Hazarde oceanografice - Iceberguri

Hazarde oceanografice

Iceberguri

Iceberg sau ghetar plutitor desemneaza un bloc mare de gheata desprins din una din calotele polare glaciale ale Terrei, care navigheaza spre zonele calde ale globului influentand clima zonelor invecinate si stingherind navigatia maritima.Desprinderea icebergurilor    se produce ca urmare a actiunii unor factori de ordin fizic: alunecarea ghetarilor pe pante, producerea unor tensiuni interne enorme, cutremure, variatii mari de temperatura, eroziunea provocata de valuri si curenti, vanturi.

Deoarece apa sarata nu ingheata la temperaturile de pe planeta noastra decat in anumite conditii si nu poate forma blocuri masive si stabile de gheata, icebergurile sunt, de fapt, blocuri de gheata de apa pura. Din moment ce densitatea acesteia este de aproximativ 920 kg/m3, in timp ce a apei sarate a marilor si oceanelor este de circa 1025 kg/m3, aproximativ 90-92 % (11/12 dupa alte estimari) din intreg volumul unui iceberg este subacvatic. Partea unui iceberg ascunsa sub nivelul apei este de sapte ori mai mare decat cea vizibila la suprafata Ca atare, forma portiunii scufundate poate fi estimata cu greu, doar privind partea vizibila de deasupra apei. Nu intamplator, acest fapt a dus la crearea expresiei 'partea vazuta (sau nevazuta) a icebergului' desemnand orice problema ale carei implicatii sunt mult mai complexe decat aparenta privire a acesteia.Masa de gheata a icebergurilor este extrem de compacta, durabila si dura putand provoca serioase daune, chiar distrugerea unui vas. Volumul total de gheata cuprins in icebergurile care plutesc intr-un an pe marile si oceanele lumii a fost estimat la 1000 km cubi, din care peste 90% se afla in emisfera sudica.

Iceberg fotografiat in momentul desprinderii de tarm, Parcul National Santa Cruz - Los Glaciares, Argentina

Cele mai mari iceberguri, reperate pana in prezent, au avut lungimi de peste 150 km si latimi de 40-50 km.Inaltimea lor deasupra apei ajunge la 30-50 m, dar partea loe cea mai importanta este submersa, raportul fiind intre 1:7 pentru icebergurile in forma tabulara si 1:4 pentru cele piramidale. Icebergul B-15, care s-a desprins in 2000 din calota de gheata Ross , avand o suprafata initiala de 11.000 km˛, a fost cel mai mare aisberg inregistrat vreodata. S-a separat in doua in noiembrie 2002. Bucata mai mare ramasa, aisbergul B-15A , cu o suprafata de circa 3.000 km˛, a ramas pana in octombrie 2005, cand s-a spart in mai multe aisberguri mai mici, cea mai mare bucata de gheata plutitoare din lume inregistrata vreodata.

De regula icebergurile din emisfera nordica au forme neregulate cu contururi accidentale deasupra apei deoarece provin in majoritate din ghetarii din vestul Groenlandei care curg pe pante accidentate. Cei din emisfera sudica, care provin din zona de "Self Continental" (prelungirea plutitoare a ghetarilor continentali) au suprafata superioara aproape plana.

Un iceberg "plat"

Iceberg prezentand forme de relief

Icebergurile sunt considerate deosebit de periculoase, deoarece coliziunea dintre un ghetar plutitor si o nava, se soldeaza aproape sigur cu scufundarea navei.Ele pot fi intalnite de nave pe circa 20% din suprafata oceanelor, fiind un pericol pentru navigatia maritima din nordul Oceanului Atlantic, din marile si oceanele sudice si pentru platformele marime de foraj si de exploatare a petrolului. In prezent, pentru a preveni ciocnirea cu icebergurile, navele sunt dotate cu sisteme radar performante. Deplasarea icebergurilor este supravegheata cu ajutorul satelitilor, fiind realizate harti speciale de risc Cea mai cunoscuta catastrofa navala produsa de ciocnirea cu un aisberg s-a produs la 14 aprilie 1912, cand transatlanticul "Titanic" s-a scufundat, dupa aproximativ 2 ore si 40 minute dupa impactul cu icebergul, in largul coastelor insulei Newfoundland, fiind inregistrate 1503 victime.

Icebergurile sunt urmarite in intrega lume de catre o organizatie din Statele Unite ale Americii, asa-numita National Ice Center (NIC), fondata in 1995, care produce periodic analize si estimari ale ghetii, inghetului si pozitionarii aisbergurilor din Arctica, Antarctica, Marile Lacuri, si Chesapeake Bay. Mai mult de 95% din datele utilizate in aceste analize si preziceri se datoresc informatiilor furnizate de senzorii satelitilor ce graviteaza pe orbite polare.Aceasta organizatie (NIC) este singura care denumeste si pozitioneaza toate aisbergurile provenite din Antarctica. De asemenea, NIC desemneaza fiecarui aisberg mai mare decat 10 mile nautice o axa longitudinala dupa care poate fi geopozitionat la orice moment dat, precum si o litera indicand punctul sau de origine si un numar curent. Literele utilizate sunt urmatoarele:

A - longitudine 0° to 90° V (Marea Bellingshausen, Marea Weddell de vest)

B - longitudine 90° V to 180° (Marea Amundsen, Marea Ross de est)

C - longitudine 90° E to 180° (Marea Ross de vest, Wilkesland)

D - longitudine 0° to 90° E (Amery Ice Shelf, Marea Weddell de est)

Aisberg langa insula si statul canadian Newfoundland

https://google.ro

https://ro.wikipedia.org/wiki/Aisberg