma prelucrata astfel incat ele sa fie intelese de elevi si sa poata realiza o serie de aplicatii care vor favoriza transpunerea lor in practica. Exigentele la manualele scolare pot fi grupate astfel:

Psihopedagogice-manualele trebuiesc concepute astfel incat ele sa realizeze o serie de functii: cognitiva, structurare a invatarii, motivationala, estetica, etc.

Igienico-sanitara-manualul scolar trebuie sa corespunda unor cerinte legate de calitatea materialului pe care se tipareste, cerinte legate de culoare, de caractere si de modul in care sunt tiparite textele.

METODE DE INVATAMANT

Metoda reprezinta calea de transmitere a continuturilor educationale spre elevi astfel incat prin continuturi sa poata fi asimilate, intelese, exersate si aplicate. Procedeul didactic desemneaza un mod practic de actiune a profesorului asupra unui anumit continut. Metodele de educatie pot dobandi statutul de principiu, actiunea lor se va limita si se va circumscrie la un anumit context al instruirii. Metodele ca variabile ale procesului de invatamant-exista sanse ca obiectivele si continuturile sa fie alterate sau ca metodele sa fie corect selectionate dar la modul practic sa nu fie aplicate corespunzator.

Clasificarea metodelor:

Din punct de vedere cronoligic, sunt metode traditionale si metode moderne.

Din punctul de vedere al gradului de activism pe care il confera instruirii, sunt metode pasive si metode active.

Paralela intre metodele traditionale si cele moderne:

TRADITIONALE MODERNE