Caracterizare fizico-geografica

ASEZARE

Teritoriul muntos cuprins intre Olt si Jiu, din cadrul Carpatilor Meridionali, reuneste mai multe masive cu o altitudine remarcabila si cu frumuseti nebanuite. Intre acestea se afla si Muntii Latoritei, cu o dezvoltare mai redusa in raport cu celelalte masive, culmea principala a acesteia depasind 30 kilometri lungime. Numele lor provine de la cel al Latoritei, principalul afluent de dreapta al Lotrului, toponimul muntilor fiind stabilit deci dupa numele vaii mai importante din regiune. Acest toponim apare in vechi acte judecatoresti privind solutionarea unor neintelegeri intre familii de pastori in exploatarea pasunilor. In aceeasi masura sint cunoscute inca din secolul al XVII-lea si unele virfuri mai importante din acest teritoriu ca: Fratosteanu, Minaileasa sau Repezi. Ele apar inscrise si pe harta intocmita de inginerul austriac Fr. Schwanz in anul 1722. Unele lucrari mai vechi utilizeaza pentru Latorita numele de Latrita, sustinut si de specialisti contemporani in toponimie, sugerind un diminutiv feminin (sora sau sotie) al Lotrului. Numele s-a incetatenit cu timpul in forma actuala, vechea denumire pastrindu-se doar in legenda.

Desi pastorii au cunoscut acesti munti din vremuri vechi datorita pasunilor bogate care ii acopera, distanta considerabila fata de asezarile mari si de arterele de comunicatie a facut ca ei sa fie putin cutreierati de catre turisti. Situati intre apa Lotrului si cea a Latoritei, apartenenta geografica a Muntilor Latoritei comporta unele discutii referitoare la atasarea lor fie la Masivul Paring, fie la Muntii Lotrului.

Emmanuel de Martonne (1907) reunea toti muntii de la vest de Olt sub denumirea de Muntii Lotrului (dupa numele celei mai importante vai din regiune), in cadrul carora distingea Masivul Paring si Muntii Capatinii - de-o parte si de alta a aliniamentului Curmatura Oltetului - Vf. Turcinu. Astfel, Muntii Latoritei erau impartiti intre cele doua masive (Paring si Capatinii) situate la sud de riul Lotru. O impartire asemanatoare adopta si V. Mihailescu (1963, 1977), care, desi aminteste de Muntii Latoritei, situeaza limita intre Masivul Paringului Mare si Muntii Capatinii pe aliniamentul vailor Vidra-Piriul lui Tocan, impartindu-i astfel in doua jumatati aproximativ egale. Aceeasi impartire este adoptata de Valeria Velcea si A. Savu (1982). Silvia lancu (1970) extinde perimetrul Muntilor Paring spre est pina la confluenta Lotrului cu Piriul Malaii si in continuare pe valea Repedea spre izvoare, incluzind deci si Muntii Latoritei, iar I. Sircu (1971) evidentiaza Culmea Latoritei ca fiind independenta de Muntii Lotrului.

Pe de alta parte, Grigore Posea (1972), regionind Carpatii Romaniei, ataseaza Muntii Latoritei la Muntii Lotrului, situati dincolo (spre nord) de firul Lotrului. O asociere identica este sustinuta si de P. Cotet (1973). Ultimele lucrari cartografice cu caracter national, si in principal Harta unitatilor de relief (regionarea geomorfologica), evidentiaza in mod distinct Muntii Latoritei ca munti separati in cadrul masivelor dintre Olt si Jiu (Gr. Posea si L. Badea, 1984). Consideram ca Muntii Latoritei, prin potentialul lor natural si economic, prin peisajul oarecum inedit, reprezinta o unitate montana si cu un remarcabil potential turistic ce necesita o prezentare separata. Ca teritoriu administrativ, Muntii Latoritei se situeaza in partea nord-vestica a judetului Vilcea.

LIMITE

Delimitarea Muntilor Latoritei in conditiile aratate mai sus nu intimpina dificultati, deoarece ei se desfasoara intre Latorita si Lotru, pe teritoriul cuprins intre izvoarele acestora si punctul lor de confluenta (Gura Latoritei). Spre nord si est, de la Obirsia Lotrului si pina la Gura Latoritei riul Lotru separa Muntii Latoritei de cei ai Lotrului. In aceasta portiune, pe Lotru se afla doua lacuri de acumulare: Vidra (1289 m), ce isi intinde apele din amonte de confluenta Mirului cu Lotru pina in aval de confluenta Vidrutei, si Balindru (1030 m), mult mai redus ca intindere, situat la confluenta piriului cu acelasi nume cu Lotru. La vest, de la confluenta cu piriul lezer pina la Obirsia Lotrului, Lotrul separa Culmea Carbunele-Mirautu din Muntii Latoritei de Masivul Paring. Limita sudica a masivului o constituie piriul Latorita, care, adunindu-si izvoarele cele mai sudice de sub versantul estic al Virfului Mohoru (valea Urdele), strabate spre est un defileu spectaculos, colectind ape atit din Muntii Latoritei, cit si din cei ai Capatinii. Pe traseul sau se afla, de asemenea, doua lacuri de acumulare: Galbenu (1304 m) si Petrimanu (1130 m), ale caror ape sint conduse printr-o galerie subterana spre lacul Vidra.

Dupa cum se poate observa si pe harta, limitele sint date in principal de reteaua hidrografica. Singurul sector in care acesti munti se leaga direct de cei inconjuratori se afla in Saua lezer, situata la nord de Virful Iezer (2157 m), acolo unde se face legatura cu Muntii Paring.

ALCATUIREA GEOLOGICA

In cuprinsul Muntilor Latoritei se disting cele doua mari unitati caracteristice Carpatilor Meridionali: Domeniul Getic (Pinza Getica) si Autohtonul Danubian. Pinza Getica isi are in acest sector limita sa sudica, ce se poate urmari din Saua Stefanu spre est pe firul Latoritei de vest pina la est de piriul Zanoguta, unde, intilnind falia Oltet-Puru, sufera o inflexiune spre nord pina la valea Vidruta. De aici limita sudica a Pinzei se inscrie pe aliniamentul vailor Vidruta si Minaileasa, pina aproape de confluenta acesteia din urma cu Lotru. Culmea Stevia-Dealul Ciresului, pina la extremitatea estica a masivului, apartine de asemenea Pinzei Getice. Un solz al Pinzei se intilneste pe versantul sting al Latoritei, amonte de Piriul lui Tocan. In cuprinsul acestei mari unitati se intilnesc gnaise cuarto-feldspatice, micasisturi, amfibolite si paragnaise micacee, pe alocuri cu filoane de pegmatite. Ele apartin seriei de Sebes-Lotru, fiind metamorfozate in faciesul amfibolitelor si avind virsta precambriana (M. Pavelescu, 1970; H. Savu si A. Schuster, 1975).

Tot in acest sector au fost puse in evidenta atit depozite aluvionare cuaternare, cit si argile, conglomerate si marne cu intercalatii de carbuni de virsta tortoniana, situate in depresiunea intramontana Puru, in prezent acoperite in mare parte de apele lacului Vidra. Prezenta acestor depozite ridica semne de intrebare in privinta genezei lor, ca si a cursului Lotrului in urma cu milioane de ani. Domeniul Danubian (Autohtonul) se dispune la sud de limita Pinzei Getice si cuprinde o mare varietate de roci. Astfel la izvoarele Muntinului se afla elemente ale seriei de Tulisa, cuprinzind sisturi sericito-albitice, cuartoase, cu intercalatii de serpentinite si lentile de azbest. Pe alocuri afloreaza calcare cristaline si dolomite. Roci asemanatoare, constituind seria de Latorita, se intilnesc in sectorul central al masivului, incepind din Saua Pietrile, spre est, pina la izvoarele Rudaresei. In aceasta portiune predomina insa calcarele, mai mult sau mai putin cristaline, puternic tectonizate, care au dat nastere unor interesante fenomene carstice.

Latorita de Jos (Urdele) strabate roci granitice, amfibolite si depozite fluviatile cuaternare. In aval de lacul Petrimanu, Latorita curge pe o albie de granite care, slefuite de ape, au format un microrelief interesant ("La jgheaburi'). Abruptul dinspre Latorita (versantul sting al vaii) cuprinde gnaise amfibolice si ortoamfibolite corespunzatoare seriei de Dragsan de virsta precambriana, ca si granite si granodiorite cambrierie. Intre valea Vidrutei si culmea Muntilor Latoritei se intinde seria de Vidruta continind sisturi clorito-epidotice, metagresii si metaconglomerate, uneori nediferentiate, metamorfozate in faciesul sisturilor verzi hercinice.

Din punct de vedere tectonic, se remarca prezenta a doua falii care taie transversal Muntii Latoritei. Este vorba de falia Oltet - Puru, situata in prelungirea vaii Oltetului pina pe valea Pietrile Vidrutei, si de falia Tirnovu - Minaileasa situata mai la est si avind directia nord-vest - sud-est. Rocile supuse metamorfismului au fost puternic cutate, distingindu-se in sectorul estic mai multe sinclinale si anticlinale.

Ca resurse minerale se pot mentiona pegmatitele cu mica (muscovit si biotit) ce se exploateaza in "Cataracte" ca si unele mineralizatii de fier, sulfuri metalice, azbest si grafit de mica importanta, constituind totusi rezerve ale economiei nationale.

RELIEFUL

Muntii Latoritei sint formati dintr-un ansamblu de culmi cu o altitudine medie de 1400-1800 m. Peste 65% din suprafata se situeaza la o altitudine ce depaseste 1600 m. Relieful de culmi joase, a caror altitudine scade sub 1000 m, are o dezvoltare redusa, fiind dispus in extremitatea estica a axei principale a masivului. Marginea nordica - intre piriul Chioara si Dosul Pinului, formind versantul drept al Lotrului - prezinta sectoare puternic inclinate, cu o diferenta de nivel de 400-600 m, acoperite de padure. In schimb, versantul sting al Latoritei, constituind limita sudica a muntilor, prezinta abrupturi stincoase, cu pereti pe alocuri surplombati, hornuri si pante cu grohotisuri, dispuse pe o diferenta de nivel de 700-1000 m. Aspectul general al versantului sudic, ca si dispunerea rocilor calcaroase ca o banda aproape continua, se poate observa cel mai bine din Curmatura Oltetului sau de pe Culmea Huiluzu-Tirnovu din Muntii Capatinii.

Culmea principala porneste din Virful Bora (2055 m), care reprezinta si altitudinea maxima a masivului, si se orienteaza spre est, depasind prin alte doua virfuri ,,granita' celor 2000 m: Vf. Puru (2 049 m) si Vf. Fratosteanu Mare (2 053 m). Din Virful Fratosteanu Mare culmea principala, cu orientare vest-est, se ramifica in doua culmi aproximativ paralele, dar inegale ca lungime, intre acestea adincindu-se valea Rudareasa. Ramura nordica se prelungeste prin Culmea Stevia, coboara in Saua Chica Lupului (1 012 m), se ridica in Dealul Ciresului (1161 m) si ia sfirsit la confluenta Latoritei cu Lotrul. Cea sudica, dupa o succesiune de virfuri si inseuari largi, se orienteaza spre nord-est, devenind o creasta ingusta si accidentata intre Virful Repezi (2012 m) si Virful Vinata (1463 m) si terminindu-se la confluenta vaii Rudareasa cu Latorita, unde se afla si satul Ciungetu.

Fig. 01

La nord de Virful Fratosteanu Mare se intinde o culme ce coboara usor spre Curmatura Vidrutei (1588 m), realizind legatura cu extremitatea nordica a Muntilor Latoritei, denumita Culmea Minaileasa-Runculet. Minaileasa, afluent de dreapta al Lotrului, ca si Vidruta, aflata in prelungirea sa, dincolo de Curmatura Vidrutei, separa aceasta culme nordica de culmea principala.

Culmea Minaileasa-Runculet se dispune in marea bucla pe care o face Lotrul spre nord in sectorul Vidra-Voineasa. Minaileasa Mare [1](1853 m) reprezinta principalul virf din zona dominind prin masivitatea sa culmile din jur. Versantul sau nordic este aproape in intregime acoperit de o padure deasa de molid ce se intinde ca o bordura continua intre Vidra si Balindru, pe cind versantul sudic prezinta o fata uniform inclinata si neteda, acoperita de o pasune bogata. Aceasta fata se continua printr-o sa cu Virful Minaileasa Mica (1844 m), pe crestetul caruia se ivesc stincarii dispuse pe alocuri sub forma unei creste de cocos. Din Virful Minaileasa Mica porneste spre est o culme prelunga a carei altitudine scade treptat pina in Virful Runculet (1465 m). Marginea sa sudica prezinta pe alocuri abrupturi stincoase, vizibile din valea Minaileasa, mai jos de cantonul Padina.

Acest sector de culmi nordice este lipsit de drumuri de accescu exceptia celui de pe piriul Steflea si are in general un aspect mai salbatec.

Partea vestica a Muntilor Latoritei o constituie o culme, care, pornind din Virful Mohoru (2337 m), un adevarat bastion al Muntilor Paring, si trecind prin Virful Iezerul (2149 m), se continua cu Muntele Carbunele, un imens platou acoperit pe alocuri cu depozite de turba, a carui altitudine descreste treptat pina in Saua Stefanu (1 874 m). Culmea se continua spre nord cu Virful Stefanu (2038 m), coboara apoi treptat in lungul Muntelui Mirautu si se termina printr-un abrupt impadurit in dreptul marelui cot pe care il face Lotrul la obirsie.

Versantul vestic al acestei culmi prezinta numeroase ,,focare' de eroziune care conduc la degradarea rocilor din substrat si la adincirea vailor torentiale. Acestea sint mai evidente in Coasta Petresei si pe Muntele Stefanu, determinind distrugerea covorului vegetal si diminuarea suprafetei pasunabile.

Din Virful Stefanu se desprinde spre nord-est Culmea Miru Mare, care atinge altitudinea maxima in Virful Miru (1999 m), acoperit cindva de jnepeni, in cea mai mare parte defrisati. Din Virful Miru, culmea coboara treptat pina la coada lacului Vidra, fiind flancata spre est de piriul Miru. Pe unele harti acest piriu este figurat sub numele de Coasta Bengii sau Piriul Bengii. In realitate, piriul Coasta Bengii este afluent al Latoritei, aducindu-si apele in aceasta la coada lacului Galbenu.

Fig. 02

Aspectul general al formelor de relief reflecta in mare masura structura geologica a acestor munti. La vest de Saua Pietrile, rocile dominante sint sisturile cristaline apartinind Pinzei Getice, care, modelate de agentii externi, au dat nastere unor virfuri rotunjite, cu pante domoale, separate de inseuari largi si acoperite de pasuni (Vf. Puru - 2049 m; Vf. Zanoguta - 1935 m; Vf. Bora - 2055 m etc.). Spre rasarit insa isi fac aparitia calcarele apartinind Autohtonului Danubian, care aduc o nota specifica in relief. Modelate puternic de agentii exogeni, rocile calcaroase se inscriu in relief sub forma unor stinci izolate sau piscuri stincoase, ruiniforme (Pietrile - 1881 m; Mogosu - 1960 m). Pe versantii sudici, apele au dat nastere unor fenomene carstice, dar de mica amploare, datorita grosimii reduse si discontinuitatii stratelor. Pe culmea principala se pot urmari imense terenuri plane apartinind suprafetei de modelare Zanoguta (Saua Repezi, Insirata, Nopteasa, Zanoguta, Minaileasa etc.), cantonata aici, la altitudini cuprinse intre 1800 si 2050 m (tip Borascu). Din loc in loc au ramas martori de eroziune cristalini sub forma unor pinteni stincosi izolati sau asociati sub forma unor creste dintate, vizibili pe culmile Turcinu Mic, Fratosteanu sau Paraginosu.

Suprafata de modelare Mirautu (tip riu Ses) se intilneste la altitudini de 1500-1600 m, sub forma unor umeri impaduriti, avind in general o mica raspindire (Mirautu, Runculet, Plaiul Poienii). Cea mai joasa suprafata de modelare - Stevia, se situeaza in extremitatea estica a culmii prinpipale, la altitudini de 800 - 1100 m. Afluentii Lotrului si Latoritei au exercitat o puternica actiune de eroziune si de fragmentare a principalelor aliniamente de culmi ce alcatuiesc Muntii Latoritei - relieful acestora purtind amprenta actiunii fluviatile in special. In ceea ce priveste Latorita, Rudareasa si Minaileasa - principalele artere hidrografice din zona - acestia au sapat defilee adinci, marginite pe alocuri de abrupturi impresionante. Asa sint vestitele Cataracte ale Lotrului, pe care geograful Ion Conea le considera cele mai frumoase din tara, la care versantul drept (dinspre Muntii Latoritei) este impadurit si doar pe alocuri ies la lumina stinci albe de pegmatit in care sclipesc foitele de mica. Defileul Latoritei este insa mult mai spectaculos. Intre Vf. Repezi (2006 m) si Vf. Vinata (1463 m), pe o lungime de citiva kilometri, cad spre Latorita abrupturi stincoase, cu o diferenta de nivel de peste 500 m, presarate cu hornuri inguste, jgheaburi, ace si pinteni pe care se dezvolta o interesanta vegetatie saxicola (de stincarii). Se remarca in acest sector, prin maretia lor, hornurile Ursoaiei si peretii de la Pestera Fagului, ca si Piatra Fetii, de numele careia se leaga o frumoasa legenda.

Abrupturi de un pitoresc aparte se pot observa si pe versantul sting al vai Rudareasa, in sectorul calcaros al Pietrelor Albe. Valea Minaileasa este strajuita de abrupturi stincoase, cu jgheaburi si pinteni, in portiunea de la Serpentine pina la Cantonul Nopteasa. Urmele eroziunii glaciare din cuaternar au ramas inscrise si in relieful Muntilor Latoritei, fara a avea insa dezvoltarea din muntii vecini, cei ai Paringului. Formele tipice de modelare glaciara se intilnesc, in principal, la izvoarele Latoritei. Latorita de vest nu pastreaza un circ glaciar tipic ci o vale lipsita de morene evidente in sectorul superior sugerind existenta in trecut a unui ghetar de vale care mai jos, la altitudinea de 1 550 m, se ramifica in doua parti. Ramura sudica a lasat urme evidente sub forma unor baraje morenice si a unor lacuri glaciare, din care au ramas doua cu oglinda de apa, celelalte fiind colmatate si acoperite cu vegetatie higrofila.

La obirsia Muntinului se afla in schimb o caldare glaciara tipica ce adaposteste, doua lacuri glaciare-Iezerele Muntinului strajuite spre vest de un abrupt aproximativ semicircular, cu o denivelare de aproape 100 m, formind peretii circului glaciar. Valea glaciara a Muntinului este asimetrica, ceea ce face ca o serie de izvoare din versantul drept (sudic) sa curga citeva sute de metri spre nord pentru a debusa apoi in izvorul principal ce curge spre est. Culmea Muntinu, care separa valea Latoritei de vest de valea Muntinu, prezinta doua sei de transfluenta prin care ghetarul Muntinu se unea cu cel de pe Latorita de vest.

Valea Urdele impresioneaza prin morfologia sa glaciara, fiind modelata de unul dintre cei mai mari ghetari din Carpati. Dinspre sud primeste trei afluenti (Dengheru, Cioara si Balescu), care, la rindul lor, dreneaza frumoase circuri glaciare asimetrice, cu deschidere spre nord. La altitudinea de 1610 m, mai jos de confluenta piriului Cioara, se afla cascada Boroncioaia, ascunsa in molidis, care isi pravaleste apele de la aproape 20 m inaltime. Cascada se afla la contactul serpentinelor cu sisturile cloritoase si marcheaza sfirsitul vaii glaciare. Si pe versantul nord-nord-estic al Virfului Puru se afla un mic circ glaciar care se intinde pina la limita superioara a padurii. In cuprinsul sau, alaturi de potcoave nivale, se intilnesc si citeva baraje morenice. Alt circ glaciar tipic se afla si pe versantul estic al Virfului Fratosteanu Mare, care adaposteste un mic lac glaciar - Lacul Negru - si citeva morene, de la care porneste o vale glaciara in forma de U, retezata la citiva sute de metri mai jos, la contactul cu calcarele de o falie transversala.

La nord de Virful Bora se afla, de asemenea, un frumos circ glaciar acoperit de un covor intins de jnepeni. Cindva a existat si un lac, dar azi, acesta este colmatat si acoperit cu vegetatie ierboasa. Circul, de un pitoresc aparte, este drenat de un afluent de dreapta al vaii Mirului.

Relieful dezvoltat pe calcare cuprinde atit elemente de suprafata (exocarst) cit si subterane (endocarst). Printre formele de suprafata, mentionam numeroasele doline, ce se intilnesc in Saua Pietrile, pe versantul sudic al culmii Boarnesu, precum si la izvoarele Turcinului Mic. Dolinele au dimensiuni reduse (l-6 m diametru), sint inierbate si pe alocuri au dispunere ordonata (Turcinu Mic), sugerind existenta unui gol subteran.

Fig. 03 Muntii Latoritei - Limite si unitati limitrofe

Fig. 04

Cimpuri mici de lapiezuri se intilnesc pe Muntele Plaiul Poienii, pe Nopteasa, pe fata estica a Fratosteanului Mare, in bazinul Insiratei sau aproape de Ciunget, in punctul ,,La Varniti'. Ele au forma simpla, de santuri, cu adincituri neregulate si pe alocuri sint inierbate. Pe versantul sudic al Muntelui Boarnesu se observa un frumos portal denumit Poarta Soarelui sau Biserica, provenit in urma, prabusirii tavanului unei vechi pesteri. Un alt portal se poate admira in versantul drept al vaii Rudareasa, in apropiere de Pestera Laptelui, dar situarea sa in padure il face greu de descoperit si de vizitat de catre turisti. Tot ca forme ale carstului de suprafata se pot aminti micile chei de pe valea Latoritei, aval de barajul de la Galbenu, cheile de pe Minaileasa, ca si cele de pe Rudareasa care, desi de mici dimensiuni imbogatesc zestrea peisagistica a Muntilor Latoritei.

Formele endocarstice, mai putin dezvoltate, sint reprezentate de Avenul Florilor din Turcinu Mic. Avenul Mic (situat in apropiere Pestera Ursula, Pestera Insirata, Pestera de la Izvorul Vidrutei, Pestera Laptelui de pe valea Rudareasa, pesterile de la Stina Fratosteanu, pesterile din stincariile Mogosului, grotele din Cheile Minailesei si multe altele, toate fiind explorate si cartate. Dintre acestea, Avenul Florilor are cea mai mare adincime (36 m) si extensie. Patrunderea in sistemul sau se realizeaza printr-un put vertical impartit in doua de o grinda orizontala. Toate golurile subterane descoperite pina in prezent sint lipsite de "formatiuni" ornamentale de tipul stalactitelor sau stalagmitelor, doar in Avenul Florilor se intilnesc cristale de calcit. Se mai poate mentiona o insurgenta pe valea Nopteasa Mare, unde la citeva sute de metri de izvor apele dispar pe un sistem de fisuri, albia raminind seaca.

Fig. 05

RETEAUA HIDROGRAFICA

Constitutia litologica a Muntilor Latoritei, ca si evolutia geologica a teritoriului au favorizat in mare masura dezvoltarea unei bogate retele hidrografice. Prezenta sisturilor si mai cu seama a celor de epimezozona (filite, sisturi cloritoase, sisturi grafitoase etc.), puternic fisurate, face ca intreaga zona muntoasa sa fie un adevarat rezervor de apa. Numeroase izvoare, situate intre 1700 si 1900 m, dau nastere la piraie ce-si duc apele spre cele doua mari artere colectoare: Lotru si Latorita.

De pe teritoriul Muntilor Latoritei, Lotrul, care izvoraste din Muntii Paring, aduna mai intii apele afluentilor care dreneaza versantul vestic (Coasta Petresii, Piriul Lacului, Piriul Dorului, Piriul Stinii, Carbunele, Piriul Crucii, Casaria si Stefanu), aliniindu-se pe dreapta pina la Obirsia Lotrului. Acesti afluenti isi au izvoarele in golul subalpin, la circa 1700-1800 m, iar in apropiere de confluenta cu Lotrul strabat desisul padurii de molid, repezindu-si apele in cascade vijelioase. Dintre acestea, Cascada Dorului, cu cei 15 m inaltime, se impune prin pitorescul sau. De la Obirsia Lotrului in aval, isi aduc apele in Lotru Piriul Stinii, Mirautu si Piriul Adinc. Alti afluenti precum Miru, Mioara, Puru, Pietrile Vjdrutei (Vidra), Mogosu si Vidruta isi aduc acum apele in lacul Vidra.

Piriul Minaileasa, afluent important al Lotrului in acest sector, isi aduna buchetul de izvoare de sub Culmea Nopteasa, de sub Curmatura Vidrutei si de sub Virful Minaileasa Mica, conducindu-si apele pe o vale aproape rectilinie pina la Lotru. Pe cursul acesteia s-au construit trei microhidrocentrale, care au produs importante schimbari in morfologia vaii, aval de serpentine. Afluentul cel mai de seama al Lotrului, Latorita, ia nastere mai sus de actualul lac Galbenu prin unirea Latoritei de vest cu Muntinu si apoi cu Urdele (Latorita de jos) dupa ce fiecare dintre acestea au coborit, pe alocuri in cascade, o diferenta de nivcl de peste 400 m. Cea mai mare cascada (Moara Dracilor) se afla pe Latorita de vest, la citeva sute de metri inainte de confluenta cu Muntinu, si isi pravaleste apele intr-o jerba inspumata de la cca 20 m inaltime. Pe valea Urdele se afla Cascada Boruncioaia. mai putin cunosruta, fiind inconjurata de padure. Zgomotul pe care il face caderea apei se aude de la distanta, mai ales cind debitul apei este crescut.

Din muntii cu acelasi nume, Latorita aduna intre cele doua lacuri de acumulare citiva afluenti: Zanoguta, Piriul Soimului, Petrimanu si Piriul lui Tocan. Acesta din urma, avind cel mai mare bazin de receptie din zona, isi aduce acum apele direct in lacul Petrimanu. In aval de acest lac, Latorita primeste apele unor piraie ca: Turcinu Mare (la confluenta caruia se afla cascada "Apa spinzurata'), Insirata, avind de asemenea un larg bazin de receptie, Piriul Fintinii si altele mai mici ale caror firisoare de apa se strecoara prin hornurile din abruptul Repezi-Paraginosu si cad apoi in cascade la confluenta cu Latorita.

La Ciunget, Latorita primeste un afluent de seama pe partea stinga, Rudareasa, care isi aduna apele de sub Culmea Fratosteanu-Repezi, de la altitudinea de 1750 m, taie bara de calcare de la Pietrele Albe si curge apoi domol printr-o vale aproape rectilinie pina la confluenta (600 m altitudine). Debitul actual al majoritatii piraielor din bazinul Latoritei si Lotrului superior este mult diminuat prin captarea apelor si dirjiarea lor prin galerii spre lacul de acumulare Vidra.

Captarile sint formate din mici baraje de beton, care includ si priza de apa, pe unde suvoaiele patrund in reteaua de conducte prin care sint conduse spre galeriile colectoare, iar de aici in lacul Vidra. Inapoia barajelor se formeaza pe alocuri mici lacuri de acumulare, in general sub 10 m lungime, astfel de captari intilnindu-se pe piraiele Zanoguta, Piriul Soimului, Petrimanu, Turcinu Mare si altele. Cele de pe Nopteasa si Minaileasa se pot vizita de catre turisti, fiind situate in apropiere de sosea.

Alaturi de apele curgatoare, ce se arunca in cascade limpezi si bine oxigenate, cu o fauna specifica piraielor de munte, lacurile glaciare aduc o nota specifica peisajului, completind pitorescul acestor munti. Dintre lacurile glaciare ce impodobesc Muntii Latoritei se pot mentiona in primul rind Iezerele Munlinului, azi in numar do doua, avind un emisar comun. Ele se afla la izvoarele Muntinului, in caldarea cu acelasi nume, la altitudinea de 1890 m, si au o adincime de 1-2 m. In cuprinsul vaii glaciare Aluntinu se aflau cindva mai multe lacuri glaciare, azi disparute prin colmatare si inierbare. Mai jos, la altitudinea de 1545 m, pe prelungirea Culmii Muntinu, intr-o adincitura asemanatoare unei vai glaciare, se afla Iezerul Latoritei, un lac de forma circulara, situat intr-un cadru pitoresc si inconjurat de mlastini. Dupa opinia unor geografi (S. Iancu, 1970), acesta este cel mai "de jos' lac glaciar din tara noastra.

La nord-vest de acesta se mai afla un lac, recent descoperit, numit Violeta, separat de Iezerul Latoritei prin baraje morenice. Lacul de forma aproximativ triunghiulara, desi de dimensiuni mai mici, adaposteste pe malul sau estic o frumoasa populatie de trifoiste (Menyanthes trifoliata). In caldarea Fratosteanu Mare, situata la est de virful cu acelati nume, la altitudinea de 1870 m, se afla Lacul Negru, lung de 33 m si lat de 16 m, avind apele de culoare inchisa datorita milului depus pe fund. Alaturi de lacurile glaciare, se mai intilnesc lacuri pluvionivale, cum sint cele de pe Muntele Carbunele, de pe Boarnesu sau din Saua Pietrile, care au regim temporar.

Fig. 06

Lacurile de acumulare, aparute in ultimul deceniu ca urmare a amenajarii hidroenergetice a riului Lotru, constituie importante obiective de interes economic, dar si puncte de atractie turistica.

Lacul Vidra situat pe Lotru, in fosta depresiune intramontana Puru, la altitudinea de 1290 m, este cel mai mare, avind o suprafata de peste 1000 ha si un volum de 340 milioane metri cubi de apa. Este inconjurat de paduri dese de molid si constituie o atractie si pentru pescarii amatori, fiind populat cu pastrav indigen si curcubeu.

Lacul Balindru este situat pe Lotru, in aval de Vidra, la confluenta piriului Balindru cu Lotru (alt. de 1030 m) si are un volum mai mic (0,67 milioane m³), apele sale fiind pompate in lacul Vidra.

Pe valea Latoritei au luat fiinta, de asemenea, doua lacuri de acumulare: lacul Petrimanu (alt. 1130 m), situat la confluenta cu Piriul lui Tocan, cu un volum de 1,9 milioane m³ si Lacul Galbenu (alt. 1304 m), ce isi oglindeste apele sub poalele padurii de molid, cu un volum de 2 milioane m³. Apele acestor lacuri sint dirijate prin galerii sapate sub Muntii Latoritei, spre lacul Vidra, care constituie rezervorul principal al sistemului hidroenergetic Lotru.

CONDITII CLIMATICE

Fig. 07

Cu exceptia vailor si microdepresiunilor de pe cuprinsul acestora, intregul lant al Muntilor Latoritei se incadreaza in climatul montan specific culmilor inalte ale Carpatilor Meridionali. Deoarece vintul dominant, determinat de principalele sisteme barice europene, este cel nord-vestic, mai expuse actiunii acestuia sint culmile nordice, versantii nordici si vestici, precum si zonele unde vintul este canalizat prin seile de altitudine redusa (Saua Stefanu - 1915 m; Saua Pielrile - 1790 m etc.).

Toata partea sudica a culmii principale este mai adapostita fata de vint si in acelasi timp mai expusa razelor soarelui. Aceasta influenteaza si distributia vegetatiei, mai cu seama a celei lemnoase, ca si caracteristicile zapezii la vreme de iarna. Din datele inregistrate de statiile meteorologice Paring si Obirsia Lotrului, ca si din observatiile efectuate la UHE Lotru-Ciunget si de Poligonul eolian Curmatura Oltetului, rezulta ca temperatura medie anuala este de -8°C in luna ianuarie si de +7°C in iulie pe culmile inalte, valorile fiind mai crescute in asezarile de vale. Totusi toamna tirziu si iarna, mai ales in regim anticiclonic, aerul rece se mentine pe vai, incluzind si arealul asezarilor Voineasa si Ciungetu, determinind o vreme rece, cu depunere de chiciura.

Fig. 08

Precipitatiile inregistreaza valori medii de 1300-1400 mm anual, fiind mai crescute in lunile iunie-iulie si octombrie-noiembrie. Grosimea stratului de zapada atinge in medie 30-70 cm pe firul vailor, pina la altitudinea de 1200 m, si l-3 m in golul alpin, unde este expusa viscolului si are deci o grosime neuniforma. In februarie-martie zapada de pe culmi are de obicei o crusta de gheata ce permite deplasarea cu usurinta pe suprafata sa. In caldarile de la izvoarele Latoritei, zapada persista pina la sfirsitul lunii iulie sau pina in august in portiunile adincite, unde stratul acumulat atinge citiva metri. In asezarile de la poale (Voineasa, Ciunget) iarna are caracter blind, cu ninsori linistite, fara viscole. Zapada se mentine uneori pe brazi dind un farmec deosebit locurilor in acest anotimp.

O caracteristica a mersului vremii in aceasta zona o constituie existenta in unele zile de toamna si iarna a aspectului insorit, cu cer senin si atmosfera clara a sectorului cuprins intre culmile sudice (Muntii Capatinii-Paring) si culmea nordica a Muntilor Lotrului. In timp ce in regiunile limitrofe se mentine ceata la altitudini joase. Astfel, intreg bazinul Lotrului este o oaza de vreme frumoasa, cu cer senin si soare stralucitor. Vara, la peste 1800 m altitudine, sint frecvente ceata, ploile insotite de descarcari electrice, grindina si chiar ninsori de scurta durata. Aceste fenomene trebuie avute in vedere de catre cei ce intreprind excursii, mai cu seama in sectorul inalt al acestor munti.

Pertoada cea mai favorabila excursiilor, din punct de vedere climatic, este de la sfirsitul lunii august pina la inceputul lunii noiembrie, cind vremea se mai stabilizeaza si atmosfera devine mai clara. In plus, luna octombrie ofera o mare varietate de culori pina la altitudinea de 1300 m, spre marea satisfactie a fotografilor amatori.

INVELISUL VEGETAL

Ca si in celelalte masive muntoase care apartin Carpatilor Meridionali, invelisul vegetal este etajat in functie de altitudine, cuprinzind atit zona forestiera, cit si cea alpina.

Zona forestiera, ocupind o suprafata intinsa, dispusa mai cu seama la periferia masivului, este de asemenea etajata, in cuprinsul sau distingindu-se etajul nemoral (al padurilor de foioase) si etajul boreal (al padurilor de conifere). Padurile de foioase sint alcaturte in principal din fag, mesteacan si paltin, fiind dispuse mai ales pe pantele sudice ale culmii Stevia-Dealul Ciresului. Pe versantii nordici, umbriti si umezi, fagul creste pe alocuri impreuna cu molidul si mai rar cu bradul, ponderea acestor paduri de amestec crescind o data cu altitudinea, pina la 1200 m. Etajul molidisurilor inconjura ca o banda permanent verde si intunecata regiunea inalta, urcind pina la peste 1800 m altitudine. In padurile de molid (Picea excelsa) intilnim alaturi de muschi (Polytricum commune), Hylocomium splendens, Pleurozium schreberi, Dieranum scoparium etc.) unele plante ierboase adaptate la conditii reduse de luminozitate, cum sint: macrisul iepurelui (Oxalis acetosella), vulturica (Hieracium transsilvanicum), clopoteii (Campanula abietina), horstii (Luzula silvatica), degetarutii de munte (Soldanella montana) si altele.

Bazinul superior al Latoritei cuprinde in mare parte molidis de virsta tinara, rezultat al plantatiilor masive, care asigura cu greutate refacerea padurilor distruse de incendiul din anul 1946. In unele sectoare (pantele vestice ale Muntelui Carbunele, lunca lui Rusalim, lunca Mirului sau pe cursul superior al Latoritei de vest) molidisurile sint inmlastinate, pe alocuri stratul de muschi (Polytrichum, Sphagnum) este puternic dezvoltat, fiind favorizat de abundenta apei si formeaza mici tinoave. Astfel de mlastini adapostesc si alte specii de plante: merisorul salbatic (Andromeda poli(olia), afinul (Vaccinium vitis idaea), bumbacarita (Eriopiorum vayinatum), rogozul (Carex rostrata) si altele. Padurile acestor munti ofera conditii prielnice dezvoltarii a numeroase specii de ciuperci. Dintre cele comestibile, intilnim: hribi (Boletus edulis), iutari (Lactarius piperatus), ghebe (Armilaria melea), palaria sarpelui (Lepiota procera), bureti de fag (Pleurotus ostreatus) si altele, iar dintre cele otravitoare, muscarita (Amanita muscaria) si hribul dracului (Boletus satanas).

Pe pantele nord-estice ale Muntelui Poiana Mare, in apropiere de piriul Minaileasa, in taieturile de padure, se afla bogate zmeurisuri (Rubus caesius), in care fructele dulci si parfumate incinta si reconforteaza pe drumetii osteniti.

Etajul subalpin, instalat pe podzoluri ferico-aluviale si brune, se caracterizeaza prin prezenta jnepenisurilor (Pinus montana ssp. mughus), care ocupa suprafete intinse pe versantii nordici si pe virfurile Bora, Miru, Puru, Zanoguta si Muntinu Mic, iar odinioara si in caldarile de la izvoarele Latoritei. Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi), ale carui flori inrosesc coastele muntilor prin luna iunie, este raspindit mai ales pe fata estica a Virfului Fratosteanu Mare, pe fata nordica a virfului Puru, ca si in caldarea Muntinului. Versantul estic al Virfului Puru adaposteste tufarisuri de ienupar (Juniperus sibirica). In cadrul acestui etaj un loc important il ocupa asociatiile vegetale de stincarii (saxicole), care sint raspindite mai cu seama in abrupturile din versantul sting al Latoritei (Culmea Repezi-Vinata), pe piscurile calcaroase Mogosu, Pietrile si Boarnesu, ca si in abruptul de la Pietrele Albe.

Fig. 09

Stincariile si grohotisurile silicioase din versantul sting al Latoritei adapostesc specii caracteristice: pelin alb (Artemisia petrosa), Veronica bachoeni, Trisetum alpestre, sinziene (Galitim anisophyllum), ruja (Sedum rosea), stinjenei (lris reichenbachii), iar pe brine abunda gramineele saxicole (paisuri): (estuca rubra, (estuca alpestris, Sesleria rigida, Poa alpina, Melica ciliata etc. Pe versantii calcarosi, cu soluri rendzinice, se intilnesc specii termofile ca: Sesleria haynaldiana, (estuca amethystina, Erissimum transsilvanicum, Phytcuma nanum, Diantlius spiculifolius, Aster alpinus si altele. Dintre ferigi cresc: Cystopteris fragilis, Asplenium trichomornis, Aplenium rutamuraria, Ceterach officinaruni, Botrichium lunaria si altele. Pe culmile inalte, ca si pe intinsele sesuri de altitudine apartinind suprafetei Borascu, se intilnesc pajisti subalpine cuprinzind plante de talie mica cum sint: iarba mieilor (Agrostis rupestris), parusca (festuca supina), rosioara (Silene acaulis), ghintura (Gentiana verna), precum si teposica (Nardus atricta) - o adevarata calamitate pentru aceste pajisti. In jurul stinelor se dezvolta, ocupind suprafete tot mai mari, o vegetatie nitrofila formata din urzici (Urtica. dioica) si stevia stinelor (Rumex alpinus).

FAUNA

Aflati intr-o zona mai izolata, in care influenta omului a fost limitata, Muntii Latoritei adapostesc inca o mare varietate de specii animale, unele dintre ele valoroase din punct de vedere cinegetic, economic sau stiintific. Dintre mamifere se intilnesc cele ce constituie vinatul mare. Ursul brun (Ursus arctos), stapin al padurilor de molid, urca vara pina in zona alpina, adapostindu-se in jnepenisuri, pentru ca toamna sa coboare in apropiere a satelor, in cautare de hrana. Cerbul (Cervus elaphus), o adevarata podoaba a muntilor, este intilnit in intinsele paduri din Coasta Bengii, Miru, Bora, Puru si Paraginosu, impresionind toamna, la vremea brumelor, prin mugetul sau caracteristic (boncanit), care se aude de la mari departari, in singuratatea muntilor. Capra neagra (Rupicapra rupicapra) ocupa biotopurile stincoase din abrupturile estice ale culmii Repezi-Paraginosu. Mistretul (Sus scrofa) populeaza padurile de fagi, dar uneori ajunge pina in etajul subalpin.

Dintre rapitoare se intilnesc in numar mic: lupul (Canis lupus), jderul (Martes martes) pisica salbatica (felix silvestris) si risul (felis lynx). La acestea se adauga si veveritele (Sciurus vulgaris), pirsii (Clis ylis) si soarecii de padure (Apodemus silvalicutii).

Lumea pasarilor cuprinde atit specii de talie mica, insectivore (mierle, pitigoi, cinteze, ciocanitori), cit si rapitoare (acvile, vinderei, huhurezi etc.). Desi ascuns in lumea tainica a padurii de molid si rar intilnit de catre drumet, cocosul de munte (Tetrao urogallus) ramine un impresionant reprezentant al avifaunei din acesti munti. Primavara, in perioada de reproducere, poate fi admirat la marginea golului de munte, in poieni in care staruie inca zapada. In stincariile de la Pietrele Albe traieste fluturasul de piatra (Trichodroma muraria), o pasare rara cu un penaj frumos colorat.

Dintre reptile, semnificativa este prezenta viperelor (Vipera berus si Vipera ammodytes), care populeaza stincariile calcaroase de la Pietrele Albe, Boarnesu, Mogosu si pe cele de la izvoarele Latoritei. Tot in stincarii intilnim si sopirla de piatra (Lacerta muraria). Fauna piscicola este reprezentata in principal de pastravul indigen (Salmo truita fario), raspindit in apele Lotrului, Latoritei si in piraiele Minaileasa si Rudareasa. In lacurile de acumulare Vidra, Balindru, Galbenu si Petrimanu se afla atit pastrav indigen, cit si pastrav curcubeu (Salmo irrideus), spre marea bucurie a pescarilor amatori. Frecvent se intilneste si boisteanul (Phoxinus phoxinus), atit in piraie cit si in lacurile de acumulare, la gurile de varsare ale piraielor. Localnicii il denumesc craiete si folosesc puietul ca momeala in pescuitul pastravului. Fauna de nevertebrate cuprinde o mare varietate de melci, paianjeni si mai ales insecte (libelule, fluturi, gindaci, rusalii etc.) Larvele unor insecte (Trichoptere, Ephemeroptere, Odonate etc.) populeaza apele piraielor de munte.

REZERVATII NATURALE

Teritoriul Muntilor Latoritei adaposteste inca in cuprinsul sau numeroase raritati floristice, arbori seculari si monumente ale naturii, din care vom mentiona pe cele mai importante. In stincariile de la Muntinu si Urdele creste pe calcare si dolomite delicata floare de colt (Leontopodium alpinum), alaturi de o leguminoasa rara (Hedysarum hedysaroides). Tot in acest sector a fost gasita o specie de scrintitoare (Polentilla haynaldiana), endemica pentru Carpatii Meridionali, cu arealul in Muntii Paring. Pe stincile calcaroase de la Bornesu creste feriga Ceterach officinarum, aflindu-se aici la limita nordica a arealului sau. La izvoarele Latoritei se ridica singuratic dintre jnepeni, jalonind limita superioara a arboretelor, cite un exemplar de zimbru (Pinus cembra), relict postglaciar cu o raspindire limitata. In abrupturile Paraginosului si in cheile Rudaresei creste tisa (Taxus baccata), alt important monument al naturii. Tot dintre arbori mentionam prezenta zadei (Larix decidua var. polonicaj, raspindita mai cu seama in defileul Latoritei. Aceasta statiune cuprinde arbori puternici care consolideaza stincile aflate intr-un grad inaintat de mobilitate. Pe culmea care coboara spre lacul Petrimanu, apartinind Muntelui Petrimanu, se pot intilni numerosi paltini de munte (Accr pseudoplatanus) de dimensiuni considerabile. Cei care strabat Culmea Stevia au posibilitatea sa admire un fag secular cu diametrul de aproape doi metri, situat pe marginea drumului de culme, declarat arbore ocrotit. Astfel de exemplare se mai intilnesc sporadic si pe Muntele Vinata. Pajistile montane adapostesc si plante ocrotite ca: bulbucii de munte (Trollius europaeus, iar pe malul piraielor creste angelica (Angelica archangelica).

Pentru protejarea unor specii rare, valoroase pentru flora tarii, ca si a statiunilor unde cresc acestea, se afla in studiu si se preconizeaza infiintarea unui parc national si a unor rezervatii naturale si in acesti munti, dupa cum urmeaza:

Rezervatia naturala ,,Iezerul Latoritei', declarata prin Decizia nr. 348/1983 a Consiliului Popular al Judetean Vilcea, situata in imprejurimile lacului Iezeru Latoritei, are un caracter complex (geomorfologic, botanic, peisagistic). Fenomenele glaciare, care in final au dus la formarea lacului, pot fi reconstituite prin analiza de detaliu a microformelor de relief. In jurul lacului se afla un intins sfagnet in care este posibil sa se afle elemente floristice deosebite, reclamind deci studii de specialitate.

Lacul Violeta, situat in apropiere, adaposteste o populatie viguroasa de Menyanthes trifoliata, o valoroasa planta medicinala cu raspindire limitata in tara noastra, aceasta statiune fiind unica pina in prezent in spatiul carpatic dintre Olt si Jiu. Tot in cuprinsul acestei rezervatii se afla, pe firul Latoritei de vest, un imens bloc de calcar perforat de un tunel cu diametrul de circa 1,5 m prin care curgeau cindva apele piriului. Fenomenul este interesant si merita atentia turistilor care ajung in acest sector.

Rezervatia naturala Muntinu (proiect) se situeaza in abruptul ce strajuieste caldarea glaciara de la obirsia vaii Muntinu, la est de Muntele Carbunele. Rezervatia are caracter botanic si peisagistic, avind ca rol ocrotirea plantelor care cresc in acest sector. Datorita abruptului stincos, in care pasunatul nu a fost posibil, s-au putut pastra elemente floristice rare (Hedysarum hedysaroides, Seneclo sulphureus, Geranlum caerulcatum, Thesium alpinum, Anemone narccisiflora, Leontopodium alpinum s.a.), care acopera stincile calcaroase cu intruziuni granitice ce se ivesc in aceste locuri. Un plus de atractivitate aduc in peisaj valea glaciara a Muntinului si cele doua lacuri de la obirsia sa care mai poarta oglinda de apa.

Rezervatia naturala ,,Defileul Latoritei' se preconizeaza a fi situata in extremitatea sud-estica a Muntilor Latoritei, de o parte si de alta a riului Latorita, intre Borogeana si Ciungetu. Rezervatia ar avea caracter botanic si peisagistic, obiectul ocrotirii constituindu-l arboretele de larice (Larix decidua var. polonica), care s-a dezvoltat pe versantii abrupti cu mult timp in urma. La acestea se adauga o multime de specii, unele rare sau endemice, care acopera hornurile si brinele din versantul sting al vaii, mai ales in sectoarele Gruiul Prepeleacului, Gruiul Fagului, Piatra Fetii, Gruiul Ripii si altele. Protejarea unor suprafete intinse din Carpatii nostri prin parcuri nationale s-a materializat inca din anul 1935 prin infiintarea Parcului national al Muntilor Retezat si se discuta astazi crearea unor parcuri nationale si in alte masive muntoase care intrunesc conditiile necesare.

Am sustinut si noi, cu prilejul diferitelor manifestari stiintifice, crearea Parcului national al Muntilor Paring, care, intins pe cca 8000 ha, ar include si un sector important din Muntii Latoritei, situat in perimetrul cuprins - intre izvoarele Latoritei, pina la confluenta acestora, amonte de Lacul Galbenu. In acest fel s-ar proteja si s-ar conserva pentru generatiile viitoare un colt de pamint romanesc de o neasemuita frumusete, care include si doua rezervatii naturale: Iezerul Latoritei si Muntinu.

Parcul national al Muntilor Paring ar avea conditii deosebite pentru a deveni o unitate care sa valorifice prin turism organizat si dirijat bogatul potential natural de care dispun acesti munti. Administratia parcului este preconixata sa func-tioneze in perioada 1 mai - 1 noiembrie, la Obirsia Lotrului, personalul fiind asigurat de cadre didactice (biologi, geografi) si elevi, respectiv studenti aflati in practica. Turistii si cei care strabat aceste tinuturi au datoria sacra, in drumurile lor, sa pastreze comorile vegetale si animale pentru generatiile viitoare, straduindu-se sa nu lase urme ale trecerii lor prin locurile pe unde isi poarta pasii.

ASPECTE ECONOMICE

Pasunile si padurile acestor munti au constituit din vremuri vechi bogatii importante. Pajistile alpine si subalpine, extinse pe coama muntilor, au atras oieri din tinuturile de sub munte ale Olteniei si din Marginimea Sibiului, care au durat cu timpul numeroase stine asezate sus, in ,,golul' alpin, si au croit drumuri pastorale ce de veacuri sint strabatute de turmele de oi. Stine, formate din mai multe adaposturi constituind adevarate gospodarii de vara montane, sint asezate pe muntii: Pietrile, Puru, Nopteasa, Fratosteanu Mare, Insirata, Minaileasa, Zanoguta si Coasta Bengii. In ultima vreme s-au construit saivane de mare capacitate pe muntii Fratosteanu si Paraginosu si s-a inlesnit accesul spre stine prin construirea de drumuri pentru autovehicule, dar aceasta primejduieste intregritatea pajistilor alpine. Recent a fost reconstruit cantonul zoopastoral de la Plaiul Poienii. Exploatarile forestiere au permis extragerea unor cantitati importante de lemn, indeosebi de rasinoase. Aceasta activitate este mult imbunatatita prin constructia drumurilor forestiere de pe valea Lotrului, Valea Latoritei, Rudareasa si Minaileasa si chiar pe cursul unor piraie mici.

Terenurile despadurite se replanteaxa cu puieti de molid, larice si paltin de munte, crescuti in pepiniere, pentru refacerea potentialului forestier. Padurile ofera in acelasi timp si alte produse, ca: zmeura, afine, ciupcrci, care se recolteaza pe timpul verii prin grija silvicultorilor. Vechile lacuri pentru plutitul salbatic al bustenilor de la Borogeana (pe Latorita) si de la Mirautu (pe Lotru) au fost desfiintate prin anul 1962. Adincurile Muntilor Latoritei adapostesc importante zacaminte de mica (muscovit si biotit) si feldspat, care se exploateaza de mai multe decenii in Cataractete Lotrului, furnizind materie prima pentru industria electrotehnica, pentru electrozi de sudura, tratamente termice etc.

O importanta resursa o constituie energia hidraulica a apelor, valorificata prin construirea sistemului hidroenergetic Lotru-Ciunget. Apele acumulate, in final, in lacul Vidra sint conduse, pe sub Muntii Latoritei, printr-o galerie de aductiune principala, pina la Ciunget, unde se afla centrala subterana, prevazuta cu trei grupuri hidroenergetice care produc in total 510 MW. In urma lucrarilor hidroenergetice au aparut baraje si lacuri de acumulare, s-au dezvoltat statiunile Voineasa, cu perspective apropiate in acest sens, si Vidra, ceea ce creeaza premise noi pentru dezvoltarea turismului in sectorul amintit al Carpatilor, determinind si o crestere a potentialului economic al asezarilor din zona.

Turism in Muntii Latoritei

Muntii Latoritei nu au cunoscut pina in prezent un aflux turistic deosebit, aceasta datorindu-se atit izolarii masivului fata de marile artere de circulatie, cit si lipsei cabanelor turistice si a marcajelor corespunzatoare. Cei care se incumetau sa cunoasca frumusetile acestor munti realizau de obicei parcurgerea culmii principale, intre satul Valea Macesului (fost Rudaru) si Saua Stefanu, pe vechiul drum de culme accesibil mijloacelor auto. In ultimii ani turistii, beneficiind: de numeroase drumuri forestiere de acces si de posibilitatile de cazare de la Voineasa si Vidra, au abordat si alte trasee, masivul devenind astfel un nou obiectiv al dezvoltarii turismului din tara noastra.

CAI DE ACCES

Muntii Latoritei sint asezati departe de liniile C.F.R., cele mai apropiate statii fiind Petrosani, pe linia Filiasi-Petrosani-Simeria, si Lotru, pe linia Piatra Olt-Lotru-Sibiu.

De la Petrosani o sosea in curs de asfaltare trece prin Cheile Jietului, iar cei 28 km pina la Obirsia Lotrului, situata in coltul nord-vestic al masivului, pot fi parcursi pe jos sau cu mijloace ocazionale.

Din gara Lotru, folosind curse I.T.A., urmam firul Lotrului, trecem pe la gura Latoritei si ajungem la Voineasa (40 km). Unele curse trec si prin satul Ciungetu, situat la 6 km de gura Latoritei. Posesorii de mijloace auto proprii pot urma drumul international E 81 pe Valea Oltului, din care la Gura Lotrului, in dreptul in dreptul orasului Brezoi se ramifica drumul national 7 A de pe Valea Lotrului.

De la Voineasa acest drum in curs de asfaltare, urca pe valea Minaileasa la lacul Vidra -Obirsia Lotrului- Petrosani. Tot de la Voineasa accesul spre lacul Vidra este asigurat si de un drum de tip forestier ce urmeaza firul Lotrului prin Cataracte, trecind peste lacul Balindru pe un frumos viaduct.

De la Polovragi (jud. Gorj), urmind drumul forestier ce strabate Cheile Oltetului si urca pina in Curmatura Oltetului, se coboara apoi la Petrimanu in Valea Latoritei de unde se poate pleca pe diferite trasee. Este un drum de acces mai direct, dar mai putin folosit, datorita distantei mari, de peste 20 km, care se parcurge de obicei pe jos.

O alta cale de acces o constituie drumul Novaci - Sebes (DN 67 C), care, urcind de la Novaci, trece prin statiunea Rinca, apoi traverseaza Virful Urdele, atingind cea mai mare altitudine din tara in Pasul Urdele (2145 m), ajunge in Saua Stefanul (1915 m) si coboara la Obirsia Lotrului. Distanta Novaci - Obirsia Lotrului este de 48 km. Drumul este accesibil vara mijloacelor auto, de preferinta masini de teren. Exista si temerari care parcurg drumul cu autoturismul, dar pot avea dificultati mari, dar mai ales in sectorul Urdele-Dengheru, din cauza bolovanilor care acopera partea carosabila. Din valea Sebesului, drumul in curs de modernirare trece peste Saua Tartarau (1 665 m) si coboara la Obirsia Lotrului. Distanta Sebes - Obirsia Lotrului este de 87 km.

Culmea principala a Muntilor Latoritei este strabatuta de un vechi drum construit in 1916) care porneste din satul Valea Macesului, urca in serpentine Dealul Ciresului, apoi strabate zona inalta a culmii, atingind altitudinea de 2000 m in apropierea Virfului Fratosteanu Mare, pentru ca in Saua Stefanu sa se uneasca cu drumul national 67 C Novaci-Obirsia Lotrului-Sebes. Drumul poate fi strabatut cu mijloace auto mari (camioane, masini ARO), mai greu cu autoturismul, si numai pe timpul verii.

PUNCTE DE PLECARE IN EXCURSII

Alegerea punctului de plecare in excursiile intreprinse in Muntii Latoritei este conditionata de calea de acces cea mai favorabila. Principala poarta de intrare, folosita de majoritatea turistilor, o constituie valea Lotrului, cu cele doua statiuni: Voineasa si Vidra. In afara acestora, ne mai pot folosi satul Ciungetu si cabanele de la marginea masivului (Obirsia Lotrului si Petrimanu).

Voineasa (650 m alt. cea mai importanta asezare turistica de pe Valea Lotrului (38 km de la Gura Lotrului), devenita statiune de odihna si tratament dupa terminarea lucrarilor la hidrocentrala Lotru, apartine UGSR. Asezarca este insa cu mult mai veche. Prima atestare documentara a ei o intilnim intr-un hrisov al lui Neagoe Basarab, de la 1520. Abia in 1908 localitatea devine comuna locuitorii ocupindu-se cu cresterea animalelor. Mai tirziu, populatia barbateasca a fost antrenata in exploaturile forestiere si miniere. Incepind cu anul 1966, Voineasa a fost sediul Grupului de Santicre "Lotru', lucrarile efectuate aducind importante modificari in viata sociala a asezarii. Oamenii s-au calificat in meserii specifice santierului, devenind mecanici, instalatori, strungari, zidari, dulgheri, soferi etc. Ulterior, prin dezvoltarea statiunii, s-au creat conditii de folosire si a fortei de munca feminine. In acest timp localitatea s-a dezvoltat simtitor. Au fost construite blocuri de locuit, un complex comercial, statie ,,Autoservice', dispensar, liceu etc. Azi, la Voineasa, Sectia de productie industriala realizeaza utilaje miniere profilate pe saparea galeriilor de aductiune pentru toate hidrocentralele tarii, iar in ultimul timp si locomotive de mina.

Localnicii cultiva terenurile arabile cu cartofi, pe alocuri pina la altitudinea de 1400 m (Vf. Runculet). Dar ponderea cea mai importanta in sectorul agricol o are cresterea animalelor si in special a oilor. La Voineasa activeaza de citiva ani un grup vocal folcloric, laureat al Festivalului national ,,Cintarea Romaniei', care, prin costumele populare specifice si prin piesele muzicale abordate, se straduieste sa mentina portul si folclorul ciobanesc de-a lungul generatiilor.

Statiunea Voineasa, dezvoltata mai mult pe versantul sting al Lotrului, dispune de vile confortabile, cu o arhitectura moderna, precum si de mai multe hoteluri (Lotru, Bradisor, Voinesita, Vidruta, Poienita si Lotrisor), cu o capacitate de peste 1800 locuri. La acestea se adauga un restaurant, braserie, cofetarie, berarie, farmacie, diverse magazine, precum si o moderna sala de spectacole cu o capacitate de 1800 locuri. In statiune se afla si o importanta baza de tratament, amplasata in hotelul "Bradisor" dotata cu aparatura moderna, care permite efectuarea a numeroase proceduri terapeutice indicate mai cu seama in reumatism si nevroze. In cadrul bazei de tratament functioneaza si un bazin cu apa incalzita. Climatul blind, aerul puternic ozonat si cadrul natural de un pitoresc deosebit fac din aceasta straveche asezare o statiune de mare viitor.

Vidra (1310 m alt.), statiune in curs de amenajare, in vechea colonie Puru a constructorilor barajului, este situata intr-un decor pitoresc, pe malul drept al lacului Vidra. Au intrat in circuitul turistic primele 5 vile, cu o capacitate totala de 100 locuri urmind ca si celelalte, inclusiv hotelul ,,Tranzit', sa aiba aceeasi destinatie. Datorita altitudinii ridicate, stratul de zapada se mentine peste sase luni pe an, oferind conditii optime practicarii sporturilor de iarna. Statiunea este accesibila din Voineasa cu mijloace auto fie pe Valea Minaileasa (25 km), drum in curs de asfaltare, fie pe firul Lotrului, prin Cataracte (28 km).

Obirsia Lotrului (1350 m alt.) este un important complex turistic montan alcatuit din vechea cabana turistica (35 locuri in camere de 4-8 paturi si 82 locuri in casute camping, precum si 40 locuri in bungalow-uri), restaurant, statie meteorologica, un magazin alimentar si citeva cantoane forestiere. Situata in marele cot al Lotrului, la confluenta acestuia cu piriul Pravat, in decorul padurii de molid, Obirsia Lotrului reprezinta in acelasi timp o importanta rascruce a drumurilor turistice si a soselelor de munte (DN 7 A si DN 67 C). Ofera locuri pentru instalarea corturilor si constituie o veritabila baza de plecare in atractive excursii atit in Muntii Latoritei, cit si in muntii Paring, Surean si Lotrului. Construirea unui hotel de mare capacitate aici ar contribui la intensificarea circulatiei turistice in aceasta zona.

Ciungetu (560 m alt.), sat apartinind comunei Malaia, este situat pe riul Latorita, la confluenta cu Rudareasa (cca 6 km de la gura Latoritei, drum asfaltat). Aici se afla centrala hidroelectrica Lotru-Ciunget si de aici porneste soseaua asfaltata (numai pe o banda) pina la Petrimanu, strabatind minunatele chei ale Latoritei. In continuare, drumul urca la Curmatura Oltetului (1620 rn) si coboara la Polovragi (jud. Gorj). Un alt drum forestier urca de aici pe valea Rudareasa, pe o lungime de circa 18 km, avind o ramificatie spre Muntele Vinata. Locuitorii satului Ciungetu se ocupa cu cresterea animalelor, exploatarea lemnului, iar in ultimii ani s-au calificat in meserii de specialitate (specifice santierului) si lucreaza la uzina electrica. Portul popular, pastrat mai ales de batrinii satului, este cel ciobanesc, in care costumul alb-negru incinta cu frumusetea lui in zilele dc sarbatoare.

Petrimanu (1130 m alt.), cabana in curs de finisare, este situata pc malul drept al lacului cu acelasi nume. Reprezinta punct de plecare pentru excursii spre izvoarele Latoritei sau traversari ale culmii principale catre Vidra si Obirsia Lotrului. Este usor accesibila din Oltenia subcarpatica (Polovragi), pe un drum de tip forestier, care traverseaza Curmatura Oltetului, fiind deschisa doar vara circulatiei.

Rinca (1550 m alt.) este o mica statiune climaterica situata pe versantul sudic al Muntilor Paring, la cca 20 km de Novaci. Aici exista si o baza de cercetari a Universitatii dia Craiova, precum si o mica gradina botanica montana. Urmind de aici DN 67 C spre Obirsia Lotrului, putem intra in sectorul Muntilor Latoritei, dupa cca 10 km.

Valea Macesului (530 m alt.), sat apartinind de comuna Voineasa, este situat pe Lotru, in aval, la circa 6 km de Voineasa, la confluenta Lotrului cu piriul Valea Macesului. Aici se mai pastreaza un pod metalic de la vechea cale ferata forestiera. Din acest sat (numit inainte Rudaru) porneste drumul carosabil de culme construit in 1916, care strabate in lung Muntii Latoritei, pina la Saua Stefanu.

Hanul "Latorita', amplasat la Gura Latoritei, dispune de bufet si 8 locuri de cazare. Reprezinta punct de plecare in excursiile de pe valea Latoritei.

MARCAJE TURISTICE

Muntii Latoritei dispun de putine trasee turistice marcate, acesta fiind si unul din motivele pentru care sectorul montan amintit a intrat mai tirziu in circuitul turistic. Culmea principala, desi strabatuta de un drum carosabil, este marcata cu banda galbena. Citeva poteci care traverseaza culmea sint de asemenea marcate, dar majoritatea potecilor sint deocamdata nemarcate. Accesul este insa usurat de existenta drumurilor forestiere, a drumurilor de tractor, precum si a potecilor ciobanesti. Recent, in jurul statiunii Voincasa au inceput sa fie marcate mai multe trasee turistice de catre cercul de turism montan din localitate.

TURISM DE IARNA, ALPINISM SI PIRTII DE SCHI

Muntii Latoritei ofera conditii bune pentru practicarea turismului de iarna. Culmea principala poate fi parcursa (in etape) de turistii cu experienta si cu echipament adecvat (schiuri, rachete de mers pe zapada, piolet etc.), avind posibilitatea de a innopta la vreo stina sau in cort. In acest caz se va urma traseul drumului de culme Valea Macesului - Saua Stefanu, marcaj banda galbena, cu mentiunea ca marcajul, nefiind aplicat pe stilpi, este greu vizibil. Se vor evita sectoarele mai expuse avalanselor, cum sint: fata sud-estica a Virfului Puru si fata nordica a Virfului Fratosteanu Mare.

De asemenea, se pot parcurge si alte trasee din cele mentionate in capitolul urmator, ca accesibile si iarna. Pentru iubitorii alpinismului exista locuri adecvate si in Muntii Latoritei. Peretii de calcar din Pietrele Albe, cu peste 100 m denivelare, ofera bune conditii pentru practicarea alpinismului. Traseele alpine se pot parcurge in Cataractele Lotrului (pe sisturi cristaline, la 14 km amonta de Voineasa) si in abruptul dinspre Latorita al culmii Repezi-Paraginosu (peretii de la Pestera Fagului si Piatra Felii). Pante pentru schi se gasesc din belsug, insa deocamdata neamenajate si fara mijloace de transport pe cablu. In apropiere de Voineasa se poate schia pe Dilme, pe pirtia de ,,La lac' si in Chica Lupului. In vecinatatea statiunii, pirtia "Poienita' din Podul Ilii ofera satisfactii incepatorilor.

La Vidra este in curs de amenajare pirtia de pe Plaiul Hotilor, care ofera conditii pentru toate categoriile de schiori. Locuri bune de schiat se mai afla la Curmatura Vidrutei, pe Muntele Minaileasa (,,La releu'), la Plaiul Poienii, la Casarie etc. Se preconizeaza construirea unui telescaun care sa faca legatura intre Voineasa si Virful Balturi, ca si a unor instalatii de teleschi.

Trasee turistice

1. Voineasa - Saua Chica Lupului - Ciunget

Traseu: usor accesibil chiar si iarna Marcaj : triunghi albastru Durata: 1½-2 ore

Pentru turistii aflati la odihna in statiunea Voineasa, acest traseu este unul dintre cele mai usoare, avind in vedere dificultatile minore, poteca bine evidentiata si distanta redusa pentru parcurgere. Strabaterea traseului permite un tur de orizont asupra statiunii in ansamblul sau, precum si vizitarea (cu aprobare prealabila si in grup) a uzinei electrice Lotru-Ciunget.

Pornind din fata hotelului ,,Lotru', vom urma soseaua ce coboara in serpentine pina la podul de la intrarea in localitate. Urmam apoi soseaua spre iesirea dinspre Brezoi circa 400 m, apoi o luam la dreapta (sud), pe ulita ce urca usor in lungul piriului Cararii. Dupa ultima casa, urmeaza o serpentina dupa care parasim drumul de tractor ce urca spre dreapta pantele Muntelui Balturi si urmam poteca ce intra intr-o padure rara de fag si carpen, unde apare si marcajul triunghi albastrn. In curind ajungem intr-o rariste a padurii de unde putem admira spre est Virful Pleasa (1052 m), acoperit cu o frumoasa padure de molid punctata pe alocuri de larice si mesteacan in continuare, poteca urca prin padure, traverseaza mici izvoare apoi insusi piriul Cararii si iese in poienile de sub Saua Chica Lupului.

In apropierea unor grajduri, intilnim un izvor amenajat care ne astimpara setea in timpul urcusului. Poteca serpuieste in serpentine prin pajistile bogate, vara, in felurite flori ale muntelui si iese apoi in Saua Chica Lupului (1012 m), unde intilneste drumul carosabil de culme ce urca de la Valea Macesului peste muntele Stevia, pina la Stefanu. Din sa se deschide o larga privliste spre nord unde se afla bazinul vaii Voinesita cu Virful Sterpul (2142 m) in ultimul plan. Apoi la vest de acesta se pot observa Saua Buceci, Virful Dobrunu, Virful Negovanu si Virful Balindru Mare, toate apartinind Muntilor Lotrului. Spre apus, privirea ne e atrasa de silueta ascutita a Virfului Fratosteanu Mare (2053 m) ce se profileaza la obirsia vaii Rudareasa. In sud se inalta, dincolo de valea Rudareasa, Muntele Vinata, pe care se afla releul de televiziune, iar dincolo de acesta se adinceste valea Latoritei, strajuita de Virful Tirnovu Mare (1846 m).

Dupa un scurt popas, vom urma spre rasarit drumul de culme circa 200 m, apoi ne vom abate in stinga pe poteca ce coboara prin pajiste spre sud pe o culme prelunga, orientindu-ne dupa linia de inalta tensiune ce coboara in Ciungetu. Apoi panta se accentueaza si poteca face mai multe serpentine. Treptat, pierdem altitudine si intrum in zona gradinilor satului Ciungetu, ale carui case se zaresc ceva mai jos. Poteca traverseaza piriul Lazului, apoi intra pe o ulita si iese in soseaua care insoteste valea Rudareasa ce strabate in lung satul. In satul Ciungetu se poate vedea o veche biserica din lemn, in care se afla pictate imagini ale ctitorilor in portul popular stravechi, ca si moderna uzina electrica. Vizitarea centralei electrice este posibila numai in grup, cu aprobare prealabila. Intoarcerea se poate efectua fie pe aceiasi traseu, fie utilizind curse l.T.A. (14 km pina la Voineasa).

2. Voineasa - Muntele Plaisor - Pietrele Albe

Traseu: accesibil si iarna Marcaj: cruce rosie pina pe culmea Stevia apoi banda galbena Durata: 1½-2½ ore

Pornim din fata hotelului ,,Lotru" si urmam soseaua ce coboara spre sat si apoi strabate in lung asezarea pina la podul de peste Lotru, din dreptul bisericii. La capatul dinspre apus al podului, coborim citeva trepte spre malul drept al Lotrului, apoi mergem in aval pina la ultima casa. De acolo apucam poteca ce se indreapta mai intii spre vest, pe la marginea padurii de molid, pentru ca dupa circa 300 m sa incepem a urca pe muchia impadurita spre sud (vezi si traseul 4). Urmind poteca spre sud, observam si marcajul ce apare sporadic de la capatul potecii si e mai vizibil doar pe copacii care strajuiesc poteca larga. Dupa mai bine de o jumatate de ora, parasim padurea, poteca iesind in pajistile inierbate ale Muntelui Plaisor.

O data cu aceasta se deschide priveliste spre nord, unde se disting virfurile Dilme (1293 m) si Dobrunu (1880 m) din cuprinsul Muntilor Lotrului. Totodata, se poate admira in ansamblul ei statiunea Voineasa. Urcam in serpentine, urmarind poteca (marcajul e foarte rar in acest sector) si mentinind directia sud, pentru ca sus, pe culme, sa ne indreptam spre sud-est. Din stinga vine o poteca nemarcata ce urca tot din Voineasa, peste Muntele Padina, pentru ca la cca 150 m de la unirea lor sa intre intr-o frumoasa padure de fag, indreptindu-se sprc sud-vest. Strabatem padurea si iesim pe culmea Muntelui Stevia, unde intilnim drumul carosabil de culme Valea Macesului - Steianu. Din acest punct vom urma drumul, marcat cu banda galbena, spre vest (dreapta) cale de aproximativ 2 km, pina in punctul Gura Plaiului, unde drumul intra in padure. Ajunsi in acest sector, parasim drumul si urcam o panta abrupta pe marginea padurii, in directia sud, ajungind in scurt timp pe muchia calcaroasa a Pietrelor Albc. In fata noastra se deschide abruptul impresionant la poaleie caruia se aude vuietul piriului Rudareasa, ce-si aduna apele de sub Virful Fratosteanu Mare (2053 m), a carui silueta se zareste in departare. In continuare, putem urca muchia stincoasa pina in sectorul mai inalt situat la vest, de unde se deschid frumoase privelisti in cele patru zari. Acest munte adaposteste o vegetatie calcifila specifica in care se ascund si vipere. De asemenea, in abrupturi se afla si citeva pesteri de dimensiuni mici si fara o importanta deosebita. La intoarcere putem cobori fie pe poteca de pe Padina, fie urmind in continuare drumul carosabil spre est pina in Saua Chica Lupului, de unde coborim in Voineasa pe poteca marcata cu triunghi albastru.

3. Voineasa - Valea Minaileasa - Vf. Minaileasa Marc

Traseu: nemareat, accesibil, sosea in curs de asfaltare, dificil iarna de la cantonul Nopteasa spre virf . Durata: 5-6 ore

Traseul ofera posibilitatea ascensiunii celui mai inalt virf din cadrul muntilor situati intre valea Minaileasa si Lotru. Desi se desfasoara in cea mai mare parte pe firul vaii Minaileasa, el ofera privelisti deosebite, fiind in acelasi timp usor accesibil. La iesirea din Voineasa spre apus soseaua se bifurca in punctul numit Gura Minailesii, Cea care urmeaza cursul Lotrului spre apus va ajunge la lacul Vidra trecind prin vestitele Cataracte. Soseaua care se desprinde spre stinga, indreptindu-se spre sud - sud-vest, reprezinta soseaua principala de legatura cu Valea Jiului (DN 7A), aflata in curs de asfaltare. Urmam aceasta sosea si lasam in urma ultimele case ale satului. Albia piriului Minaileasa a fost puternic modificata prin constructia drumului si prin amenajarea a trei microhidrocentrale. Padurile de fag dau un farmec deosebit vaii. Dupa mai bine de doi kilometri, valea taie o bara de calcare, in care, pe malul drept, se zaresc gurile unor grotte de mici dimensiuni. Soseaua urca apoi usor, lasam in urma o pepiniera si un canton silvic (Runculet) si dupa aproximativ 6 km intram in cunoscutele serpentine. Acestea pot fi ,,scurtate' pe o poteca ce urca usor pantele Muntelui Padina, printr-o padure tinara. Spre nord admiram abrupturile stincoase ce strajuiesc valea pe malul sting. Deasupra lor se incheaga o padure deasa de molid ce acopera culmea Muntelui Minaileasa. Deasupra serpentinelor, trecem pe linga crucea lui Ghimis (amintire dureroasa despre accidentul unei tinere) si prin fata cantonului forestier Padina, unde, in apropiere, se afla un izvor.

De aici observam spre apus, in ultimul plan. o sa dezgolita - Curmatura Vidrutei - unde va trebui sa ajungem. In continuare, drumul urca in panta lina atingind dupa aproape doi kilometri fosta colonie Minaileasa, unde acum se mai afla citeva baraci, un canton silvic (Nopteasa) si alte doua ale muncitorilor de la exploatarea forestiera. Conducta de aductiune a apei din lacul Vidra la uzina Lotru-Ciunget, traverseaza valea in acest punct. De aici ascensiunea virfului se poate face pe doua cai. Pentru cei ce se pot orienta usor si au suficienta experienta se poate merge pe un drum de tractor, pe Valea lui Mihai, afluent de stinga al vaii Minaileasa, care dupa circa o ora ajunge la golul alpin, la poalele Virfului Minaileasa Mica. In continuare, urcam pe acest virf, dupa care, strabatind o mica sa spre nord, ajungem pe Virful Minaileasa Mare (1853 m).

Cei care prefera drumul mai lejer, vor urma soseaua in continuare pina in Curmatura Vidrutei (1583 m), iar de acolo, pe o poteca marcata cu banda rosie, se vor indrepta spre nord urcind prin padure (in apropiere un drum de tractor) pina la un virf mai mic (1750 m) ,,la Releu', unde se afla pilonul unui vechi releu de televiziune. Din acest punct poteca se indreapta spre est, spre Virful Minaileasa Mica si mai departe spre Minaileasa Mare.

Din virf se poate admira culmea Muntilor Lotrului spre nord, unde se intilnesc virfurile inalte Steflesti (2244 m) si Cristesti (2233 m). Spre apus se zaresc meterezele stincoase ale Muntilor Paring, iar in sud muntii Mogosu si Fratosteanu Mare isi etaleaza siluetele lor punctate pe alocuri de albul calcarelor. Intoarcerea se poate face pe culmea ce coboara lent spre rasarit pina la Voineasa (poteca larga, nemarcata), realizind in final un circuit interesant (inca 4 ore). De asemenea, se poate cobori pe o poteca situata in bazinul piriului Steflea pina la colonia minerilor de la Cataracte si apoi, pe sosea, pina la Voineasa (14 km). In sfirsit, intorcindu-ne din Virful Minaileasa Mica pe ,,la Releu', coborim in statiunea Vidra pe o veche si uitata poteca situata pe Culmea Plaiul Hotilor.

4. Voineasa - Muntele Plaisor - Culmea Stevia - Cantonul Plaiul Poienii

Traseu: usor accesibil, iarna dificil Marcaj: cruce rosic, banda galbena Durata: 3-3½ ore

Cantonul zoopastoral de la Plaiul Poienii, recent renovat, poate constitui tinta unei excursii placute, in care se parcurge un teren variat cu privelisti deosebite. Pornim de la hotelul "Lotru' si ne indreptam spre vestul localitatii. La capatul vestic al podului de peste Lotru coborim citeva trepte si ne indreptam spre sud pe ulita de pe marginea apei. In dreptul ultimei case, ulita se continua spre vest cu o poteca pe care apare si marcajul cruce rosie. Poteca urca usor si, dupa circa 5 minute, ajungind pe culme, se indreapta spre sud, patrunzind in padure, unde din loc in loc se observa si marcajul cruce rosie. De aici vom urca circa 30-40 de minute prin padurea de fag si molid pina la terminarea acesteia. Apoi iesim in pajistea montana de pe Muntele Plaisor, de unde vom avea o priveliste frumoasa asupra statiunii Voineasa.

Poteca urca in serpentine usoarc si pe masura ce inaintam cistigam altitudine si putem admira spre nord seria de virfuri apartinind Muntilor Lotrului: Dobrunu, Cioaca Dobrunului, Sterpul si altele. Marcajul apare rar datorita taierii unor arbori pe care era aplicat, dar urmind poteca vom ajunge in curind pe o culme sub partea nordica a Virfului Balturi (1142 m). Parcurgem culmea situata intre obirsiile Piriului Mosului spre est si Piriul Caprclor spre vest, apoi patrundem in padurea de i'ag, in-rirpptinrlu-ne spre vest. Dupa circa 5 minute ir.sim in Culmea Stevia, unde intilnim drumul de culme ce urca de la Valea Maccsului (alt. 1078 m). Din acest punct putem admira spre sud Virful Tirnovu Mare si taietura adinca a Cheilor Latoritei, Muntele Vinata si valea Rudareasa pina spre izvoare, unde se profileaza Virful Fratosteanu Mare (2053 m). In continuare urmam drumul de culme spre vest, trecem pe sub linia de inalta tensiune Ciunget-Vidra si, in pasul domol al drumetului care doreste sa vada locurile, ne vom desfata privirea admirind versantii sudici ai virfurilor Muntilor Lotrului.

Dupa aproximativ 1 km de mers, intilnim in marginea drumului, in dreapta, un exemplar urias de fag (fagus silvaiica), cu un diametru de circa 1,5 m, declarat arbore ocrotit. Urmind drumul, pe care apare rar marcajul banda galbena, ajungem in curind in punctul Gura Plaiului, unde drumul patrunde in padure. O ultima privire inapoi spre vest si vom admira culmea pe care am venit, ca si deschiderea vaii Rudareasa spre satul Ciungetu. De aici vom urma drumul prin padure circa doua ore pina la Plaiul Poienii.

Amatorii de trasee mai ,,dure', antrenati, pot urma de aici creasta calcaroasa a Pietrelor Albe pe o cararuie ingusta care ne va solicita mult fortele, dar ne va rasplati din plin cu imagini de neuitat. Drumul pe creasta ne va rapi mai bine de o ora pina in Saua Paltinului, unde intilneste soseaua de culme, si el trebuie inclus in durata generala.

Din aceasta sa urmam soseaua carosabila tot prin padure si dupa un urcus usor vom ajunge la pepiniera de la Stevia, unde se afla si un canton silvic. In continuare, drumul atinge marginea unui abrupt spre Valea Rudareasa si, de pe un pinten stincos, putem admira salbaticia accstei vai ca si peretii de la Pietrele Albe, pe deasupra carora am venit. Apoi vom patrunde o data cu drumul in intunecimea padurii de molid care ne va intovarasi circa o ora pina la Plaiul Poienii (1560 m). Dupa popasul corespunzator, putem ajunge la cantonul zoopastoral, ca si la peticele de lapiezuri din poiana de deasupra drumului, sau urcam pina la stina de pe culme si admiram virfurile muntilor din jur.

Cei care nu doresc sa se intoarca tot pe acelasi drum spre Voineasa, pot cobori pe o poteca sau pe noi drumuri de tractor in valea Minaileasa, la cantonul forestier Nopteasa, si de aici pe sosea pina la Voineasa. De ascmenea, se poate cobori pe un drum foresticr in valea Rudareasa, pe care o vom urma in aval pina la Ciungetu si de acolo cu mijloace auto vom ajunge la Voineasa.

5. Voineasa - Culmea Runculet - Vf. Minaileasa Mare

Traseu: accesibil, dificil iarna (neindicat) Marcaj: nemarcat, partial banda rosie Durata: 5-6 ore

Ascensiunea Virfului Minaileasa Mare se poate face urmind acest drum de culme, care in prima portiune ofera privelisti largi. Poteca incepe tot la podul de la Gura Minailesii (ramificatia soselelor), pe malul vestic al piriului. Chiar de la pod poteca urca in serpentine mici spinarea pietroasa a culmii dintre piriul Minaileasa si Lotru. Spre Lotru, panta e mult mai abrupta si versantul este impadurit. Ceva mai sus, urcusul devine mai lejer si dupa cca 10 minute intilnim o bifurcatie. Putem urma oricare din cele doua poteci - cea din stinga este de fapt un vechi drum de tractor, caci ele se vor reuni mult mai sus, dar ne vom inscrie pe cea din dreapta, ce se mentine chiar pe culme si dupa cca 20 minute de la plecare vom iesi intr-o larga poiana (,,la Lacut"), unde se afla salase pentru vite.

Urcam usor pe culme ajungind la o casa situata chiar linga poteca (stinga), la altitudinea de 870 m. Poteca se continua acum pe fata sudica a culmii (se poate scurta in serpentine mici, dispuse chiar pe culme), trece pe sub linia de inalta tensiune Ciungetu-Vidra, apoi urca spre culme in directia nord. Sus, pe muchie (,,la Covee'), se ramifica o poteca spre dreapta ce conduce la salasele unor localnici de pe Runculetul Mic. Noi vom pastra poteca de pe culme, care, trecind Virful Baltac (1071 m), prin sud, ne scoate intr-o mica sa. Continuam apoi sa urcam pe culmea prelungita, avind in dreapta, spre nord, bazinul piriului Vrabiei, izvorul principal al Piriului lui Buta. Trecem din nou pe sub linia de inalta tensiune dupa care poteca se dispune pe fata sudica a culmii, in urcus usor, ajungind in Saua Runculet. (Aici intilnim marcajul banda rosie).

Daca dorim sa urcam pe crestetul virfului Runculet, vom parasi temporar poteca urcind direct pe culme pina intram in padure si intilnim un drum de tractor ce vine din nord, din bazinul Piriului lui Buta, unde se fac exploatari forestiere. Acest drum de tractor ne va scoate la poiana de pe fata sudica a Virfului Runculet unde se afla stina Bitei. Poteca trece pe la sud de virf, apoi coboara usor catre Saua Runculet, reunindu-se cu cea care vine de pe fata sudica.

In sa intilnim iarasi linia de inalta tensiune, care trece definitiv pe versantul nnrdic, impadurit, al culmii. De aici se desprinde o poteca ce se indreapta spre colonia minerilor de la Cataracte, trecind prin Padina Ursului. Din acest punct vom incepe urcusul culmii pe muchie, avind in dreapta (nord) padurea mare, iar in stinga (sud) o taietura de padure. Poteca e firava in acest sector, dar ne calauzim dupa liziera padurii pina mai sus, unde intram in padurea mare. Aici poteca e mai larga, dar urcusul mai greu. Sporadic se vede si vechiul marcaj, banda rosie, dar vom cauta in zadar semnele urmatoare, caci nu mai exista.

Pentru o buna orientare, trebuie sa ne mentinem pe culme. Poteca urca prin padurea de fag, intilnim un sector cu arbori cazuti, care ne obliga sa-i ocolim cu grija spre a nu pierde poteca. Apoi iesim intr-o poienita cu iarba matasoasa si ne mentinem pe marginea ei nordica. Depasim poienita si urcam in serpentine usoare prin padurea in care incep sa apara din ce in ce mai des coniferele. Treptat, urcusul se domoleste si in sud, printre brazi, observam deschiderea spre muntii de dincolo de valea Minailesii. In acest sector versantul sudic al abrupt si daca ne abatem prin rariste putin spre sud' vom observa serpentinele drumului ce ur-ca pe valea Minaileasa spre Vidra. La picioarele noastre se observa stincarii in care se afla birloguri ale ursilor.

Poteca ocoleste in continuare prin sud un virf aplatizat a carui baliza se pierde printre brazi. De aici vom cobori usor spre o sa larga ce adaposteste poiana de la Casele Oancei (1 661 m). Poiana este insa compromisa de tufele de stevie si urzici. Trecem pe linga o stina parasita care putrezeste incet in umezeala padurii. Din sa privirea razbate spre nord pina la Virful Balindru Mare si la izvoarele Balindrului. Catre sud se ivesc virfurile Fratosteanu Mare, Repezi si Culmea Paraginosului, iar in departare pantele nordice ale Virfului Ursu din Muntii Capatinii.

In continuare, urcam usor prin padurea de molid pina spre un virf aflat la sud de culme, apoi ajungem la o poiana alungita in directia de mers aflata la sud de un mic virf (1762 m). Mai departe, coborim usor pe poteca larga si ocolim prin sud un virf de 1750 m altitudine, dupa care urcam prin raristea de molid. Drumul va iesi in golul de munte de la marginea estica a Virfului Minaileasa Mica. In poiana ne permitem un ragaz pentru popas in care admiram spre sud silueta semeata a Virfului Nedeia (2130 m).

Poteca se ramifica. Cea din dreapta se indreapta spre stina Minaileasa, aflata la izvoarele piriului Steflea. Poteca din stinga ocoleste prin sud Virful Minaileasa Mica, indreptindu-se spre Curmatura Vidrutei. Noi ne vom indrepta direct spre Virful Minaileasa Mica (1845 m) unde apar si citeva stincarii, apoi coborim in saua nordica ce il desparte de Virful Minaileasa Mare. Pina pe virful Minaileasa Mare vom urca fata sa sudica, acoperita de o frumoasa pajiste subalpina. Pe virf vom avea prilejul sa admiram culmile din sectorul inalt al Muntilor Lotrului aflate la nord.

6. Voineasa - Curmatura Vidrutei - Vidra

Traseu: nemarcat, accesibil, sosea pe cca 25 km. Durata: 5-6 ore

Desi traseul se desfasoara pe sosea, aflata in curs de asfaltare, merita sa fie parcurs pe jos, pentru peisajul deosebit pe care il strabate si care n-ar putea fi savurat pe deplin din mersul rapid al masinii. Pina la Curmatura Vidrutei, drumul este comun cu cel al traseului nr. 3. Dar pentru a evita monotonia mersului pe sosea si a scurta serpentinele drumului, mai sus de cantonul Nopteasa, in punctul unde soseaua traverseaza piriul Minaileasa, indreptindu-se spre nord-est, noi vom urca pe firul piriului pe un drum tractor printre cioate pina in Curmatura Vidritei.

Curmatura Vidrutei reprezinta nu numai cumpana de ape dintre Valea Minaileasa si piriul Vidruta, ci si o importanta rascruce pentru drumurile turistice. In afara de cel pe care il strabatem acum, vom intilni un drum de tractor accesibil si autoturismelor ARO cu tractiune dubla, drum care uneste Virful Minaileasa Mica, situat la nord, cu Muntele Paraginosu si culmea principala a Muntilor Latoritei. Din Curmatura, avem privelisti deosebite spre est, unde se valuresc culmile joase ale muntilor din imprejurimile statiunii Voineasa, iar daca vom urca putin spre sud, pe drumul de tractor, vom putea privi spre deschiderea depresiunii care adaposteste lacul Vidra, iar in departare, spre vest, spre silueta rotunjita a muntilor Bora si Miru.

In continuare, din curmatura, putem cobori direct in valea Vidrutei pe o cararuie ce se continua cu un drum de tractor care ne va scoate apoi in sosea, in marea serpentina situata la mijlocul distantei dintre Curmatura Vidrutei si Vidra. Apoi urmam soseaua pina la intersectia cu drumul de pe conturul lacului Vidra. De acolo ne vom indrepta spre nord, intrind dupa circa 1 km in statiunea Vidra.

7. Voineasa - Gruiul Prejbutei - Vf. Ciresu - Saua Chica Lupului - Voineasa

Traseu: usor accesibil Marcaj: triunghi albastru din Saua Chica Lupului Durata 4-5 ore

Circuitul prezentat in cele ce urmeaza poate fi urmarit cu privirea inainte de plecare de pe terasa complexului comercial din statiune. Gruiul Prejbutei este un virf impadurit pe flancul nordic, ce inchide orizontul statiunii spre est, iar Saua Chica Lupului se afla pe culmea dinspre sud, ca o larga adincitura. Pornim de la hotelul ,,Lotru' si coborim soseaua pina la podul de beton de la intrarea in statiune. Urmam apoi soseaua spre est, spre iesirea din Voineasa, pina in dreptul ultimelor case, unde soseste din dreapta un piriu ale carui aluviuni sint retinute de un baraj de beton. Din acest loc incepem urcusul pe muchie, pe o cararuie larga, printre fagi si mesteceni. Privind inapoi spre vest, in momentele de odihna, vom putea admira deschiderea larga a vaii Lotrului in acest sector, ca si panorama statiunii Voineasa. In ultimul plan se ridica silueta inalta a Virfului Runculet. Dupa aproape o ora ajungem pe piscul rotunjit, a carui jumatate sudica, lipsita de padure, este deschisa intr-o pajiste inflorata.

De aici ne vom indrepta spre sud, coborind intr-o sa, apoi vom incepe urcusul pe o poteca, prin padurea de fag. Ne mentinem pe culme si in curind vom iesi in soseaua de culme Valea Macesului - Stefanu, la vest de Vf. Ciresu (1161 m), care este impadurit pe versantul nordic. Urcam in continuare pe sosea, trecem pe linga un izvor aflat pe dreapta, mai jos de sosea, si coborim intr-o mica sa. Versantul nordic, puternic fragmentat de piriul Larga, este acoperit de fag si mesteacan, pe alocuri si de brad. Ocolim in continuare in urcus usor Virful Chica Lupului (1122 m), dupa care coborim in Saua Chica Lupului, unde o larga priveliste se deschide spre nord, spre vest si spre sud.

De aici traseul urmeaza o poteca (marcata cu triunghi albastru, rar) ce coboara spre nord, trece pe linga un sipot, traverseaza Piriul Cararii si se dispune pe malul sau sting. Pe masura ce coborim, poteca strabate o padure de fagi mari si carpeni, apoi coboara pe ulita Cararii si iese in sosea, de unde vom reveni in statiune.

8. Voineasa - Valea Cararii - Gruiul Viezuinii -Virful Chica Lupuiui - Dealul Ciresu - Valea Macesului

Traseu: nemarcat, relativ usor, accesibil iarna Durata: 4-4½ ore

Parcurgerea acestui traseu ofera posibilitatea cunoasterii sectorului estic al Muntilor Latoritei, precum si a unor portiuni din Muntii Steflesti si Capatinii. Este mai putin folosit de turisti datorita lipsei marcajului si necunoasterii potecii de pe Gruiul Viezuinii.

Pornim de la hotelul ,,Lotru' si ne indreptam spre Valea Cararii. Dupa ce trecem de cismeaua lui Tolea, urmam in dreapta ulita ce insoteste in urcus Piriul Cararii. La cel de al cincilea baraj de retinere a aluviunilor de pc acest piriu, traversam piriul si urcam pe versantul drept (estic), pe poteca ce patrunde in padure. Timp de 20 minute vom urca prin padurea de fag in amestec cu brad (bradeto-faget), dupa care iesim intr-o rariste unde incepe padurea tinara. in stinga se vad ramasitele unei pepiniere. Ocolim pe la sud gardul vechi al pepinierei si intilnim o poteca larga ce vine din stinga. De aici vom urca pe aceasta poteca printre arborii uriasi de brad si fag, in directia sud, ajungind in scurt timp din nou la limita dintre padurea batrina si cea tinara. In acest sector intilnim pe copaci o banda rosie verticala ce reprezinta limita dintre parcelele forestiere.

Poteca coteste spre est si iese pe muchie, la marginea vestica a unei poieni (,,La Meri'), unde se afla un salas pentru animale. De aici ne indreptam spre sud, in urcus usor, pe poteca ce trece treptat pe versantul estic al culmii. Traversam o zona cu bolovani, raspinditi prin padurea rara de fag si acoperiti cu muschi. Pe sub fagi cresc multe exemplare de brad de talie mica. Poteca ne conduce spre obirsia piriului Pisetorii, unde intilnim o poiana in care se afla salase pentru vite si o gospodarie de munteni. Ocolim asezarea pe la vest si urcam pe muchia pietroasa aflata spre vest, apoi ne continuam urcusul pe directia sud, abordind versantul nordic al Virfului Chica Lupului.

Pina pe virf am parcurs circa o ora si jumatate. De aici avem privelisti deosebite spre nord si nord-vest unde se inalta virfurile cele mai inalte ale Muntilor Steflesti (M. Lotrului): Vf. Sterpu (2142 m); Vf. Dobrunu (1880 m), Vf. Balindru Mare (2209 m), Vf. Cristesti (2233 m). Spre nord-est privirea intilneste muntii mijlocii de la est de Virful Sterpu, iar in zare se ridica semet Virful Robu (1900 m). Catre sud se inalta masiv Virful Ursu (2124 m) apartinind Muntilor Capatinii. Zarim si spintecatura adinca a Vaii Latoritei strajuita de Virful Tirnovul Mare (1836 m). De pe Virful Chica Lupului (1122 m) vom cobori pe versantul sau sudic pina la drumul de culme care serpuieste ceva mai jos si pe care il vom urma spre est.

Coborim intr-o sa adinca ce ne ofera privelisti largi spre nord. In continuare, parcurgerea traseului nu pune probleme deosebite, deoarece acesta se desfasoara pe drumul forestier ce coboara in satul Valea Macesului.

Drumul strabate o portiune relativ plana pe partea nordica a culmii, apoi coboara intr-o mica sa, dupa care incepe urcusul Dealului Ciresului printr-o serpentina. Urmeaza iar o portiune plana, de unde se poate zari statiunea Voineasa si imprejurimile sale, apoi drumul se dispune pe versantul sudic al Virfului Ciresu (1160 m). De aici ocoleste obirsia piriului Ciresu, ce coboara sprc Latorita, apoi va cobori treptat pe pantele estice ale Muntelui Giurascu. In jur se afla pajisti si poieni cu salase pentru vite. Putem admira oglinda de apa a lacului Malaia sau silueta bombata a Virfului Molidisu Mare (1510 m) ce se ridica in fata, dincolo de Lotru. Treptat, coborim si ne apropiem de padure parcurgind citeva serpentine, dupa care drumul se indreapta spre satul Valea Macesului. Aici intilnim drumul national 7 A, unde se afla statia ITA. Pina la Voineasa mai sint 6 km, pe care ii putem parcurge cu mijloace auto sau chiar pe jos, daca dispunem de resursele necesare.

9. Ciungetu - Culmea Stevia - Plaiul Poienii - Vf. Fratosteanu Mare

Traseu: accesibil, dificil iarna Marcaj: banda galbena Durata: 5-6 ore

Pornim din fata complexului comercial din satul Ciungetu, dupa ce ne-am aprovizionat, inclusiv cu apa, si urcam citeva sute de metri in susul vaii Rudareasa, pe sosea, apoi ne abatem in dreapta pe ulita ce ne scoate dupa un urcus usor in livezile satenilor de pe Gruiul Fagului. Ulita se continua cu o poteca ce traverseaza piriul Lazului, apoi abordeaza in serpentine panta tot mai mare a muntelui Piscul Ciungetului. Ca reper important in orientare, putem folosi linia de inalta tensiune Ciunget-Voineasa. Treptat, ajungem pe o panta mai dulce de unde avem o priveliste frumoasa asupra satului Ciungetu. Poteca strabate pajisti si finete, unindu-se apoi cu soseaua de culme Valea Macesului-Stefanu, marcata cu banda galbena. De aici vom urma soseaua.

Indreptindu-ne spre vest si poposind in Saua Chica Lupului, de unde ni se deschide o larga vedere spre statiunea Voineasa si Muntii Lotrului. In continuare, drumul carosabil urmeaza Culmea Stevia, ocolind mici virfuri sau strabatind poieni in care se afla salase pentru vite. Privelisti deosebite se deschid spre nord, unde se afla virfuri importante din Muntii Lotrului. Dupa circa 3 km, ajungem la Gura Plaiului, unde drumul patrunde in padure. In acest sector, timp de doua ore, vom merge prin padure, avind rareori posibilitatea sa admiram muntii din imprejurimi. Trecem pe linga cantonul silvic Stevia, aflat linga o pepiniera, apoi dupa un cot intram in padurea de molid. Din punctul respectiv, de pe inaltimea unor stinci aflate linga drum, vom putea admira abruptul dinspre valea Rudareasa al versantului pe oare ne aflam, ca si obirsia vaii si Muntele Vinata.

La Plaiul Poienii intilnim cantonul zoopastoral, refacut si modernizat, iar in poiana dinspre nord putem admira frumoase lapiezuri. Dupa un scurt popas, continuam drumul. Soseaua patrunde iar in padurea deasa de molid si dupa mai bine de o jumatate de ora iesim la lumina in golul alpin de sub Virful Fratosteanu Mare. In stinga se afla un grup de stine (Stinele Fratosteanu). Urcam in continuare serpentinele largi ale acestui drum de culme, construit in 1916, si admiram dantelaria stincoasa a crestei Repezi-Paraginosu, aflata spre sud-est. Din loc in loc apar calcare ce dau un pitoresc deosebit peisajului. Ajungind in dreptul Virfului Fratosteanu Mare, vom parasi soseaua, care ocoleste virful pe la nord si ne vom indrepta spre punctul de cea mai mare altitudine. Popasul pe virf ne prilejuieste un tur de orizont spre culmile inalte ale muntilor Lotrului, Paringului si Capatinii, ultima fiind cea mai inalta din sectorul estic al Muntilor Latoritei. Spre rasarit porneste de sub virf o caldare glaciara in care se afla Lacul Negru, ce se continua cu o vale glaciara tipica, constituind obirsia vaii Rudaveasa.

Inspre apus apar din loc in loc piscuri tuguiate, formate din calcare (Mogosu, Boarnesu, Pietrile), printre care serpuieste drumul de culme, la altitudinea de aproape 2000 m. In sud se adinceste Curmatura Oltetului, despartind Muntii Paring de Culmea Capatinii. In sectorul nordic, privirea se opreste pe virfurile Steflesti, Cristesti si Balutu din Muntii Lotrului, iar in zare se pot distinge si inaltimile Cindrelului. Daca atmosfera e clara (mai ales toamna), se pot vedea crestele zimtate ale Fagarasului. Intoarcerea se poate realiza pe mai multe cai, daca nu dorim sa strabatem acelasi drum. Astfel, din virf putem sa coborim pe la obirsia Noptesei, spre Curmatura Vidrutei (exista si o poteca marcata cu cruce albastra), de unde ne indreptam spre est pe DN 7A ce urca dinspre Valea Minaileasa, avind de parcurs circa 17 km pina la Voineasa. Daca dorim sa raminem tot in peisajul salbatic al muntelui si avem suficiente rezerve de mers, ne indreptam spre Culmea Fratosteanu Mic-Repezi, strabatem saua larga ce uneste aceste virfuri si urmam culmea dantelata a Muntelui Paraginosu care coboara spre Ciungetu (vezi si traseul nr. 25). Timpul necesar este de 4-6 ore.

10. Ciungetu - Valea Rudareasa - Plaiul Poienii - Curmatura Vidrutei - Vidra

Traseu: lung, neindicat iarna Marcaj: partial banda galbena Durata: 6-8 ore

In statiunea Vidra se poate ajunge si din satul Ciungetu, parcurgind acest traseu lung dar placut. Din fata complexului comercial, ne indreptam pe firul vaii Rudareasa urmind soseaua forestiera care paraseste satul indreptindu-se spre vest. Trecem pe linga un canton forestier, iar dupa circa 3 km intram intr-o mica cheie formata prin strapungerea unei bare de calcar de catre apele piriului Rudareasa. In peretii din versantul drept se afla o pestera, Pestera Laptelui, cunoscuta din vechime de catre localnici, dar lipsita de ornamentatii. Urmeaza un scurt defileu strajuit de peretii Pietrelor Albe ce constituie versantul sting. Apoi drumul se ramifica. Vom urma ramura din dreapta care insoteste, in continuare, firul vaii Rudareasa pina aproape de Plaiul Poienii.

De la vechea colonie Rudareasa, careia i se mai vad fundatiile, se poate urca la Plaiul Poienii pe o poteca ciobaneasca, dar si pe un drum forestier aproape terminat. De la cantonul zoopastoral Plaiul Poienii urmam drumul de culme Valea Macesului-Stefanu (vezi si traseul precedent), marcat cu banda galbena, care se afunda in padure spre vest. Dupa aproape o ora vom iesi la golul alpin Fratosteanu. Soseaua urca in serpentine, depasim Virful Fratosteanu Mare, ocolind obirsiile piriului Nopteasa, si ajungem pe un vast platou situat la 2000 m altitudine. Dupa ce admiram privelistea in cele patru zari, ne indreptam spre nord pe panta Muntelui Paraginosu (atentie, un virf Paraginosul se afla si pe culmea dintre Latorita si Rudareasa), urmind un drum de tractor ce coboara spre Curmatura Vidrutei si trecind pe la izvorul Vidrutei si pe linga stina Nopteasa.

Putem evita drumul pina in Curmatura coborind pe piriul Vidrutei de la izvor in jos pe o poteca ce da intr-un drum de tractor pe care coborim insotind valea Vidruta pina in soseaua ce vine de la Voineasa. Apoi coborim in continuare pe sosea pina la intersectia cu drumul de pe conturul lacului Vidra, dupa care ne indreptam spre nord cale de 1 km si intram in statiunea Vidra.

11. Ciunget - Petrimanu - Curmatura Oltetului

Traseu: nemarcat, accesibil si iarna pina la Petrimanu, drum in parte asfaltat pina la Petrimanu Durata: 4-5 ore

Satul Ciungetu este asezat la confluenta vaii Rudareasa cu Latorita. In lungul acestor vai au fost construite drumuri de tip forestier. Pe Latorita drumul se continua de la Petrimanu peste Curmatura Oltetului (1615 m) trecind in Oltenia prin Polovragi, dupa ce strabate vestitele chei ale Oltetului in care se afla renumita pestera Polovragi. Desi acest drum este accesibil tuturor rnijloacelor auto (dificil pentru autoturisme in unele sectoare), recomandam parcurgerea lui pe jos pentru a putea privi pe indelete defileul de vis al Latoritei, unul dintre cele mai frumoase din tara.

Pornind din fata complexului comercial din Ciungetu, ne indreptam pe soseaua ce urmeaza valea Latoritei, admiram arhitectura moderna a uzinei Lotru-Ciunget si paienjenisul retelelor electrice si dupa circa 1 km intram in defileu. Valea se strimteaza, versantii cad aproape vertical. Pe politele stincoase ne intimpina o adevarata bogatie de plante cu flori multicolore. Abrupturile care strajuiesc valea, mai cu seama cel sting, adapostesc prin inaccesibilitatea lor numeroase elemente floristice valoroase (Iris richenbachii, Lilium martaqon, Dianthus spiculifolius s.a.) ce se cer conservate sub forma unei rezervatii naturale. In punctul Prejbeni, dupa ce se strecoara pe sub un perete surplombat, soseaua traverseaza pe malul drept si de aici pina la Borogeana este adesea udata de apele unor piraie navalnice care nu-si respecta albia.

La Borogeana intilnim citeva cantoane forestiere din dreptul carora se desprinde un drum forestier care urca in serpentine Muntele Borogeana pina aproape in golul alpin. Tot de aici urca o poteca marcata cu punct galben (jos nu se distinge marcajul fiindca padurea a fost taiata) ce ajunge in Saua Gropita, reprezentind o cale de acces spre rninunata Piatra a Tirnovului ca si spre Virful Nedeia (2130 m), cel mai inalt din Muntii Capatinii. Continuam dmmul pe vale si in curind zarim pe malul sting o troita (,,La sapte cruci'), ridicata in memoria unor muncitori prinsi de o avalansa cu ani in urma. Jgheabul pe unde se pravalesc avalanse se observa in stinga drumului si de aceea iarna vom circula cu atentie in acest sector.

In continuare intram in sectorul de vale cunoscut sub numele de ,,La Jgheaburi', unde apa Latoritei a sapat in stincile de pe fundul albiei jgheaburi si marmite, care acum sint vizibile prin scaderea debitului de apa. Treptat, drumul urca si in curind ajungem in dreptul unui prag stincos slefuit de ape, peste care se mai prelinge un firicel de apa. Este ceea ce a mai ramas din cascada denumita de localnici ,,Apa spinzurata', situata pe piriul Turcinu Mare, in versantul sting al vaii. Apele acestuia au fost captate si dirijate impreuna cu ale altor piraie spre lacul de acumulare Vidra. Dupa circa 3 ore de mers, zarim barajul de beton de la Petrimanu, adevarata opera de arta, in spatele caruia se aduna aproape 2 milioane metri cubi de apa, care este apoi pompata in marele rezervor Vidra. Depasim barajul si dincolo de lac se deschide o priveliste spre stincile de pe Boarnesu prin adincitura Piriului lui Tocan. Trecem pe linga un canton silvic si apoi pe linga cabana Petrimanu, aflata, din pacate, de multi ani in stare de finisare (poate gazdui citeva persoane in caz de necesitate). Aproape de coada lacului isi aduce apele in lac izvorul Curmaturii in lungul caruia urca o poteca larga pe care o vom aborda calauziti de reteaua de inalta tensiune. Soseaua mai inainteaza citeva sute de metri si apoi, desprinzindu-se de cea care continua drumul spre barajul de la Galbenu, se indreapta in serpentine intinse spre Curmatura Oltetului.

Poteca scurteaza mult serpentinele si ne scoate intr-o ora in Curmatura Oltetului. Din acest punct admiram inaltimile sectorului central al Muntilor Latoritei, in care domina siluetele masive ale virfurilor Puru si Fratosteanu Mare, ca si stincariile de calcar ale Boarnesului. Din Curmatura putem cobori la Polovragi (circa 20 km) sau ne racordam la poteca de creasta a Muntilor Capatinii indreptindu-ne spre est pe Culmea lui Maxim. De asemenea, ne putem indrepta spre cabana Rinca strabatind mai intii sectorul virfurilor inalte din partea estica a Muntilor Paring (Micaia, Galbenu, Papusa). Se poate vizita si poligonul experimental eolian construit de ICEMENERG Bucuresti in vederea valorificarii energiei eoliene.

12. Petrimanu - Vidra

Traseu: usor accesibil, dificil iarna Marcaj: banda galbena, cruce rosie Durata: 3-3½ ore.

Petrimanu reprezinta o importanta poarta de acces spre Muntii Latoritei, permitind abordarea cu usurinta atit a culmii principale cit si a minunatelor locuri de la izvoarele Latoritei. Din pacate cabana deja inaltata de constructorii barajelor de pe Latorita intirzie sa intre in circuitul turistic. Pentru turistii care isi gasesc totusi adapost in zona, prezentam citeva trasee care pot fi parcurse cu usurinta, eventual combinate cu traseul de culme, rezultind noi variante in raport cu posibilitatile celor care le abordeaza.

Traseul de fata traverseaza culmea principala prin sectorul Seii Pietrile (1760 m). Exista doua poteci, care, pornind de la Petrimanu, se unesc in portiunea Saua Pietrile. Prima, marcata cu cruce rosie, urca pe sub piciorul sud-estic al Muntelui Petrimanu, trece pe la stina Petrimanu si ajunge in Saua Pietrile, pe la obirsia Piriului lui Tocan. Urcusul este greoi si solicita din plin mai ales pe cei care poarta bagaje grele. Cea de-a doua poteca care-o recomandam urca pe valea Piriului lui Tocan, apoi se indreapta spre Culmea Boarnesu, dind o ramificatie spre stina Boarnesu. Aceasta poteca poarta un vechi marcaj, banda galbena, in parte distrus. Poteca traverseaza piriul Pietrile si urca usor prin padurea de molid pentru ca dupa circa 1½ ora sa iasa in golul alpin de sub Saua Pietrile. In aceste locuri se pot vedea citiva pinteni de calcar cu vegetatia lor caracteristica, precum si citeva doline.

Din Saua Pietrile se deschide o larga priveliste asupra lacului Vidra precum si asupra Muntilor Lotrului, in care se disting muntii Saracinu Mare, Balutu si Piatra Alba. Dupa un popas in care lasam privirea sa zaboveasca asupra siragului de culmi ne indreptam spre nord, coborind pe linga stina Pietrile printr-o bogata vegetatie de stevia stinelor (Rumex alplnus), apoi patrundem in padurea de molid ce ne va insoti pina pe malul lacului Vidra. Poteca e marcata in acest sector cu cruce rosie. Ajunsi pe malul lacului, ne racordam la soseaua de contur indreptindu-ne spre est pentru a ocoli ,,golful" Vidrutei. Dupa mai bine de 2 km ajungem in statiunea Vidra.

13. Petrimanu - Saua Pietrile - Vf. Puru - Saua Stefanu - Obirsia Lotrului

Traseu: accesibil, dificil iarna (nerecomandat) Marcaj: banda galbena, triunghi rosu Durata: 6-8 ore

De la Petrimanu se poate ajunge la Obirsia Lotrului pe mai multe trasee. Traseul pe care il descriem in continuare parcurge in parte culmea principala a Muntilor Latoritei oferind privelisti deosebite spre Muntii Lotrului, cit si spre crestele Paringului. Pina in Saua Pietrile traseul este comun cu cel precedent. Din Saua Pietrile ne indreptam pe drumul carosabil de culme, Valea Macesului - Stefanu, marcat de asemenea cu banda galbena (marcaj efectuat rnai tirziu, cind s-a deschis traseul Petrimanu-Vidra, marcat cu cruce rosie), spre vest atacind serpentinele de pe versantul estic al Virfului Puru. Soseaua inconjoara virful pe la sud strabatind pajisti de Rhododendron si juniperus apoi strabate o intinsa platforma de eroziune de tip Borascu situata la altitudinea de 2000 m, dupa care face o bucla spre sud ocolind Virful Zanoguta, ce strajuieste bazinul vaii Zanoguta, afluent al Latoritei.

Sintem la Cotu Zanogutei (1844 m) si de aici se deschide o larga panorama asupra izvoarelor Latoritei de vest si Muntinului. In continuare, drumul se mentine pe curba de nivel la altitudinea de 1850 m pina in Saua Stefanu. Depasim bazinul piriului Coasta Bengii si la drum se racordeaza poteca ce urca de la lacul Galbenu peste muchia Borcei (traseul nr. 13).

Admirind peisajul blind si lunca larga a Laloritei de vest, ajungem in curind in Saua Stefanu (1915 m), importanta intersectie de drumuri alpine. Aici soseaua de culme pe care am venit se racordeaza la DN 67 C Novaci-Sebes. Precizam ca ramificatia drumurilor de munte se situeaza la cota de 1915 m, in timp ce saua propriu-zisa se intilneste ceva mai la nord si este mai joasa (1874 m alt.). Deoarece turistii urmeaza de regula soselele de culme in acest sector, in lucrare vom folosi curent termenul de Saua Stefanu pentru intersectia celor doua drumuri de culme. Ne vom indrepta mai intii spre vest, apoi spre nord, coborind treptat pe soseaua ce se indreapta spre Obirsia Lotrului. In acest sector ne vom opri indelung privirea asupra caldarilor glaciare de la izvoarele Lotrului, imbogatindu-ne sufletul cu neasemuite frumuseti.

Ajungind in bazinul piriului Carbunele, soseaua face citeva serpentine ce se pot scurta pe o poteca apoi trece prin fata cantonului zoopastoral ,,Casaria' si patrunde in padurea de molid. Putem scurta serpentinele soselei pe o poteca ce coboara direct pina la podul Stefanului. Traversam Lotrul pe podul de lemn, apoi la prima intersectie ne indreptam spre nord pe sosea urmarind cursul Lotrului prin luncile lui Rusalim pina la Obirsia Lotrului, cale de 4 km. Aproape de Obirsia Lotrului putem admira sus pe culmea Mirautu o interesanta stinca cu o forma ce aduce a chip uman profilat din stincile muntelui, cu privirea indreptata spre nord, rezultat in urma eroziunii diferentiale.

14. Petrimanu - Lacul Galbenu - Muchia Borcei - Saua Stefanu - M. Carbunele - Lacul Cilcescu - Obirsia Lotrului

Traseu: greu, interzis iarna Marcaj: partial banda galbena, triunghi rosu, cruce rosie Durata: 7-8 ore

La Obirsia Lotrului se poate ajunge de la Petrimanu si pe acest traseu vizitind lacul Cilcescu, aflat la izvoarele Lotrului. Traseul iese, in partea finala, din cuprinsul Muntilor Latoritei, trecind in Paring, dar consideram ca este unul dintre cele mai frumoase care se pot parcurge in zona. De la Petrimanu ne vom indrepta spre coada lacului de acumulare pe sosea, apoi urmam soseaua care insoteste albia Latoritei, evitind drumul forestier care se ramifica spre stinga, urcind la Curmatura Oltetului. Dupa circa 4 km de urcus usor pe drumul bolovanos, ajungem la lacul de acumulare Galbenu, situat la 1 304 m altitudine. Apele acestui lac sint conduse gravitational printr-o galerie pina in lacul Vidra. De pe baraj zarim silueta ascutita a Vf. Muntinu Mic (2062 m), profilat spre apus. In continuare, urmam drumul forestier de pe malul drept, trecem de piriul Igoiu si de izvorul Stina Galbenu, apoi, dupa citeva sute de metri, traversam piriul Urdele pe o punte improvizata si ajungem la un canton forestier. Mentionam ca unii localnici cunosc acest piriu sub numele de piriul Cioara, denumire inexacta, Cioara fiind afluent al vaii Urdele, aproape de izvoarele acesteia.

De aici inainte se cere multa atentie in orientare, caci poteca nu e prea clara. Traversam Latorita printre bolovani, pe o punte improvizata si urmam poteca ce insoteste piriul Coasta Bengii pina la cantonul silvic situat pe malul sau drept. De la canton (acum prabusit), incepem urcusul muchiei Borcei pe o poteca larga ce abordeaza panta in serpentine. Urcam astfel o diferenta de nivel de peste 200 m si iesim pe un mic platou, intr-o rariste a padurii tinere. De aici inainte urcusul e foarte usor, panta terenului fiind mica. Treptat poteca se indreapta spre nord-vest ajungind la un vechi canton forestier. In continuare, depasind stina aflata la liziera padurii, poteca se racordeaza la drumul carosabil de culme Valea Macesului-Stefanu pe care il vom urma spre vest pina in Saua Stefanu, lasind privirea sa alerge in tinuturile de vis de la izvoarele Latoritei de vest.

Din Saua Stefanu ne indreptam spre sud pe drumul de culme (D.N. 67 C) ce trece peste muntele Carbunele, ocolind caldarea glaciara a Muntinului. Abruptul caldarii si micile lacuri glaciare ce constituie nucleul unei rezervatii naturale, pe cale de constituire, ne vor retine atentia cu peisajul lor deosebit. Spre est admiram valea glaciara Muntinu. In dreptul buclei intinse pe care o face soseaua spre est, catre Vf. Muntinu Mic, o vom parasi indreptindu-ne spre sud-vest pe o cararuie abia ghicita in iarba. Ne vom deplasa pe la poalele virfurilor lezeru (2157 m) si Mohoru (2337 m), ocolind caldarea lezeru, in care isi oglindeste apele lacul cu acelasi nume aflat in faza inaintata de colmatare. Ajungem in continuare intr-o sa larga, dupa strabaterea careia ne indreptam spre nord pe muchia Cilcescu.

De pe muchia Cilcescu se deschide privelistea caldarii glaciare complexe Cilcescu, cu lacurile sale neasemuit de frumoase. Coborirea la lacul Cilcescu se face fie prin Hornul Lacurilor (marcaj triunghi rosu, deteriorat), fie pe o cararuie situata mai la nord. Strabatem povirnisul abrupt, printre tufe de jnepeni si lespezi instabile, ajungind mai intii in caldarea mijlocie ce adaposteste lacurile Vidal si Pencu (nume date de Emm. de Martonne in cinstea profesorilor sai), iar apoi coborim pe linga un piriu vijelios (emisarul lacului Vidal) si ajungem pe malul lacului Cilcescu.

Dupa odihna reconfortanta, in timpul careia am privit sariturile jucause ale pastravilor, ne vom indrepta spre Obirsia Lotrului pe poteca marcata cu cruce rosie ce urmeaza izvorul principal al Lotrului, care porneste din lac. Coborim rapid pe poteca ascunsa in jnepeni si iesim la confluenta cu piriul Zanoaga. Traversam valea si intram in padurea de molid pe o poteca larga. Trecem din nou Lotrul, devenit acum suvoi puternic, pe o punte de busteni si ajungem la capatul drumului de tractor, pe care il urmam mai departe spre nord. Drumul de tractor se continua in albia Lotrului cu un drum forestier ce ne va duce pe sub taietura de padure de pe Huluzu spre Podul Stefanului, unde se racordeaza la DN 67 C Novaci-Sebes. Mai sint de strabatut inca 4 km pe acest drum pina la cabana Obirsia Lotrului.

15. Colonia Cataracte - Vf. Minaileasa Mica -Vidra

Traseu: accesibil, dificil iarna Marcaj: partial banda galbena Durata: 5-6 ore

Daca am poposit in colonia minerilor de la Cataracte si dorim sa ajungem in statiunea Vidra, fara a urma soseaua de pe firul Lotrului, vom aborda acest traseu care in mare parte este inedit. Colonia Cataracte este situata pe versantul drept al vaii Lotrului, sus pe un tapsan care ofera privelisti deosebite spre defileul Lotrului ca si spre Muntele Furnica, aflat in partea opusa, spre nord. Pornind din colonie, vom urma la inceput drumul forestier care se indreapta spre valea piriului Steflea, in urcus usor. La inceput drumul urca pe versantul drept al vaii, apoi traverseaza pe cel sting. Pe alocuri putem zari vechi semne ale marcajului banda galbena. Drumul se desfasoara, in principal, prin padurea deasa de molid lipsindu-ne de prilejul unor peisaje largi. In schimb, vom zabovi pe malul piriului Steflea, ale carui ape spumoase vuiesc in mici cascade, raspindind in jur o pulbere fina si umeda de picaturi mirosind a rasina. Apele acestui piriu au fost captate mai jos, in dreptul coloniei, si sint dirijate printr-o galerie spre lacul Balindru. Urcind usor, ajungem, in curind, la capatul drumului forestier.

In continuare vom urma o cararuie prin padurea deasa orientindu-ne spre sud-vest si vom urca treptat spre saua dintre Virful Minaileasa Mare si Virful Minaileasa Mica (altitudine 1808 m). Pe la altitudinea de 1725 m parasim padurea si iesim la golul subalpin unde ne vom orienta mai usor. De aici, dupa ce ne-am refacut fortele, putem urma drumul pe doua variante. Una din ele presupune ocolirea Virfului Minaileasa Mica pe la sud, eventual cu un popas la stina de la izvorul piriului Steflea, apoi ne deplasam spre vest pe drumul de culme. Daca alegem a doua varianta, vom traversa saua orientindu-ne apoi spre sud-vest, ocolind Virful Minaileasa Mica. Din aceste locuri putem zari spre vest, prin deschiderea vaii piriului Chioara, o parte din barajul si lacul Vidra. In continuare, coborim usor spre o sa intinsa lasind in stinga o stina, apoi inaintam pe drumul larg, depasind iar o stina, si urcam usor catre virful "la Releu' calauziti de pilonul metalic al releului de televiziune. Dupa circa 3 ore de mers, poposim pe crestetul acestui virf, la altitudinea de 1750 m, unde vom lasa privirea sa lunece spre zarile indepartate ale muntiilor Lotrului (spre nord) sau Paringului (spre vest).

Din acest punct, vom cobori spre statiunea Vidra o diferenta de nivel de circa 400 m. Pentru aceasta urmam direct spre vest muchia prin poiana, apoi intram in padurea de molid, depasim un virf (1705 m), pe urma o mica sa, din nou un virf (1704 m), dupa care coborim pe culmea prelunga pina la Vidra. Ceva mai jos intilnim poteca larga ce vine dinspre sud pe traseul liniei de inalta tensiune. Putem aborda coborirea si pe o alta varianta, indreptindu-ne spre sud in coboris pe un drum de tractor, pina intilnim linia de inalta tensiune, apoi ne indreptam spre vest urmind poteca larga de sub aceasta. In continuare, coborim pe muchia Plaiul Hotilor, privind din cind in cind spre oglinda de apa a lacului Vidra. Dupa circa 5-6 ore de la plecare, vom poposi in statiunea Vidra, unde ospitalitatea gazdelor si confortul vilelor concura la refacerea fortelor noastre fizice.

16. Obirsia Lotrului - Vidra

Traseu: nemarcat, usor, sosea, 18 km Durata: 4-5 ore

Obirsia Lotrului, cu vechea sa cabana turistica, impreuna cu noile casute de vacanta, constituie prin pozitia sa nucleul unei asezari turistice de importanta majora in turismul romanesc. Totusi spatiile reduse de cazare pe timpul verii si lipsa unor mijloace de transport nu confera acestui complex un rol major in dezvoltarea turismului aici. Traseul nostru pare monoton la prima vedere, intrucit se desfasoara in cea mai mare parte pe soseaua de contur a lacului Vidra, dar pentru cel care il parcurge pentru prima data este totusi interesant si incintator.

Pornim de la intersectia aflata in dreptul Statiei meteorologice si ne indreptam spre est pe soseaua ce merge spre Voineasa. Drumul insoteste Lotrul cale de 3,5 km si ne da prilejul sa privim apele sale curate, de adevarat riu de munte amenajat cu cascade artificiale pentru dezvoltarea salmonidelor. Ajungind la podul de la coada lacului, il traversam si ajungem pe malul drept, evitind drumul de pe malul sting care e mai lung si necirculat si care ne poate conduce la barajul Vidra, 4 km aval de statiunea Vidra. Imediat dupa ce trecem podul, porneste in dreapta o poteca marcata cu punct albastru ce urca pe Virful Miru Mare, pe malul Piriului de la Stina. De aici vom urma soseaua evitind drumurile forestiere ce se desprind pe dreapta in lungul unor piraie, avind in permanenta in stinga cuveta lacului Vidra.

Directia generala de mers este de la vest la est, dar soseaua face numeroase bucle in dreptul piraielor ce debuseaza in lac, intrucit se mentine pe curba de nivel de 1300 m. In dreptul piriului Mioara vom observa fosta cariera de argila din care s-a scos materia prima pentru constructia barajului. Dincolo de lac admiram culmile domoale ale Saracinurilor. Uneori in fata, spre sud-est, apare Culmea Pietrile-Mogosu, cu relieful sau calcaros. In apele lacului se oglindesc siluetele viitoarelor hoteluri din statiunea Vidra. Trecem pe linga cantonul silvic Puru si avem in fata, aproape dar dincolo de lac, statiunea Vidra. Va trebui sa ocolim insa ramura dinspre Vidruta a lacului cu care prileij putem admira. daca nivelul lacului este scazut, jerba produsa de apele aduse printr-o galerie din lacurile Petrimanu si Galbenu de pe valea Latoritei. Ajungind la intersectia cu soseaua spre Voineasa, vom merge inainte, respectiv spre nord, parcurgind inca 1 km pina in statiunea Vidra.

17. Obirsia Lotrului - Saita Stefanu - Saua Pie-trile - Vidra

Traseu: accesibil, dificil iarna Marcaj: cruce rosie, triunghi rosu, banda galbena. Durata: 6-7 ore

Daca dorim sa mergem la Vidra si avem la dispozitie o zi, putem parcurge acest traseu, desfasurat in mare parte pe culmea principala a Muntilor Latoritei, in sectorul lor vestic. Pornim din fata cabanei turistice si ne indreptam spre sud si apoi spre sud-vest urmind soseaua care se indreapta spre Novaci. Dupa circa 1 km intilnim galeria care aduce apele Jietului in Lotru, iar ceva mai departe se desprinde in dreapta soseaua spre Petrosani. Noi ne vom continua drumul spre sud pe soseaua ce insoteste Lotrul in pitorestile lunci ale lui Rusalim strajuite de padurea deasa de molid intunecat. Dupa 4 km ajungem la o noua intersectie si ne vom indrepta spre ramura din stinga, traversind Lotrul pe Podul Stefanului. Un indicator fixat pe un molid in stinga ne ajuta in orientare. Soseaua urca in serpentine prin padure, dar drumul se poate scurta pe o poteca larga ciobaneasca ce ne va scoate in jumatate de ora la ,,Casarie'. Continuam sa mergem tot pe poteca dupa ce traversam piriul prin fata cantonului zoopastoral, apoi ne racordam la sosea mai sus_s in jurul altitudinii de 1725 m. De aici vom urma soseaua pina in Saua Stefanu unde se afla o noua intersectie. Parasind soseaua ce se continua spre sud catre Rinca, ne vom indrepta spre est pe drumul ce se desfasoara pe curba de nivel pe panta sudica a Virfului Stefanu, marcat cu banda galbena. De aici, mergind spre Coasta Bengii si Zanoguta, vom avea prilejul sa savuram pitorescul vaii Latoritei de vest. In acelasi timp, zarim circurile glaciare asimetrice ce se insiruie pe versantii nordici ai Culmii Papusa-Micaia, respectiv Cioara, Balescu, Galbenu, Igoiu si Pristos.

Strabatem apoi saua intinsa dintre Zanoguta si Puru si ocolim Vf. Puru prin sud. Dupa aceea soseaua coboara in serpentine in Saua Pietrile, pe la obirsia Piriului lui Tocan. In timpul coborisului admiram relieful calcaros care incepe din saua Pietrile si care e total diferit de cel intilnit pina aici. Din saua Pietrile ne vom indrepta spre nord, coborind spre lacul si statiunea Vidra. in acest sector traseul e comun cu traseul nr. 9.

18. Obirsia Lotrului - Saua Stefanu - Muntele Carbunele - Vf. Muntinu Mic

Traseu: accesibil, dificil iarna Marcaj: partial triunghi rosu (degradat) Durata: 3½-4 ore

Traseul poate fi folosit nu numai pentru atingerea virfului Muntinu Mic (2062 m) si cunoasterea zonei din jur, dar si pentru a cobori in valea Latoritei, la Petrimanu. In acelasi timp, desi se desfasoara pe marginea Muntilor Latoritei, ofera posibilitatea vizitarii circurilor glaciare de la izvoarele Latoritei. Pina in Saua Stefanu traseul este comun cu cel precedent. Din aceasta sa ne vom indrepta spre sud urmind soseaua (DN 67 C) care urca usor catre Muntele Carbunele.

Marcajul triunghi rosu este rar si se distinge cu dificultate pe pietrele slefuite de intemperii.

In acest timp avem spre rasarit privelistea vaii largi a Latoritei de vest modelata de un ghetar de vale. Dupa circa 2 km ajungem deasupra circului glaciar Muntinu, care este marginit spre vest de un abrupt stincos, la poalele caruia se afla doua lacuri glaciare (lezerele Muntinului). Valea glaciara a Muntinului ce se desfasoara spre est este asimetrica si brazdata de numeroase morene. De pe aceasta culme vom avea o priveliste deosebita si asupra Muntilor Paring, cu superbele caldari glaciare de la izvoarele Lotrului.

In continuare soseaua se indreapta spre est coborind intr-o sa larga. La capatul buclei parasim soseaua si ne indreptam tot spre est catre Vf. Muntinu, al carui profil ascutit si acoperit de jnepeni se zareste in fata noastra.

De pe virf admiram circurile care marginesc ulucul glaciar al vaii Urdele. Spre vest se inalta masiv Vf. Mohoru (2337 m) cu poalele acoperite de grohotisuri, iar spre sud-vest remarcam serpentinele soselei care urca pe pantele Virfului Urdele, unde va atinge cota maxima (2135 m) a unui drum carosabil din Carpati. Din acest virf, daca intentionam sa coborim spre Petrimanu, ne vom indrepta tot spre est, coborind povirnisul acoperit cu jnepeni, mai ales pe versantul nordic, cautind o cararuie pe fata sudica. La scurt timp vom ajunge intr-o sa din care trebuie sa ne orientam spre nord si sa coborim in valea Muntinu, indreptindu-ne apoi pe vale in jos pe o cararuie pina la confluenta cu Latorita de vest.

Dupa aceea urmam potecuta de pe marginea acesteia (drum dificil), apoi, prin padure, ajungem la un canton forestier si, in continuare, dupa ce traversam piriul Urdele, drumul forestier ne va calauzi pina la lacul Galbenu si apoi 4 km pina la lacul Petrimanu. Daca dispunem de timp suficient, ne putem intoarce din Vf. Muntinu Mic la Obirsia Lotrului, trecind pe la lacul Cilcescu (vezi si traseul nr. 13), realizind un circuit deosebit de atragator.

19. Cabana Obirsia Lotrvlui - Piriul de la Stina -Vf. Miru Mare - Vf. Stefanu - Saua Stefanu - Obirsia Lotrului

Traseu: accesibil, nerecomandat iarna Marcaj: punct albastru, triunghi rosu Durata: 6-7 ore

Avind baza stabilita la cabana Obirsia Lotrului, putem intreprinde un traseu in circuit care va include atingerea virfurilor inalte din sectorul vestic al Muntilor Latoritei.

Pornim de la Obirsia Lotrului si ne indreptam spre est pe soseaua spre Voineasa cale de 3,5 km pina la podul de la coada lacului Vidra (in dreptul cantonului forestier Tunaru situat pe malul sting al Lotrului). Trecem podul si in imediata apropiere remarcam Piriul Adinc ce-si pravaleste apele spre Lotru. Pe linga acest piriu urca o poteca larga (un fost drum de tractor) marcata cu punct albastru. Vom aborda aceasta poteca, incepind urcusul prin padurea deasa de molid. Dupa circa o ora si jumatate iesim la marginea golului alpin Miru. Trecem pe linga stina Miru Mare si urcam in continuare culmea Mirului. Pe masura ce urcam, in fata ni se deschide bazinul piriului Miru, cu o frumoasa caldare glaciara impodobita cu jnepeni. Malul sting al piriului a fost defrisat de jnepeni si terenul este arid, sarac in vegetatie. Lasam in dreapta stina din Miru, apoi depasim Virful Miru Mare (1 999 m) si inaintam pe culmea larga spre Virful Stefanu. Spre nord-vest se intinde o coama ce coboara usor spre Obirsia Lotrului, limitind spre sud si vest bazinul piriului Mirautu. Pe aceasta culme (Mirautu) coboara o poteca ciobaneasca pina dincolo de stina Mirautu, de unde, in serpentine usoare, se indreapta prin padure spre vest coborind la Lotru.

Aceasta poteca (nemarcata) poate fi folosita pentru retragerea din zona inalta, in caz de vreme nefavorabila. Continuam sa mergem pe culme si in curind atingem Virful Stefanu (2051 m). La est de acesta, in imediata apropiere, se afla Virful Bora (2055 m), cel mai inalt din acest sector, defrisat partial de bogatia de jnepeni. De pe virful Stefanu vom cobori in Saua Stefanu, aflata la sud, unde intilnim intersectia celor doua drumuri carosabile de culme (vezi si traseele precedente). Din Saua Stefanu ne vom indrepta spre Obirsia Lotrului, urmind soseaua ce coboara pe la ,,Casarie' pina la Podul Stefanului si in continuare spre nord pina la Obirsia Lotrului (traseul este comun in acest sector cu traseul nr. 12).

20. Vidra - Saua Pietrile - Petrimanu

Traseu: accesibil, dificil iarna Marcaj: cruce rosie Durata: 3-4 ore

Pentru turistii aflati in statiunea Vidra cele mai accesibile trasee se afla in Muntii Latoritei si se pot realiza fie prin traversari ale culmii principale, fie sub forma unor circuite cuprinzind sectoare importante din acesti munti. Traseul de mai sus reprezinta o traversare a muntilor Latoritei sau de abordare a Muntilor Capatinii.

Pornim din fata hotelului ,,Tranzit', aflat in faza de finisare, si ne indreptam spre sud, unde sus, pe culme, vom observa stincariile Virfului Pietrile ca si saua care il separa de virful masiv al Purului. Strabatem soseaua de contur a lacului Vidra pina la intersectia cu drumul spre Voineasa. Vom merge insa inainte, cotind apoi spre vest pentru a ocoli ramura Vidruta a lacului Vidra. Ne vom deplasa astfel circa 2 km de la intersectie, evitind drumurile forestiere ce urca pe piraiele Mogoselul si Mogosu, afluenti ai Vidrutei.

Inainte de a ajunge la piriul Pietrile (se mai numeste si Pietrele Vidrutei si este insotit de un drum forestier) remarcam poteca larga ce urca versantul dinspre sud. In apropiere se afla si un indicator metalic cu o sageata ce ne indruma pina in Saua Pietrile (marcaj cruce rosie, 1½ ora). Incepem urcusul pe poteca ce patrunde in padurea de molid. La inceput panta e mare, dar treptat se micsoreaza si astfel urcusul devine mai placut. Strabatem o taietura de padure (atentie la marcaj!), tinind directia sud si apoi urcam din nou in padure. Dupa circa o ora si jumatate iesim in golul alpin Pietrile, in apropierea stinei cu acelasi nume. Strabatem in urcus usor vegetatia bogata din jurul stinii si poposim in Saua Pietrile. Din acest punct avem o frumoasa priveliste spre nord catre Muntii Lotrului si spre lacul Vidra. Se pot observa de aici inaltimile Cindrelului ca si Muntii Sebesului ce se pierd in zare spre nord-vest.

De aici exista doua variante de coborire la Petrimanu. Una din ele urmareste poteca ce se abate spre sud-est pe marginea padurii, coborind treptat si unindu-se cu cea de la stina din Boarnesu, pentru a urma Piriul lui Tocan pina la Lacul Petrimanu si de acolo pe malul sting pe drumul forestier pina spre coada lacului. Trecerea peste baraj este imposibila.

Cea de-a doua varianta urmeaza poteca ce se indreapta spre sud-vest, traverseaza Piriul lui Tocan si urmeaza culmea Muntelui Petrimanu. Poteca, marcata cu cruce rosie, trece in continuare pe linga grupul de stine Petrimanu, apoi strabate culmea lunga, in coboris usor, dind drumetului posibilitatea sa vada Virful Micaia, cu circul glaciar Pristos, aflat dincolo de Latorita, spre sud, ca si adincitura Curmaturii Oltetului. In continuare, poteca patrunde in padure si coboara in serpentine dese prin padurea de molid si mai jos de fag si paltin cu arbori seculari, ajungind pe malul lacului Petrimanu. De acolo ne vom indrepta spre coada lacului pe drumul forestier, traversam un pod de beton si, ocolind lacul, ajungem la cabana Petrimanu.

21. Vidra - Curmatura Vidrutei - Vf. Minaileasa Mare

Traseu: accesibil, dificil iarna Marcaj: partial banda rosie Durata: 3-3½ ore

Pornind de la Vidra, ne indreptam spre sud pe drumul ce coboara spre soseaua de contur a lacului Vidra, apoi pe aceasta sosea pina la intersectia cu drumul care merge la Voineasa. Parasim soseaua de contur si ne indreptam pe drumul de tip forestier (in curs de asfaltare) ce urca prin padurea de molid spre Curmatura Vidrutei (est). La serpentina de la jumatatea drumului (1435 m alt.), vom scurta traseul urmind un drum de tractor ce insoteste piriul Vidrutei.

Urcam pe acest drum insotiti de linistea tainica a padurii de molid pina la cotul de 90° pe care il face Vidruta, venind din sud. Din acel punct vom urca direct in Curmatura Vidrutei prin zmeuris, avind ca reper marginea padurii situata la nord de vasta taietura de pe Muntele Dosul Noptesei. Din Curmatura Vidrutei (unde putem sa ajungem de altfel si pe sosea) ne indreptam spre vest, urcind prin padure pe o poteca larga ce da apoi intr-un drum de tractor. In aceasta zona intilnim si marcajul banda rosie. Dupa aproape o ora de urcus prin padure, iesim in golul alpin Minaileasa sub Virful "La Releu' (1750 m). Ocolim prin est acest virf si ne indreptam spre Virful Minaileasa Mica. Dupa ascensiunea acestui virf strabatem o mica sa (1808 m) si ajungem pe Virful Minaileasa Mare unde ni se deschid privelisti deosebite spre nord si vest.

De aici exista posibilitatea coboririi in Voineasa peste Culmea Runculet (vezi si traseul nr. 4) sau in Cataractele Lotrului, pe poteca marcata cu banda galbena ce coboara prin bazinul piriului Steflea. Daca ne reintoarcem in Vidra, putem realiza un circuit pe un drum mai scurt, respectiv pe poteca ce coboara direct peste Plaiul Hotilor, pornind de ,,La Releu' direct pe culme in jos, sau coborind pe drumul pe care am urcat pina la linia de inalta tensiune si apoi urmind poteca ce coboara pe sub aceasta spre Vidra. Semnele marcajelor aproape au disparut.

22. Vidra - Sana Pietrile - Vf. Mogosu - Muntele Nopteasa - Valea Vidrutei - Vidra

Traseu: relativ usor, dificil iarna Marcaj: partial cruce rosie, banda galbena Durata: 5--6 ore

Un alt circuit cu punct de plecare si sosire din statiunea Vidra se poate realiza urmind traseul de mai sus, care permite vizitarea zonei carstice Pietrile-Mogosu. Pina in Saua Pietrile traseul este comun cu traseul nr. 19. Din Saua Pietrile urmam drumul de culme Stefanu-Valea Macesului, in directia est, abordind prima serpentina care ocoleste Virful Pietrile (1877 m), impunator prin stincile sale calcaroase.

Spre sud isi adinceste valea Piriul lui Tocan, iar spre vest lasam in urma silueta masiva a Virfului Puru, cu caldarea sa glaciara situata spre nord. Drumul urca treptat si in curind ajungem intr-un mic platou de unde avem o frumoasa priveliste spre lacul Vidra, aflat la nord. Ocolim apoi un virf rotunjit (Boarnesu -1923 m), drumul efectuind o serpentina spre sud pe la obirsia piriului Pietrile.

Trecind pe versantul estic al virfului, in fata ni se deschide bazinul Turcinului Mic in care abunda pinteni de calcar, iar ceva mai jos se zareste un portal ("Poarta Soarelui") provenit prin prabusirea unei vechi pesteri. Jos, la limita padurii, intr-un cadru pitoresc, se afla stina din Boarnesu. Spre est bazinul este inchis de Virful Fratosteanu Mare (2053 m), ultimul bastion al Muntilor Latoritei pe partea rasariteana a culmii principale. In continuare, drumul ocoleste tot prin sud Virful Mogosu cu relieful sau ruiniform care se poate observa daca ne abatem putin spre versantul sau nordic. Apoi traversam o mica sa si drumul trece pe partea nordica a culmii. Sintem deasupra Muntelui Paraginosul si mai jos aproape de liziera padurii se afla un mare saivan construit recent.

In dreptul culmii nordice se desprinde un drum de tractor pe care il vom aborda parasind soseaua de culme. Ne indreptam mai intii spre nord, apoi spre est coborind spre izvorul Vidrutei, un suvoi puternic de apa limpede si rece care iese de sub stinci calcaroase. De aici vom urma valea Vidrutei pe o cararuie, apoi pe un drum de tractor vizibil de la Cotul Vidrutei. in continuare traseul este comun cu traseul nr. 6.

23. Vidra - Saua Pietrile - Vf. Puru - Cantonul silvic Puru

Traseu: accesibil, dificil iarna Marcaj: partial cruce rosie, banda galbena Durata: 5-6 ore

Ascensiunea Virfului Puru, al treilea ca inaltime din cuprinsul Muntilor Latoritei, se face cel mai usor pe acest traseu care are in acelasi timp caracterul unui circuit, in care drumetul urca de la 1300 m la 2048 m, apoi coboara aceeasi diferenta de nivel.

Pina in Saua Pietrile traseul este comun cu traseul nr. 20. Ajunsi in aceasta sa vom admira privelistile ce se deschid spre sud unde, in Curmatura Oltetului, se leaga Muntii Paring de lantul Muntilor Capatinii. Spre nord privirea se desfata pe spinarile domoale ale Saracinurilor, ce se oglindesc in apele lacului Vidra. Din sa vom incepe urcusul spre virf orientindu-ne spre vest condusi de soseaua de culme pe traseul careia apare rar marcajul banda galbena. Spre nord se adinceste o caldare glaciara la baza careia se zareste un minuscul canton silvic ce poate servi ca adapost in caz de vreme rea.

Dupa circa o jumatate de ora de urcus, parasim soseaua ce se indreapta spre sud ocolind virful si abordam piscul principal in urcus direct printre tufe de smirdar si ienupar. Treptat terenul pierde din panta inclinata devenind un platou intins si inierbat si in scurt timp ajungem pe virf. In fata noastra se intind largi privelsti care ne imbie la popasuri prelungite. Spre vest se desfasoara caldarile de la izvoarele Latoritei, iar dincolo de acestea se inalta meterezele stincoase ale Paringului. La nord de acestea virfurile rotunjite Miru si Bora contrasteaza prin calmul lor cu relieful zbuciumat al Paringului. Inspre nord la poalele virfului, se deschide larga depresiune intramontana Puru in care sint acumulate apele lacului Vidra, dincolo de care se inalta gheburile rotunjite ale unor virfuri din culmea Muntilor Lotrului. Deasupra lor se intinde, ca o linie perfect orizontala, vasta platforma de altitudine Larga-Timpa, iar in zare se ridica inaltimile Cindrelului: La nord-vest, privirea se pierde in zarea cetoasa a culmilor Muntilor Sureanu.

Catre sud, dincolo de apa Latoritei, privirea intilneste virfurile Igoiu, Galbenu si in departare Papusa, cu circurile lor indreptate spre nord. Daca vom privi spre est in directia din care am venit, vom remarca inaltimile stincoase ale virfurilor Pietrile si Mogosu, iar in spatele lor silueta masiva a Virfului Fratosteanu Mare. La vreme de vara, linistea tainica ce ne inconjoara ne este tulburata doar de sunetul talangilor de la numeroasele turme de oi care se misca incet pe spinarile muntilor. Pentru a cobori la cantonul Puru, ne vom indrepta de pe virf spre nord, coborind usor culmea domoala spre sttnele din Puru aflate la liziera padurii. Trecem pe linga grupul de stine si patrundem in padurea de molid pe poteca (lasatoarea) ciobaneasca. De aici vom cobori mai bine de o ora prin intunecimea padurii, arareori avind posibilitatea de a zari prin raristile de arbori elemente din peisajul muntilor situati dincolo de lacul Vidra. Ajungem apoi la cantonul silvic, situat mai sus de soseaua de pe conturul lacului Vidra, intr-un decor neintrecut in frumusete.

De la canton, ne vom indrepta pe soseaua de contur spre est si cale de aproape 4 km vom merge pina la statiunea Vidra, ale carei vile cochete le vom zari in permanenta dincolo de lac.

24. Vidra - Curmatura Vidrutei - Valea Minaileasa - Voineasa

Traseu: usor accesibil, dificil iarna Marcaj: nemarcat Durata: 5-6 ore

De la Vidra se poate ajunge la Voineasa cu mijloace auto pe doua cai. Una din acestea se indreapta spre barajul Vidra situat la 4 km spre nord-est de statiune, apoi, dupa ce coboara serpentinele din aval de baraj, urmeaza firul Lotrului pina la Voineasa trecind prin pitorescul defileu al Lotrului din Cataracte. Cea de-a doua cale urmeaza soseaua pina in Curmatura Vidrutei, apoi coboara pe valea Minaileasa, prin defileul acesteia.

Pentru cei care doresc sa mearga pe jos (mai ales ca nu exista mijloace de transport ITA intre Voineasa si Vidra, ci masini ocazionale) vom descrie un traseu care, desi in linii mari urmeaza soseaua pe la Curmatura Vidrutei, ofera satisfactii deosebite drumetilor pasionati.

Traseul poate fi parcurs si iarna, fiind recomandat schiorilor antrenati, singura dificultate majora constituind-o urcarea din valea Vidrutei in curmatura, deoarece in acest sector se aduna zapada pufoasa in care ne putem afunda uneori pina la doi metri, Urcusul devenind chinuitor. Pina in Curmatura Vidrutei, traseul este comun cu traseul nr. 21. Ajunsi in curmatura, poposirn dupa urcusul greu din ultimele sute de metri, timp in care putem admira spre sud pintenii calcarosi de la izvorul Vidrutei, ca si virfurile Bora si Puru din culmea Muntilor Latoritei. Spre rasarit se deschide larg bazinul vaii Minaileasa si la orizont apar munceii care inconjoara localitatea Voineasa. In curmatura intilnim un drum de tractor, care, desprinzindu-se din sosea, urca panta domoala a Muntelui Dosul Noptesei prin taietura de padure pina pe culmea Muntilor Latoritei.

Dupa ce ne-am refacut fortele, reluam traseul, indreptindu-ne spre est in coboris usor pe un drum de tractor ce strabate taietura de padure. Dupa circa 200 m, apare in stinga un piriu, drumul apropiindu-se de el, fara insa a-l traversa. Coborim treptat si ajungem la soseaua care in acest punct traverseaza piriul. In continuare, urmam soseaua spre est, coborind in serpentine pina la colonia Minaileasa, unde exista un canton silvic, cantoane forestiere, un magazin forestier (SAM) si citeva baraci. Dupa ce depasim colonia, vom putea remarca galeria de aductiune a Hidrocentralei Lotru, care traverseaza valea, dupa care coborim pe sosea spre Voineasa.

Mentionam ca actuala configuratie a drumului se va mai schimba datorita lucrarilor de asfaltare care implica corectii ale pantei si a unor curbe. Treptat, strabatind padurea de fag ajungem la cantonul forestier Despina, dupa care coborim portiunea "La serpentine', admirind versantul drept al Culmii Minaileasa-Runculet pe care se distinge etajarea altitudinala a speciilor forestiere.

Dupa serpentine, soseaua urmeaza firul piriului Minaileasa, pe traseul caruia vom intilni trei microhidrocentrale, cea de-a treia aflindu-se in apropiere de confluenta piriului cu Lotru, unde ia sfirsit si traseul nostru.

25. Vidra - Curmatura Vidrutei - Vf. Fratosteanu Mare - Culmea Paraginosu - Vf. Vinata -Ciunget

Traseu: accesibil dar lung, neindicat iarna Marcaj: nemarcat Durata: 8-9 ore

Traseul strabate aproape in intregime culmea rasariteana a Muntilor Latoritei. Pina la Curmatura Vidrutei traseul este comun cu traseul nr. 21. De la Curmatura Vidrutei, urcam pe drumul de tractor spre sud prin taietura de padure pina la stina Nopteasa. Spre vest avem privelistea lacului Vidra si a unui sector din partea vestica a Muntilor Lotrului.

Depasim stina din Nopteasa, ne aprovizionam cu apa la izvorul Vidrutei si urcam in continuare drumul de tractor peste Muntele Paraginosu, care ne va scoate pe drumul de culme Valea Macesului-Stefanu, la altitudinea de 1960 m. Traversam soseaua si urcam pe un mic platou, orientindu-ne spre Virful Fratosteanu Mare. Urcusul spre virf este mult usurat de panta lina. Sus, pe virf avem prilejul sa ne desfatam privind vastele intinderi montane si alpine, aproape tot tinutul muntos dintre Olt si Jiu.   

Dupa odihna de rigoare, ne continuam drumul pe culmea larga, orientata spre sud-est catre saua ce desparte acest virf de Virful Fratosteanu Mic (1979 m). Din caldarea glaciara Fratosteanu se racordeaza un drum de tractor care, ocolind Vf. Fratosteanu Mic, ne va scoate in Saua Repezi, un vast platou acoperit cu pasune. Parasim drumul de tractor si ne indreptam pe o poteca spre nord-est, ocolind Virful Repezi (2012 m) si iesim pe culmea ce strajuieste valea Latoritei. Dincolo de Latorita se ridica cetatea de calcar a Pietrei Tirnovului (1879 m), al carei abrupt este marginit de un briu de grohotisuri provenite din dezagregarea peretilor.

In continuare, urmam culmea dantelata si acoperita pe alocuri cu jnepeni, in coboris usor. Treptat, poteca coboara, uneori e greu vizibila, dar, orientindu-ne in permanenta, vom reusi sa ne mentinem pe drumul cel bun. Apoi poteca patrunde in padure si coboara din ce in ce mai mult pina ajunge intr-o poienita cu vegetatie ierboasa bogata. Traversam poienita si in curind iesim intr-o larga sa (Curmatura Fagului), de unde se deschide o frumoasa priveliste spre nord, catre Muntii Lotrului. Aici vom intilni un drum de tractor care coboara usor ocolind prin nord Virful Vinata, pe care se afla un releu de televiziune. De pe acest drum avem posibilitatea sa privim peretii si creasta dantelata Pietrele Albe care strajuieste valea Rudareasa, ca si plaiul intins al Muntelui Stevia.

Trecem apoi pe linga constructia masiva a castelului de echilibru al hidrocentralei Lotru-Ciunget si coborim in continuare pe o poteca ce serpuieste prin pajistea care acopera muntele, scurtind serpentinele drumului de tractor. Timp de o ora, vom cobori treptat pe aceasta poteca pina in satul Ciunget, incheind o lunga dar interesanta excursie.

26. Vidra - Cataractele Lotrului - Voineasa

Traseu: nemarcat, usor, drum forestier (28 km) in coborire Durata: 6-7 ore

Desi este un traseu de "vale', el poate da numeroase satisfactii drumetilor, oferind prilejul strabaterii defileului Lotrului in cel mai pitoresc sector. De la Vidra urmam soseaua de contur a lacului spre nord-vest si, ocolind citeva piraie ce se varsa in lac, ajungem dupa 4 km la barajul Vidra. Barajul, format din anrocamente, nu are maretia barajelor de beton, mai ales cind este privit dinspre lac si aceasta pentru ca partea din amonte este in cea mai mare parte acoperita de ape. In vecinatatea sa, pe malul opus, debuseaza apele aduse printr-o galerie din reteaua de captari nord, sub forma unei cascade albe, inspumate (vizibila cind nivelul lacului este mai scazut). Incintati de moderna arhitectura a casei de supraveghere a barajului, incepem coborirea in serpentine, catre partea din aval a barajului. Urmeaza o ramificatie a soselei, noi urmind-o pe cea din stinga (spre vest). In dreapta, drumul betonat duce la fosta cariera "Chioara', de unde au fost extrase blocurile de piatra pentru baraj. Privind imensul gol creat in munte cu ajutorul dinamitei si al excavatoarelor uriase, precum si drumul pe care "soferii iadului' au transportat anrocamentele, avem imaginea fortei omului din zilele noastre.

De pe aceste serpentine privim in ansamblul sau barajul dinspre aval, putind aprecia dimensiunile sale, comparabile cu ale unui munte. Continuam coborirea si in curind ajungem linga albia seaca a Lotrului. Soseaua se asterne de-a lungul vaii, pe versantul sting.

La Gura Steajei se varsa in Lotru piriul Steaja, ce-si aduna apele de sub Piatra Alba. De acolo versantul sting devine un adevarat perete continuu, in care atirna intr-un echilibru fragil blocuri de piatra. Versantul drept este mai domol, fiind acoperit de o padure deasa de molid. Lotrul s-a infiripat din nou sub forma unui piriias, imbogatit de apele unor afluenti mici, ramasi necaptati. Dupa 10 km de la plecare, intilnim piriul Hanesu, in lungul caruia urca un drum forestier cale de 6 km, iar apoi o poteca, marcata cu triunghi albastru, care ajunge pe Virful Cristesti.

Depasind defileul din ce in ce mai strimt al vaii, ajungem dupa alti 3 km la Gura Balindrului, unde isi aduce apele in lacul Balindru un piriu mai mare - Balindru - in lungul caruia urca, de asemenea, un drum forestier pe o distanta de 9 km. De la varsarea piriului in lac, porneste spre nord-est, urcind Muntele Furnica, o poteca marcata cu banda albastra, care ajunge la casa de vinatoare Dobrunu, ocolind pe curba de nivel pantele Muntelui Stricatu. Pentru informare, mentionam ca acest traseu, de un pitoresc deosebit, poate fi parcurs in 3-3½ ore, dar iarna se recomanda prudenta. Acum acest traseu se desfasoara in cea mai mare parte pe un drum forestier, iar marcajul se distinge foarte greu.

Peste lac sc desfasoara un elegant viaduct, pe care soseaua noastra trece spre versantul drept, ajungind dupa citeva zeci de metri la nivelul barajului. Barajul si podul reprezinta aici, in pustietatea muntelui, un simbol al imbinarii creatiei umane cu ceea ce a zamislit natura. In aval de baraj, Lotrul ramine pentru a doua oara un firicel de apa ce se strecoara intr-o albie prea mare pentru el. Soseaua il urmareste pe sub albul peretilor de pegmatit, in care sclipesc foitele de mica, o adevarata bogatie a acestor munti. Ne aflam acum in zona exploatarii miniere de mica si feldspat, traversam un pod mic de beton, ajungind din nou pe malul sting. Trecem pe linga instalatiile de prelucrare a minereului si pe linga gurile a numeroase galerii ce au ciuruit muntii. De jos, din sosea, abia se zareste sus, in versantul drept, colonia "Cataracte' a minerilor, la care se ajunge pe o sosea ce se desprinde in vecinatatea podului mic de beton.

Dupa circa 500 m, in aval, traversam iar Lotrul pe versantul drept, pe un viaduct de beton, aruncat ca un arc peste apele riului ce se zbat intre blocuri uriase de pegmatit. Trecem pe linga "Zidul lui Manole' ce apara soseaua de avalansele de bolovani aduse de un mic vilcel, apoi ne indreptam o data cu Lotrul, spre est. In acest sector soseaua se mentine la inaltime, mult deasupra riului ce coboara in cascade. Padurile de pe versanti au din ce in ce mai mult fag si pe alocuri mesteacan si paltin, anuntindu-ne ca am coborit aproape 400 m diferenta de nivel, de la barajul Vidra. Trecem pe linga Gura Hoteagului, aflata pe malul sting, iar de la Gura Dobrunului soseaua se indreapta spre sud, prin valea ce se largeste, ajungind dupa alti 4 km la Voineasa.

27. Vidra - Cabana Obirsia Lotrulni

Traseu: nemarcat, fara diferente de nivel importante, sosea in curs de asfaltare (18 km) Durata: 4-4½ ore

Pentru turistii dornici sa admire pe indelete intinderile ,,marii' de la Vidra, recomandam acest traseu care poate fi parcurs pe jos fara dificultati. Desi ar parea monoton, traseul ofera totusi imagini de neuitat, mai ales daca din cind in cind ne desprindem privirea de pe intinderea de ape si ne-o indreptam in sus, spre crestele din jur.

Pornim de la hotelul ,,Tranzit' si urrnam directia sud, pc soseaua de contur. De la intersectia cu drumul spiv Voineasa, ne urmam traseul in continuare pe soseaua de contur ce se adinceste spre munte, acolo unde piraiele se varsa in lac. Astfel, traversam afluentii Vidruta, Mogoselu, Mogosu si Pietrile, dupa ce soseaua trece pe linga un perete stincos, ruginiu, si ocoleste un picior de munte pe care e asezat cantonul silvic Puru. De aici avern o priveliste frumoasa asupra barajului si statiunii Vidra. Privirea se pierde in departare, peste valea Lotrului, oprindu-se pe crestele indepartate ale virfurilor Steflesti si Balindru. Spre nord, dincolo de luciul lacului, plaiurile Saracinurilor, acoperite vara de turme de oi, ne indeamna la visare. Ne indreptam apoi spre vest si remarcarn larga desfasurare a vaii in care se intinde acum lacul. De aici incolo, lacul are cea largime, tarmurindu-se intre Lunca Mioarei si Lunca Balului.

Dupa ce traversam piriul Mioara, remarcam in dreapta urmele carierei din care s-a scos argila necesara constructiei barajului. Argila, de virsta tortoniana, poarta si mici lentile de carbuni. Piraiele ce coboara din versantul drept, impadurit, spre lac, sint mai toate insotite de drumuri forestiere. Acestea trebuie evitate cu grija de a avea in permanenta in dreapta noastra deschiderea larga a cuvetei lacului. Pe tarmul opus, acolo unde piciorul Timpei coboara spre coada lacului, ne retine atentia o vasta taietura de padure. Urmarind cu privirea marginea ei vestiea, vom distinge, delimitat de padurea mare ramasa netaiata, un profil uman ale carui trasaturi se aseamana foarte mult cu cele ale conducatorului revolutionar Tudor Vladimirescu.

La circa l3 km de la intersectia cu drumul spre Voineasa, ajungem la podul de la piriul Tunaru, unde se termina lacul de acumularr. Drumul de pe versantul drept, pe care am venit, se uneste cu cel de pe malul sting, nefolosit pentru circulatie. Din acel punct, ne indreptam spre Obirsia Lotrului, orientindu-ne spre vest. Parcurgem peste 3 km prin padurea de molid, alaturi de Lotru, cu apele lui limpezi, ce se inspumeaza in micile cascade amenajate de silvicultori. In dreapta noastra remarcam mlastina de la Lunca cu Funiile, in care abunda muschiul de turba (Sphagnum), ca si alte plante specifice, cum este bumbacarita (Eriophorum vaginatum), ce poarta in virful tulpinii un evantai de perisori albi.

Deodata padurea se termina si iesim in larga poiana de la Obirsia Lotrului, care adaposteste mai multe cladiri ce se constituie ca un mic catun cu activitate vizibila mai mult vara. Trecem pe linga bufetul amenajat chiar pe malul Lotrului, traversam piriul Pravatu, cotim la dreapta pe soseaua Novaci-Sebes si dupa circa 100 m intram in curtea cabanei Obirsia Lotrului.

Trasee de culme

Culmea Muntilor Latoritei poate fi parcursa, in cea mai mare parte, pe trei trasee, toate avind comun sectorul cuprins intre Saua Stefanu si Virful Fratosteanu Mare. Vom prezenta in cele ce urmeaza doar doua dintre acestea, cel de-al treilea fiind obtinut prin combinarea traseelor descrise anterior.

28. Obirsia Lotrulni - Saua Stefanu - Saua Pietrile - Plaiul Poienii - Culmea Stevia -Voineasa

Traseu: lung, indicat iarna doar schiorilor cu experienta alpina Marcaj: cruce rosie, banda galbena, cruce rosie Durata: 2 zile

Traseul poate fi parcurs si intr-o singura zi, vara, in conditiile in care turistii pot merge fara probleme 14-16 ore. Este recomandabil insa ca traseul sa fie parcurs in doua zile cu innoptare in Saua Pietrile, in cort sau in stina. Parcurgerea traseului nu pune probleme deosebite de orientare, intrucit se desfasoara in cea mai mare parte pe drumul de culme Saua Stefanu-Valea Macesului.

De la Obirsia Lotrului, urmam soseaua alpina Sebes-Novaci, spre sud, pe o distanta de 4 km pina la Podul Stefanului (marcaj cruce rosie). Traversam Lotrul, dupa ce am lasat, tot pe stinga, continuarea drumului forestier spre lacul Cilcescu (marcaj - cruce rosie). apoi incepem urcusul prin padurea de molid fie pe sosea, fie folosind o scurtatura ce porneste chiar din apropierea podului. Dupa circa o ora si jumatate, iesim la ,,Casarie" si incepem sa urcam pe un plai larg pina intilnim din nou soseaua alpina. In dreapta vom avea privelistea superba a caldarilor glaciare de la izvoarele Lotrului.

Urmind soseaua alpina, ajungem in Saua Stefanu, la ramificatia spre Valea Macesului a drumului Sebes-Novaci, pe care am venit. Ne vom indrepta spre est pe soseaua ce abordeaza pe curba de nivel, versantii sudici ai muntilor Stefanu si Bora. Traversam apoi Muntele Coasta Bengii, admirind peisajul exceptional de la izvoarele Latoritei de vest. Ocolim printr-o curba intinsu spre sud virful Zanoguta (1935 m) si ne indreptam spre Virful Puru (2049 m) pe care il vom ocoli tot prin partea sudica, dupa care coborim in serpentine pina in saua Pietrile (1760 m), unde exista posibilitati de instalare a cortului. Pina aici am parcurs circa 6 ore. Daca dispunem de resurse fizice si de timp, vom continua deplasarea spre est, traversind zona calcaroasa Pietrile-Mogosu, ceea ce implica urcarea din nou la altitudinea de 2000 m. In acest sector vom intilni relieful specific calcaros, odihnindu-ne privirea pe culmile din sud ale Paringului si Capatinii, separate de Curmatura Oltetului.

Innoptarea se poate realiza in vecinatatea stinelor Paraginosu, sau Nopteasa, situate mai jos, pe versantul nordic, sau mai departe, coborind versantul estic al Virfului Fratosteanu Mare, la stina Fratosteanu. Din vecinatatea virfului Fratosteanu Mare, coborim serpentinele soselei de pe fata estica si la marginea padurii intilnim stina Fratosteanu. Daca am sosit la aceasta stina dimineata, putem avea privelistea unui splendid rasarit de soare.

Pornim mai departe, indreptindu-ne spre nord, intrind in curind in padurea de molid. La capatul primei portiuni drepte a drumului se desprinde spre stinga o poteca ciobaneasca ce coboara in valea Minaileasa, unindu-se cu DN 7 A, in apropiere de confluenta Noptesei cu Minaileasa. Poate fi folosita in caz de schimbare a vrernii pentru a evita drumul de culme. In continuare, dupa citeva serpentine, soseaua ne scoate la Plaiul Poienii, unde se afla un canton zoopastoral, refacut recent. De aici vom mai avea de parcurs circa doua sau trei ore pina la Voineasa. Soseaua patrunde din nou in padure, oferind la intrare o vedere asupra Muntelui Stevia, iar in caz de vreme frumoasa se pot observa de aici chiar si crestele Muntilor Fagaras. Dupa aproape o ora de mers de la Plaiul Poienii, iesim intr-o rariste, unde in dreapta remarcam un promontoriu stincos. Ne abatem pe acesta si vom avea o priveliste mareata asupra vaii Rudareasa si a peretilor de la Pietrele Albe.

Continuam sa coborim usor, trecem pe linga cantonul forestier Stevia, pe stinga, si o pepiniera pe dreapta, apoi soseaua ajunge pe versantul nordic al muchiei, serpuind printr-o padure tinara ce ne ofera posibilitatea sa admiram culmea Runculet, iar in departare, tot spre nord, bastionul Virfului Sterpu. Turistii cu experienta de deplasare in zona stincoasa pot urma creasta calcaroasa pe deasupra abrupturilor de la Pietrele Albe, urmind o cararuie situata chiar pe muchie, avind in dreapta abruptul.

Dupa parcurgerea crestei, respectiv a drumului prin padure, iesim la Gura Plaiului, de unde soseaua va strabate Culmea Stevia, acoperita de pajisti montane. In aeest sector avem privelisti deosebite in nord spre Muntii Lotrului, cu virfurile Dobrunu si Sterpu, ca si spre Muntii Capatinii, unde se remarca virfurile Capatina, Cocora si Zmeuretu.

In dreptul liniei de inalta tensiune care traverseaza culmea, remarcam in stinga poteca marcata cu cruce rosie ce se desprinde din drumul carosabil spre nord-est. Vom urma aceasta poteca, coborind muntele Plaisor, mai intii prin pajistea montana apoi prin padure pina la Voineasa. Cei care doresc pot urma drumul de culme pina in Saua Chica Lupului, coborind de acolo spre Voineasa sau spre Ciunget, ori mergind mai departe, depasind Virful Ciresu si coborind in satul Valea Macesului, unde exista statie ITA. Pentru cei care doresc sa parcurga traseul iarna, mentionam ca el poate fi parcurs de turistii si schiorii cu experienta deosebita, dar trebuie sa se tina seama de lungimea mare a traseului, de lipsa cabanelor, innoptarea fiind posibila doar in conditiile precare oferite de stine. In aceste conditii, traseul se va imparti in mai multe etape, tinind seama de dificultatile de orientare pe timp de iarna si de durata redusa a zilei lumina.

29. Ciunget - Vinata - Vf. Paraginosu - Vf. Fratosteanu Mare - Saua Pietrile - Saua Stefanu - Obirsia Lotrului

Traseu: dificil pina in vf. Paraginosu, interzis iarna Marcaj: partial banda galbena, triunghi rosu Durata: 14-16 ore

Traseul strabate culmea principala a Muntilor Latoritei in sens invers, de la est la vest, abordind insa in prima parte ramura sudica a culmii principale. Parcurgerea acestui traseu se recomanda a se realiza in doua zile, atit pentru a putea admira in voie peisajul deosebit, mai cu seama in prima portiune, dar si pentru a nu solicita prea mult organsmul (se urca o diferenta de nivel de circa 1500 m).

Din Ciunget ne vom indrepta spre vest, strabatind in lung ulita principala a satului cocotat pe culmea stincoasa dintre Latorita si Rudareasa. Parasim satul si, luind ca reper turnul castelului de echilibru al hidrocentralei si releul de televiziune de pe Virful Vinata, vom incepe urcusul in serpentine, pe drumul de tractor care serpuieste pe versantul estic al Virfului Vinata. Dupa cca o ora de urcus prin poieni pastelate de culorile florilor, vom ajunge in apropierea turnului, unde exista o fintina, de unde trebuie sa luam rezerve de apa pentru mai multe ore. Trecem pe linga turn si urcam in continuare pe drumul de tractor ce ocoleste Virful Vinata prin nord. Dincolo de valea Rudareasa, se deschide privelistea abrupturilor calcaroase de la Pietrele Albe. Drumul de tractor ajunge in Currnatura Fagului, de unde coteste spre nord printr-o exploatare forestiera. In acest punct, popasul binevenit ne prilejuieste o privire spre peretii de calcar ai Pietrelor Albe, ce se intind spre nord, strajuind valea Rudareasa, ca si intinsa culme a Steviei, cu salase si gospodarii izolate ale crescatorilor de animale.

De aici ne vom indrepta spre sud-vest, urcind culmea pe o cararuie care serpuieste prin padure si traverseaza mici poienite. Dupa aproape doua ore de urcus de la plecare, ne apropiem de creasta zimtata din care razbesc printre copaci piscuri stincoase. In stinga, mult mai jos, se aude vuietul apelor Latoritei in defileu. Depasim stinca Piatra Fetii, cu un abrupt impresionant, marginit de molizi pitici si de tufe de jneapan. Catre sud-est. dincolo de apa Latoritei, se zaresc abrupturile calcaroase, partial impadurite, care marginesc spre Latorita piscul Tirnovu Mare, intre care ne retin atentia peretii de la Piatra Balturilor. Muchia pe care ne deplasam in continuare este marginita si spre nord-vest de un mic abrupt, sub care se intinde o poiana larga care adaposteste "stina din Groapa'.

Pe masura ce inaintam, ademeniti de peisajul frrmecator din jur, culmea se largeste si dupa un scurt urcus ajungem pe Virful Paraginosu (1976 m). Coborim o mica sa, apoi abordam treptele stincoase ale Virfului Repezi (2012 m), care spre est prezinta remarcabile creste. In cazul in care dorim sa urcam pe virf, ne vom imdrepta din sa spre vest pe poteca ciobaneasca, ocolind masivul prin partea sa nordica. Strabatem apoi Saua Repezi, un veritabil ses de altitudine corespunzator unui etaj inferior al platformei Borascu, situat la 1808 m altitudine, indreptindu-ne treptat spre vest, apoi incepem urcusul spre Virful Fratosteanu Mic, unde intilnim un drum de tractor prelungit spre stinele aflate la limita padurii.

Din sa mai porneste o poteca ciobaneasca ce ocoleste aproape de limita padurii bazinul vaii Rudareasa, ajungind la stina Fratosteanu. Ocolim virful prin sud, avind in stinga noastra bazinul larg al piriului Insirata. Spre nord se deschide bazinul de receptie al vaii Rudareasa, cu intinse paduri de molid, in care inca nu au patruns coltii ferastraului mecanic. Catre sud, privirea poposeste pe culmile muntilor Paring si Capatinii, ce isi dau mina in Curmatura Oltetului. Dar tot mai mult vom privi spre virful ascutit al Nedeii (2130 m), care ramine in urma, si spre cele ce se insiruie in stinga noastra, tinindu-ne companie la mare distanta dincolo dc Latorita (Vf. Igoiu si Vf. Galbenu, cu frumoasele lor caldari glaciare).

Din Saua Fratosteanu Mic, unde ajuncem in curind parasim drumul de tractor, care se indreapta spre nord prin caldarea glaciara de sub Fratosteanu Mare, unindu-se cu drumul de culme Valea Macesului- Stefanu. Vom urca direct spre Virful Fratosteanu Mare, a carui silueta se profileaza spre vest. Din acest virf se deschid largi privelisti si de aceea un nou popas este bine-venit. In continuare, ne vom indrepta spre vest, avind in fata stincariile Boarnesului si piscurile Pietrilor si Mogosului, profilate peste silueta masiva a Virfului Puru. Poteca larga pe care ne deplasam ajunge indata in drumul carosabil de culme Valea Macesului-Stefanu, pe care ne vom deplasa de aici inainte, pina in Saua Stefanu. Soseaua, dupa ce atinge altitudinea de 2000 m la nord-vest de Virful Fratosteanu Mare, coboara treptat, ocolind virfurile Mogosu si Pietrile, pina in Saua Pietrile. De aici traseul este comun cu traseul nr. 13.

Innoptarea se poate face fie in aceasta sa, daca dispunem de cort, fie la stina Pietrile, spre care vom cobori putin prin poiana spre nord.