DIN VATRA DORNEI SPRE"CETATILE CALIMANULUI"

Vatra Dornei, pitoreasca asezare a nordului carpatic, se rasfira printre pajisti si finete acoperite, din primavara pina in toamna, de puzderie de flori viu colorate, in plina iarna covorul de zapada invaluie pasunile si ne atrage staruitor sa parcurgem potecile de munte lunecind pe schiuri.

Arcada de piatra, care imbratiseaza apele involburate ale Dornei, ne duce, din cocheta gara - castel medieval zugravit pe fundalul verde al cortinei de brazi ce coboara din dealul Runcului - in parcul bailor si la intrare intilnim sageata si marcajul triunghi albastru, cu indicatia: Vatra Dornei - Doisprezece Apostoli - 9 ore; Terasa Veverita - Dealul Negru, 5 km - 3 ore, care ne calauzeste pasii spre crestele inalte ale Calimanului pe cel mai frumos traseu.al uriasei cupole vulcanice, in virful Dealului Negru duce si telescaunul cu lungimea de 3250 m, cu plecarea din strada Negresti, din apropierea bailor (in spatele frumoaselor hoteluri Caliman si Bradu), care transporta 300 de persoane pe ora, cu o diferenta de nivel de peste 500 m (800-1301,3 m). O statie intermediara face legatura cu trambulina de schi. La capatul liniei ne intimpina un bufet cu terasa si un foisor original in stil dornean, de unde admiram intreaga panorama a Tarii Dornelor: spre nord-vest Ousorul, uriasa cusma de zapada; la nord, pintenul Runcului pe care se rasfata "castelul' din lemn al cabanei, iar Birnarelul sta de straja spre Soare-rasare; masivul Giumalau, sprijinit de contraforturi. se inalta falnic printre muntii Dornelor; apoi Raraul cu castelul sau de argint dominat de Pietrele Doamnei si dincolo de spintecatura Bistritei, creasta crenelata a Pietrosului ce sclipeste scaldata in soare; in sud si sud-vest peste norodul de maguri, in trei arcuri mari, isi profileaza spinarile pe albastrul cerului, Calimanul, iar la poalele lui cotlonul Tarii Dornelor; spre vest si nord-vest, Magura ce pare ca se prelungeste cu Inaul si Pietrosul Rodnei.

Ne indreptam spre sud-vest, urcam domol si ajungem in Poiana Spinzului si coborim in Poiana Snopului cu numeroase stine si pilcuri de molizi. Poteca urca spre vf Serba, se domoleste apoi si strabate un platou in care jnepenii si ienuperii inainteaza cautind sa acopere pasunea.

Drumul nostru urmareste cumpana apelor ce separa Neagra de Dorna, pe semicercul vestic al calderei imensa pilnie implintata in inima Calimanului pe unde odinioara se revarsa potopul de nori arzatori si topitura de lava incandescenta, care a construit gigantica cupola.

La Apa Rece ne paraseste triunghiul albastru care ne-a insotit pasii de la Vatra Dornei si pe drumul de creasta - promontoriu ce separa bazinetul Sarului de acela al Poienii - ne va calauzi punctul rosu care a urcat din stinga (est), din Neagra Sarului. De la Apa Rece ne indreptam spre sud pe cararea larga care strabate un platou urcind domol si dupa 2 km ajungem in vf. Lucaciu (1770 m), poarta de intrare in "Cetatile' Calimanului cu minunatele "statui' risipite pe o distanta de 13 km, pina dincolo de vf. Tamaului.

Ne asezam pe o stinca ferita de zapada si ne odihnim incalzindu-ne la soare inviorati, privim norodul de stinci ce ne atine calea spre Doisprezece Apostoli. Curioase papusi construite din fragmente de lava cimentate, ce par adunate pentru un spectacol de gala pe scena nesfirsita, acoperita de uriasul covor argintiu din fata Lucaciului. Contemplam frumosul "Guster', "Camila' si celelalte forme bizare ce maresc curiozitatea si amplifica fantezia. Puzderie de stinci ingramadite sau ravasite in jurul Lucaciului.

Am strabatut din Vatra Dornei la vf. Lucaciu cale lunga ce depaseste 25 km si in fata noastra se deschide un drum strajuit de numeroase sculpturi "suprarealiste' ce apartin grupului Doisprezece Apostoli.

Razele soarelui sclipesc si invaluie in lumina minunatele statui, fantezii marete pe care numai natura le poate zamisli. In drum ne rasare "Mosul' cu parul caruntit, cu sprintenele albite si cu fruntea brazdata de ridurile unei vieti indelungate Zarim o stinca ce priveste spre marele stapin: o contemplam si in fantezia noastra o asemanam cu Statuia lui Ramses al II-lea. In fata grupului ca un strajer al marelui batrin apare o stinca inalta, zvelta, cu parul buclat asemenea unui general napoleonian.

Parasim frumosul "Maresal', ocolim bradutii si jnepenisul, ne strecuram printre oceanul verde pudrat cu zapada si coborim pe Piciorul Hirlei (punct albastru); in drum admiram Godzila si pe sub Portile Hirlei ne indreptam spre Gura Haitii, asezare pe unde razbate soseaua betonata a Calimanului ce face legatura cu Vatra Dornei.

Daca vremea ne ajuta, din stravechiul "Olimp' al celor Doisprezece Apostoli, coborim in saua adinca ce ne separa de Pietrele Rosii (4 km). Visam cu ochii deschisi o lume fantastica, un splendid castel cu ogive gotice, portal frumos sculptat, turnuri crenelate si strajeri inalti - Dragonii - care scruteaza zarea pina departe. Ne despartim cu regret de "castelul" parca din ,,O mie si una de nopti', al Pietrelor Rosii lunecind pe schiuri spre "cetatea" Tamaului. Numeroase ciuperci si turnuri crenelate completeaza decorul. Crucea albastra ne calauzeste spre est (la stinga) catre valea Haitii, unde intilnim marcajul cruce rosie ce face legatura cu satul Gura Haitii, de unde autobuzul ne duce spre Vatra Dornei.