PARCUL NATIONAL RETEZAT

PARCUL NATIONAL RETEZAT

CUPRINS:

1. PREZENTARE GENERALA
2. REPERE ISTORICE

Infiintarea Parcului National Retezat

3. MASIVUL RETEZAT

Localizare geografica

Altitudini minime si maxime

Caracteristici geomorfologice

Formatiile geologice

Relieful

Flora si fauna

4. PARCUL NATIONAL RETEZAT

4.1. Lista tipurilor de habitate si a speciilor de interes comunitar pentru care Parcul National Retezat a fost declarat sit de importanta comunitara

5. FLORA DIN PARCUL NATIONAL RETEZAT

6. CONSERVAREA BIODIVERSITATII IN PARCUL NATIONAL RETEZAT

6.1. Indicatori ai biodiversitatii specifice si peisagistice

6.2. Diversitatea peisagistica

6.3. Impacturi si amenintari existente sau potentiale asupra florei si peisajului

Aspecte actuale privind ocrotirea naturii si conservarea biodiversitatii in Parcul National Retezat

1. PREZENTARE GENERALA

Localizat in partea vestica a Romaniei, Parcul National Retezat este cel mai vechi din tara, fiind declarat prin lege in anul 1935. Situat in Tara Hategului, taramul zeului Zamolxis, locul unde istoria a dat nastere legendelor si unde natura e inca pura cum i-a fost data omenirii, Parcul National Retezat a fost declarat de UNESCO "biosphere natural area", avand 2% din flora endemica doar Retezatului, Masivul Retezat fiind considerat cea mai valoroasa zona montana a Romaniei, o zona naturala de interes pentru Europa.

Parcul are o suprafata de 38.138 ha, din care 1.800 ha au fost declarate ca arie strict protejata numita 'Gemenele'. Valoarea universala a parcului a fost recunoscuta de programul Omul si Biosfera (MAB) al UNESCO in 1979 prin includerea sa in reteaua internationala a rezervatiilor biosferei. Relieful predominant glaciar - adapostind peste 80 de lacuri glaciare, printre care cel mai adanc (Zanoaga 29m) si cel mai intins (Bucura 8.86 ha.) - atrage an de an numerosi turisti in special in sezonul de vara. Cea mai mare padure naturala de amestec din Europa se afla la altitudini joase in aria strict protejata.

Vegetatia complexa din Parcul National Retezat si masivul Retezat a fost descrisa in amanunt in literatura de specialitate. Cateva exemple ar fi urmatoarele extrase:

'Masivul pitoresc si impozant al Retezatului, cu o mare varietate litologica, piscuri ce trec peste 2500 m (Peleaga, Papusa) sau se apropie de aceste inaltimi (Retezatul - 2487 m, Varfu Mare - 2456 m, Custura - 2463 m, etc.), cu minunatele lacuri glaciare (Bucura, Taul Negru, Zanoaga, Galesu, Gemenele, etc.) in care se oglindesc crestele dantelate ale custurilor si imagini tesute de norii efemeri, cu flora si vegetatia variate si deosebit de interesante, cu vulturi ce inscriu cercuri maiestoase pe albastrul cerului Patriei noastre, reprezinta o regiune deosebit de atractiva, atat pentru naturalisti, geologi sau geografi, cat si pentru turisti. Este firesc ca acesti munti impresionanti prin masivitatea lor au atras atentia primilor exploratori ai comorilor din patria noastra' (CSUROS ST.,1971, Excursii in Muntii Retezatului. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, p.3).

'Vegetatia Retezatului, deosebit de imbelsugata, este inca foarte putin modificata de om, e pe alocuri aproape virgina.' 'Este firesc, ca in marea imparatie a acestui masiv salbatic, - abia de o jumatate de veac exploatat vanatoreste, putin umblat de turme si abia in ultimi 40 de ani atins de securea exploatatoare de paduri - sa se fi pastrat bine fauna mare si cu atat mai vartos vietatile marunte. Ursii erau stapani temuti ai acestor codrii intinsi, pana nu de mult, si mai sunt inca si astazi.' 'Mai este oare nevoie, dupa aceste amanunte sa constatam, ca Retezatul este din toate punctele de vedere, geologic si geografic, botanic si zoologic, ca si vanatoresc, un pamant sfant pentru stiinta, in intregimea sa un monument sacru al naturii cum nu mai exista alte masive la fel in Romania?' (Extrase din: BORZA AL.,1937, Retezatul-Parc National al Romaniei. Romania-Revista Oficiului National de Turism (ONT), anul II, nr. 8 august, pp. 15-16).

2. REPERE ISTORICE

2.1. Infiintarea Parcului National Retezat

Necesitatea conservarii entitatilor ecologice, geomorfologice si estetice de exceptie din masivul muntos Retezat - reprezentand un patrimoniu national si nu numai - a stat la baza demersurilor, initiate inca din 1923 de catre profesorul Alexandru Borza (1887-1971), directorul Gradinii Botanice din Cluj si de savantul biolog Emil Racovita (1868-1947), pentru constituirea Parcului National. Delimitarea acestuia urma sa circumscrie, in vederea conservarii, cele mai reprezentative peisaje ale acestor munti. Demersurile au fost indelungate si eforturile depuse in directia acestui maret ideal au fost de asemenea foarte mari.

In 1927 previzionarul Borza publica documentul - memoriu 'Ne trebuie o lege pentru protectia naturii' (Tipografia nationala S.A. Cluj), iar cu prilejul Primului Congres al Naturalistilor din Romania (Cluj, 18-22 aprilie, 1928) la initiativa profesorilor Racovita, Borza si Popovici-Baznosanu se propune elaborarea unei legi speciale pentru ocrotirea comorilor naturale, lege care apare la 7 iulie 1930. Pe baza acestei legi se organizeaza Comisia Monumentelor Naturii (C.M.N.), iar la 22 martie 1935 in Jurnalul nr. 593 al Consiliului de Ministrii se publica decizia de infiintare a Parcului National Retezat (P.N.R.) primul mare parc national nu numai din tara noastra, ci si din Carpati. La infiintare, PNR cuprindea o suprafata de 13 000 ha (aprox. 100 km2), care includea paduri semivirgine, peisaje alpine, caldari si lacuri glaciare, pasuni, precum si diferite* specii valoroase de plante si animale. Multa vreme forma si conturul parcului, avand ca nucleu central bazinul hidrografic al raului Dobrun (Zlata) nu s-au modificat. Abia in ultimele decenii a avut loc o extindere considerabila prin anexarea de noi suprafete in special din zona impadurita, ajungandu-se astazi la o suprafata de 38.138 ha, ce includ o rezervatie stiintifica (Gemenele) de 1.931 ha, cu limite bine precizate si incepand din anul 1999 cu o administratie proprie.

Pe drept cuvant, se poate afirma ca anul 1935 constituie un moment de o deosebita importanta in istoria indelungata a actiunilor generoase de salvare si ocrotire a frumusetilor naturale cu care Dumnezeu a binecuvantat pamantul romanesc. Anii ce au urmat, cu implinirile si neimplinirile lor de pana in zilele noastre, au ca piatra de hotar acest memorabil an 1935.

* Primele arii protejate din Carpati au fost padurile virgine Dobroc si Badinsk din Slovacia (1918), P.N. Retezat (1935) si Parcul National Tatra (1948). Alte numeroase arii protejate din tarile strabatute de Carpati au fost legiferate mult mai tarziu (Voloscuk, 1999).

2.2. Evenimente cu impact major asupra vegetatiei forestiere

Pozitia centrala a masivului Retezat, in cadrul unui puternic sector orografic al Carpatilor Meridionali, a favorizat mult timp conservarea unor ecosisteme naturale intr-o remarcabila stare de autenticitate, in primul rand datorita accesibilitatii dificile (mai bine spus a inaccesibilitatii relative) si departarii asezarilor umane, localizate la marginea masivului.

Din fericire, crearea Parcului National in 1935 a precedat dezvoltarea retelei rutiere din zona, amorsand astfel impactul asupra masivului muntos.

Datorita acestor conditii naturale, Retezatul a ramas pana astazi unul dintre cele mai autentice masive din Carpatii romanesti.

Impacturi majore asupra vegetatiei forestiere-componenta majora a majoritatii ecosistemelor de aici se inregistreaza numai la finele secolului al XIX-lea.

• Inainte de 1880 au avut de suferit arboretele din apropierea satelor (neincluse in PNR), care au fost bracuite, datorita pasunatului abuziv si a taierilor de arbori in delict. In zonele departate de asezari putem vorbi de extrageri selective, sporadice, mai ales la brad, pentru confectionarea sindrilei.
• Anul 1880 marcheaza inceputul unei exploatari masive si in centrul masivului, in special in molidisuri, prin taieri pe suprafete notabile. Acestea coincid cu aducerea de catre familia Kendeffy a antreprenorului italian Pecal, insotit de muncitori specializati in lucrari de exploatare si transport prin plutarit salbatic al lemnului. Originari din provincia Udine si specializati in constructia de jilipuri, opusturi ('greble') si in prelucrarea primara a lemnului, acestia s-au asezat in satele de la iesirea Raului Mare din munti, iar urmasi lor formeaza si astazi o colonie italiana in zona.
• In 1913-1914 sunt consemnate exploatari masive in bazinul vaii Judele si pe Lapusnicul Mare. S-a practicat plutaritul liber (salbatic) pe Raul Mare, pe Lapusnicul Mare, pe Raul Ses, ca si pe Lapusnicul Mic, existand opusturi la Rotunda, Dragsanu, la Bran si o grebla colectoare la Brazi, lemnul fiind preluat in fabricile de cherestea de la Clopotiva si Santamaria Orlea.
• In apropierea fanetelor s-au practicat sporadic 'taieri in scaun' pentru frunzare, iar in jurul stanelor defrisari si incendieri in jnepenisuri si in molidisurile de limita.

Astfel de practici au existat atat inainte cat si dupa infiintarea Parcului National Retezat, cand pasunile au apartinut grofilor, comunelor sau Statului.

Perioadele secetoase coroborate cu incendii de padure, ca si ploi abundente urmate de inundatii, doboraturi de vant sau zapada, s-au inregistrat periodic cu intensitati diferite, dar informatii precise exista numai din ultima jumatate de secol.

3. MASIVUL RETEZAT

3.1. Localizare geografica

Masivul Retezat este unul dintre cele mai importante sectoare oro-hidrografice ale Carpatilor Meridionali si reprezinta o ramura laterala a acestora, foarte impozanta prin masivitatea si intinderea sa. Spre est, masivul Retezat se leaga prin pasul Banita (Merisor) de muntii Sebes si Parang. Spre sud, el este marginit de bazinul tertiar Petrosani, in timp ce valea Lapusnicului Mare il separa de masivul Godeanu, iar valea Raului Mare il separa spre vest de masivele Borascu si Tarcu. Aceasi vale a Raului Mare constituie limita tectonica dintre Retezat si lantul Bloju-Petreanu, care coboara in trepte spre colinele Portile de Fier Transilvane. Numai spre nord masivul Retezat este delimitat de o mare depresiune reprezentata de bazinul tertiar al Hategului.

3.2. Altitudini minime si maxime

Altitudinea teritoriului din masiv, incadrat ca Rezervatie a Biosferei, este cuprinsa intre 850 m la Gura Zlata si 2509 m la varful Peleaga, cel mai inalt din acesti munti; teritoriul respectiv cuprinde peste 20 varfuri care depasesc altitudinea de 2200 m, ceea ce face ca Retezatul sa reprezinte un masiv dominat de o altitudine aproximativa de 2000 m.

3.3. Caracteristici geomorfologice

Diversitatea peisajelor alpine din Retezat este dominata de inaltimea varfurilor care depasesc 2000 m., ca si de urmele evidente ale unei glaciatii, in deosebi in centrul masivului. Datorita acestui fapt, intreg masivul este puternic erodat si numeroase vai adanci il imparte in mai multe lanturi dispuse radial. Sistemul hidrografic din Retezat apartine in intregime bazinului vaii Streiu, cu doi mari afluenti: Raul Mare si Raul Barbat.

3.4. Formatiile geologice

Sunt reprezentate numai de cristalinul autohton, cu puternice patrunderi granitice a caror structura aminteste de cea a gneisului si care produce dezagregarea masivului in blocuri enorme. In valea Lapusnicului Mare apar sisturi cristaline, iar la marginile sudice ale masivului granitic au drept cuvertura calcarele jurasice, care se prelungesc pe o zona impozanta spre vest. Deasupra altitudinii de 2000 m peisajul este puternic brazdat de ghetarii wurmieni care au creat marete circuri glaciare, morene, ca si creste salbatice. Se recunosc in masiv urmele a 18 mari ghetari, din care cel mai lung se situeaza in valea Lapusnicului Mare, coborand pana la 1400-1500 m. In masiv se intalnesc, de asemenea, 82 lacuri, aproape toate de origine glaciara. Dintre ele, Bucura este cel mai mare lac glaciar din Carpatii romanesti, dar si lacurile Zanoaga, Taul Negru si Gemenele prezinta in masura egala amprentele cele mai caracteristice ale glaciatiei cuaternare.

3.5. Relieful

Situat la raspantia unor mari interferente biogeografice, masivul Retezat este cel mai complex si mai grandios dintre toate sectoarele orografice ale Carpatilor Meridionali.

In privinta reliefului, Muntii Retezat se contureaza ca o unitate geografica distincta, caracterizata prin creste inalte, cu numeroase varfuri ce depasesc 2400 m (Varful Peleaga, cel mai inalt, atinge 2509 m), prin care domina masivele invecinate (Tarcu, Godeanu, Oslea, Vilcan si Tulisa) cu cel putin 200 m pe verticala. Intre altitudinea de 500 m (la iesirea Raului Mare din spatiul montan) si Varful Peleaga se inregistreaza o desfasurare si etajare a reliefului pe aproximativ 2000 de m, ce cuprinde etajele reliefului fluvial (500-1500/1700 m) si glaciar (>1500 m), cu formele de relief crionival in ambele etaje.

Masivitatea muntilor Retezat este conferita de existenta a doua culmi paralele, cu desfasurare vest-estica. Culmea nordica, cu o lungime de 18 km, din aceasta se desprind spre nord mai multe culmi secundare, si culmea sudica care cuprinde varfuri mai scunde. Cu cele 60 de varfuri care depasesc 2000 m, Muntii Retezat pastreaza in caldarile sale zapada pana in vara. Sunt formati din cativa munti mai mici si din masivul cristalin-granitic Retezatul Mare. Vegetatia zonei calcaroase e diferita de cea din zona cristalina a Retezatului. Masivul este despartit in doua siruri paralele de Valea Lapusnicului si de cea a Raului Barbat. Singura punte de legatura dintre cele doua lanturi este Custura Papusii, creasta ce se ridica brusc cu 800 m. 'Format din cristalinul autohton, cu puternice intruziuni granitice, care au fost acoperite pe marginea de sud (Retezatul Mic) de calcare mezozoice, Retezatul a fost inconjurat pana tarziu in Neogen de golfuri de mare'. Clima subtropicala a permis existenta unor plante vesnic verzi. Aceasta se oglindeste in zacamintele de lignit (Sequoia, Taxodium - acum disparute din Europa, altele care se mai gasesc doar in zona mediteraneana - Smilax, Pterocarya). Disparitia acestei flore se datoreaza perioadelor glaciare, cand, la inaltimi de 1600-1900 m se aflau ghetari numerosi cu lungimi de 9-10 km. 'Pe vechea platforma de micasisturi, masele enorme de zapada inghetata au scobit imense caldari, uriase circuri glaciare din care limbile ghetarilor porneau spre vale ca niste fluvii imense'. Relieful a fost modelat nu numai de ghetari, ci si de vreme.

In urma activitatii indelungate a ghetarilor si a modelarii aerofluviale in cuprinsul masivului s-au format numeroase tipuri geomorfologice, dintre care BANDIU C, 1997, mentioneaza: circurile si morenele glaciare; vaile adanci sculptate de ghetari; lacurile alpine de origine glaciara; varfurile ascutite si culmile zimtate; stancariile golase si blocurile mari de piatra (granitice) si grohotisurile, haotic risipite pe versanti; platformele inalte si seile de legatura intre varfuri; vaile adanci si inguste cu ape abundente si limpezi; cheile si abrupturile inaccesibile din zona calcaroasa; turbariile oligotrofe si eutrofe si terenurile inmlastinate de mici dimensiuni s.a.

Aceasta mare diversitate de tipuri morfologice, carora li se aduga alte elemente peisagistice relevante, o vegetatie naturala putin modificata de om si o serie de biotopuri speciale confera Muntilor Retezat un pronuntat caracter de originalitate si unicitate sub raportul biodiversitatii peisagistice.

3.6. Flora si fauna   

In cele 2-3 luni de vara Retezatul este invadat de vegetatie caracteristica. Sunt 320 de specii de plante: 46% o formeaza speciile europene si eurasiatice, 22,51% flora alpina (bulbi de branduse) si circumpolara, 15,41 % endemisme carpatice si restul apartinand altor centre genetice.

Monotonia padurilor de foioase (fag si carpen) ce 'imbraca poala muntelui' este intrerupta de trunchiurile albe de mesteacan care apar si in zone specifice pentru molid (Stanisoara, 1825m). Pe vai se intalnesc 'zavoaie compacte' de anin, molidisurile sunt amestecate cu fagul sau alte specii lemnoase si arbusti. 'Comoara floristica de la locul de intalnire dintre molid si pin pitic este Hieracium'. Jneapanul se amesteca cu poienile inierbate iar zimbrul insoteste jnepenisul de la 1550 pana spre 2000m. In luminisurile padurilor mixte se intalneste captalanul iar in zonele defrisate s-au instalat zmeurisurile. Pe Varful Coltului (2281m) se intalnesc orhidee si rogoaze alpine.

Fauna este reprezentata de cerbi (pe cale de disparitie), caprioare, mistreti ce se intalnesc in poienile din apropierea stanelor. Ursii se simt in largul lor in Retezat, rasul isi are salasul tot aici, dar mamiferul caracteristic ramane capra neagra. Printre cei care populeaza parcul national se numara vulturi (plesuvi, suri si bruni), acvile si cocosi de munte. Ultimul exemplar de zagan a fost impuscat in 1894. Se mai intalnesc, de asemenea, pastravi in apele repezi de munte, serpi veninosi (vipere) si insecte diverse. Naturalistii romani au cerut in 1928 la primul lor congres de la Cluj, infiintarea Parcului National, dar rezervatia fiinteaza legal din 1935 si are o suprafata de 13 mii ha. Inima rezervatiei este circul glaciar al Bucurei, unde s-a realizat in 1955 o zona stiintifica (rezervatie integrala), in care pasunatul, pescuitul, vanatoarea si exploatarea forestiera sunt interzise.

4. PARCUL NATIONAL RETEZAT

In Romania exista trei rezervatii ale biosferei si 17 parcuri nationale.

Parcul National Retezat, creat in 1935 si fiind primul parc national din Romania, se situeaza in Carpatii Meridonali si are ca principal obiectiv principal conservarea biodiversitatii naturii si a frumusetilor acestor munti si a florei endemice caracteristice, dar si un scop educational, stiintific, decorative, recreativ si sanitar.

Cele 54.000 de hectare ale Rezervatiei Biosferei Retezat sunt raspandite, in cea mai mare parte, in Masivul Retezat, dar se extind si in Muntii Tarcu si Godeanu (in judetele Caras Severin si Gorj).

Parcul National Retezat este delimitat in patru zone:

Rezervatia stiintifica Gemenele (cca 1.900 ha)

O zona centrala

Parcul National Retezat propriu-zis

O zona tampon

Ceva mai mult de jumatate din suprafata parcului este acoperita de paduri de molid, brad, fag, carpen, mesteacan si zambru, iar in rest se gasesc jnepenisuri, pasuni alpine, creste stancoase, piscuri si povarnisuri acoperite cu grohotisuri si lespezi de piatra.

Extraordinara valoare a zonei este data si de flora si fauna deosebit de bogate. Speciile rare de garofita, darie, flamanzica, anghelina, floare de colt, pelin sau sangele voinicului sunt adevarate nestemate ale retezatului. Retezatul se mai mandreste si cu existenta unor mamifere precum capra neagra, capriorul, cerbul, mistretul, ursul, pisica salbatica, rasul, jderul, lupul, vulpea, vidra, bursucul, marmota sau pasari ca muscarul mic, mierla gulerata, ciocanitoarea neagra, ierunca, cocosul de munte si acvila.

In biomul Parcul National Retezat sunt cuprinse etaje de vegetatie diverse, de la cele mai joase pana la etajele alpine unde conditiile de viata ale plantelor si animalelor sunt in permanenta situate la limita. Datorita acestui fapt se justifica pe deplin alegerea acestui teritoriu montan pentru un Parc National si declararii acestei zone ca areal protejat. Muntii Retezat sunt caracterizati printr-o vegetatie variata si bogata cu zone intinse in care prin masuri speciale de protectie s-au pastrat specii rare si endemice (pe tot cuprinsul suprafetei montane au fost identificate peste 1050 de specii de plante). Scopul ocrotirii este motivate de valoarea si varietatea aspectelor geologice, geografice, peisagistice, forestiere, floristice sau faunistice din acest masiv.

4.1. Lista tipurilor de habitate si a speciilor de interes comunitar pentru care Parcul National Retezat a fost declarat sit de importanta comunitara

Tipuri de habitate:

3220 - Vegetatie herbacee de pe malurile raurilor montane;

3230 - Vegetatie lemnoasa cu Myricaria germanica de-a lungul raurilor montane;

3240 - Vegetatie lemnoasa cu Salix eleagnos de-a lungul raurilor montane;

4060 - Tufarisuri alpine si boreale;

4070 - Tufarisuri cu Pinus mugo si Rhododendron myrtifolium;

4080 - Tufarisuri cu specii sub-arctice de salix;

6150 - Pajisti boreale si alpine pe substrat silicios;

6170 - Pajisti calcifile alpine si subalpine;

6230 - Pajisti montane de Nardus bogate in specii pe substraturi silicioase;

6430 - Comunitati de liziera cu ierburi inalte higrofile de la nivelul campiilor, pana la cel montan si alpin;

6520 - Fanete montane;

7140 - Mlastini turboase de tranzitie si turbarii oscilante (nefixate de substrat);

7240 - Formatiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae;

8110 - Grohotisuri silicioase din etajul montan pana in cel alpin (Androsacetalia alpinae si Galeopsietalia ladani);

8120 - Grohotisuri calcaroase si de sisturi calcaroase din etajul montan pana in cel alpin (Thlaspietea rotundifolii);

8220 - Versanti stancosi cu vegetatie chasmofitica pe roci silicioase;

9110 - Paduri de fag de tip Luzulo-Fagetum;

9150 - Paduri medioeuropenede fag din Cephalanthero-Fagion;

9180 - Paduri din Tilio-Acerion pe versanti abrupti, grohotisuri si ravene;

91V0 - Paduri dacice de fag (Symphyto-Fagion);

9410 - Paduri acidofile de Picea abies din regiunea Montana (Vaccinio- Piceetea);

9420 - Paduri de Larix decidua si/sau Pinus cembra din regiunea montana

Specii de mamifere:

1308 - Barbastella barbastellus (Liliac carn);

1352 - Canis lupus (Lup);

1355 - Lutra lutra (Vidra, Lutra);

1361 - Lynx lynx (Ras);

1307 - Myotis blythii (Liliac comun mic);

1324 - Myotis myotis (Liliac comun);

1305 - Rhinolophus euryale (Liliacul mediteranean cu potcoava);

1304 - Rhinolophus ferrumequinum (Liliacul mare cu potcoava);

1303 - Rhinolophus hipposideros (Liliacul mic cu potcoava);

1354 - Ursus arctos (Urs brun)

Specii de amfibieni si reptile:

1193 - Bombina variegata (Buhai de balta cu burta galbena)

Specii de pesti:

1138 - Barbus meridionalis (Moioaga, mreana vanata);

1163 - Cottus gobio (Zglavoc);

9903 - Eudontomyzon danfordi (Chiscar)

Specii de nevertebrate:

1078 - Callimorpha quadripunctaria;

1052 - Euphydryas maturna;

4034 - Glyphipterix loricatella;

4036 - Leptidea morsei;

1060 - Lycaena dispar;

4039 - Nymphalis vaualbum;

4054 - Pholidoptera transsylvanica (Cosasul transilvan);

4024 - Pseudogaurotina excellens (Croitor);

1087 - Rosalia alpina (Croitor de fag)

Specii de plante:

4070 - Campanula serrata (Clopotel);

1902 - Cypripedium calceolus (Papucul doamnei, Blabornic);

2113 - Draba dorneri (Flamanzica);

1758 - Ligularia sibirica (Curechi de munte, Galbenele);

4116 - Tozzia carpathica (Iarba gatului)

5. FLORA DIN PARCUL NATIONAL RETEZAT

Datorita originalitatii inegalabile a pitorescului sau, masivul Retezat s-a remarcat de timpuriu printr-o mare reputatie peisagistica si biogeografica.

Explorarea florei masivului a relevat existenta unor vechi legaturi florogenetice cu alte mari sisteme orogenetice aplino-himalaiene. La randul lor, cercetarile palinologice efectuate in turbariile din Parcul National Retezat au relevat cel mai complet tablou al istoriei tardi- si post glaciare din Carpatii nostri.

Retezatul este renumit prin diversitatea floristica, adapostind aproape 1190 specii de plante superioare din cele peste 3450 cunoscute in Romania. Existenta aici a mai bine de o treime din flora Romaniei este unul din motivele pentru care a fost declarat Parc National. La acestea se adauga un numar mare de specii inferioare.

Din aceste motive interesul botanistilor pentru flora Retezatului incepe destul de devreme in a doua jumatate a secolului XVIII. Lucrari reprezentative pentru zona apar insa mai tarziu, contributii deosebite aducand Borza (1934), Nyarady (1958) care a publicat "Flora si vegetatia Muntilor Retezat" , Csuros et al. (1956) . Se considera, insa, ca in lucrarile marelui botanist roman Boscaiu regasim cea mai sintetica si clara prezentare a florei si vegetatiei din Parcul National Retezat, dupa cum ilustreaza si urmatorul citat:

"Bogatia florei masivului Retezat cuprinde, dupa ultimele cercetari, peste 1180 specii de plante vasculare, care sugereaza vechi legaturi florogenetice cu alte masive ale marelui sistem orogenetic alpino-himalaian. La randul lor, cercetarile palinologice efectuate in turbariile din masivul Retezat au relevat pana in prezent cel mai comprehensiv tablou al vegetatiei tardi-si postglaciare din Carpatii romanesti.

In felul acesta, diversitatea peisagistica a masivului Retezat, datorita complexitatii sale geologice, este reflectata in mod foarte expresiv prin compozitia florei si vegetatiei. Datorita pozitiei sale la incrucisarea diverselor cai de migratie fitogeografica, relieful masivului a favorizat integrarea selectiva a unei mari diversitati de elemente floristice, provenite de la mai multe tulpini florogenetice.

Flora etajului alpin si subalpin este constituita din specii alpino-circumpolare (Salix herbacea, Oxyria digyna, Anemone narcissiflora, Saxifraga oppositifolia, Dryas octopetala, Loiseleuria procumbens, Juncus trifidus), ca si dintr-un complex remarcabil de specii a caror arie de raspandire actuala dovedeste o distributie arcto-alpina (Lycopodium alpinum, Cerastium alpinum, Silene acaulis, Atragene alpina, Rhodiola rosea, Saxifraga aizoides, S. stellaris, S. androsacea, Epilobium alsinifolium, Gentiana nivalis, Bartsia alpina, Pedicularis verticillata, Hieracium aurantia, Poa alpina, P. caesia, P. supina, Nigritella nigra), precum si din specii ce au o semnificatie conectiva arcto-alpino-altaica (Pinus cembra, Carex capillaris, C. atrata ssp. aterima) si alpino-altaica (Saxifraga moschata, Astragalus australis, Leontodon alpinum, Saussurea discolor).

Elementul regional este reprezentat prin specii alpino-central-europene (Salix retusa, Alnus viridis, Rumex scutatus, Ranunculus oreophilus, Kernera saxatilis, Cardamine resedifolia, Saxifraga cuneifolia, Geum montanum, G. reptans, Trifolium badium, Polygala alpestris, Viola alpina, Primula halleri, P. minima, Androsacae lactaea, Soldanella pusilla, Gentiana punctata, G. excisa, G. frigida, G. utriculosa, Satureja alpina ssp. baumgartenii, Veronica aphylla, Veronica bellidioides, Tozzia alpina, Galium anisophyllum, Scabioza lucida, Chrysanthemum alpinum, Homogyne alpina, Senecio carniolicus, Centaurea nervosa, Hypochoeris uniflora, Agrostis rupestis, A. alpina, Oreochloa disticha, Carex curvula, C. sempervirens), la care se adauga cele alpino-balcano-carpatice (Minuartia recurva, Biscutella laevigata var. alpestris, Euphorbia carniolica, Peltaria alliacea, Gentiana praecox, Achillea stricta, A. distans, Doronicum columnae, Senecio subalpinus, Cirsium waldsteinii, Scorzonera rosea, Festuca picta) si cele carpatice-balcanice (Potentilla aurea ssp. chrysocraspeda, Senecio carpaticus, Sesleria coerulans, Crocus heuffelianus, Salix silesiaca). Se intalnesc de asemenea iradiatii balcano-moesiace (Silene petraea, Linum uninerve, Athamantha turbith ssp. hungarica, Festuca xanthina) si balcano-ilirice (Festuca dalmatica, F. panciciana).

Dar cel mai semnificativ pentru caracterizarea fitogeografica a masivului Retezat ramane elementul stenochor reprezentat prin specii dacice (Silene lerchenfeldiana, Silene heuffelii, Gypsophylla petraea, Draba compacta, Ranunculus crenatus, Alyssum repens, Saxifraga luteo-viridis, S. marginata var. rocheliana, S. pedemontana ssp. cymosa, S. rotundifolia ssp. heucherifolia, Viola dacica, V. declinata, Buchleurum diversifolium, Symphytum cordatum, Pulmonaria rubra, Veronica bachofenii, V. baumgartenii, Asperula capitata, Campanula transsilvanica, C. abietina, Symphyandra wanneri, Achilea lingulata, Centaurea kotschyana, C. retezatensis, Alopecurus laguriformis, Sesleria rigida, Poa media, Lilium jankae, Crocus banaticus).

O mare importanta fitoistorica o au speciile conective daco-balcano-caucazice (Phleum montanum, Carex rigida ssp. dacica, Chrysanthemum macrophyllum), ca si cele daco-balcano-anatolice (Bruckenthalia spiculifolia, Plantago gentionoides). Dar ceea ce caracterizeaza flora masivului Retezat este mai ales marea variabilitate a speciilor din genul Hieracium din care se citeaza pana la 34 specii endemice intr-un teritoriu destul de limitat; este un adevarat centru genetic al acestui gen (H. bucuranum, H. nigrilacus, H. ostii-bucurae, H. paxianum, H. pelagae, H. riumarense, H. zanoagae etc.).

Etajele de vegetatie se succed cu regularitate in masiv, desi limitele lor variaza enorm in diferite zone, in functie de expozitie si factorii de relief. Astfel, etajul gorunului (Quercus petraea), cu nucii deveniti salbatici (Juglans regia), adaposteste carpinete (Carpinus betulus) care urca pe valea Raului Mare pana la Gura Zlata. Fagul formeaza o centura destul de lata de paduri (Symphyto cordata-Fagetum) care se amesteca in curand cu bradul si cu molidisurile (Pulmonario rubrae-Abieti-Fagetum si Chrysanthemo rotundifolii-Piceea-Fagetum). Etajul de climax al molidisurilor (Hieracio-transsilvanici-Luzulo-Piceetum) urca pana la aproximativ 1781 m pentru a se amesteca intr-o zona extinsa cu Pinus mugo si Pinus cembra (Pinetum mugi cembretosum). Etajul subalpin al jnepenisurilor se intinde de la 1550 pana la 2190 m. Etajul alpin al pajistilor (Caricetum curvulae, Potentilllo-Festucetum airioides) si al subarbustilor pitici (Loislerietum procumbentis, Cetrario-Vaccinietum gaultherioides, Rhododendro-kotschy-Vaccinietum)". (Traducere: S. Radu).

Marea varietate a zonei se reflecta si in distributia si structura unitatilor sintaxonomice vegetale. Per ansamblu nota dominanta este data de paduri, care ocupa aproape jumatate din suprafata parcului. Peisajul este alcatuit din:

Paduri - 48,5 %

Jnepenisuri - 16,9 %

Pajisti alpine si stancarii - 21,4 %

Blocuri de piatra si grohotisuri - 13,2 %

Schema de repartizare a vegetatiei pe verticala este:

Fagete pure (Symphyto coradi - Fagetum): 650 - 1250 m altitudine;

Fagete de amestec cu rasinoase (brad - molid) (Pulmonario rubrae - Abieti - Fagetum si Chrysanthemo rotundifolii - Piceo - Fagetum): 1250 - 1450 m altitudine;

Molidisuri climax (Hieracio transsilvanici - Luluzo - Piceetum): 1400 - 1650 m altitudine;

Molidisuri de limita presubalpine si subalpine (Bruckenthalio - Piceetum): 1500 - 1780 m altitudine;

Jnepenisuri (Rhododendro myrtitolii - Pinetum): 1550 - 2200 m altitudine;

Vegetatie ierboasa si tuferisuri scunde alpinoboreale: 2150 - 2450 m altitudine.

Foarte importanti pentru conservarea plantelor din Retezat sunt cei peste 90 de taxoni endemici din totalul de 127-400 taxoni endemici acceptati de diferiti autori pentru Romania. Prima planta endemica semnalata, in ordine cronologica in PNR, este flamanzica (Draba dornerii) descoperita in 1858 de catre Heuffel. O mare importanta o au si cele 130 de plante rare sau vulnerabile din "Lista rosie a plantelor superioare din Romania" publicata in 1994 (Oltean et al).

Sub aspect florogenetic Muntii Retezat reprezinta centrul genetic pentru genul Hieracium, care cuprinde aici 257 taxoni unii endemici ca Hieracium borzae, Hieracium nigrilacus , si respectiv pentru genul Poa, care cuprinde 31 taxoni. De asemenea o serie intreaga de taxoni si infrataxoni isi au aici locul clasic ca de exemplu Barbarea lepuznica, Centaurea retezatensis, Oxytropis jacquinii ssp.retezatensis, Hypochoeris maculata var. carpatica, Festuca rupicola var.retezatensis.

Analiza areal-geografica a florei evidentiaza ca predominant fondul general eurasiatic cu 44 %, existand insa si elemente circumpolare 13%, alpine 9 %, europene 12 %, sudice 6 %, orientale 5 %, endemice 7,2%, policore 3,4%, adventive 1,4 %.

In Retezat exista 60 de asociatii vegetale de cormofite cuprinse in 10 clase de vegetatie, fapt care dovedeste inca o data marea diversitate floristica a Retezatului. Se pot intalni cele mai variate asociatii de la Pino-Quercetum moehringietosum pendulae din regiunile joase ale PNR la Oreochloo- Juncetum trifidi a carei cenoze populeaza pe suprafete restranse varfurile, crestele si versantii puternic inclinati din etajul alpin. Deosebit de importanta din punct de vedere floristic este zona calcaroasa a Retezatului Mic cu un mare numar de plante rare si/sau endemice cum ar fi Barbarea lepuznica si Pedicularis baumgarteni si multe altele. Zona este foarte vulnerabila la impactul pasunatului.

Pajistile din regiunea alpina constituie o zona de importanta aparte, aici regasindu-se majoritatea speciilor din flora alpina, printre acestea fiind diferite specii de Gentiana, Potentilla, Pulsatilla precum si floarea de colt (Leontopodium alpinum) si altele.

Alte zone de interes deosebit sunt cele de limita intre zona stancoasa si pajistile alpine, in care se intalnesc rododendronul (Rhododendron kotschii) si jneapanul (Pinus mugo). Jneapanul (specie protejata in Romania) are o distributie mare pe pantele abrupte ale Retezatului contribuind la sustinerea grohotisului. Zambrul (Pinus cembra), specie de arbori rara, apare in grupe mai mari si mai compacte, decat in alte masive.

In privinta speciilor de arbori si arbusti, in P.N. Retezat cresc un numar de 58 taxoni lemnosi, din care 27 specii de arbori si 31 specii de arbusti. Fata de numarul total al taxonilor lemnosi din Romania (respectiv 58 specii de arbori si 118 specii de arbusti), taxonii din Retezat reprezinta 46,6% si respectiv 26,3% . (COANDA C., 1998, Cercetari asupra biodiversitatii in ecosisteme de padure cu structuri particulare-Ecosisteme cvasivirgine si naturale din Parcurile Nationale.Ref. st.ICAS.)

Referitor la speciile lemnoase din Retezat, s-au intocmit numeroase studii privind raspindirea si ecologia populatiilor de Pinus cembra - din masiv, stabilindu-se ca in Parcul National Retezat se intalnesc cele mai mari populatii din Romania; ca raritati dendrologice s-au semnalat o populatie de pin silvestru de mare altitudine, precum si doua forme columnare-fastigiate: unul la molid (destul de frecvent la limita superioara a padurii ) si altul, in mod exceptional, la pinul silvestru; caracteristicile structurale ale arboretelor din Parcul National Retezat au fost studiate in 1984, iar cele ale arboretelor din Rezervatia stiintifica in 1982, si a fost publicat un studiu asupra distributiilor structurale in fagete; cercetari dendroecologice si dendrocronologice s-au efectuat la zambru (1981) , fag (1982) si jneapan (1985), iar ample studii ecologice efectuate in Retezat se refera la functiile protectoare si mediogene ale molidisurilor presubalpine in 1985 si 1988, precum si la ecologia proceselor de regenerare naturala in principalele ecosisteme forestiere din Rezervatia Stiintifica.

6. CONSERVAREA BIODIVERSITATII IN PARCUL NATIONAL RETEZAT

6.1. Indicatori ai biodiversitatii specifice si peisagistice

In lucrarea 'Indicators of biodiversity for natural forests" publicata de RADU S. si COANDA C., 1999, Sargetia Ser. Sci. Nat. Acta Musei Devensis, vol.XVIII, Deva, pag.137-142 sunt prezentati o serie de indicatori pentru padurile naturale si teritoriul Parcului National Retezat, in comparatie cu alte Parcuri Nationale si cu ecosistemele forestiere din tara noastra. Acesti indicatori globali ai biodiversitatii sunt rezultatul cercetarilor efectuate in perioada anilor 1997-1999 in teritoriul a 10 parcuri nationale.

Acesti indicatori ai biodiversitatii specifice, pe baza lucrarii mai sus mentionate, precum si a altor lucrari de referinta publicate de alti autori, sunt:

• Numarul total al speciilor vegetale din Retezat este de 920 taxoni (dupa NYÁRÁDY,1958) de 1052 (dupa CSÜRÖS,1979), de 1180 taxoni (dupa BOTNARIUC, TONIUC si BOSCAIU,1984), si de 1186 taxoni(dupa COLDEA,1993). Raportand aceasta ultima cifra la cele 3350 specii mentionate in Flora Romaniei (13 volume) sau la cele 3063 specii de prezentate de BELDIE 1999, constatam ca teritoriul Parcului National Retezat cuprinde 35,40% sau respectiv 38,72% din flora tarii, deci mai mult de o treime.
• Numarul speciilor lemnoase ce cresc in Retezat este de 58 taxoni lemnosi, din care 27 specii de arbori si 31 specii de arbusti (RADU si COANDA,1999).
• Numarul taxonilor endemici este de 90(dupa APNR, 2002) sau de 63 taxoni (dupa RADU si COANDA, 1999).
• Numarul speciilor de plante ocrotite este de 15, fata de 25 la nivelul intregii tari (RADU si COANDA, 1999).
• Numarul speciilor vegetale rare sau vulnerabile este de 130 (dupa APNR, 2002), in timp ce RADU si COANDA, 2002 au stabilit 5 specii de plante periclitate, 9 specii vulnerabile si 15 specii rare, deci un total de 29 specii.
• Numarul total al speciilor de mamifere este de 55 specii (dupa APNR, 2002).
• Numarul speciilor de pasari este de 168 (dupa APNR, 2002).
• Numarul speciilor de amfibieni este de 11, iar de reptile de 9 (dupa APNR,2002).
• Numarul speciilor de pesti este de 11 (dupa APNR, 2002).
• Numarul speciilor de lepidoptere este de peste 1100 (dupa APNR,2002).
• Numarul speciilor de briofite (muschi) este de 380 (dupa PLAMADA,1993).
• Numarul speciilor de alge stabilit de PÉTERFI, 1993 este de 631 unitati taxonomice, la care se adauga 197 taxoni de alge edafice stabilite de MOMEU si PÉTERFI,1993.
• Numarul toal al speciilor de ciuperci, stabilit de POP si LÖRINCZI,1993, este de 354 specii (din care 157 micromicete + 197 macromicete).
• Numarul tipurilor de statiuni forestiere este de 64 (dupa BANDIU,1997).
• Numarul tipurilor de habitate dupa clasificarea EUNIS este de 54 (dupa APNR, 2002).
• Numarul asociatiilor vegetale este de 60 (dupa COLDEA,1993).
• Numarul tipurilor de padure este de 46 (dupa DONITA,1990).
• Numarul tipurilor de ecosisteme forestiere este de 30 (dupa BANDIU,1990).

Padurile virgine si cvasivirgine din teritoriul arondat si invecinat Parcul National Retezat reprezentate de 25 tipuri de ecosisteme, s-au identificat in 336 u.a., pe o suprafata totala de 4890,8 ha, ceea ce reprezinta 26,34% din suprafata paduroasa arondata parcului (dupa RADU, 2002).

Acesti indicatori scot in evidenta biodiversitatea remarcabila din teritoriul ocupat de Parcul national Retezat.

6.2. Diversitatea peisagistica

In lucrarea 'Cercetari asupra biodiversitatii in ecosisteme de padure virgine si naturale din Parcurile Nationale" COANDA C., RADU S., BURZA E., 1998. Ref. st. ICAS., Bucuresti, s-au stabilit si cuantificat o serie de elemente peisagistice relevante si biotopuri speciale in Parcurile Nationale studiate, a caror insumare s-a redat printr-un punctaj total.

Ocurenta acestor elemente s-a cuantificat prin cifrele:

• 0 - atunci cand elementul lipseste;
• 1 - cand apare sporadic;
• 2 - cand era frecvent;
• 3 - cand era intalnit foarte frecvent.

Aceste elemente relevante si ocurenta lor , in cazul Parcul National Retezat sunt reprezentate de:

• crestele alpine (peste 2000 m) -3;
• circurile si morenele glaciare -2;
• golurile alpine intinse -3;
• jnepenisuri + tufarisuri alpine -2;
• abrupturi + stancarii -2;
• lacurile alpine (iezere, tauri) -3;
• lacuri artificiale (de acumulare) -1;
• chei -1;
• reliefuri carstice (pesteri, avene) -1;
• turbarii, mlastini -1;
• paraie -2;
• luminisuri -1;
• fragmente de paduri cvasivirgine -3;
• masive paduroase compacte -3;
• arbori monumentali (seculari) -2;
• barloguri de urs -3;
• biotopuri favorabile caprei negre -3;
• biotopuri favorabile rasilor -1;
• cuiburi de vulturi -1;
• locuri de rotire pentru cocosul de munte -2;
• puncte de belvedere -3

Pe baza indicilor de ocurenta, Parcul National Retezat insumeaza un total de 43 puncte prin care se situeaza, sub acest aspect, in fruntea altor 7 Parcuri Nationale.

6.3. Impacturi si amenintari existente sau potentiale asupra florei si peisajului   

Factorii dereglatori care pot avea un impact negativ asupra biodiversitatii si peisajelor din Parcurile Nationale au fost cercetati si cuantificati in cadrul lucrarii mentionate anterior, de catre COANDA, RADU sI BURZA, 1998. Intensitatea impactului s-a cuantificat cu cifre de la 0 la 4, cu urmatoarea semnificatie:

• 0 = neglijabila;
• 1 = redusa;
• 2 = moderata;
• 3 = puternica;
• 4 = foarte puternica.

Fiecare factor de impact luat separat (desi ei pot actiona si combinat) poate actiona asupra biotopului, florei, faunei, sau peisajului, fie asupra a mai multor componente ale ecosistemului.

Consecintele impactului pot fi catastrofale sau graduale.

Pentru Parcul National Retezat acesti factori dereglatori (existenti sau potentiali) pot fi:

exploatarile forestiere - 1;

defrisarile in arborete - 2;

defrisarile de jnepenis - 2;

taierile in delict - 1;

constructia de drumuri forestiere - 3;

incendiile (naturale sau provocate de om) - 2;

exploatarile miniere - 2;

haldarile si deponiile de orice fel (deseuri turistice) - 2;

amenajarile hidrotehnice - 3;

captarile(de rauri,paraie) - 3;

inundatiile - 3;

poluarea atmosferica - 1;

poluarea apelor - 1;

vanatul organizat - 2;

pescuitul -2;

braconajul (cinegetic, piscicol) -2;

recoltarea diferitelor produse accesorii (fructe, ciuperci, plante medicinale, flori, rasina, broaste s.a.) -2;

epizotiile (faunei) -2;

doboraturile (de vant, zapada) -1;

avalansele -2;

pasunatul -3;

turismul dezorganizat -3;

camparile nepermise -2;

transhumanta -3;

implicatiile legilor 18/91 si 169/97 -2.

Din enumerarea de mai sus se poate observa faptul ca majoritatea factorilor cu impact negativ sunt de natura antropica, fiind rezultatul unor interventii neecologice din partea omului si numai un numar redus constituie factori naturali de disturbanta a ecosistemelor. Din aceasta ultima categorie fac parte: inundatiile, doboraturile (de vant si zapada), incendiile naturale (foarte rare) si avalansele.

Daca taierile de arbori si recoltarile lemnului sunt reglementate prin amenajamentele silvice si controlate de aceste organe, in schimb pasunatul, asa cum se arata si in Planul de management, 2002, dar si in ,,Studiul pasunilor din P.N.Retezat", 2003, reprezinta inca un pericol major pentru biodiversitate si integritatea ecosistemelor alpine, dar si forestiere.

Cea mai mare amenintare pentru flora Parcului National Retezat o reprezinta suprapasunatul. Speciile caracteristice pajistilor naturale sunt inlocuite treptat, in special ca urmare a suprapasunatului, cu specii adventive, cu specii carora le prieste o cantitate superioara de azot cum ar fi Rumex.sp., si care elimina toate celelalte plante din locurile de tarlire, respectiv de specii mai putin sensibile (ex. Nardus stricta) acolo unde resursele trofice sunt epuizate.

Pasunatul reprezinta principalul factor care aduce daune majore biodiversitatii, datorita efectelor sale negative: degradarea terenurilor prin tasarea solului cu copitele; degradarea vegetatiei si distrugerea masiva a florei, diferenta putandu-se lesne observa prin comparatie cu Rezervatia Stiintifica Gemenele; poluarea cu dejectii a apelor potabile, ce duce la imbolnavirea turistilor; degradarea ireversibila a solului si vegetatiei in zona stanelor datorita dejectiilor; transmiterea bolilor caracteristice ovinelor la ciopoarele de capre negre, astfel diminuandu-se numarul lor anual si aparitia exemplarelor tarate care influenteaza negativ puritatea rasei. De asemenea mari cantitati de jneapan sunt folosite pentru imprejmuirea turmelor de animale, realizarea adaposturilor ciobanesti sau pentru gatirea hranei.

Pasunatul in sine aduce daune biodiversitatii, existand totusi un nivel de suportabilitate a pajistilor alpine, care ar trebui acceptat si respectat. Ideea de parc national presupune un nivel mai redus sau chiar interzicerea cu desavirsire a pasunatului. Cu toate acestea, in P.N.Retezat se practica pasunatul intensiv, peste limita de suportabilitate a terenului; pasunatul cu oi in zonele populate cu capre negre; pasunatul fara autorizatie; pasunatul fara respectarea contractelor de pasunat prin depasirea suprafetei, a numarului de capete si a normelor ecologice.

Turismul necivilizat si necontrolat constituie o alta mare problema a Retezatului - principal punct de atractie turistica din Romania. Efectele negative date de acesta sunt: - acumularea de deseuri (conserve de metal, plastic, sticla etc.), fapt ce implica depunerea unor eforturi sustinute pentru evacuarea acestora; - camparea in alte locuri decat cele permise, aceasta ducand la imposibilitatea supravegherii turistilor cu privire la taierea jnepenilor pentru foc, distrugerii stratului vegetal datorita indepartarii brazdei pentru santul de scurgere a apei in jurul corturilor si la imprastierea deseurilor in intreg masivul. In general, problemele datorate turismului sunt generate de incalcarea regulamentului parcului national.

O problema actuala este cea legata de cabane. Acestea nu au un sistem de evacuare a deseurilor provenite din activitatea proprie, sau a campingurilor pe care le administreaza. Grupurile sanitare sunt total insuficiente, neacoperind nevoile numarului mare de turisti, iar pentru cele existente golirea foselor septice se face direct in rau. Cu toate ca se percepe taxa de campare, sumele incasate nu sunt folosite in scopul administrarii campingurilor, neacordandu-se nici o facilitate. Trebuie mentionat ca majoritatea cabanelor sunt luate in locatie de gestiune, iar Cabana Pietrele constituie cel mai bun exemplu negativ in acest context. Este evident ca in perspectiva valorificarii turistice a parcului, bazele turistice si facilitatile actuale nu corespund catusi de putin unui turism decent si cu atat mai mult unui turism international.

Cu toate ca este interzis - Articolul 43 din Regulamentul PNR - turistii si localnicii colecteaza flori de Rhododendron, muguri de jneapan, flori de colt, diferite specii de ciuperci, etc.

In zonele tampon ale Parcului se desfasoara exploatari forestiere, respectiv taieri de igiena si lucrari de conservare.

Un potential pericol pentru flora Retezatului Mic il va constitui modernizarea drumului de acces spre Herculane atat in timpul construirii sale cat mai ales prin facilitarea patrunderii in aceasta zona a turistilor, daca sistemul de supraveghere/control al modului in care se desfasoara turismul nu va fi bine fundamentat si aplicat in teren.

Incepand cu anul 2000 APNR a organizat actiuni de inventariere a florei cu ajutorul biologilor voluntari. In anul 2002 s-a elaborat prima versiune a planului de monitorizare a speciilor cheie.

Dintre speciile de plante, cele mai prejudiciate sunt jneapanul, bujorul de munte, floarea de colt s. a.

In 11 suprafete de proba din P.N.Retezat s-au recoltat pentru analize si inregistrat conditiile coroanelor a 1559 arbori. S-au stabilit concentratiile de O3, NH3, SO2 si NOX prin probe periodice, iar concentratiile de ozon s-au monitorizat printr-o instalatie si o statiune meteorologica in punctul OGA.

Nu au fost studiate inca implicatiile ecologice ale amplelor lucrari hidroenergetice din zona P.N. Retezat asupra conditiilor de mediu si a biodiversitatii de aici, dupa finalizarea marelui baraj de la Tomeasa, a lacului de acumulare, a captarilor secundare si a celorlalte lucrari complexe. Cu toate acestea se constata ca nu se respecta debitul de servitute.

6.4. Aspecte actuale privind ocrotirea naturii si conservarea biodiversitatii in Parcul National Retezat

Conform prevederilor Legii nr. 462/18.07.2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.236/2000 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice,art. 5 alin. 2 si Anexa 1, Parcul National Retezat are drept scop ,,protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national, cuprinzand elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico - geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitarii in scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice".

Planul de Management al Parcului National Retezat (2002-2006), elaborat de APNR, cuprinde pe larg actiunile ce trebuie intreprinse pentru indeplinirea scopului, respectiv pentru conservarea biodiversitatii si a peisajului. Acest "Plan de management" reprezinta legea Parcului National Retezat, fiind finantat de Banca Mondiala si avand ca obiectiv Proiectul "Managementul Conservarii Biodiversitatii". Acest plan urmareste informarea si intelegerea cat mai buna a proiectului, a importantei Parcului National Retezat si a pericolelor ce il ameninta. Cea mai importanta activitate desfasurata pana acum (2004) de APNR a constat in inventarierea florei si a faunei. Aceasta a dus la completarea si actualizarea datelor obtinute de-a lungul anilor de numerosi cercetatori, ale caror observatii au fost insa fragmentare, facute pe suprafete mai restranse. In urma acestei actiuni au fost identificate cateva specii noi - 5 specii de pasari (dintre care 2 specii foarte rare in lume) si 60 de specii de insecte (dintre care 11 specii endemice pentru Romania). Au fost, de asemenea, observate nenumarate specii de mamifere, insecte, pesti, reptile si amfibieni, cateva dintre acestea fiind semnalate pentru prima data in Parcul National Retezat.

Existenta unor carente de management la nivelul structurilor guvernamentale a oferit oportunitatea participarii ONG-urilor cu activitati de protectie a naturii pentru gasirea unor solutii viabile, economice din punctul de vedere al resurselor pe care le necesita si bazate pe voluntariatul si entuziasmul membrilor ONG. De asemenea se impunea parteneriatul intre ONG-uri si factorii de decizie (institutii ale statului, administratia publica locala) din domeniul conservarii naturii. Clubul ecologic UNESCO Pro Natura, organizatie neguvernamentala, formata in majoritate din studenti reuniti in cadrul Casei de Cultura Studenteasca Bucuresti, buni cunoscatori ai muntelui si a problemelor cu care se confrunta zonele montane din tara noastra a demarat in anul 1992 programul "Protectie si Educatie Ecologica in Parcul National Retezat" care si-a propus sa protejeze Parcul National prin activitati de amenajare, igienizare, educatie ecologica, supraveghere a turismului si de parteneriat cu factorii de decizie, avand ca scop final crearea unei structuri de protejare a Parcului National care sa intruneasca toti factorii implicati (factori de decizie si ONG-uri), structura care sa fie premergatoare constituirii Administratiei Parcului National Retezat.

Parcul National Retezat este o zona ocrotita de statul roman pentru valorile sale naturale, dar este si de datoria vizitatorilor sa respecte regulile impuse de stat sau de APNR cu privire la conservarea bodiversitatii atat de valoroase a Parcului National Retezat. De aceea trebuie retinute cateva aspecte referitoare la conditiile de vizitare a parcului:

locurile de campare premise: Poiana Pelegii, Bucura, Zanoaga, Pietrele, Rotunda, Gura Zlata si cele de pe Lapusnicul Mare; camparea este interzisa in alte zone decat cele mentionate;

rezervatia stiintifica Gemenele poate fi vizitata numai cu avizul Academiei Romane;

este interzis focul deschis in alte zone decat cele premise;

este interzisa taierea jnepenilor, copacilor sau arbustilor, indifferent daca sunt verzi sau uscati;

este interzisa lasarea gunoaielor in locurile de campare ori in munti (fiecare turist trebuie sa-si adune sis a duca cu el deseurile);

este interzis pescuitul sau vanatoarea in Parc;

este interzisa exploatarea forestiera pe teritoriul parcului;

este interzisa deteriorarea sau colectionarea plantelor, pasarilor, pestilor, insectelor sau rocilor (fara permis special emis de Academia Romana);

este interzisa conturbarea linistii, deteriorarea semnelor si marcajelor, inscriptionarea copacilor, distrugerea sau deteriorarea bunurilor de folosinta publica.

Servicii informative si interpretative. Solutii valorificare a parcului.

Modul in care managerii transmit mai mult din cea ce doresc sa comunice publicului despre aria lor protejata se realizeaza prin servicii informative si interpretative. Orice arie protejata are nevoie de sprijin si un comportament adecvat din partea vizitatorilor care trebuie sa se simta bine primiti. De aceea este important sa se furnizeze vizitatorilor pachete informationale avand urmatorul continut: de ce exista aria protejata, ce e de vazut, cum sa vezi ceea ce doresti, ce anume cauta vizitatorii, cum sa te comporti in aria protejata si ce e aici ca sa atraga vizitatorii sa vina din nou.

Datorita nevoii de a gestiona impactul indus de vizitatori asupra resurselor, diseminarea informatiei a devenit cea mai importanta tehnica de management indirect utilizata pentru a minimiza impactul in zonele naturale. In multe arii protejate se foloseste aceasta alternativa prin programe interpretative si brosuri despre impactul minimal. Obiectivul nu este acela de a restrictiona comportamentul vizitatorilor ci de al modifica prin constientizare. Destul de multi vizitatori au o percepere limitata a impactelor cauzate de catre ei cu exceptia deseurilor. Serviciile interpretative vor sa scoata in evidenta anumite concepte, insemnatatea si inter-relatii ale fenomenelor naturale. In plus, pentru a imbogatii satisfactia vizitatorilor, interpretarea ofera publicul un plus de cunostinte. Interpretarea poate educa vizitatorii sa aprecieze insemnatatea ariei protejate. Prezenta si nivelul serviciilor interpretative sunt un bun indicator asupra nivelului managementului vizitatorilor in aria respectiva.

Managerii ariilor protejate si ONG-urile utilizeaza combinatii ale urmatoarelor tehnici de comunicare cu scopul de a imbunatati satisfactia vizitatorilor, iar pe de alta parte indirect sa mimizeze impactul negativ:

Revistele care reprezinta un canal de comunicare pentru managerii resurselor naturale sunt la fel de utile si pentru public

Brosurile si pamfletele ce contin informatii educative, informatii asupra evenimentelor si activitatilor, informatii pentru siguranta vizitatorilor Acestea din urma pot fi sub forma de poteci amenajate cu scop interpretativ, pot fi cuprinse pe carti postale, postere, insigne.

Hartile care furnizeaza informatii asupra localizarii punctelor de atractie pot cuprinde mesaje ale agentiei de management, iar obiectivele de management si reulamentul pot fi inserate sau ilustrate pe reversul acesteia pentru a furniza un plus de informatie.

Tehnici interpretative precum expozitii, expuneri audio-vizuale, programe in locurile de campare sau ghiduri mai sunt cateva dintre multele metode utilizate de manageri.

Majoritatea studiilor in ecoturism releva faptul ca vizitatorii straini doresc mai multe informatii decat pot gasi. Turistii doresc sa cheltuiasca bani pe asemenea materiale si destul de multe arii protejate pierd un important beneficiu, iar managerii nu fac prea mult pentru a spori cunostintele vizitatorilor relativ la zona vizitata. O intreaga gama de tehnici sunt disponibile managerilor si sunt fezabile din punct de vedere economic, utilizarea lor trebuind sa fie incurajata.

Prea deseori ariile protejate sunt privite ca ceva izolat sau nelegat de dezvoltarea durabila a unei natiuni. De fapt, ariile protejate pot juca un rol vital in sustinerea bunastarii economice si sociale a populatiilor umane.

Agenda 21 face apel la guverne de a adopta strategii nationale pentru dezvoltarea durabila, pentru a ajuta la implementarea deciziilor luate la Earth Summit iar Conventia privind Diversitatea Biologica cere sa se "dezvolte strategii nationale, planuri sau programe pentru conservarea si folosirea durabila a diversitatii biologice".

Ariile protejate contribuie la dezvoltarea durabila prin:

Conservarea solului si a apei in zonele de eroziune.

Regularizarea si purificarea cursului de apa, in special prin protejarea zonelor umede si a padurilor.

Protejarea oamenilor in fata dezastrelor naturale cum ar fi inundatii sau furtuni.

Mentinerea vegetatiilor naturale importante pe solurile de joasa productivitate mostenite si in zonele sensibile.

Mentinerea resurselor genetice salbatice, importante pentru medicina, sau pentru plante, sau pentru hranirea animalelor.

Protejarea speciilor care sunt foarte sensibile la distrugerea din partea oamenilor.

Asigurarea habitatelor critice pentru hranirea, reproducerea sau odihna speciilor care sunt folosite durabil.

Asigurarea veniturilor si a locurilor de munca prin turism.

(Preluat din Parks for Life)

Prea deseori in trecut s-a presupus ca scopurile comunitatilor locale si cele ale ariilor protejate sunt in conflict. Ca rezultat, administratiile ariilor protejate a initiat deseori controale si regulamente, presupunand o incompatibilitate intre cele doua grupuri de interes; astfel comunitatile locale au avut de suferit datorita existentei ariilor protejate din vecinatate.

Dar, de fapt, comunitatile locale pot beneficia de pe urma ariilor protejate iar ariile protejate pot beneficia din implicarea localnicilor in planificarea si managementul lor. In timp ce masurile de protectie, cum ar fi controalele privind activitatile din parc, trebuie sa ramana in vigoare, accentuarea managementului ariilor protejate ar trebui sa maximizeze interactiunea pozitiva. Sunt doua elemente complementare ale acestei abordari.

In primul rand, sunt necesare politici prin care existenta ariilor protejate sa incurajeze cresterea economiei locale in moduri durabile. Localnicii vor putea apoi vedea valoarea ariilor protejate ca o sursa de venituri si locuri de munca:

comercializarea produselor locale (de ex. vin, lichior, ulei de masline, branza, miere, apa de izvor) cu numele ariilor protejate pe eticheta);

dezvoltarea abilitatilor comerciale ale comunitatilor locale astfel incat sa fie capabili sa intampine necesitatile turistilor care viziteaza ariile protejate, in special pentru cazare si masa;

crearea atelierelor mestesugaresti, facilitati de pregatire si magazine in cadrul sau in jurul ariilor protejate, pentru incurajarea artizanatului local;

folosirea calitatii locului si a imprejurimilor linistite pentru infiintarea de case de sanatate si case de odihna;

incurajarea comunitatilor rurale de a-si dezvolta muzee despre viata rurala sau alte moduri de celebrare a relatiei lor cu natura;

dezvoltarea ecoturismului legat de vizitarea ariilor protejate.

In al doilea rand, sunt necesare politici pentru implicarea localnicilor in planificarea si managementul ariilor protejate, conducand in cele din urma la un management mixt. Acestea vor da localnicilor un simt real al proprietatii si implicarii. Aceste politici ar trebui sa se bazeze pe un principiu cheie din "Caring for the Earth": "abilitarea comunitatilor pentru a avea grija de propriul lor mediu inconjurator" - adica "procesul prin care comunitatile locale se organizeaza si se intaresc, se imbogatesc si isi aplica mijloacele si capacitatile de grija pentru mediul lor inconjurator in timp ce simultan isi satisfac necesitatile". In termeni practici aceasta poate insemna:

incurajarea comunitatilor locale sa stabileasca si sa administreze propriile lor resurse naturale, in care resursele sunt conservate pentru comunitate;

construirea de parteneriate intre organismele conducatoare ale ariilor protejate si comunitatile locale, astfel incat localnicii preiau rolul de ingrijitori ai acestor arii;

dezvoltarea financiara si stimulente fiscale, suport tehnic pentru incurajarea fermierilor si a altora care ingrijesc resursele naturale, peisajul si trasaturile culturale.

Deoarece desemnarea ca arie protejata este o forma de folosire a terenului, nevoile unei asemenea arii ar trebui sa fie integrate in planificarea teritoriala. Prin adoptarea de sisteme efective de planificare a folosirii terenului care controleaza constructiile, cladirile, agricultura, silvicultura etc. (prin evaluari ecologice si alte moduri), tarile vor intari protectia acordata tuturor resurselor lor naturale si culturale, in cadrul si in afara ariilor protejate.

Planificarea folosirii terenului este deosebit de importanta in Europa datorita marilor presiuni asupra terenurilor pentru agricultura, industrie si alte folosinte. Este, de asemenea, deosebit de importanta datorita necesitatii de a zona ariile protejate; zonele din ariile protejate trebuie sa fie compatibile cu folosirea planificata a terenului in afara si viceversa.

Fiecare tara are nevoie de mijloacele de a planifica si controla folosirea terenului prin sisteme de planificare a folosirii terenurilor tinand cont de necesitatile ariilor protejate.