MUNICIPIUL RESITA

MUNICIPIUL RESITA

Resita (magh. Resicabánya, germ. Reschitz), este munincipiul resedinta de judet al judetului Caras-Severin, Banat, Romania.

1.Asezare geografica

Municipiul Resita este situat pe malul Barzavei. In apropiere se afla exploatari de huila, pe Valea Domanului, de minereuri de fier la Lupac si Ocna de Fier, precum si de calcare.

2.Demografie

In anul 1930 Resita avea o populatie de 19.868 de locuitori, dintre care 10.637 germani (53,5%), 5.851 romani (29,4%), 2.127 maghiari (10,7%), 381 cehi si slovaci, 300 evrei, 257 tigani s.a. Din punct de vedere confesional populatia orasului era alcatuita din 12.352 romano-catolici (62,1%), 5.439 ortodocsi (27,3%), 633 greco-catolici (3,1%), 531 reformati (2,6%), 431 lutherani, 348 mozaici s.a.

Populatia municipiului totalizeaza 84.026 locuitori, din care 40.517 barbati si 4509 femei (conform recensamantului din anul 2002). De mentionat ca in anul 1992 Resita avea 96.918 locuitori, din care 47.820 barbati si 49.098 femei, de aici reiese ca populatia municipiului este in scadere datorita regresului industriei grele ceea ce a condus la mutarea unei parti a locuitorilor in zone rurale, dar si datorita emigratiei masive a etnicilor de origine germana.

Industria

Resita a fost considerat mult timp ca fiind al doilea centru siderurgic al Romaniei. Industria siderurgica in fonta, otel, laminate, a constructiilor de masini (electrice si diesel, utilaj petrolier, siderurgic si chimic, material rulant), chimica (chimizarea lemnului, cocs). Are o populatie de 83,985 locuitori (la nivelul anului 2004). Este un important centru industrial in prelucrarea otelului si constructia de masini. C.S.R. (Combinatul Siderurgic Resita)-in prezent TMK-Resita si U.C.M.R. (Uzina Constructoare de Masini Resita) sunt uzinele care au sustinut orasul si l-au tinut in viata mai bine de 300 de ani. Primele uzine au fost fondate in 1771, in timpul domniei imparatesei Maria Terezia. In trecut au fost cunoscute sub denumirea de Uzinele si Domeniile Resita sau UDR, asa cum se poate citi pe unele locomotive cu aburi fabricate aici, si mai inainte se chemau St.E.G.

Orasul

Istoric, localitatea este atestata inca in secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka si Rechycha. Cercetarile arheologice au descoperit in acest spatiu urme de locuire din perioada neolitica, dacica si romana. Este mentionata in 1673 cu numele Reszinitza, ai carei locuitori plateau impozite catre pasalacul Timisoarei, iar in anii 1690 - 1700, izvoarele o amintesc ca depinzand de Districtul Bocsei impreuna cu alte localitati din Valea Barzavei. Conscriptia din 1717 o mentioneaza cu numele Retziza, avand 62 gospodarii impuse de catre stapanirea austriaca nou instaurata aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de intemeiere a celui mai vechi si important centru metalurgic de pe continentul european. Odata cu nasterea uzinelor, se pun bazele Resitei industriale. Initial au exista doua sate apropiate - Resita Romana (Reschiza Kamerala sau Olah Resitza) si Resita Montana (Eisenwerk Reschitza, Nemet Reschitza sau Resiczbanya). Uzinele au fost amplasate in Resita Montana , locuita la inceput de carbunari romani. Mai tarziu, in 1776, au fost colonizate 70 de familii germane originare din Stiria, Carinthia si Austria de Sus, iar intre 1782 - 1787 cu familii germane din regiunea Rinului. Intre anii 1910 - 1925 , Resita a avut statutul unei comune rurale, iar din 1925 a fost declarata oras, consecinta a recunoasterii dimensiunii sale de puternic centru al marii industrii siderurgice si constructoare de masini din Romania moderna. Din 1968, prin Legea nr. 2 privind organizarea administrativa a teritoriului i s-a oferit rangul de municipiu, resedinta a judetului Caras-Severin.

Orasul este considerat de locuitori ca fiind impartit in doua mari parti, Resita de sus sau orasul vechi, respectiv Govandari zona construita dupa 1965. Orasul vechi este format din mai multe cartiere: 'Muncitoresc', 'Valea Domanului', 'Lunca Pomostului', 'Moroasa I si II', 'Driglovatul Nou' si 'Driglovatul Vechi', 'Stavila', Minda', 'Basovat' si 'Lend'; in timp ce in partea noua a orasului, Govandari (denumirea oficiala este Lunca Barzavei) exista patru 'Microraioane'. La acestea se mai adauga localitatile componente, considerate si ele cartiere: Calnic, Terova, Secu si Cuptoare, iar Moniom este sat apartinator Municipiului Resita. Localitatile care apartin municipiului Resita sunt mentionate in izvoare dupa cum urmeaza : · TEROVA - 1433 (Cherova), 1597 (duc Czerova), 1717 (Zerob), 1716-1723 (Zarnova), 1779 (Zerchova); · DOMAN - 1370 ; · CILNIC - 1597 (Kalnic); · MONIOM - 1587 (Manihom); · SECU - CUPTOARE - 1673, 1690 - 1700 (Kuptora), 1851 (Kuptore).

Sub aspect urbanistic Resita a cunoscut de asemenea, importante realizari: cartiere intregi de locuinte in lunca Pomostului, pe Moroasa si lunca Barzavei. La Resita functioneaza un teatru, numit 'George Augustin Petculescu' in Casa de Cultura a Sindicatelor un cinematograf Dacia, situat in orasul nou, cinematograful 'Cultural' fiind desfiintat , cladirea a fost trecuta din patrimoniul Consiliului Local in patrimoniu privat, ea fiind retrocedata proprietarilor. In trecut a existat si un al treilea cinematograf 'Casa Muncitoreasca', cladire in care a functionat clubul muncitoresc inainte de perioada comunista, dar dupa 1989 autoritatile au inchiriat o parte a cladiri (holul de acces) unei societati comerciale care a organizat discoteca, din cauze necunoscute in anul 2003 cladirea a ars, in prezent ea fiind demolata.

In anul 1872 uzinele 'St. E. G.' de la Resita produc pentru caile ferate europene: 16 macarale, 18 rezervoare pentru castelele de apa, 110 placi pentru intoarcerea locomotivelor, 514 inimi de incrucisare pentru macaze, 793 de tampoane. In 1872 uzina produce prima locomotiva, denumita Resita 2 cu ecartament de 948 mm, proiectata de John Haswell - directorul fabricii de locomotive 'St. E. G.' din Viena, locomotiva destinata transporturilor interne uzinale.

Incepand cu anul 1920 la 'Uzinele Domeniilor' din Resita si la 'Uzinele Nicolae Malaxa' din Bucuresti incepe proiectarea si constructia urmatoarelor tipuri de locomotive:

• seria 230 pentru trenuri de calatori (1932-1936)
• seria 142 pentru trenuri grele de calatori (1937-1940)
• seria 50 pentru trenuri de marfa (1926-1936)
• seria 150 pentru trenuri grele de marfa (1947-1960)
• seria 131 pentru trenuri de calatori pe linii secundare (1939-1942)
• seria 151 prototipuri pentru trenuri grele (1938-1939).

In anul 1926 se produce la Resita locomotiva cu abur 50.243 'Regele Ferdinand', prima locomotiva construita in Romania in perioada interbelica. Datorita succesului in constructia de locomotive la Resita si Malaxa, incepand cu anul 1930, in Romania nu s-a mai importat nici o locomotiva.

Intre anii 1926-1960 in Romania s-au construit 1207 locomotive cu abur, reprezentand 10 tipuri pentru cale normala si trei tipuri pentru cale ingusta. Din acestea s-au fabricat 797 la 'Uzinele Resita' si 410 la 'Uzinele Malaxa' din Bucuresti. In anul 1960 productia de locomotive cu abur s-a sistat, industria romaneasca profilandu-se pe productia de locomotive diesel si electrice. Locomotivele cu abur au functionat in exploatarea C.F.R. pana in anul 1980. in perioada 1980-1998 locomotivele cu abur au fost casate in proportie de 98% .

4.Obiective turistice

• Muzeul judetean de istorie infiintat in 1959
• Muzeul permanent de locomotive cu abur care infatiseaza 16 modele de locomotive produse la Resita in decursul a peste 100 de ani (1872-1859), printre care si prima locomotiva din Romania datand din 1872 care a fost prezentata la Expozitia Internationala de la Viena. Este amenajat in aer liber si este singurul muzeu de acest gen din Romania.
• Colectia de carte religioasa si icoane de la Protopopiatul Ortodox.

4.1. Imprejurimi

• Secu - lacul de acumulare cel mai apropiat de Resita, care alimenteaza Resita cu apa potabila.
• Valiug (Franzdorf) - asezare creata dupa 1780 de oamnenii care pregateau carbune de lemn pentru uzinele din Resita. In 1908 - 1909 a fost construit aici un lac de acumulare (Lacul Vechi) de circa 12 ha, pentru necesitatile uzinelor siderurgice; dupa infiintarea unor noi furnale si otelarii s-a realizat un al doilea lac (56 ha), lung de peste 3 km si avand un debit de 10 milioane mc apa.
• Crivaia - de la Valiug inca 5 km, la extremitatea sudica a acestuia, intr-o frumoasa poiana strabatuta de apa Barzavei.
• Semenic - 10 km de la Valiug, statiune turistica cu partii de schi pentru incepatori.
• Garana (Wolfsberg) - sat cu folclor interesant, desi in momentul de fata populatia de origine germana a emigrat aproape in totalitate, satul s-a transformat intr-o zona turistica si incepand cu 1993, anual, aici are loc la mijlocul luni iulie Festivalul de Jazz Garana.
• Trei Ape - Statiune turistica cu lac de acumulare situat la sud le satul Brebu Nou. De la baza acestui lac izvoraste raul Timis. Aduna apele paraielor Brebu, Gradiste si Semenic, iar apa de deversare din lac impreuna cu izvorul de la baza acestuia formeaza un parau ce a fost amintit mai devreme.
• Pestera Comarnic
• Cheile Carsului
• Bocsa - localitate importanta la numai 28 km de Resita.
• Pestera Popovat
• Ocna de fier - aici poate fi vizitata 'Colectia de minerale si flori de mina' apartinand lui Constantin Gruescu.
• Dognecea - asezare cu trecut bogat; mine de aur si argint exploatate de romani. In nordul localitatii exista doua lacuri de acumulare - Lacul Mic, numit si Lacul nuferilor, declarat rezervatie botanica, si Lacul Mare, numit si La Zid, din cauza barajului construit pe paraul Dognecea.
• Ramna
• Binis - vechi si vestit centru banatean de ceramica nesmaltuita unde se mai practica inca olaritul.
• Berzovia - localitate mentionata in singurul fragment ramas din cronica razboiului purtat de Traian impotriva dacilor.
• Ezeris - important punct fosilifer, cu exemplare de fauna tertiara (gasteropode, lamelibranchiate)
• Brebu (Weidental)
• Lindenfeld - sat de pemi izolat in care mai locuiesc doar 2 oameni

Personalitati

• Valeriu Traian Frentiu (1875 - 1952), preot, doctor in Teologie, episcop roman unit cu Roma.
• Lucia Gruescu (n. 1952), artist fotograf, profesor de muzica.