GEOGRAFIA RESURSELOR SI ECONOMIA MEDIULUI

GEOGRAFIA RESURSELOR SI ECONOMIA MEDIULUI

I.       CONCEPTUL DE RESURSE NATURALE

Prin resurse naturale sunt intelese mijloacele de existenta oferite omului de mediul natural si totodata toate acele combinatii ale omului existente in natura si care pot fi utile societatii omenesti.

Caracteristicile resurselor naturale, cat si repartitiile lor sunt determinate de legile care guverneaza natura. Potrivit unei conceptii ale ONU, in sfera acestei notiuni ar intra si acele elemente din natura cunoscute sub denumirea de conditii naturale ( relief, clima, soluri, vegetatie, fauna).

Clasificarea resurselor naturale

A.    Dupa criteriul repartitiei spatiale (geografic)

a. Resurse extraterestre si atmosferice

Ex. energia solara, eoliana, diferite componente ale atmosferei;

b. Resurse ale hidrosferei

care apartin Oceanului Planetar (resurse energetice, substante minerale utile);

apele continentale (apele subterane, hidroenergetice, apele folosite pentru industrie, agricultura si apele menajere)

c. Resurse ale litosferei:

combustibili fosili: carbune, petrol;

substante minerale utile: aur, argint, plumb, zinc;

rocile pentru constructii: siturile cristaline, granit;

solul.

d. Resurse ale Biosferei:

de natura vegetala;

de natura animala.

B.    Dupa criteriul modului de folosinta

e. Resurse energetice: toate resursele care produc energie: combustibili fosili, forta apei, lemnul, forta vantului, energia solara.

f. Resurse de materii prime industriale:

minereuri feroase si neferoase;

lemnul;

unele gaze din componenta atmosferei.

g. Resursele alimentare:

de natura vegetala;

de natura animala.

C.    Dupa criteriul locului de folosinta

transportabile: lemnul

netran: energia mareelor, energia valurilor, solul

D.    Dupa criteriul gradului de cunoastere

1. resursele cunoscute (exploatabile)

2. resurse cunoscute paramarginale si submarginale (exploatarea lor este nerentabila)

3. resurse nedescoperite (presupuse) si sunt presupuse exploatabile;

4. resurse nedescoperite presupuse paramarginale, submarinale si sunt indicate prin prospectiuni geologice si nu sunt exploatabile;

5. resurse binecunoscute: energia solara, eoliana, saruri;

6. resurse mai slab cunoscute: resursele litosferei, apele subterane.

E. Dupa criteriul durabilitatii:

a. resurse inepuizabile: aerul, apa, energia solara;

- utilizarea lor abuziva poate influenta fenomene de criza pentru aceste resurse (ex. vol. apei, apele continentului)

b. resurse epuizabile

- epuizabile neregenerabile, care prin folosire se distrug: carbune, petrol, gaze naturale;

- epuizabile regenerabile fac parte din biosfera ( plante, animale).

Potentialul energiei solare scade din zona tropicala spre cei doi poli.

194 kcal/ cm² / min. = constanta solara (energia solara masurata la limita superioara a atmosferei)

FONDUL DE RESURSE NATURALE

TERRA - acest geosistem este structurat pe mai multe geosfere (litosfera, atmosfera, hidrosfera, antroposfera) , intre care se stabilesc relatii foarte complexe de reciprocitate, dar fiecare geosfera are identitate proprie si anumite functii caracteristice.

ATMOSFERA

- un agregat de elemente gazoase, lichide (vapori de apa) si solide si reprezinta 1/ mil. din masa Pamantului;

- grosimea este de 10000 km; aer foarte rarefiat se gaseste pana la 35000 km.

Structura (stratele) atmosferei:

-troposfera -15 km)

-stratosfera (15-40 km)

-mezosfera (50 - 80 km)

- ionosfera (80 - 1000 km)

-exosfera ( peste 1000 km)

- importanta mai mare au

Troposfera= orizontul vital, locul in care se formeaza procesele si fenomenele atmosferice care determina vremea si clima.

Stratosfera= stratul de ozon care apara Pamantul impotriva radiatiilor ultraviolete venite de la soare.

Ionosfera= apara Pamantul impotriva radiatiilor X si gama venite de la soare; (undele radio).

Atmosfera este un domeniu inepuizabil de resurse;

resurse climatice, componentele atmosferei ( N, O₂, CO₂ ), resurse energetice (energia solara, eoliana etc.)

Numeroase resurse naturale fiind amenintate de epuizare, se pune in termeni tot mai seriosi problema conservarii acestora si exploatarea lor in ritmuri mai rationale.

Soarele si importanta sa pentru TERRA

Distanta dintre Pamant si Soare mil km) face ca pe Pamant sa existe conditii optime pentru dezvoltarea vietii.

- energia primita de la Soare regleaza echilibrul geosferelor si determina existenta, pe seama unor anumite procese fizico-chimice foarte complexe, a numeroaselor forme de energie utilizabila in economie (energia eoliana, energia stocata in biomasa vie, energia din combustibili fosili).

- Soarele emite in fiecare secunda o cantitate de energie egala cu aceea degajata prin arderea a 12.000.000 de miliarde tone de combustibili.

- soarele este de 333.000 de ori mai mare decat Pamantul;

- energia emanata de Soare are la baza procese de natura nucleara; in fiecare secunda aproximativ 600.000 de atomi de hidrogen se transforma in heliu;

- Pamantul primeste a doua miliarda parte din energia emisa, dar care daca o raportam la consumul societatii ar fi suficienta daca am putea sa o captam;

- energia solara receptionata pe suprafata globului este repartizata in mod inegal si se datoreaza formei Pamantului;

- potentialul energiei solare scade din zona tropicala spre cei doi poli.

194 kcal/ cm² / min. = constanta solara (energia solara masurata la limita superioara a atmosferei);

- sfera notiunii de resursa climatica are insa un continut limitat, (acea resursa care se refera la acei factori climatici care contribuie direct in mod favorabil la dezvoltarea economiei).

Clasificarea resurselor climaterice

I.         Dupa modul de folosinta:

a.      resurse energetice;

b.     materii prime

II.       Dupa destinatie:

a.      resurse agroclimatice;

b.     resurse bioclimaterice

III.     Dupa valoarea lor:

a.      resurse sigure (reale)

b.     resurse potentiale

De asemenea, atmosfera:

apara Pamantul impotriva caderilor de meteoriti;

retine si ceda vapori de apa facilitand circuitul apei in natura, prin care se reimprospateaza apa necesara omenirii;

este "sediul" unor fenomene electrice deosebite cu implicare in tehnologia telecomunicatiilor.

HIDROSFERA

- este o resursa naturala fundamentala pentru ca sta la baza tuturor activitatilor omului si chiar la baza proceselor vitale;

- nu se gaseste nicaieri in stare pura pentru ca fiind un foarte bun solvent contine numeroase substante solubile; are calitatea de un foarte bun mediu hranitor;

- volumul total al resurselor de apa din lume este de 1,4 miliarde km ³

- canitatea de apa disponibila poate sa se reduca foarte repede;

- cea mai mare cantitate a apelor de pe Glob se afla in Oceanul Planetar.

Structura apei pe Glob

I.         Oceanul Planetar - 96,5 %

II.       Ape dulci - 3 % (100%)

- 77 % sunt cantonate in ghetari de calota

- 22 % ape subterane

- 0 ape statatoare continentale (balti, mlastini)

- 0 % apa din atmosfera;

- 0 % apele curgatoare.

Apele continentale sunt de cea mai mare importanta pentru societate; apa dulce in stare lichida este principala sursa de apa ( ape statatoare, subterane, cantonate in lacuri, balti si mlastini). Apele continentale sarate sunt valorificate pentru calitatile lor terapeutice.

- apele curgatoare detin un procent infim din masa de apa dulce; reteaua hidrografica este inegal raspandita pe Terra;

- organismele hidrografice cele mai dezvoltate: Asia, Africa, America de Sus, America de Nord; apele subterane pot constitui sursa principala de apa potabila in zone in care necesarul de apa nu este rezolvat: deserturi, demideserturi, zona de stepa, etc ( Asutralia, Africa, Asia Centrala, Israelul), folosesc ape subterane;

Consumul de apa pe Glob

- se constata un ritm alert;

- in 1900 consumul era de 400 Km ³

- in 1950 consumul era de 1100 Km ³

- in 1990 consumul era de 4500 Km ³

- in 2000 consumul era de 16.000 Km ³

Cea mai mare cantitate de apa se consuma in agricultura ( din 100 % se consuma 70 %); urmatoarea este industria care consuma 20 %, restul se consuma pentru menaj si potabila.

Observatii:

- fata de consumul mediu anual, disponibilul de apa dulce este suficient;

- daca la nivel global bilantul resurselor consumate este excedentar, repartizarea neuniforma a resurselor de apa face sa existe regiuni destul de intinse ale Terrei cu bilant deficitar in zonele de clima continentala, dar si in regiuni sau tari cu densitate mare de poplatie.

- India consuma in jur de 70 l de apa pe locuitor/ zi;

- SUA consuma 5000 l /loc/ zi ;

- pentru a preveni extinderea regiunilor cu bilant deficitar se impun masuri pentru a preintampina degradarea calitatii apei.

Resursele de apa ale Oceanului Planetar obtinute prin desalinizare: Kuwait, Arabia Saudita, Emiratele Arabe, Liban, Iran, Egipt, Japonia, Olanda (produc apa prin desalinizare).

LITOSFERA

- Litosfera este scoarta terestra (litos = piatra)

Structura interna a Pamantului

Scoarta: (pana la 80-120 km)

- patura sedimentara;

- patura granitica;

- patura bazaltica

Manta (pana la 2900 km)

- Atmosfera (magma)

- Mantaua inferioara

Nucleul (pana la 6370 km)

- exterior

- interior

Scoarta este alcatuita din minerale si roci.

Dupa modul in care au luat nastere si proprietatile fizice, rocile se impart in:

1. rocile magnatice (eruptive sau vulcanice) au luat nastere prin solidificarea magnei iesita la suprafata sub forma de lava.

- sunt rezistente, folosite in constructii sau ca si ornamente; ex. bazalt,adeziv si granit.

roci sedimentare care pot fi:

a) detritice, formate prin dezagregarea fizica a altor roci si cimentarea lor naturala (nisipuri,pietrisuri,grohotisuiri, rocile conglomerate).

b) de precipitare care s-au format prin precipitarea sarurilor minerale existente in apa (ex. sarea, gipsul,travertinul).

c) organogene s-au format prin acumularea unor resturi de schelete sau tesuturi de animale sau resturi vegetale (ex. carbunele, calcarul).

d) rezidurile se formeaza prin descompunerea chimica si alterarea altor roci (ex. bauxita si solul).

roci metamorfice: s-au format prin transformarea altor roci, prin recristalizarea acestora ca urmare a supunerii lor la temperaturi si presiuni foarte mari ( ex. marmura, sisturile cristaline, cele mai rezistente roci)

Scoarta terestra este supusa unor miscari tectonice in urma carora iau nastere formele de relief major al continentelor (muntii, dealurile, podisurile si campiile) si relieful major al bazinelor oceanice

OBSERVATII

Platforme continentale, abruptul continental, platforma oceanica, dorsalele, gropile abisale:

fiecare forma de relief prin trasaturile sale determina un anumit mod de folosinta;

la interferenta litosferei cu hidrosfera si biosferaca ca urmare a legaturilor reciproce intre acestea, ia nastere solul care este o structura complexa care prin proprietatile sale sta la baza existentei vietii, dar solul este foarte sensibil fata de modificarile naturale a acestora determinate de om;

litosfera este "camara" princilala a omenirii, din care pana in prezent s-au putut consuma resurse naturale.

BIOSFERA

plantele si animalele;

este elementul viu al geosistemului care localizeaza si intretine procesele de transformare a substantelor minerale in materie organica;

aici se genereaza oxigen atmosferic.

Prin inmagazinarea energiei solare in plante sau a substantelor acestora in animale, biosfera a contribuit la formarea combustibililor fosili (ex. carbune, gaze naturale, petrol, etc).

Valorificarea economica a resurselor naturale

I.        Valorificarea resurselor extraterestre si atmosferice

Energia solara. Captarea energiei solare

-energia solara poate fi utila omului doar prin conversia ei in alta forma de energie

a) Bioconversia= transformarea naturala a energiei solara in biomasa producand o imensa cantitate de produse vegetale si animale. Acest proces are la baza fotosinteza substantelor organice in plante verzi.

- loc principal in balanta energetica pentru tarile in curs de dezvoltare.

b) Conversia energiei solare in energi termica - in functie de temperatura necesara pentru locul unde se utilizeaza energia solara.

- utilizarea energiei solare la temperaturi joase prin absortia acesteia de catre corpuri de culoare inchisa chiar neagra sau prin efectul de sera: Japonia, Cipru, Mexic, Israel, Olanda, Marea Britanie, Germania.

- folosirea energiei solare la temperaturi ridicate. Acestea necesita sisteme care sa permita concentrarea radiatiei solare (oglinzi, lentile, etc.). Se pot crea temperaturi intre 1700sC - 3500sC. Se foloseste la topirea unor substante, la desalinizare.

c) Conversia energiei solare in energie electrica cu ajutorul unor instalatii cu baterii fotoelectrice pe baza de siliciu.

Randamentul este foarte ridicat, la fel si costul.

d)     Conversia energiei solare in alte forme de energie

- folosirea caldurii inmagazinate in stratul superior al apei oceanice. Acest lucru se pune in practica in zona intertropicala unde diferenta de temperaturaintre stratele de apa este de pana la 18 s C: Coasta de Fildes, Cuba, Japonia, Brazilia, SUA (Florida).

- fotoelectroliza apei este un procedeu experimental si presupune instalatii cu dioxid de titan si platina care sunt folositi ca electroliti; intr-un circuit electric declansat de energia solara, se obtine hidrogenul, un combustibil foarte bun.

Avantajele utilizarii energiei solare: este inepuizabila, costurile sunt foarte mici, este nepoluanta.

Dezavantaje: densitatea slaba a fluxului energetic, caracterul ei intermitent (afectat de nebulozitate), pretul ridicat al instalatiei de captare si conversie.

2. Energia eoliana se creaza ca urmare a diferentei de potential termic si baric din troposfera datorita incalzirii inegale a atmosferei.

Valorificarea potentialului eolian depinde de durata de bataie a vantului si viteza constanta a acestuia, precum si de dimensiunea si puterea instalatiilor pe suprafata pamantului; potentialul eolian este diferit in latitudine, altitudine si regional.

vantul se manifesta mai pregnant in regiunea de litoral, la munte si la campie;

viteza anuala a vantului depaseste 5 m/s. Pretul energiei electrice obtinut prin energia eoliana este cu 30% mai mare decat prin forme clasice;

cea mai mare centrala eoliana este din 1981 in Germania;

programul de cercetare al ministerului din Danemarca a construit 1400 de aerogeneratoare;

In Romania exista premise de utilizare a energiei eoliene in: Dobrogea, Baraganul, Delta Dunarii, zona montana, Nordul Moldovei.

3. Valorificarea unor componente atmosferice

- prin compozitia sa, atmosfera este un rezervor important de materii prime folosit pentru lumea biotica, dar si pentru productia industriala.

Azotul:

- plantele se aprovizioneaza cu azot, fie prin fizarea din atmosfera, fie prin intermediul unor compusi nitrici care ajung in sol odata cu precipitatiile.

- este materie prima importanta in industria chimica; 80% din azot se obtine din aer

- combinarea lui directa cu oxigenul in prezenta calciului duce la azotat de caciu.

- se foloseste la fabricarea de medicamente, vopsele, matasuri, materiale exploxibile;

Oxigenul:

- este indispensabil vietii, necesar in procesul de respiratie si faciliteaza procesele de ardere, putrezire si descompunere. Prin combinare cu alte elemente da oxizi.

- se foloseste in industria siderurgica, chimica,medicina

Bioxidul de carbon :

- este materia prima minerala de baza in procesul de fotosinteza. Cercetari mai noi arata ca combinatia dintre dioxid de carbon, apa si oxigen ar putea conduce la obtinerea de combustibil,mase plastice, etc.

Heliu- folosit in aeronautica

Neonul , Xenonul - folosit la umplerea tuburilor luminoase.

II.     Valorificarea resurselor hidrosferei

1. Valorificarea resurselor Oc. Planetar

A.    Energia mareelor este denumita si carbunele verde si poate fi utilizata doar pe anumite portiuni de litoral

este determinata de atractia Lunii si a Soarelui asupra pamantului.

In 24 ore si 48 min. se produc doua fluxuri si doua refluxuri dar valorificarea se poate face numai acolo unde diferenta dintr flux si reflux depaseste 8 m ( Noua Scotie, Golful Californiei) , in cateva portiuni de litoral din Europa, Argentina, Australia.

Instalatiile sunt experimentale, singura centrala care functioneza este cea din golful La Rance ( Franta) 1966-240M.W.

B.Energia valurilor deriva din energia eoliana in functie de frecventa si intensitatea vanturilor, in stadiu experimental,

Dezavantaje:

- uzura foarte rapida a instalatiilor metalice

- dispersia mare a valurilor.

- fluctuatia mare a inaltimii valurilor

- neuniformitatea fronturilor valurilor.

C. Energia curentilor marini care presupune miscari pe orizontala ale unor mase mari de apa oceanica datorita influentei vanturilor, diferentelor de densitate, temperatura si salinitate dintre doua mase de apa.

D. Energia termica a Oceanului Planetar a carei valorificare consta in conversia diferentelor de temperatura dintre diferitele straturi de apa a marilor sau oceanelor in energie electrica.

E. Gradientii de salinitate. Obtinerea energiei electrice pe baza de ozmotica

- presiunea osmatica dintre apa sarata si apa dulce este de 25 de ori mai mare ca presiunea atmosferica ( in zona Marii Moarte si in S.U.A.).

F. Hidrogenul ca sursa de energie se considera o forma ideala de energie deoarece se poate obtine prin procedee diverse: chimice, electrotehnice, biologice.

- are un randament energetic ridicat, este foarte putin toxic, se poate stoca in stare lichida, poate fi transportat prin conducte;

- principala sursa este Oceanul Planetar;

- se gaseste in combinatie chimica stabila a carei descompunere prin electroliza implica un consum mare de energie;

- pe viitor se mizeaza pe metoda introducerii hidrogenului pentru producerea fotosintezei artificiale si a plantelor verzi;

- pentru ca are o capacitate calorica foarte mare , se experimenteaza in prezent folosirea lui la motoarele cu reactie si ardere interna.

G. Valorificarea substantelor minerale cantonate in Oceanul Planetar

materiile prime metalifere si nemetalifere care provin in mare parte din transportul continuu de catre apele continentale sau din praf cosmic.

in categoria substantelor dizolvate predomina sarurile , clorura de magneziu, sulfat de magneziu, de potasiu;

clorurile detin ponderea cea mai mare , urmeaza sulfatii carbonatii, compusi ai azotului, ai fosforului, ai siliciului;

importante zacaminte de Cu, Al, Zn, Pb, Ur,Au, Ag, diamante platina, fosforite si noduli polimetalici care au in structura lor 42 de elemente chimice, cea mai mare pondere o au mangan, nichel si cupru si se gasesc in zonele abisale ale Oceanului Planetar.

2. Valorificarea resurselor apelor continentale.

A.    Resurse subterane

apele subterane patrund in scoarta terestra prin infiltratii:

Apele freatice si apele de adancime

Apele freatice alcatuiesc orizontul acvifer cel mai de la suprafata. Sunt cantonate in depozite friabile si sustinute de un orizont impermeabil.

Apele de adancime se gasesc mai in profunzime, sunt prinse intre straturi impermeabile (ape captive); prin forare ajung la suprafata sub forma de apa arteziana; apar la zi pe cale naturala prin izvoare.

Dupa temperatura sunt:

izvoare reci- au temperatura apei mai mica sau egala decat temperatura medie anuala a aerului din regiunea respectiva

izvoare calde- care tot timpul anului au temperatura apei mai ridicata decat temperatura medie a lunii celei mai calde din cursul anului.

Ape subtereane care datorita proprietatilor fizice si chimice au efecte curative:

pentru tratarea: - bolilor de nutritie: Slanic Moldova

bolilor hepato-biliare: Caciulata, Calimanesti,Herculane;

afectiunilor digestive: Borsec,Caciulata,

litiazelor renale: Calimanesti

afectiunilor respiratorii si cardio vasculare: Covasna, Biborteni, Slanic Moldova, Tusnad, Lipova.

B.    Hidroenergia

- este o sursa de energie derivata din energia solara prin circuitul apei in natura.

este energie inepuizabila, nepoluata, are randament foarte mare, dar potentialul hidroenergetic este inegal repartizat pe Glob

Pe continente : Asia detine 41%, Africa 19%. America de Nord 11%, America de Sud 10%.

Orientarea actuala a statelor bogate in resurse hidroenergetice este indreptata spre constituirea unor hidrocentrale gigantice care sa produca energie electrica foarte ieftina in cadrul unor amenajari complexe: Itaipu (Iguacu) (la granita dintre Brazilia si Paraguai), are o putere de 12600 de megawati (M.W); in S.U.A. pe fluviul Columbia-Grand Coolee are o putere de 6280 MW. Pe Enisei - Krasnoiarsk, pe Nil-Assuan; pe Volga-Volgograd, Kuibasev, pe Dunare Portile de Fier I si II, pe Bistrita-Izvorul Muntelui,

pe Arges Vidraru- Cetatuia, pe Somes, Mures, Timis, Olt, Ialomita.

III.           Valorificarea resurselor litosferei

litosfera este geosfera cea mai importanta dintre toate geosferele, sub raportul resurselor de substante minerale;

suportul invelisului de sol a unei parti importante din biosfera;

Substante minerale utile dupa particule si importanta:

a)     Resurse energetice: - combustibili minerali ( carbune, petrol, gaze naturale, sisturi bituminoase)

substante radioactive - ( uraniu, plutoniu, thoriu etc.)

b)     Resurse metalurgice:- minereuri feroase ( fierul)

- minereuri neferoase ( Cu, Pb, Zn, bauxita, cositor)

c) Resurse chimice: - saruri de potasiu

- saruri de natriu

- piritele

- forforitele

d) Materiale de constructie marmura

- granitul, calcarul,argila

Resursele energetice

se folosesc preponderent pentru producerea energiei electrice

productia mondiala de energie a fost in 1950-2,7 mid.tone energie conventionala

1995-9 mit. tone energie conventionala

se estimeaza pentru anul 2005 o crestere care sa se apropie de 16 mid.tone energie conventionala

in prod. energiei electrice locul I il ocupa petrolul cu o pondere de peste 45%; gazele naturale ocupand 25% .

resursele energetice sunt epuizabile;

rezervele de petrol se estimeaza a se epuiza in 40-45 ani, gazele naturale se estimeaza a se epuiza in 60-64 ani si carbunele in 230-240 ani.

pentru zona Orientului Mijlociu si Orientului Apropiat se vor epuiza in perspectiva a 100-110 ani, in timp ce pentru Europa sau America resursele tind sa se epuizeze in 10-15 ani.

in ceea ce priveste consumul de energie electrica, cei mai mari consumatori sunt: Europa, America de Nord si Centrala si Asia.

valorile cele mai mici consumate sunt in Oceania

cea mai mare cantitate de energie consumata pe cap de locuitor: Quatar, Canada, Emiratele Arabe.

cel mai mic consum pe cap de locuitor: Bangladesh, Sudan, Laosul

a)     combustibili fosili

Carbunele- este roca sedimentara care s-a format prin acumularea si transformarea complaxa a resturilor vegetele in conditii anaerobe.

-dupa continutul de carbon se impart in 2 categori:

- carbuni superiori(antracitul,huila)

- carbuni inferiori(carbune energetic): carbunele brun,lignitul,turba.

Conditiile de exploatare depind de adancimea stratelor de carbune, grosimea stratelor carbonifere, calitatea carbunelui( de ex. in Dombas calitatea carbunelui face ca el sa fie exploatat chiar daca este in strate foarte subtiri)

rezervele mondiale sunt de aprox.16500 mild. tone

dupa rezervele sigure pe primul loc se afla S.U.A. , C.S.I.-23%, China, Australia, Germania, Marea Britanie

in 1995 productia mondiala a fost de 4500 mild. tone;

daca luam productia pe primul loc se afla China, pe locul doi S.U.A , si pe locu trei India.

la productia pe cap de locuitor primul loc il ocupa Australia

IN EUROPA: Bazinul Donetk, Dombask (Ucraina), Karaganda, Kuznetk, Ceremhovo, Bazinul Moscovei, Ural, Lena, Muntii Caucaz, Tunguska.

O foarte mare producatoare este Germania, cu bazinele Ruhr, Aachen, Bazinul Saar, zona Muntilor Harz)

In Polonia - Bazinul Sileziei Superioare;

In Marea Britanie se afla carbuni in Muntii Penini, in Wales, in N-E Angliei si in Bazinul Scotiei);

Franta are 2 bazine importante: regiunea Lorena si Masivul Central Francez

In Republica Ceha si Slovaca exista doua bazine mai importante: Ostrawa - Karvina si Bazinul Most;

IN ASIA: este cea mai mare producatoare Republica Populara Chineza si cea mai mare parte se extrage in partea de N-E a tarii - 70 % este huila - in Fushun); India este, de asemenea, foarte importanta producatoare ( provincia Bihar)

IN AMERICA DE NORD cele mai insemnate resurse se gasesc in SUA si Canada

IN AFRICA cele mai insemnate resurse se gasesc in Africa de Sud si Nigeria;

IN AMERICA DE SUD: Chile, Columbia

Rezervele de carbuni in Romania

Carbunele superior:

antracitul , rezerve la Schela (jud. Gorj), acum nu se mai exploateaza:

huila - in bazinul Petrosani - Aninoasa

- in Muntii Banatului - Ponori, Baia Noua, Cozla

Carbunele brun in: bazinul Comanesti, in jud. Bacau, bazinul Vaii Almasului, in Salaj (Surduc)

Lignit: Subcarpatii Getici, Subcarpatii Curburii, Podisul Getic; 70 % din carbune se exploateaza in Bazinul Motru Rovinari; N-V tarii intre Crisul Repede si Crasna: Ip, Sarmasag; in Depresiunea Baraolt - in Carpatii Orientali;

Turba: in depresiunile intramontane: Depresiunea Dornelor, Depresiunea Ciuc.

Rezervele globale de petrol

Petrolul - este un amestec natural, se prezinta in stare lichida, uneori vascoasa si are culoare neagra-bruna.

Principalele elemente din care este constituit petrolul sunt: carbonul si hidrogenul in proportie de 27-28 %

Cea mai rentabila exploatare este cea a zacamintelor supergigantice; sunt 33 in lume de astfel de zacaminte, din care 25 sunt in Golful Persic;

Adancimea medie la care se gasesc aceste zacaminte este cuprinsa intre 3000-4000 m;

Rezervele exploatabile sunt in jur de 140 mld tone, dar se mai adauga 360 mld tone ca rezerve probabile;

Regiunea cea mai bogata in petrol este Orientul Apropiat si Orientul Mijlociu, de unde si tara cea mai bogata este Arabia Saudita.

Principalele grupari teritoriale producatoare de petrol

Orientul Apropiat (Arabia Saudita, Iran, Irak, Emiratele Arabe , Kuwait);

America de Nord (SUA, Canada, Mexic)

Federatia Rusa

Estul si sudul Aisei pana in Australia (China, Indonezia, Australia);

Africa (Nigeria, Libia, Egipt, Algeria)

America de Sud si Centrala( Venezuela,Argentina,Brazilia, Ecuador, Peru, Trinidad-Tobago).

Europa (Norvegia,Marea Britanie).

Resursele de petrol ale Romaniei

- certe ar fi cam 95mil. tone, la care se adauga 75 mil. tone care sunt probabile.

- in 1995 exploatam 6,6 mil. tone

Zone de exploatare:

- in Subcarpatii Moldovei: Moinesti

- Subcarpatii de Curbura si Getici se exploateaza petrol de cca. 100 de ani.

-Podisul Getic

-Campia Romana( la vest de Bucuresti si apoi in Baragan);

- in vestul tarii in Campia de Vest: Maghita, Suplacu de Barcau;

Resursele globale de gaze naturale

exploatarea lor si folosirea in procesul industrial s-a produs din secolul XX;

au putere calorica mai mare decat petrolul;

dupa compozitia chimica se impart in:

I. gaz metan care este foarte uscat si are continut ridicat de metan;

II. gaz de sonda (gaz asociat) este in amestec cu zacamintele de petrol;

rezervele mondiale de gaz metan sunt de aproximativ 300000 mild. m³ si pe continente se distribuie astfel: Europa cu C.S.I., Asia, Africa, America de Nord, America de Sud si Oceania;

productia mondiala este de 2200 mild. m³ , cele mai mari producatoare Federatia Rusa, Uzbekistan Turkmenistan, SUA, Canada, Olanda, Marea Britanie, Algeria, Indonezia, Mexic, Norvegia, Romania

Resursele de gaze ale Romaniei

gaz metan se afla in Podisul Transilvaniei in niste boltiri ale stratelor care poarta denumirea de "domuri"; se afla in sudul Campiei Transilvaniei si Podisul Tarnavelor (Deleni, Bazna, Miercurea Nirajului, Copsa Mica);

gaze asociate care insotesc zacamintele de petrol se afla in zona Subcarpatilor, in Poditul Moldovei si in Campia Romana

Combustibili nucleari

dintre acestia, cel mai important rol il are uraniul si thoriul care ajuta la productia de energie electrica in centrale atomoelectrice;

se presupune ca aceasta este forma de energie care v-a inlocui combustibili conventionali;

1 gram de substanta radioactiva (uraniul, thoriul) produce de 3 mil. de ori mai multa energie decat un gram de petrol;

Aceasta energie este produsa prin:

2. fisiunea nucleului de uraniu in reactoare de ardere

3. fuziunea nucleelor de deuteriu, tritiu;

AVANTAJE: se pot instala la zone indepartate de materia prima obtinuta

DEZAVANTAJE: foarte mare consumatoare de apa;

Pericolul accidentelor nucleare (catastrofa care a urmat accidentului nuclear de la Cernobal)

Uraniu

rezerve mondiale in jur de 9 mil de tone;

zone: America de Nord, Europa, Africa; tari; SUA, Canada, C.S.I., Franta, Spania, Portugalia, Danemarca, Africa de Sud, Zair

Thoriu

se gaseste mai putin in scoarta terestra si cele mai mari rezerve sunt in Australia si Brazilia;

Sisturile bituminoase

roci sedimentare, marne, argile impregnate cu hidrocarburi;

cele mai mari rezerve le are continentul nord - american, iar producatoarea cea mai mare este China;

Nisipurile asfaltice

sunt niste roci necimentate care prezinta un continut de ulei cu fluiditate foarte slaba;

se afla in Canada si Venezuela

Energia geotermala

caldura din interiorul Pamantului;

se imparte in: surse endogene (dezintegrarea radioactiva, reactii chimice); surse exogene ( in exterior): activitatea solara, radiatiile cosmice.

Cele mai importante campuri geotermale coincid cu:

Cercul de Foc al Pacificului;

Zona Europei cuprinzand zona Spaniei, Frantei, Italiei, Turciei;

Zona Caucazului si Orientului Apropiat;

Zona Africii: Zair, Etiopia, Tanzania, Kenya;

Aceasta sursa de energie este ieftina si nepoluanta si se foloseste ca sursa de caldura in industrie, agricultura, in incalzirea locuintelor, sere; este o traditie in Islanda, Franta, Ungaria, Romania;

apele termale din Lacul Petea incalzesc de exemplu cartierul Nufarul din Oradea

b. Resurse metalurgice

Resursele de metale feroase

- primul loc il ocupa fierul, este resursa principala pentru siderurgie; se fabrica fonta si otel;

- cele mai bogate minereuri de fier sunt:

- magnetita si hematita care au o concentratie de metal care ajunge pana la 70 %: Suedia, India, Brazilia

- limonita la care concentratia de metal este intre 45-60 %, iar minereuri mai sarace in metal sunt sideritele si ankeritele ;

- rezervele mondiale de mineruri de Fe se estimeaza a fi de 256 mil. tone, astfel: Europa cu Rusia 40 %, America de Nord 20 %, America de Sud 20 %

- cele mai mari tari producatoare de Fe din lume: Ucraina, Rusia, Kazastan, China, Brazilia, Australia, India, SUA, Canada, Africa de Sud, Suedia, Venezuela si Franta;

- alaturi de Fe, in siderurgie se mai folosesc alte metale feroase carora li se spun minereuri feroase ajutatoare: mangan ( da duritate otelurilor), crom, nichel, wolfram, cobalt, molibden, titan

Resursele de fier ale Romaniei

sunt destul de modeste si au o concentratie de metal cuprinsa intre 30-32 %

Zone de extractie:

Muntii Poiana Rusca (Ghelari) si Teliuc

Muntii Banatului (Ocna de Fier si Docnecea)

Muntii Harghitei (Lueta)

Baisoara, in judetul Cluj

Palazu Mare si Iulia, in Dobrogea

Muntii Metaliferi

Telnita, in judetul Suceava

Resurse metalurgice neferoase

metale grele:

Cuprul: se utilizeaza in industria electronica si electrotehnica; cele mai mari producatoare sunt: Chile, SUA

Plumbul: se foloseste in tipografie, in industria chimica, la fabricarea tevilor de plumb; cele mai mari producatoare sunt: Australia, SUA

Zincul: este folosit la fabricarea tablei si a sarmei zincate si in industria vopselelor; cele mai mari producatoare sunt: Australia, SUA, Canada;

metale neferoase usoare:

Aluminiul: se extrage din bauxita; rezerve in Australia, in Arhipelagul Antile, Vestul Africii (Guineea); cele mai mari tari producatoare de aluminiu: Canada, Australia, Germania;

metale pretioase

Aurul: folosit ca etalon monetar; in industria electronica, tehnica medicala si in confectionarea bijuteriilor; tari producatoare de aur: Africa (Republica Africa de Sud, Zair, Ghana) , America de Nord (SUA, Canada), Europa (C.S.I., Franta, Australia, Germania), Asia (China), America de Sud (Brazilia), Australia

Argintul

Platina

Repartitia metalelor neferoase in Romania

Regiuni cuprifere

regiunea cuprifera Baia- Mare, Borsa, Fundu Moldovei, Balan; regiunea miniera a Muntilor Banatului, Muntilor Apuseni si localitatea Altan Tepe din Dobrogea;

aluminiu in zona Muntilor Padurea Craiului si Muntii Bihor;

aurul se gaseste intre Valea Muresului si Valea Ariesului si zona aurifera Baia Mare

c.      Resurse chimice

Sunt folosite in industria chimica;

- sarea gema: - 1 mil de mild. de tone;

- se foloseste in obtinerea clorului si a sodiului;

- are utilizare in medicina, in industria alimentara si la prelucrarea pieilor;

- cele mai mari tari producatoare: SUA. Germania, China

- saruri de potasiu: se folosesc pentru producerea ingrasamintelor chimice complexe: Canada, SUA, CSI, Germania, Franta, Spania, Marea Britanie;

- saruri de magneziu: Austria, Grecia;

- fosfatii naturali: se folosesc pentru ingrasamintele chimice; producatoare: SUA, China, Maroc, India, Siria

- sulful se foloseste pentru obtinerea acidului sulfuric si cele mai mari depozite se gasesc in zona Golfului Mexic

Resursele minerale nemetalifere pentru Romania

- sarea gema: interiorul Muntilor Carpati si in Subcarpatii exteriori

- bentonita se foloseste ca absorbant in industria chimica si ca decoloranti, se foloste, de asemenea, in industria alimentara; se afla pe Valea Chioarului si in zona Orsovei,

- talcul se foloseste in industria hartiei si a cauciucului, in industria ceramica si pentru insecticide; se gaseste in Muntii Poiana Rusca;

- sulful se foloseste la obtinerea acidului sulfuric si se extrage din Muntii Calimani.

d.     Materiale de constructii

- nisipuri, pietrisuri, calcar, travestin (Borsec), caolin, argile de diferite feluri, marmura (Ruschita), andezit, bazalt, granit, tuf vulcanic

e.      Resursele de sol

Solul reprezinta o resursa naturala fundamentala pentru ca el formeaza un mediu in care se realizeaza trecerea materiei anorganice si a energiei solare in compusi organici;

agricultura nu poate fi conceputa in afara acestei resurse;

spatiul ocupat de soluri este limitat;

ocupa 14 mil ha, suprafata uscatului si se imparte in: 49 % soluri nefertile; 51 % suprafete cu soluri fertile;

Fertilitatea se defineste ca fiind capacitatea potentiala ecologica de a asigura plantei un anumit nivel de elemente necesare vietii. In procesul de productie, solul nu se consuma daca este folosit rational si calitatea lui poate creste, prin fertilizare artificiala;

Distributia solurilor apreciate calitativ ca fiind fara restrictii importante in agricultura: continentul european , 35 % din suprafata continentului reprezinta soluri fara restrictii; America Centrala si de Nord.

Categoriile de soluri care prezinta o anumita favorabilitate pentru agricultura ar fi: soluri formate pe loess; soluri din clasa cernoziomurilor; soluri brune de padure; soluri lateritice ; soluri de savana.

Limitele solurilor mondiale ca resurse pentru agricultura sunt conditionate de fenomenele de seceta, lipsa de minerale nutritive, excesele de apa, profunzimea redusa, soluri inghetate, toate influentand extinderea terenurilor agricole.

In acceptiunea larga, fond funciar este folosita sub forma de teren. Prin complexitatea sa, fondul funciar reprezinta o categorie economica care include: solul, padurile, pajistile si fanetele, perimetrele legumicole, pomicole si viticole, la care se adauga suprafete ocupate cu apa, cai de acces, constructii, alte categorii de teren amenajate de om.

Structura fondului funciar mondial

Din totalul suprafetelor de uscat 4,9 mild ha sunt suprafete agricole (11%):

24 % pasuni si fanete;

31 % fond forestier

Peste 34 % alta destinatie.

Indiferent de calea urmata de agricultura (extensiva sau intensiva) aceasta activitate se va confrunta in viitor cu doua mari grupe de factori cu tendinte de a-i submina dezvoltarea:

a. Factori economico-sociali reprezentati prin actiunea distructiva asupra solului practicata de ramurile neagricole ale economiei. Procesul acestora din urma se realizeaza prin consumul de teren agricol pentru extinderea zonelor industriale, urbanizare, cai de comunicatie si acces, constructii hidroenergetice, etc.

b. Factori naturali. Asistam astari la extinderea deserturilor cauzate de folosirea nerationala a solurilor prin defrisarea excesiva, pasunat excesiv, practici agricole necorespunzatoare.

O influenta majora negativa asupra agriculturii o reprezinta eroziunea. Se apreciaza ca numai in ultimul secol eroziunea declansata a afectat grav 27 % din terenurile arabile ale Golfului.

Combaterea eroziunii implica un ansamblu de masuri cu aplicare diferentiata dupa conditiile naturale ale regiunii. Exemple: refacerea padurilor, evitarea aratului nerational, lucrarea solului in sisteme de terase, sisteme de barare pentru organismele torentiale.

Valorificarea solului prin agricultura

Cultura plantelor

A.    Cultura cerealelor

Cele mai raspandite cereale sunt:

graul, care gaseste conditii favorabile de cultura in zonele de stepa si silvostepa , in regiuni temperate si subtropicale. Europa de S-E, Pampasul din Argentina, Preeria nord americana, Australia de S-E, China (cea mai mare producatoare);

orezul, are pretentii fata de umiditate si temperatura, se cultiva in regim inundat si are nevoie de regim mare de munca; regiunile favorabile sunt marile delte si campii litorale cu soluri aluvionare,

ex: Delta Gangelui, Delta Brahmaputra, Sudul Campiei Chinei de Est, Peninsula Coreea, Delta Mekongului, 93 % din productie apartine din Asiei Musonice si Madagascarului .

porumbul este folosit ca aliment si ca furaj, cel mai mare producator este SUA, Romania- locul VII in lume

B.    Cultura legumelor si a plantelor leguminoase

- cartoful - folosit ca si aliment pentru populatie, hrana pentru animale, materie prima in industria alcoolului si amidonului: Tarile Europei Peninsulare

C.    Cultura plantelor tehnice (industriale)

Cultura plantelor oleaginoase.

- zona intertropicala plante care produc uleiul: arahide, palmier de ulei, cocotier, susan:

- zona mediteraneana - maslinul

- zona temperata: floarea-soarelui, rapita, inul si canepa, nucul, soia (are adaptari pentru mai multe tipuri de clima).

2. Plante producatoare de zahar:

- sfecla de zahar: in Europa si SUA

- trestia de zahar prefera regiunile cu temperaturi ridicate si cu precipitatii mai bogate: Cuba

3. Cultura plantelor textile:

- bumbacul prefera un climat umed are cea mai mare raspandire in zonele aride si semiaride in regim de irigare; in Asia si SUA (Texas, Carolina)

D.    Viticultura si pomicultura

Vita de vie - planta mediteraneana

Producatoarele cele mai mari se afla in continentul Europa;

Cele mai mari producatoare de vin: Franta si Italia

Cultura pomilor fructiferi

In tarile din zona calda se cultiva: citricele (Mexic), bananierul ( tarile Americii Centrale), smochinul (Portugalia, Algeria), migdalul (Africa de nord), arborele de cafea (Brazilia), arborele de cacao (Ghana),

In zona temperata: in toate tarile Europei: pruni, meri, peri, cais, piersic, cires, visin

III. Valorificarea resurselor Biosferei

Resursele apartinand Biosferei provin din cele doua mari domenii ale Pamantului: oceanele si continentele

Pe uscat aceste resurse sunt mult mai diversificate. Avand in vedere extinderea oceanica, volumul lor este mai mare in domeniul acvatic.

In prezent se constata ca asociatiile vegetale naturale (stepele, savanele, preeriile, etc) se reduc ca si intindere in detrimentul asociatiilor vegetale cultivate de om.

Resursele forestiere si rolul economic al padurii

Insemnatatea mare a padurii rezida din functiile pe care aceasta le indeplineste:

a.      functia economica - data de faptul ca padurea este furnizoarea de material lemnos, creeaza un mediu pentru refacerea sanatatii fizice si psihice;

b.     functia ecologica data de rolul padurii si influenta sa asupra climei, apelor si solului.

In urma cu 2000 de ani padurile ocupau 56 % din suprafata uscatului, la ora actuala ocupa 30-34 %.

Se constata ca se pot satisface cerintele populatiei lumii prin actuala suprafata ocupata de padure, dar ca se impun a fi luate o serie de maduri: exploatarea rationala, reimpadurirea, reconstructia ecologica a zonelor defrisate, stoparea defrisarilor abuzive.

Padurile de conifere

Datorita trasaturilor lor prezinta o anumita favorabilitate pentru utilizarea in economie. Sunt specii putine: brad, pin, molid, prezentand omogenitate pe suprafete intinse.

arbori cu trunchiuri drepte, densitatea biomasei este redusa;

exista doua zone cu paduri de conifere: Euro-Asia (taigaua siberiana); America de Nord (taigaua Canadiana)

Padurile de foioase

Se afla apropape in intregime in zonele latitudinilor medii din emisfera nordica: fagul, stejarul, mesteacanul, castanul, plopul.

In regiunile subtropicale cresc paduri de foioase mai deosebite: stejarul de pluta, stejarul verde si camforul, bambusul.

Padurile intertropicale umede

Clima calda si umeda.

Detin mai bine de jumatate din suprafata forestiera a globului ( padurile ecuatoriale, tropicale, musonice).

Caracteristici:

densitate mare a masei vegetale;

diversitate mare a speciei;

structura stratificata pe verticala;

soluri umede.

1. Zona americana cu extensie din sudul Mexicului si pana in centrul Americii de Sud: padurea Amazoniana;

2. Zona africana intre Golful Guineea si zona platoului central african (bazinul fluviului Zair);

3. Zona din S-E Asiei (India, Indochina, Malaezia), Arhipelagul Indonezian, Insulele Filipine, Noua Guinee: arborele de cauciuc, mahonul, specii diversificate de palmier, abanos, santalul, tek-ul.

Repartitia padurilor pe continente

America de Nord si America de Sud

- cea mai mare pondere la nivelul statelor exista urmatoarele categorii:

state cu grad ridicat de impadurire, peste 30 %: Guyana Franceza, Ecuador, Surinam

grad mediu de impadurire: (20-30%) Germania, Italia, Romania;

grad redus de impadurire: 10-20 %- Danemarca, Ungaria;

grad foarte redus de impadurire, sub 10 % - Irlanda, Olanda

45 % din cantitatea de lemn exploatat este folosit ca si combustibil

Pajistile si importanta lor economica

pasunile si fanetele naturale (zonele tropicale si temperate)

pajistile de tundra ( zona tundrei)

pajistile alpine

pajistile de stepa

pajistile de savana

Rolul resurselor naturale in dezvoltarea economica.

Teorii cu privire la raportul dintre resursele naturale

si dezvoltarea in prezent si perspectiva

explozia demografica (cresterea rapida a populatiei )

In antichitate dublarile de populatie se realizau la 800-900 de ani;

1900 - 1 miliarde; in 1950 - 2,2, miliarde -> s-a dublat la 50 de ani; acum se dubleaza la 30 de ani.

S-a constatat ca odata cu ridicarea standardelor de viata, cand populatia ajunge la un anumit nivel de viata ( de dezvoltare), devenind constienta de binefacerile civilizatiei moderne, natalitatea si sporul natural incepe sa se reduca spontan fara interventii exterioare.

In demografie poarta numele de tranzitie demografica:

TSD TCD TD

N mare N mare N mica

M mare M mica M mica

TSD = tari slab dezvoltate

TCD = tari in curs de dezvoltare

TD = tari dezvoltate;

N = natalitate

M = mortalitate

2. tendinta de epuizare a unor resurse naturale:

- in ultimele decenii s-a accentuat tendinta de risipa a energiei si a materiei prime in societate;

- se produc bunuri bunuri lipsite de utilitate impuse in multe situatii in mod artificial prin reclama sau oscilatiile modei

- multe produse sunt concepute sa dureze putin pentru a-l obliga pe cumparator sa le inlocuiasca; societatea de consum este etichetata ca societate care arunca;

- populatia statelor dezvoltate reprezinta 25 % din populatia globului si risipeste sub forma de deseuri 80 % din productia materiala a lumii.

Consumul de materii prime si combustibili este orientat spre resursele cele mai usor accesibile evitandu-se resursele greu accesibile datorita pretului ridicat. Exemple: exploatarea resurselor lemnoase si de apa.

3. deteriorarea calitatii mediului:

- exemple: deteriorarea calitatii apelor, deteriorarea calitatii aerului, defrisarea padurilor, fenomene care afecteaza in mod evident in ritmuri accelerate resursele naturale ale globului.

4. valorificarea rationala a resurselor naturale

Cele mai multe studii prospective privind resursele naturale ajung la concluzia ca asigurarea dezvoltarii economice in viitor este strans legata de inlaturarea risipei. Exista numeroase metode in acest sens care se cer a fi generalizate in toate sectoarele de activitate economica si aplicate cu consecventa si spirit de raspundere.

Exista mai multe preocupari pentru intensificarea cercetarilor pentru punerea in valoare a unor noi surse de energie si rezerve de materii prime. Exemplu: valorificarea sisturilor bituminoase , utilizarea formelor noi de energie , utilizarea carbunilor pentru obtinerea de combustibil lichid, prospectarea atenta a principalelor zacaminte metalifere si nemetalifere, cercetarea rezervelor submarine, valorificarea zacamintelor cu concentratie mica, recuperarea completa a tuturor elementelor utile dintr-un zacamant, reducerea consumurilor specifice, (aceasta implicand o munca intensa de reproiectare a instalatiilor existente: exemplu: in siderurgie se preconizeaza reducerea de minereuri, de gaze fiebinti si cuplarea uzinelor cu centrale atomice).

5. asigurarea reciclarii resurselor epuizabile:

metalele pot fi reciclate: SUA recicleaza 70 % din minereul de fier si aluminiu - 30 %

Asigurarea conditilor pentru regenerarea normala sau intr-un ritm mai accelerat a resurselor regenerabile. Se poate realiza printr-un ansamblu de masuri care sa se opuna tendintelor de deterioarare a mediului.

ECONOMIA MEDIULUI

Utilizarea resurselor si modificarea mediului

Procesul intens de dezvoltare economica specific epocii contemporane imprima ritmuri accelerate valorificarii resurselor naturale si totodata impulsioneaza activitatea de cercetare si atrage in circuitul economic noii regiuni.

Utilizarea resurselor materiale atrage dupa sine modificari ale peisajelor naturale.

a)      Exploatarea carbunelui a produs transformari mari in peisaj nu numai in procesul de extractie si prelucrare dar si prin rolul pe care il are aceasta resursa in atragerea si fixarea altor ramuri industriale.

Centrele carbonifere au devenit in timp puternice concentrari industriale. Aceasta resursa exercita o forta de atractie puternica asupra energiei electrice si termice asupra productiei de cocs, asupra industriei siderurgice cat si asupra altor ramuri industriale a caror materie prima deriva din exploatarea carbunelui, ex: industria chimica Yorkshire - bazin carbonifer din Anglia, bazinul Appalachi - din SUA, bazinul Donetk - din Ucraina,, bazinul Ruhr - din Germania.

Prin urmare, ramurile industriale legate de carbune ar fi de urmatoarele tipuri: "obligatorii" (termocentrale); derivate: (cocsochimia); asociate: (siderurgia, constructii de masinii); paralele (alte ramuri).

Toate aceste ramuri implica un numar apreciabil de forta de munca, ceea ce duce in aceste zone la concentrarea populatiei, care la randul ei impune implantarea unor subramuri ale industriei bunurilor de consum. Concentrarea puternica a industriei presupune in aceste zone un trafic intens, deci apare necesitatea dezvoltarii cailor si mijloacelor de transport.

b)     Utilizarea hidrocarburilor si mai cu seama a petrolului care este mai usor de transportat contribuie la modificarea peisajului atat in zonele de extractie, cat si in regiunile mult mai indepartate. Peisajul creat prin valorificarea hidrocarburilor prezinta trasaturi specifice.

Marea varietate a ramurilor industriale este trasatura specifica. Se dezvolta in 2 directii:

- una in raport cu utilizarea chimica a gazelor;

- alta pentru productia energiei termice si electrice.

Rezulta o gama foarte larga de industrii: petrochimica, metalurgica, constructoare de masini; Exemple: zona Golfului Mexic, S - V Californiei, regiunea orasului Los Angeles.

c)      Industria extractiva si de prelucrare a resurselor de minereuri feroase si neferoase conduce si ea ia aspecte specifice in teritoriul in care se exploateaza. Prezenta centrelor miniere, a complexelor siderurgice, a metalurgiei neferoase impune dezvoltarea unei retele de transport si constituie factori pentru mari concentrari de populatie. Intensitatea transformarii mediului este data de volumul si calitatea minereurilor. Importante minereuri de fier din fosta URSS mai precis din Ucraina au determinat dezvoltarea unora dintre cele mai mari centre siderurgice ale lumii care foloseau minereurile de fier de la Krivoi Rog si de la Kerci; zona Pittsburgh (SUA).

Minereurile cu continut redus de metal obliga la o utilizare a lor in zonele de extractie ex: provincia Lorena din Franta.

Minereurile cu concentratie ridicata constituie in numeroase cazuri materia prima pentru unitati siderurgice care se gasesc departe de zona de extractie. Acest lucru este posibil prin utilizarea transporturilor maritime mai avantajoase datorita valorilor acestor produse: Tokyo, Yokohawa, Kobe, Philadelphia. Pe langa aceste elemente pozitive, dezvoltarea diverselor subramuri industriale a transporturilor, intensificarea procesului de urbanizare duc totodata la intensificarea proceselor de degradare a mediului.

d)     Valorificarea resurselor de apa produce si ea importante transformari in fizionomia mediului in general a retelei hidrografice in special. Pentru a diminua rolul distructiv al raurilor in diferite regiuni ale Globului a fost necesara interventia activa a omului in peisaj prin realizarea unor lucrari de canalizare, indiguire, asanare, etc. Lacurile de acumulare, baraje, avand uneori proportii gigantice, centralele hidroelectrice, sistemele de canale care insotesc aceste amenajari constituie elemente care imprima trasaturi noi peisajului. In plus, energia prin costul scazut este un element de atragere si fixare a altor ramuri industriale, (ex: Norvegia). In consecinta, se constata ca hidroenergia atrage toate ramurile industriei care necesita mari conductori de electricitate: industria aluminiului, chimica, de prelucrare a lemnului.

e)      Valorificarea solurilor si a resurselor biosferei a contribuit intr-o mare masura la schimbarea peisajului. Cresterea populatiei ca urmare a cerintelor alimentare a necesitat extinderea suprafetelor agricole care s-a facut pe seama defrisarii suprafetelor forestiere si a diminuarii suprafetelor ocupate cu pajisti naturale. Modificarea invelisului natural a avut consecinte la randu-i asupra faunei, determinand disparitia unui insemnat numar de specii de animale; la aceasta s-a adaugat si presiunea umana prin vanatoare. Rezulta deci, ca valorificarea resurselor naturale are ca efect transformarea profunda a peisajului. O viziune clara si multilaterala asupra mediului constituie premiza unei valorificari a acestuia, capabila sa-i asigure mentinerea echilibrului intre componente.

Resursele naturale, mediul inconjurator si cresterea economica

Studiul resurselor naturale se preteaza la o analiza ampla si din foarte multe puncte de vedere, cum ar fi:

- cerintele cresterii economice;

- potentialul oferit in perspectiva de factorii de mediu;

- progresele stiintifice si tehnice;

- valoarea demografica, aceasta din urma influentand trebuintele umane legate de solicitarea resurselor.

Omul, privit ca un complex biologic si social cu determinari bio-fiziologice, social-istorice are o gama variata de trebuinte pentru satisfacerea carora exista multe obstacole provocate de mediul inconjurator. Atat la nivel individual cat si la nivelul grupurilor si claselor sociale din diferite tari exista o varietate de tipuri si structuri de trebuinte. Tot atat de adevarat este ca exista si diferente insemnate in ceea ce priveste nivelurile de satisfacere a acestora. In legatura cu tipurile si structura de trebuinte, la nivelul diferitelor societati se pot face urmatoarele constatari:

a)     gradul de dezvoltare economica isi pune amprenta in mod hotarator asupra nivelului si structurii trebuintelor; trebuintele constituie motorul initial care declanseaza dezvoltarea economica; dintre natiuni si societati, grupurile sociale cu conditii grele devin cele mai dinamice pentru ca sunt manate de dorinte ferme de a strabate noi trepte de realizat a unor trebuinte sporite cantitativ, calitativ si de diversificare;

b)     alt factor care isi pune amprenta asupra structurii, valorificarii si directiei de trebuinta a resurselor este cel privind natura relatiei de productie si sociale: Structura de clasa, nivelul de cultura ca si conceptiile oamenilor asupra nevoilor sunt reflectate si de aspiratiile individuale si colective;

c)     trecerea la productia de masa a bunurilor, posibilitatilor mari oferite de tehnologii, ritmul accelerat al schimbarii modului de viata, al schimbarii locului de munca, duc la schimbari in toate domeniile vietii: materiala, culturala etc. Ex: reparatia bunurilor este tot mai mult exclusa din economia moderna; produsele vechi, dupa un grad minim de uzura, nu se mai repara, se arunca pentru a fi inlocuite cu altele noi, acest lucru fiind posibil pentru ca acestea din urma sunt ieftine si nereparabile. Produsele, ca si metodele si mijloacele de productie capata uzura morala in mod rapid, uneori chiar inainte de a fi introduse in fabricatie, ceea ce impune schimbarea lor uneori chiar inainte de a se recupera cheltuielile de investitii si de aici tendinta de a se spori cererea si consumul de bunuri;

d)     exista diferente inca mari intre diferite tari si grupuri sociale in ceea ce priveste structura si valoarea trebuintelor;

e)     daca stabilirea nivelul minim al trebuintelor umane este mai usor de realizat, pentru ca structura acestora este de natura bio-fiziologica, precizarea nivelului maxim al trebuintelor este foarte dificila deoarece trebuie luate in considerare mai multe aspecte, cum ar fi: caracterul tot mai mobil, mai schimbator al trebuintei, structura tot mai complexa a trebuintelor, caracterul dinamic si in spirala al evolutiei trebuintei. Aceasta explicandu-se prin trecerea nu numai la noi bunuri, ci si la noi forme de satisfacere, precum si la noi trebuinte.

Caracterul deficitar si limitat al resurselor in contextul cresterii economice

Exista doua categorii de abordari:

a)     o abordare traditionala potrivit careia resursele materiale esentiale pentru asigurarea vietii biologice si celei economico-sociale ar fi bunuri libere. Resursele naturale ar fi daruri ale naturii. Dezvoltarea industriilor si tehnologiilor, cresterea populatiei, au inceput sa solicite tot mai mult si sub diverse forme mediul inconjurator asa incat acesta a devenit un factor de productie aditional, iar poluarea a intervenit ca un element tot mai evoluat in domeniul limitelor mediului natural;

b)     o abordare noua potrivit careia este necesar ca omul sa-si schimbe comportamentul in raporturile sale cu natura, de la violenta si nechibzuinta, el trebuie sa se incadreze ca un protector si colaborator al mediului natural, sa-si gaseasca locul intr-un sistem ecologic ciclic este capabil sa reproduca continuu diferitele forme de resurse naturale.

Caracterul deficitar al resurselor ar trebui evidentiat in economie cu ajutorul preturilor. Cu cat aceste resurse sunt mai deficitare, cu atat pretul lor ar urma sa fie mai ridicat.

Preturile trebuie sa exprime pe de o parte cantitatea de munca vie si materializata, iar pe de alta parte situatia curenta si de perspectiva a pietii (cererea si oferta).

Factorii determinanti in consumul de materii prime

A.    Longevitatea produselor

Daca durata fizica a produselor poate fi nelimitata, longevitatea lor este limitata, ea se refera la perioada de timp a utilizarii lor (produselor).

Reducerea longevitatii produselor este determinata de manifestarea a doua tendinte principale in economia moderna:

a)          simplificarea produselor si proceselor care conduce adeseori la inlaturarea produselor dupa o singura folosire, fara ca acestea sa fie uzate. Ex: ambalajele;

b)          deprecierea tehnica si morala a produselor;

Deprecierea morala are ca izvor aparitia unor bunuri noi cu performante tehnice si economice superioare celor existente.

Alt izvor al deprecierii morale este cel de origine social-psihologica. Deprecierea morala psihologica se extinde tot mai mult pe masura crearii abundentelor de produse si servicii. Criteriul esential care se are in vedere la determinarea duratei optime de functionare a produsului este cel al eficientei economico-sociale.

In acest scop pentru calcule si comparatii se iau niste indicatori caracteristici:

- preturile de achizitie ale bunurilor noi;

- cheltuieli de reparatii si intretinerea bunurilor;

- cheltuieli de exploatare si efectele economice si sociale pe care le aduc produsele respective in comparatie cu cele de inlocuire.

Evolutia consumului si comportamentului consumatorului in corelatie cu dezvoltarea economica se afla sub influenta a diferitilor factori, printre care un loc principal il ocupa strategia producatorilor, care se pune in evidenta prin mecanismul de piata.

Producatorul isi poate exercita strategia sa in moduri diferite, in functie de evolutia produsului si gradul de saturare al pietii cu produsul respectiv.

Avem de-a face cu trei faze:

perioada de inovatie, cand producerea bunurilor se face in numar mic, pretul lor va fi ridicat si el, va fi destinat unei minoritati, care dispune de venituri ridicate;

o perioada ce se caracterizeaza prin trecerea de la productia de masa a bunurilor, preturile coboara si difuzarea lor se face pe o scara mai larga;

o perioada de saturare a cererii, nu mai poate fi posibila sporirea productiei si nici macar mentinerea ei la dimensiunile anterioare.

Pornind de aici, adeseori se pune problema pe de-o parte pentru producatori de a gasi noi cai de imbunatatire a calitatii produselor, a caracteristicilor tehnico-economice.

Pe de alta parte se pune problema pentru consumatori in sensul stimularii acestora de a inlocui produsele vechi cu altele noi de calitate imbunatatita.

B.    Reciclarea resurselor de materii prime

Activitatea de productie este caracterizata ca fiind un proces in care are loc schimbul permanent intre om si natura:

a)     desprinderea resurselor din natura pentru prelucrarea lor in produse folositoare;

b)     restituirea in mediul natural a materialelor sub forma de deseuri.

Dupa un anumit timp, o parte din deseuri sunt integrate in circuitul biologic, iar alta parte in circuitul economic. Acest lucru se poate realiza pe de-o parte prin desprinderea din natura a unor cantitati rezonabile de resurse si prelucrarea lor eficienta.

Pe de alta parte, prin a coopta si colecta in proportii crescande aceste deseuri chiar de la sursa lor de producere.

In ceea ce priveste reciclarea artificiala, ea se desfasoara dupa anumite reguli:

pe intregul ciclu economic se produc subproduse cu valoare redusa sau chiar fara valoare si chiar cu efecte daunatoare in economie;

in cursul proceselor economice, inclusiv al reciclarii deseurilor au loc modificari a proprietatii produselor;

reciclarea deseurilor este determinata pe de-o parte de evolutia costului la productia obtinuta din materia prima originala, iar pe de alta parte de evolutia costului la produsele obtinute din reciclarea deseurilor;

marimea ratei de reciclare, precum si masa deseurilor reciclate depind de nivelul de dezvoltare economica in general, de gradul de dezvoltare a unor ramuri recunoscute ca mai producatoare de deseuri.

Cantitatea deseurilor industriale, comerciale si menajere colectate a ajuns la aproximativ 40 kg/zi pe locuitor in S.U.A., 18 kg/zi pe locuitor in Germania si 2 kg/zi pe locuitor in Romania.

Realizarea prin reciclarea resurselor de materii prime unor insemnate economii de resurse, precum si protectia mediului sunt evidente daca se are in vedere ca pentru fabricarea unei tone de hartie sunt necesare 3 m³ de material lemnos. 650 kg combustibil conventional, 110 kg produse chimice, o mare cantitate de apa

Evaluarea economica a resurselor

In prezent se cunoaste lipsa unui sistem de evaluari economice ale resurselor naturale.

Unii cercetatori apreciaza ca trebuie facuta o evaluare baneasca a terenurilor agricole si silvice, a resurselor minerale ale subsolului, a resurselor de apa astfel incat aceste evaluari sa fie utilizate ca instrumente eficiente in actiunea ampla de rationalizare a extractiei si utilizarii tuturor resurselor.

5.1. Raportul dintre cresterea economica si mediul inconjurator

Aptitudini si concepte fata de mediu

Este o legatura de interconditionare intre cresterea economica si mediu, dar care fie ca a fost uitata, fie ca a creat o imagine falsa potrivit careia natura generoasa se poate dispensa de bogatiile sale.

S-a creat imaginea ca omul inzestrat cu forta inteligentei si tehnologiei moderna ar trebui sa domine si apoi sa transforme natura. Aceasta atitudine fata de mediu a fost reflectata din plin de stiintele economice care in felul acesta au alimentat si ele constiinta multor generatii in directia respectiva. Asistam astfel la adancirea instrainarii omului de natura, proces care a inceput odata cu inaintarea spre civilizatii moderne. Problema esentiala este nu numai aceea de a gasi explicatii prin originea unor astfel de aptitudini, ci mai degraba de a face pe om un bun aliat si protector al naturii, de a cauta si construi mecanismul economic si sociale care sa lucreze pentru protectia mediului. Se poate aprecia ca in problema raportului dintre cresterea economica si mediul inconjurator sunt formate trei curente principale si care in general sunt dominate de viziunea a trei profesii:

- ecologii, pe de-o parte care pledeaza in favoarea conservarii mediului natural, adeseori emitand ca solutie principala incetinirea cresterii economice;

- economistii, care subliniaza compatibilitatea dintre cresterea economica si conservarea mediului;

- matematicienii, formeaza modele pentru a clarifica mai bine interdependenta dintre cele doua variabile si pentru a desprinde unele tendinte, inclusiv cele pe termen lung.

5.2 Unele teze fundamentale privind raportul dintre cresterea economica si mediul inconjurator

Potrivit parerii unor ecologi, imperativul protejarii mediului necesita oprirea cresterii economice ca o chestiune a supravietuirii. Economistii abordeaza imperativul socio-economic si solicita continuarea cresterii ca o problema a supravietuirii sociale.Si unii si altii pun aceste probleme sub forma unor conditii necesare, insa nu si suficiente. Se observa din punct de vedere economic existenta unei stranse corelatii dintre cresterea economica (exprimata prin anumiti indicatori sintetici: PNB) si evolutia starii ecologice denumita evolutia solicitarii ecologice.

Yt - solicitarea ecologica;

Xt - cresterea economica.

Yt este in functie de Xt.

Pentru a opri sau modela solicitarea ecologica (Yt), trebuie franata sau oprita cresterea economica (Xt). Asupra acestei relatii si concluzii simplificate se pot face urmatoare observatii:

a)     cresterea economica exprimata prin evolutia PNB nu este scopul final, ci doar un mijloc, un instrument; scopul final al productiei social al intregii activitati social-economice, fiind cresterea nivelului de trai;

b)     cresterea economica exprima prin indici sintetici cum ar fi PNB, constituie o sursa substantiala a cresterii bunastarii individuale si sociale ale populatiei, insa nu suficienta si care cuprinde si cresterea cheltuielilor pentru conservarea mediului care pentru unele tari cu economie dezvoltata se ridica pana la 2,5% chiar mai mult. Solutia concreta este de a accepta cresterea economica pana cand diferenta dintre beneficiu / cresterea economica si costul reducerii poluarii, inclusiv protectia mediului, devine zero, La o diferenta nula intre beneficii si costuri s-ar ajunge intr-un viitor previzibil doar in cazul cand tehnologiile industriale ar ramane asa sau s-ar dezvolta mai lent decat ritmul de deteriorare al mediului;

c)     propunerea de incetare a cresterii economice mai ales la nivel planetar sau regional nu poate avea nici o consecinta atata timp cat pe intinse regiuni ale globului si pe tari exista discrepante mari in ceea ce priveste nivelul de dezvoltare economica, tehnologica si stiintifica. Un locuitor cu un venit mediu dintr-o tara dezvoltata economic (ex: S.U.A.) , in comparatie cu un locuitor dintr-o tara subdezvoltata, ( ex: Africa) , cauzeaza o rata de exploatare a ecosistemelor planetei de circa 100 de ori mai mare si evacueaza in natura reziduri poluante in proportii si mai mari. Unele tari dezvoltate grabesc procesul de dezechilibrare sau chiar de distrugere nu numai a propriilor sisteme ecologice ci si a unor ecosisteme din tari in curs de dezvoltare pe doua cai principale:

- amplaseaza investitii de capital in ramurile nepoluante in tarile dezvoltate prin consumul unor cantitati masive de materii prime importate din tarile in curs de dezvoltare;

- in ramuri puternic poluante amplaseaza investitii in tarile in curs de dezvoltare;

d)     problema esentiala este nu de a frana cresterea economica si mai cu seama in tarile in curs de dezvoltare, ci de a cauta si aplica instrumente economice si politice eficiente pentru a pune de acord cerintele obiective ale cresterii economice cu cele ale protectiei mediului.

5.3 Efectele poluarii si analiza lor in raport cu costurile antipoluante

Calea principala de sporire a beneficiului ca si a celorlalti indicatori financiari este de a minimiza costurile proprii de productie. Unitatile economice au interesul de a economisi resursele proprii, deci sunt preocupate sa minimizeze asa - numitul cost local. Procesele economice insa provoaca si pagube crescande factorilor de mediu de interes public, precum si unitatilor economice si sociale si populatiei, pagube care se mai numesc si costuri sociale. Apare asadar contradictia intre interesele generale ale societatii si intereselor locale ale unitatii economice de a reduce la minim cheltuielile.

Cand este vorba de efecte negative sau pagube externe, unitatile economice nu sunt interesate in actiuni antipoluante. Trebuie prin urmare intervenit prin parghii economice pentru protectia mediului prin integrarea efectiva a problemelor mediului in economie. In acest sens se fac unele tipuri de analize economice.

Analiza costului efectiv - consta in aceea ca precizand initial un anumit obiectiv, problema este de a cauta acea varianta care sa atinga obiectivul propus cu costul cel mai redus. Aceasta metoda nu ia in considerare beneficiul.

Metoda analizei costului efectiv este simpla si usor de aplicat. Ea se rezuma la evaluarea costului fiecarei variante, la ordonarea acestora dupa marimea costurilor si alegerea acelei variante care realizeaza costuri minime. Sunt situatii cand se pune problema de a decide nu doar asupra variantei cele mai ieftine, ci asupra directiei de actionare ce tine de infaptuirea unei politici ecologice cum ar fi: purificarea apelor, prevenirea poluarii cu substante chimice a mediului prin modificarea de instalatii reducerea concentratiei gazelor si particulelor evoluate in ape, situatii in care nu mai este aplicabila metoda analizei costului efectiv. Prin urmare trebuie cautata alta metoda care pe de-o parte cere, iar pe alta parte ofera elemente suplimentare de informare in realizarea acestei analize.

Analiza cost - beneficiu este o metoda de analiza cu o utilizare destul de eficienta si consta in evaluarea programelor de protectie a mediului si in compararea pentru fiecare varianta in parte a celor doua elemente estimate, adunand beneficiul si costuri de investitii si curente. Potrivit acestui tip de analiza cheltuielile de investitii efectuate in prezent pentru realizarea proiectelor antipoluante pot fi cel mult egale cu suma beneficiilor derivate din aplicarea programului de reducere a gradului de poluare. Ce s-a investit pentru antipoluare sa nu depaseasca beneficiile pe care le au dupa aplicarea programului impotriva poluarii. Prin infaptuirea proiectelor antipoluante se pot realiza beneficii prin urmatoarele cai:

a) valorificarea sau reintroducerea in circuitul economic a unor substante utile prin prelucrarea rezidurilor: (PFL, PAL, in industria mobilei);

b) evitarea sau inlaturarea unor pierderi de valori materiale ca urmare a reducerii gradului de poluare a factorilor de mediu;

c) evitarea sau inlaturarea unor cheltuieli pentru sanatatea publica din cauza poluarii. Sunt totusi unele efecte care nu pot fi evaluate in bani, cum sunt cele referitoare la confortul vietii umane, la calitatea vietii indivizilor, a intregii colectivitati;

d) reducerea gradului de poluare la un nivel optim. Realizarea unui grad inalt de purificare solicitata cheltuieli foarte mari, de aceea se pune problema de a afla punctul in care se pot obtine avantajele maxime din actiunile de protectie a mediului sau asa-numitul optim economic. Daca ne referim la cheltuielile pentru reducerea poluarii, se poate spune ca gradul de poluare se afla la nivel optim din punct de vedere al societatii, atunci si numai atunci, cand cresterea costului pentru reducerea gradului de poluare este egala cu cresterea beneficiarului din aceasta reducere. In termeni economici, productia unui anumit bun se poate continua pana la acel punct in care utilitatea sa pentru membrii societatii este egala cu costul sau. Din cele aratate se poate trage o concluzie importanta pentru practica, aceea de a nu pretinde purificarea totala a mediului, deoarece acesta ar deveni foarte costisitoare si cu avantaje economico-sociale tot mai mici. Important este de a cauta punctul limita la care cheltuielile suplimentare pentru protectia mediului mai poate asigura cel putin un avantaj echivalent. Este punctul critic peste care orice cheltuiala suplimentara se soldeaza cu pierderi.

5.4. Parghii economice in vederea reducerii gradului de poluare

Taxa pentru daune provocate de poluare. Daca o unitate economica oarecare cauzeaza factorilor de mediu de folosinta publica sau altor unitati economico-sociale datorita rezidurilor poluante anumite pagube, suma acestora nu este contabilizata la unitatea emitatoare de reziduri poluante. Instituirea unei taxe asupra activitatii care genereaza efecte externe poate contribui la inlaturarea unor asemenea fenomene din economie, la punerea de acord a efectelor locale cu cele sociale. In felul acesta pentru unitatea economica, taxa devine un element al costului ca oricare alt element: materia prima, combustibilul, deci mediul inconjurator este transformat intr-o resursa de productie cum este forta de munca si materia prima.

Taxa asupra emisiei de reziduri poluante o completeaza pe cea precedenta si reprezinta o suma de bani reprezentand cheltuieli necesare lucrarilor pentru a cointeresa activitatea economica de a ajunge la nivel de purificare optima a factorilor de mediu. Acest tip de taxa are menirea de a contribui la folosirea naturala a resurselor de utilitate publica si aceasta se face indeosebi prin stimularea unitatilor economice de a integra in calculele economice problema protectiei mediului inconjurator.

5.5 Evaluarea fluxurilor materiale si a activitatii de reducere a rezidurilor poluante

Atat componenta social-economica, cat si componenta naturala a mediului solicita intr-un mod din ce in ce mai agresiv factorii de mediu fizici si biologici (solul, apa, aerul, vegetatia, organismele etc.) creand dezechilibre locale sau de proportii mai mari cu efecte defavorabile pentru insasi viata social-economica. Se impune elaborarea unor politici severe si de perspectiva, atat pe plan national cat si international de control si protejare a acestor factori de mediu.

Procesele social-economice si cele naturale provoaca:

a)          dizlocarea din natura a unor cantitati tot mai mari de resurse pe care le supun proceselor de transformare fizio-chimica;

b)          genereaza materiale reziduale care ajungand in mediu produc daune receptorilor naturali;

c)          rarefiaza treptat resursele naturale clasice care sunt mai accesibile.

Rezidurile eliminate in atmosfera din cantitatea de materie prima introdusa in circuitul economic reprezinta 3/4 din totalul reziduurilor..

Eliminarea acestor reziduri in atmosfera se realizeaza astfel:

a)     sub forma de C + O = CO₂ ;

b)     sub forma de H₂ + O = H₂O (vapori de apa);

c)     prin particule fine de materii prafoase;

d)     sub forma de bioxid de carbon , oxid de azot, dioxid de sulf;

e)     sub forma lichida (diferite produse chimice), sub forma solida (produse uzate, materii solide sau nedizolvate) .

Cantitatea fluxului de material antrenant in procesele economice depind de urmatoarele elemente:

- amploarea dezvoltarii industriei energetice;

- industria de prelucrare a combustibililor si a diferitelor materiale;

- gradul de dezvoltare al zootehniei si al aglomerarii lor urbane.

In legatura cu poluarea atmosferei distingem doua categorii de efecte:

a)     cele locale sau regionale, de obicei pe termen scurt;

b)     cele globale pe termen lung (ex. schimbarea compozitiei chimice si fizice a atmosferei).

Reducerea poluarii aerului cu 50% ar contribui la reducerea mortalitatii si morbiditatii cu 4-5%. Poluarea produce efecte negative de mare durata si la scara globala pentru ca emisiile de reziduri poluante sunt transformate la distante mari de sursa de provenienta, iar cele care sunt in cantitati prea mari nu pot fi absorbite in intregime prin procese chimice si fotochimice.

Altele (ex. plumbul) isi maresc treptat concentratia devenind foarte toxice si daunatoare sanatatii.

Reziduri organice specifice mai cu seama centrelor intens populate rezultate prin prelucrarea produselor agricole, industria alimentara, marile concentratii zootehnice, de cele mai multe ori ajung in apele dulci si cele marine, alaturi de detergenti, ingrasaminte pe baza de azot, fosfor.

Ecosistemele acvatice sunt cele mai vulnerabile la schimburile conditiilor chimice si biologice pe care le produce poluarea.

Un rol important si negativ in deteriorarea calitatii mediului il au si substantele radioactive evacuate in apa si in atmosfera.

5.6. Factorii importanti care contribuie la sporirea cantitatii de reziduri

a)     Densitatea teritoriala a activitatii economico-sociale:

Problema poluarii apare in acele arii in care se concentreaza activitatea umana, in marile orase cu sisteme intense de transporturi, cu activitati industriale poluante, cu numar ridicat de locuitori. In ultima instanta, starea poluarii mediului este o oglinda a volumului si intensitatii activitatii economice.

b)     Activitatea industriala, structura acesteia:

Ramuri industriale cu grad ridicat de poluare: industria energetica, industria siderurgica, industria alimentara, chiar si unele ramuri ale industriei alimentare

5.7. Evaluarea cheltuielilor pentru protectia mediului inconjurator si efectele acestora in tarile dezvoltate

Elaborarea oricarui proiect vizand cresterea economica pe termen lung sau a oricarui scenariu de prognozare a dezvoltarii social-economic trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu si problema poluarii.

In legatura cu evolutia raportului dintre cresterea economica si poluare, se pot pune doua intrebari:

Daca cresterea poluarii este cu totul evitabila?

Raspunsul la aceasta intrebare poate fi dat in anumite conditii:

- sa se aiba in vedere cerintele de inlocuire treptata si totala a tehnologiilor vechi poluante cu altele noi, "tehnologii curate";

- sa se renunte total si definitiv la produsele poluante folosite in agricultura si in alte ramuri economice;

- rezidurile vor fi complet sau in cea mai mare parte reciclate;

- rezidurile sa fie complet sau in cea mai mare parte valorificate economic;

- existenta unei constiinte generalizate a populatiei a organelor publice si a factorilor de decizie privind necesitatea protectiei mediului;

- toate mecanismele economice sa fie adecvate si adaptate cerintelor privind reducerea poluarii mediului.

Daca costurile reducerii poluarii nu sunt prea mari?

Raspunsul:

- Chiar in conditiile respectarii celor mai severe standarde volumul cheltuielilor totale pentru reducerea poluarii nu depaseste procente cuprinse intre 1 % - 1,9% din volumul total al produsului national brut.

In tarile dezvoltate economic, acest procent este de aproximativ 5% - 8% din totalul fondului de capital si este constituit din amenajari si instalatii pentru reducerea poluarii si controlul mediului.

Ca o concluzie - desi poluarea este o problema grava pentru umanitate, ea poate fi solutionata tehnologic, iar costul economic pentru a mentine poluarea in limite admisibile este totusi suportabil.

5.8. Ce efecte au cheltuielile anti-poluante?

a)     cresterea costului productiei;

b)     ameliorarea conditiilor de mediu.

Care este marimea acestor influente asupra costului productiei?

Daca se iau in considerare cheltuielile pentru protectia mediului ambiant la care se adauga cele pentru cercetare in problematica mediului inconjurator si cheltuielilor pentru a autoriza echipamentul antipoluan, toate vor contribui la cresterea costului productiei in ramurile industriei bazate pe procese chimice cu aproximativ 6% - 15% (R.F.G. 4% - 9 %, S.U.A. 3,6% - 8,8%, Japonia, Anglia, 4% - 9%. Aceste exemple pun in evidenta influentele sensibile de cheltuieli eficiente pentru actiunile anti-poluante asupra cresterii costurilor de productie.

5.9. Cai concrete de reducere a poluarii factorilor de mediu:

- constructia instalatiilor de captare si valorificare a substantelor inainte de a fi evacuate in mediul;

- ameliorarea instalatiilor si tehnologiilor pentru fabricatie;

- schimbarea tehnologiilor pentru fabricatie;

- folosirea acelor materii prime si combustibil cu grad de poluare mai scazut;

- curatarea prealabila a materiilor prime si combustibil de impuritati poluante.

Cel mai eficient mod de a reduce poluarea care implica intr-adevar investitii mai mari, il reprezinta schimbarea treptata a tehnologiilor vechi cu cele noi, "tehnologii curate"; Calculele privind cheltuielile si efectele rezidurilor poluante se fac pentru a lua in considerare posibilitatile de folosire sau reintegrare a rezidurilor in procesele productive. In cele mai multe cazuri, cu o diferenta minima de cheltuiala, prin reciclarea rezidurilor, prin introducerea lor in procesul productiv, se pot recupera o parte din cheltuielile facute pentru antipoluare. Ex. obiectele metalice sortate pot fi refolosite, prin tratare ca ingrasaminte in agricultura. Costurile de recuperare a rezidurilor poluante sunt mai ridicate decat costurile obtinute de materiale noi.

Din acest punct de vedere pot fi facute observatii pe cel putin doua probleme:

a)          sa se ia in calcul costul extern al poluarii, adica nu numai daunele la producatorul poluantilor, ci si cele externe provocate altor producatori (factorilor de mediu, populatiei, viitoarelor generatii);

b)          de mai multe ori costurile materialelor noi extrase din natura nu oglindesc caracterul limitat si epuizabil in timp a unor resurse naturale.

6. Legi si acte normative privind protectia mediului inconjurator

Legea protectiei mediului - Legea nr. 137/1995;

Codul Silvic - Legea nr. 26/1996;

Legea Apelor - Legea nr. 107/1996;

Legea privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare - Legea nr. 111/1996;

Hotararea Guvernului nr. 340/1992 privind regimul de import al deseurilor si rezidurilor de orice natura, precum si al altor marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator;

Ordinul nr. 506/1996 al ministrului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului pentru aprobarea procedurii de reglementare a activitatilor de import si export cu substante, produse si echipamente inscrise in anexele protocolului de la Montreal, privind substantele care epuizeaza stratul de ozon.