RESURSELE METALURGICE SI METALURGIA

RESURSELE METALURGICE SI METALURGIA

1. INDUSTRIA SIDERURGICA

Materii prime: minereu de fier, fier vechi, cocs, gaze naturale, fondanti.      Produse: fonta, otelul si produsele laminate.

Minereul de fier se afla sub forma de zacamant de origine lichid-magmatic (in Norlandul suedez), zacaminte din rocile de contact pirometasomatic (Muntele Magnitania din Muntii Ural); zacaminte hidrotermale (Siegerland din Germania), zacaminte din rocile metamorfice (Krivoi-Rog, Ucraina). Pe fundul Oceanului Planetar se intalnesc concretiuni fero-manganifere evaluate la 350 mld. t, din care peste 200 mld. t doar in Oceanul Pacific. În scoarta terestra se gasesc zacaminte sub forma de oxizi, carbonati, silicati, sulfati de fier. Din categoriile oxizilor fac parte: magnetita, cu un continut pana la70-75% Fe; hematita (pana la 70% Fe); limonita (oxizi de Fe hidratati) cu un continut de 45-63% metal. Din categoria carbonatilor cu un continut de metal intre 30-48%.

Rezerve mondiale de minereu de fier - raspandirea lor teritoriala poate fi urmarita pe harta alaturata.

Comertul mondial cu minereu de fier

În anul 1992 la nivel mondial a fost extrasa cantitatea de 920 mil.t minereu brut fata de 841mil. t in 1980; in anul 1991 s-au extras 945 mil. t. Aproape 50% din cantitatea extrasa a fost exportata. Mari importatori sunt tarile Europei de Vest, SUA, Japonia si tarile Europei de Est. Mari exportatori sunt considerate 20 de tari care detin 85% din exportul mondial (Australia, Brazilia, CSI, Canada, Venezuela etc.). Minereul exportat este transportat pe mari si oceane, creandu-se adevarate fluxuri ale minereului de fier din Australia, Sud-Estul Asiei spre Japonia, din America Latina spre SUA si Japonia si unele tari europene. Japonia detine 1/3 din totalul importului (circa 130 mil. t). Se alatura si M. Britanie, Belgia, Italia, Coreea de Sud. Din Canada, Africa, Suedia, minereul este transportat in SUA si Europa; din CSI spre tarile Europei de Est. Numai doua tari asigura mai mult de jumatate din exporturile mondiale in domeniu: Brazilia si Australia. Ele sunt urmate de India si Canada (circa 30 mil. t fier). 

Înnobilarea otelului

Metalele folosite la innobilarea otelului sunt cele feroase (manganul, cromul, nichelul) si cele refractare (molibdenul, vanadiul, cobaltul, titanul etc.).

Manganul - cele mai mari rezerve sunt cele din Africa de Sud (zacamantul Manatwan) ce cuprinde 38% din rezervele mondiale. Cel mai mare producator de mangan este CSI cu zacamintele de la Ciatura, situat pe versantul sudic al Caucazului si Nikopol, in sudul Ucrainei. Aceste zacaminte asigura peste 33% din productia mondiala.

Cromul - Rezervele sunt concentrate in Africa de Sud, in regiunea Transvaal, in CSI in Muntii Ural, Filipine, Peninsula Balcanica si Asia de Vest. Productia mondiala a fost in 1995 de 394.000 t.

Nichelul se foloseste pentru obtinerea otelurilor speciale, rezistente la coroziune, la temperaturi inalte, imprimandu-le duritate si rezistenta. Cea mai bogata in zacaminte de nichel este Republica Cuba (25% din rezervele mondiale), cu concentrarea Nicaro; Noua Caledonie (22% din totalul mondial).

Wolframul are punctul de topire ridicat (3370^oC), folosindu-se la filamentul becurilor electrice, la rotile locomotivelor, in industria armamentului; 75% din rezervele de wolfram sunt concentrate in Asia de Sud-Est, China, Coreea de Sud, Republica Coreeana.

Vanadiul se obtine in cantitati mai mici; el imprima otelurile aliate tarie si elasticitate, calitati pastrate si la temperaturi inalte. Productia mondiala este data in proportie de peste 40% de Africa de Sud (cu zacamantul de la Middelburg, 15.500 t in 1995),circa 30% de Federatia Rusa (exploatari in Ural, in Asia Centrala, Peninsula Kola, 11.000 t in 1995) si 15-16%, de SUA, cu zacaminte in statele Colorado, Utah, Idaho, Arizona.

Zacamintele de cobalt apartin zonei miniere Coopper Belt din Zair si Zambia unde in anul 1995 s-au extras 1.650 t si respectiv 5.000 t, dar si in Africa de Sud care in acelasi an a avut o productia de cobalt de 5280 t.

Titanul creeaza aliaje usoare cu rezistenta mare, fiind concentrat in Muntii Appalachi (SUA), in apropierea lacului Allard (Canada), in CSI si in nisipurile titanifere de pe plajele Australiei de Est etc. 

Industria siderurgica pe Glob

În cadrul economiei mondiale se pot distinge cateva tipuri caracteristice ale siderurgiei, in functie de locurile de amplasare:

a. În marile bazine carbonifere (Pennsylvania, Donbassului, Ruhrului, Sileziei, bazinul Yorkshire);

b. În zona litorala, in porturi din Japonia, Italia, Olanda si chiar in statele Unite (complexele de la Trenton si Spparrows Point, pe litoralul Atlantic;

c. Amplasarea uzinelor siderurgice in apropierea zaca-mintelor de minereu de fier cu o concentratie mai mica de fier (Lorena, Luxemburg, in Suedia centrala, Bazinul Londrei, Muntii Ural sau in Romania (Hunedoara).

d. Amplasarea in apropierea surselor energetice (Alpii francezi, Zaporojie pe Nipru etc.);

e. Amplasarea laminoarelor in apropierea centrelor con-structoare de masini, in porturi.

Siderurgia in Romania

Productia de minereu de fier a fost, in 1989, de 15,5 mil. t si de 14,6 mil. t in 1991, scazand apoi la numai 8,6 mil. t in 1996. Exista doua categorii de unitati siderurgice: cu furnale si fara furnale. Cele mai mari combinate siderurgice sunt Resita, Hunedoara, Galati, Calarasi; centrele ce produc numai fonta sunt: Calan, Vlahita. Alte unitati produc numai otel, laminate, sarma (Targoviste,  Braila,  Bucuresti, Campia Turzii, Nadrag, Otelu Rosu, Beclean, Zimnicea, Iasi, Roman, Focsani) etc.

Cu ciclu complet de productie se detaseaza combinatele: Resita (cea mai veche uzina siderurgica din tara, foloseste resursele de minereu de la Ocna de Fier, cocsul de la Anina si manganul de la Delinesti), Hunedoara (cel mai important centru siderurgic al tarii in perioada 1956-1975; foloseste minereul de fier din Muntii Poiana Rusca, unde se individualizeaza cele trei orizonturi: Aranies, Batrana, Poieni (in nord), in centru - centrele: Teliucu Inferior, Ghelar, Alun, Vadu Dobrii, iar in sudul Muntilor Poiana Rusca, Valea Fierului si Bautari). Cocsul este fabricat din bazinul Petrosani, iar manganul la Baru Mare si Vatra Dornei. Hunedoara este si in prezent cel mai important centru de laminate al tarii.

Combinatul de la Galati - este cel mai mare centru siderurgic al tarii; el a fost amplasat pe Dunare pentru importul de materii prime (se aprovizioneaza cu cocs din import, mangan de la Valea Dornei, calcare de la Mahmudia, caramizi refractare de la Doaga si prin magistrala estica cu gaz metan). Este dotat cu cel mai mare furnal din tara cu o capacitate de 3500 m3, dar si cu cel mai mare laminor de semifabricate. Asigura peste 50% din totalul productiei de otel a Romaniei.

Combinatul Siderurgic Calarasi este amplasat pe Dunare pentru a facilita importul de minereu de fier si cocs. Alte centre siderurgice sunt la: Vlahita (jud.Harghita) cu doua furnale mici (care produc fonta). La acesta se mai adauga centrele: Calan, Otelu Rosu - (care produce otel, laminate), Campia Turzii - (oteluri superioare si sarma), Tulcea - (feroaliaje), Bucuresti, Roman si Iasi (tevi), Buzau (sarma), Tirgoviste - (oteluri aliate si inalt aliate). Alte centre siderurgice mai sunt: Zimnicea (tevi), Zalau (tevi, sarma), Beclean (otel si sarma), Drobeta Turnu Severin, Focsani (laminate, sarma), Harsova.

2. MINEREURILE NEFEROASE SI METALURGIA NEFEROASA

În Europa, exploatarea zacamintelor de metale neferoase a inceput o data cu primele civilizatii mediteraneene. În evul mediu, erau bine cunoscute zacamintele de zinc, plumb, cupru, argint etc. din zona hercinica a Europei Centrale (Muntii Harz, Muntii Metaliferi etc.), astazi ele fiind in cea mai mare parte epuizate. Se exploateaza acum, in schimb, zacamintele de cupru si zinc din Polonia si alte tari. În secolul nostru au fost puse in valoare zacamintele abundente de bauxita din zona mediteraneana. Statele din estul Europei si-au asigurat o baza de aprovizionare prin eforturile facute pentru descoperirea de noi zacaminte, mai ales in Federatia Rusa.

Statele Unite ale Americii au beneficiat de rezerve mari pe propriul lor teritoriu, care insa, cu timpul, nu au mai satisfacut cererile industriei, mai ales in ce priveste bauxita. În ultimele decenii, firmele americane si-au extins mult sfera de activitate in strainatate, in vreme ce ponderea SUA in productia mondiala de neferoase este in scadere.

Volumul productiei mondiale de neferoase inregistreaza salturi foarte frecvente, deoarece in tarile vestice aceasta industrie este foarte sensibila la scaderea preturilor din perioadele de criza, la diferitele stocari si destocari.

Cuprul - folosit atat in forma nativa, cat si sub forma de aliaje (bronzul), este primul metal cunoscut si folosit de om (cu 5000 de ani i.e.n.) in Podisul Anatoliei; este unul din metalele cele mai intrebuintate in prezent in societatea moderna.

În aliaj cu zincul se obtine alama, folosita la fabricarea cartuselor, armaturilor si a pieselor de masini. În aliaj cu cositorul se obtine bronzul, care este folosit in fabricarea armaturilor, resorturilor, a sarmei, la sudare. Cantitati mici de cupru adaugate aluminiului ii confera acestuia o rezistenta mai mare. Zacamintele de importanta economica contin un procent mic de cupru, dar se gasesc in cantitati mari. Minereurile sunt grupate in patru categorii: cupru nativ, sulfuri, oxizi si combinatii complexe. Fiecare categorie necesita procedee speciale de extractie. Din sulfurile de cupru se extrage cea mai mare parte din productia mondiala. Sulfurile de calitate superioara contin intre 3 si 25% cupru, dar cele mai multe zacaminte au in medie doar 1%. Oxizii trebuie sa contina 3-10% cupru pentru a fi prelucrati cu eficienta economica. Toate minereurile de cupru necesita prelucrarea complexa si costisitoare. Fiecare tip necesita procedee specifice, dar cele mai multe minereuri trec prin urmatoarele stadii principale: de aglomerare, topire, rafinare.

Aglomerarea minereurilor de cupru se realizeaza in apropierea minei pentru a evita transportul costisitor al sterilului care reprezinta uneori 98% din minereu. Sulfurile sunt concentrate prin macinarea foarte fina si apoi prin flotarea selectiva; concentratele contin 15-33% cupru. Acest produs este apoi transportat la topitorii pentru a fi prelucrat in continuare. Dupa topire se obtine metalul de cupru care contine 95-99% cupru pur.

Zincul este un metal maleabil, greu; datorita rezistentei sale la actiunea agentilor atmosferici, are multe utilizari in industrie. Majoritatea productiei se foloseste la galvanizarea otelului, pentru a preveni coroziunea. Principalul minereu din care se extrage zincul este blenda. Însa, zincul este aproape intotdeauna asociat cu plumbul. Întrucat minereurile sunt sarace, acestea se concentreaza prin diferite metode. Rezervele mondiale de zinc sunt evaluate la 370 mil. t, continut metal, din care aproximativ 83% sunt concentrate in 11 tari: Mexic, Italia, Zair, Zambia, Namibia, Africa de Sud, Iran, India, China, Coreea.

Plumbul este un metal greu, foarte maleabil si putin ductil, usor de laminat. Este intrebuintat in industria chimica, in centralele atomo-electrice, in medicina, industria electrotehnica, tuburi de protectie a cablurilor electrice si telefonice; in aliaje (fuzibil cu staniolul) este utilizat in tipografie. La nivel mondial cinci tari (Australia, CSI, SUA, Canada si Chile) au realizat in 1992 o productie de 2.120,6 mil. t, ceea ce reprezinta 63,2% din productia mondiala. În anul 1995 cele mai mari producatoare de plumb au fost: S.U.A. (1.346.000 t), China (607.400 t), Germania (335.000 t), Franta (296.700 t), Canada (289.200 t), Japonia (220.500 t). Se adauga si alte tari producatoare de plumb cum ar fi: Peru, Mexic, Suedia, Coreea de Nord, Africa de Sud, Jugoslavia, Maroc, Polonia, Irlanda si Bulgaria a caror productie a fost cuprinsa in 1995 intre 11.500 si 80.000 t.

Cositorul (Staniul) se extrage din cositerita (48,8% metal), se prelucreaza usor, e rezistent la coroziune, se combina usor cu alte metale. Cositorul poate fi laminat in foite subtiri. El se foloseste in aliaje in industria constructoare de motoare electrice, utilaje chimice, iar ca tabla cositorita in industria alimentara sub forma de cutii de conserve; de asemenea, se foloseste pentru lipire, pentru foite de staniol si tevi usor de indoit. Cositorul se exploateaza pe scara mare in putine zone, uneori departe de regiunile industriale ale lumii. Rezervele de cositor sunt evaluate la 50 milioane tone, majoritatea lor fiind amplasate in Asia de Sud-Est, cu peste jumatate din rezervele mondiale, cuprinzand Thailanda, China, (Yunan), Malayesia si insulele indoneziene, Bangka, Singkep, Beltinng, sudul Kalimantanului aflat la este de Sumatera. Din regiunea mentionata, principalul producator mondial de staniu este China (54,0 mii t, 29,9 % din productia mondiala) urmata de Indonezia, Peru, Brazilia, Bolivia, Rusia, Australia si Malayesia (care mentine in exploatare 520 campuri metalifere, cel mai mare aflandu-se pe Valea Kinta, de circa 2000 km^2', apoi la Sekangor, Nagri Simbilan si Pahang). În America de Sud principala producatoare de staniu este Peru (22,3 mii t, 12,36% din productia mondiala, locul trei in lume), urmata de Brazilia (19,4 mii t, 10,75% din productia modiala) si apoi de Bolivia (14,41 mii t, 7,99% din productia modiala, cu exploatari in zonele andine, la 4000 m altitudine, in centrul Potosi si Oruro, minereul ingloband si importante cantitati de argint. Însemnate surse are si Australia (7,6 mii t in 1995) si Tasmania, in vestul insulei, la Renison Bell si in est, la Irvine-Bank, exportand cantitati importante in Japonia si SUA. Alte tari care detin importante cantitati de staniu sunt: C.S.I., Portugalia, Marea Britanie, Kazakhstan.

Mercurul are diferite folosiri la aparatele electrice, pentru termometre, barometre si alte instrumente stiintifice si la tot felul de mecanisme de comanda industriala. O mare cantitate se foloseste la boilerele de mercur si la procesele de amalgamare ale aurului si argintului. Compusii mercurului sunt larg folositi ca insecticide si fungicide. Aproape tot mercurul provine din sulfura numita cinabru. Metalul este recuperat cu usurinta prin incalzirea minereului pana la volatizarea mercurului care apoi se condenseaza. Productia anuala este de 2.837 t, in 1995. Pe primul loc se situeaza Spania (cu exploatari la Almaden) (1/2 din productia mondiala), urmeaza China (550 t in 1995), cu exploatari la Sauhe, apoi Algeria (cu exploatari la Skikd), Rusia, productia fiind obtinuta din Asia Centrala, la Haidorkan; Mexic, Cehia si Slovacia, Turcia, Croatia (cu exploatari la Idrija). Alte tari care exploateaza mercur in cantitati mai mici sunt Canada, Columbia, Chile. Exploatarile de la Monta Anista in Toscana (Italia), unele dintre cele mai mari din lume, si-au pierdut din importanta lor.

Alaturi de zacamintele de mercur, in mod frecvent , se gaseste stibina din care se extrage stibiul sau antimoniul. Aceasta se foloseste in aliajele pentru izolarea cablurilor, la fabricarea unor piese rezistente la acizi etc. Productia mondiala de stibiu era de cel 147.131 t (1995), principalii producatori fiind Africa de Sud, cu exploatari la Leydadorp, Bolivia, cunoscuta fiind exploatarea de la Patasi, China, cu exploatari in zona Xinhma, CSI (cu exploatari in Kirghizia si Kazahstan), Turcia etc. 

Aluminiul este unul dintre cele mai importante metale neferoase. Productia aluminiului se imparte in trei operatii distincte:

a. Exploatarea minereului de bauxita;

b. Prelucrarea tehnologica a bauxitei pana la pulbere alba, numita alumina;

c. Reducerea sau topirea aluminei pentru a produce metalul.

Aluminiul este unul dintre cele mai abundente elemente de pe pamant, socotindu-se ca reprezinta 8% din scoarta terestra, dar principala sursa economica o constituie minereul de bauxita (concentrat de dioxid de aluminiu). Pentru a fi de calitate buna, minereul trebuie sa aiba intre 27-60% oxid de aluminiu si sa existe in zacaminte bogate. Minereurile de calitate superioara contin 50-60% oxid de aluminiu si au cantitati mici de siliciu. O mare parte din zacamintele mondiale se exploateaza la suprafata, astfel ca extractia lor este relativ usoara. Se apreciaza ca volumul estimat al rezervelor mondiale de bauxita, in conditiile cresterii consumului in ritm mediu, este suficient pentru satisfacerea necesitatilor industriei aluminiului pentru o perioada de circa 200-300 ani. Regiunea geografica cu cele mai bogate rezerve o reprezinta Australia, care detine 29,9% din rezervele mondiale de bauxita; tot ea reprezinta si primul producator si exportator mondial de bauxita.

Productia de bauxita pe plan mondial se situa la un nivel de 100,739 milioane tone in anul 1995. Repartizarea geografica a productiei de bauxita nu se suprapune cu cea a rezervelor de bauxita. Australia are o pondere de 30% din productia mondiala; cele doua Americi 27,5%, Asia cu 15,2%, Europa de Vest cu 6,34% si Africa cu 4,34% (se situeaza pe ultimul loc in productia mondiala, desi detine cele mai mari rezerve de bauxita, tocmai datorita folosirii insuficiente a rezervelor si potentialului redus de exploatare a rezervelor disponibile).

Tari exportatoare de minereu de bauxita sunt: Australia, Guineea, Jamaica, Surinam, Guyana, India, Republica Dominicana, Indonezia, Grecia, Haiti. Principalele tari importatoare de bauxita sunt: SUA, Japonia, tarile vest-europene (Germania, Franta, ca urmare a limitarii productiei proprii prin inchiderea unor mine si a cresterii necesarului de consum, Italia, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Austria, Suedia, Spania).

Al doilea stadiu din industria aluminiului este procesul chimic prin care se extrage oxid de aluminiu (alumina). Sunt necesre 2-4 t de bauxita pentru a produce o tona de alumina. Productia mondiala de aluminiu a fost in 1995 de 22.706 mii t, 90% obtinuta de statele ca: Australia, Africa de Sud, Jamaica, Brazilia, China (reprezentand 503,5 mii t din productia mondiala). Locul intai la productia mondiala de aluminiu il detine SUA cu 6,58 mil. t, in anul 1995. Marile capacitati ale SUA sunt situate in apropierea marilor unitati energetice: Tennessee, Montana. Locul doi este ocupat de Canada (2,26 mil. t). Alti producatori importanti: Norvegia (848,7 mii. t), Germania (572,2 mii. t), Marea Britanie (519,9 mii t), Franta (586,5 mii t, obtinute din resurse proprii). În Romania, exista doua uzine de alumina, la Oradea si Tulcea si una producatoare de aluminu la Slatina. Productia in 1994 a fost de 122 mii. t. În ceea ce priveste comertul international cu aluminiu, acesta este limitat fata de cel cu bauxita. Principalele tari exportatoare de aluminiu sunt: Olanda, Norvegia, C.S.I., Noua Zeelanda, Australia, iar cele importatoare: Japonia, SUA, Germania, Belgia si Italia.

Industria extractiva si metalurgia neferoasa in Romania

Prospectiunile geologice din Romania au pus in valoare, dupa 1970, noi zacaminte (Gura Baii, Valea Colbului, Fagu Cetatii - din sectorul de nord al Carpatilor Orientali). Sub forma de minereuri complexe le intalnim in centrele grupate in Muntii Gutai-Oas (Nistru, Ilba, Sasar, Herja, Baia Sprie, Suior, Baita, Cavnic), in muntii Rodnei (cu exploatari la Valea Mare, Sant, Rodna), in Obcine (Tarnita, Lesu Ursului). A doua grupare o constituie cea din Muntii Metaliferi (Apuseni) cu exploatari la Sacaramb, Baita, Ruschita, Boita-Hateg. În muntii Banatului sunt exploatari la Dognacea, Sasca Montana, Varad, Oravita. În judetul Tulcea se afla un centru la Somova. Minereurile complexe sunt supuse unor preparari la Baia Mare, Tarnita, Fundu Moldovei (grupa nordica a Carpatilor Orientali), la Gura Barza, Brad, Zam (Muntii Apuseni) si Moldova Noua (Banat). Prelucrarea minereurilor complexe se face in uzinele de la Baia Mare, Zlatna, Copsa Mica.

INDUSTRIA CONSTRUCTOARE DE MASINI SI PRELUCRAREA METALELOR PE GLOB

Industria constructiilor de masini este o ramura de baza a industriei grele, avand un rol decisiv in economie. Ea produce utilaje, echipamente, mijloace de transport, masini agricole etc.

Industria utilajului industrial cuprinde producerea utilajului minier si de extragere a petrolului, a utilajului pentru industria chimica si alimentara, a echipamentului pentru constructii, pentru porturi si hale industriale, a utilajului textil etc. În repartitia geografica a acestei subramuri se disting doua tipuri principale de localizare: in apropierea centrelor siderurgice sau in mari centre industriale complexe. Cea mai mare pondere (de 60%) a produselor acestei subramuri, pe pietele internationale, provine din Germania, urmata de SUA, Japonia si Marea Britanie. Dintre tarile importatoare sunt Franta, Canada, Mexic etc.

În C.S.I. principalele baze sunt: in Ucraina, cu principalele centre la Harkov, Kiev, Novolinsk, in Ural, la Sverdlorsk, Celiabinsk, Perm. Alte centre sunt Sankt Petersburg, Moscova, Novosibirsk si Irkutsk (Siberia). Unele centre s-au specializat strict: Baku - industria utilajului petrolier; Taskent - industria utilajului textil.

În S.U.A., industria utilajului petrolier este tipica pentru nord-estul industrial - orasele din Noua Anglie (Boston, New Haven), centrele de pe valea Mohawkului (Albany,Utica) si de pe tarmul marilor lacuri (Detroit, Chicago) si, mai recent, Dallas.

În Germania principalele centre sunt grupate pe valea Rinului (Köln), in bazinul Ruhr (Essen), Nürnberg, Hamburg (specializat in platforma de foraj submarin), Berlin, Ehennet (specializat in utilaj textil).

Industria utilajului agricol atinge maximum de dezvoltare si de complexitate in tarile cu cele mai mari suprafete arabile: CSI si SUA. Acest lucru poate fi remarcat daca avem in vedere productia de tractoare a celor doua tari in comparatie cu celelalte.

În Federatia Rusa, marile uzine de tractoare se afla in zona de cultura ce se intinde din sudul partii europene catre centrul Siberiei, Occidentale (in 1995 s-au rpodus 21.169 unitati cu peste 10 CP), iar in Ucraina, la Harkov, Volvograd si Rostok.

În SUA, principala zona de productie este Middle West cu uzine la Peoria, Chicago, St. Paul sau in sud, la New Orleans. Anual se produc 1.524.921 unitati de peste 10 CP (1995).

În Germania, o larga gama de masini agricole e obtinuta in fabricile din Hanovra, Köln, Nürnberg, Kassel etc. Alti producatori importanti sunt: Italia, cu unitati importante in Lombardia si Piemont. Productia de tractoare a Comunitatii Economice Europene a fost in 1995 de 424.832 tractoare.

Japonia, cu productii in centrele din insula Honshu, cu o rpductie de 164.685 tractoare in 1995. State cu productii mai mici sunt Belgia (Charleroi, Liege), Polonia, China (Beijing, Tianjing), Spania, Australia, Canada, India, Turcia. În America de Sud productia de tractoare este de 54.753, cu peste 10 CP (Argentina, Mexic).

Industria autovehiculelor este cea mai importanta subramura, dand 61% din valoarea mijloacelor de transport si se caracterizeaza printr-o dezvoltare rapida. Fiind o industrie a bunurilor de consum, ea e sensibila la fenomenele de criza. Numai o parte din state poseda unitati cu un ciclu complet de fabricatie, pe baza licentelor proprii. De altfel, partea principala din productia de 44.632.400 bucati (in 1995) este concentrata in sapte state: SUA (27%), Japonia (22,8%), Germania (13,9%), Franta (17,5%), Italia (5,7%). Marea Britanie (3,8%), Canada (5,2%).

Industria autovehiculelor in SUA se caracterizeaza prin faptul ca are drept obiectiv reinnoirea continua a unui parc foarte larg, in conditiile unei piete saturate. Se exporta o mare cantitate de piese, ce sunt montate in numeroase filiale din strainatate.

Industria autovehiculelor in Japonia (10,195 mil. in 1995). Japonia ocupa primul loc la export intre statele lumii. S-au dezvoltat numeroase firme mari ca Toyota, Nissan etc. Principalele uzine sunt in orasele Tokyo, in Nagoya, Osaka, Kyoto si Hiroshima.

În Europa de Vest, primul loc este ocupat de Germania cu gruparile:

a) gruparea renana - cu uzinele Opella Russelheim, Taunus la Köln, Porsche la Stuttgart, Daimler-Benz la Sindelfingen;

b) gruparea din nordul Germaniei - cu uzinele Volkswagen din Wolfsburg (cele mai mari in Europa) si centrele Hanover, Bremen etc.;

c) gruparea Bavariei - cu uzinele BMW, la München si Ingolstadt.

Germania are o productie de circa 4,2 milioane autovehicule (4,35 mil. buc. in 1995), exportand 1,5 mil. dintre ele.

În Franta, cu o productie de 3474,7 mii bucati, cea mai importanta regiune este cea pariziana cu uzinele Citroen (Paris), Renault la Boulogne-Billancourt.

În Marea Britanie - gruparea bazinului Londrei cuprinzand Londra, Luton, Coventry, precum si Birmingham, Wolherhsmpton, Oxford . Anual se produc peste 1,5 milioane autovehicule.

În Italia - gruparea Italiei de Nord, cu centrul Torino (sediul uzinelor Fiat si Lancia), oras care concentreaza singur jumatate din productia de autovehicule a Italiei, urmat de Milano, cu uzinele Alfa Romeo si Innocenti, Modena etc.

Industria aeronautica este o ramura moderna, dar pretentioasa. Ea a cunoscut o dezvoltare sustinuta (in ciuda preturilor de cost ridicate) prin trecerea la aviatia supersonica. Exista putine state care si-au creat o industrie aeronautica de talie mare si completa. Dintre acestea mentionam SUA (14.000 avioane pasageri/an si 2600 elicoptere/an), Federatia Rusa, Marea Britanie (cu gruparea in bazinului Londrei ce cuprinde Londra, Luton, Coventry, precum si Birmingham, Wol-verhampton si Oxford).

În SUA, industria aeronautica manifesta o puternica tendinta de dispersie spre California (Los Angeles cu uzinele Douglas si San Diego), nord-vestul tarii (Seattle, cu uzinele Boeing) si regiunea central sudica (Fort-Worth, cu uzinele Tulsa, Uzinele 'Bell' etc.).

În Federatia Rusa, industria aeronautica este dezvoltata in regiunea Volgai (Kuibasev, in centrul industrial (Moscova, Voronej), in Gruzia etc.

În Marea Britanie, important este Bazinul Londrei cu centrele: Derby (uzinele Rolls, Royce), Bristol, Coventry, Hull, Southampton. În Franta, este tipica descentralizarea spatiala a aeronauticii in sud-vest si sud, uzinele cele mai mari fiind, dupa Paris, la Toulouse, Bordeaux, Bourges. Polonia a devenit a patra producatoare a lumii de elicoptere, o data cu construirea fabricii din Swidnik; Polonia construieste avioane utilitare la Mielec si Rzeszow. Alte centre se intalnesc in R.P. Chineza (Shenyang), Suedia (Liukoping), R. Ceha (Praga), Africa de Sud, Australia, Finlanda si Romania.

Industria constructiilor navale - Cele mai mari santiere navale se gasesc in Coreea (Hyundai, Samsung si Daewoo), Japonia (Mitsubishi) si Italia (Fincantierii).

Japonia e prima producatoare de nave din lume. Ea produce nave de foarte mare capacitate (400.000 tdw) avand in proiect construirea unor tancuri petroliere de peste 1 milion tdw. Peste 70% din productia de nave a Japoniei se exporta in Europa de Vest, SUA etc. Cele mai mari santiere navale sunt la: Aioi, Nagasaki, Yokohama, Kobe si Tamano.

Suedia ocupa locul II in productia mondiala de nave ale carei principale santiere navale sunt la Göteborg, Malmö si Stockholm.

Marea Britanie este o tara cu traditii in industrie respectiva, avand puternice unitati ale industriei constructiilor navale pe coasta nord-estica la Middlesbrough, West Hertlepoil, Glasgow.

În SUA, mari santiere navale sunt la Boston, New York, Philadelphia, Baltimore, Norfolk, Cleveland, Buffalo, Chicago Seattle.

Federatia Rusa isi dezvolta aceasta industrie in porturile de la Marea Baltica (Sankt Petersburg), Marea Neagra (Odessa, Kerci, Sevastopol), Marea Barente (Muramnsk) si Oceanul Pacific (Vladivostok).

Spania ocupa locul IV la productia de nave, cu santiere navale la Gigon, La Coruna, Cadiz, Cartagena si Barcelona, iar Germania are o puternica industrie navala la Hamburg, Bremen, Lübeck. Franta are mari santiere navale in porturile Marsilia, Boulogne, Dunkerque si St.Nazaire, iar Italia are santierele navale de la Genova si La Spezia.

În America Latina, industria constructiilor navale este reprezentata in Brazilia (Rio de Janeiro), iar in Africa in Algeria (Mers el Kebir), Egipt (Alexandria si Port Said) si alte tari. În Asia: India (Vishakhapatnam), Singapore, Coreea de Sud (Ulsan) etc.

Industria de material rulant - Productia globala de locomotive electrice a depasit 2400, in timp ce cele cu motoare Diesel au insumat numai 1318 (cea mai mare parte fiind produse in Asia - 900). Tot in acest an la nivel mondial s-au produs 112.549 vagoane de marfuri si 10.921 vagoane de calatori.

CSI se situa pe primul loc in productia de locomotive si vagoane (71.200 in anul 1989), astazi productia fiind in scadere (Ucraina). Centrele principale sunt in Donbas sau in apropierea sa (la Vorosilovgrad, Harkov, Novocerkassk, apoi in nodurile feroviare Kolomna, Kalinin, Tbilisi).

În SUA, daca productia de locomotive a scazut, in schimb cea de vagoane este in crestere. Centrul cel mai mare este La Grange (Chicago), dupa care urmeaza Erie, Philadelphia si Saint-Louis. În 1995 s-au produs 340 locomotive electrice.

În Germania sunt cunoscute centrele constructoare de la Hennigsdorf si Dessau, precum si cele de la Kassel sau Essen si Salzgitter (vagoane). În Marea Britanie, centrele Birmingham, Derby, Crewe iar in Franta, cele de la Lille si Belfort.

Polonia realizeaza peste 270 locomotive la Wroclaw, Osbowice, Chrzanov, in Cehia se fabrica material rulant la Praga si Plzen si in Romania la Resita, Arad, Caracal. În China, locomotivele Diesel se produc la Luda; in R.P.D. Coreeana, la Phenian, iar in Japonia la Tokyo, Yokohama si Osaka.

Industria electronica si electrotehnica este o subramura relativ noua, dar pretentioasa din punct de vedere tehnologic si este concentrata mai ales in SUA, Japonia, CSI, Franta, Germania, Marea Britanie etc.

Japonia ocupa locul I in lume in productia de aparate de radio si televizoare (14,6 mil.). Firmele japoneze de apartura electronica si-au creat filiale si in SUA (La San Diego) sau in Germania si Franta.

Italia s-a specializat in productia de frigidere, ocupand locul I in Europa de Vest cu o productie anuala de 3,7 mil. bucati si locul al V-lea pe glob (dupa China, 7,4 mil., SUA cu 7,179 mil. CSI (6,465 mil.buc.) si Japonia (5,008 mil.buc.).

Localizarea industriei electronice si electrotehnice se indreapta mai mult spre marile centre industriale complexe si regiunile industriale cele mai evoluate, in functie de forta de munca cu inalta calificare. Astfel de centre specializate sunt la Tokyo si Osaka in Japonia, New York, Boston, Philadelphia, Chicago si Los Angeles in SUA, Tallin, Riga, Vilnius (Republicile Baltice) si Sverdlovsk, Moscova (Federatia Rusa), München si Stuttgart, Berlin si Leipzig in Germania, Wraclaw in Polonia, Budapesta in Ungaria, Timisoara in Romania, Chisinau in R.Moldova.

O subramura noua este cea a calculatoarelor electronice. Industria calculatoarelor a atins un nivel inalt in SUA, tara ce acopera 45% din productia mondiala (la Philadelphia, Minneapolis, Detroit), in Federatia Rusa (Moscova), Ucraina (Kiev), Marea Britanie (Londra), Japonia (Osaka), Franta (Paris) si Canada (Montreal, Otawa).

Industria mecanica (diversa, fina)

Productia semiartizanala a ceasurilor este prin traditie corespunzatoare unor numeroase centre din Muntii Jura, Podisul Elvetiei sau vestul Austriei. Elvetia se plaseaza pe primul loc in industria mondiala (peste 52 mil. ceasuri din totalul de peste 170 mil. bucati) , urmata de Japonia, CSI si SUA.

Industria mecanicii fine si a opticii este concentrata in centre cu traditie din Germania (Frankfurt pe Main, Ludwigsburg, Jena, Berlin, Dresda, Erfurt, Weimar), Cehia (Praga) si in Slovacia (Gottwaldow).

Industria de mecanica diversa este dezvoltata in Germania (oteluri speciale in centre din Masivul Renan: Essen, Duisburg, Gelsenkirechen), Masivul Central Francez (Thiers) etc., precum si in SUA (Chicago, St.Louis), CSI (Moscova, Harkov, Gorki, Volvograd) si Japonia (Tokyo) etc.

Industria constructoare de masini si a prelucrarii metalului in Romania

Principalele ramuri si subramuri ale ei sunt:

Utilaj energetic reprezentat prin motoare electrice, turbine cu aburi si hidraulice, cazane cu aburi pentru termocentrale, transformatoare, compresoare produse la Bucuresti si Resita. În viitor, aceasta subramura a industriei va avea in vedere fabricarea de noi utilaje energetice impuse de constructia de centrale atomo-electrice, precum si de masini, utilaje si instalatii necesare valorificarii altor surse de energie (energie solara, energie eoliana, energia apelor termale din Campia de Vest si a biogazului).

Utilaj industrial pentru dotarea altor ramuri (industria siderurgica, chimica, materiale de constructii, prelucrarea lemnului, textila si alimentara), fabricat la Bucuresti, Braila, Iasi, Brasov, Cluj-Napoca, Targu Mures. La Bucuresti, Cluj si Iasi se fabrica masini grele, iar la Sinaia si Bucuresti aparatura de precizie si medicala.

Utilaj petrolier se fabrica la Ploiesti, Targoviste, Bucuresti, Bacau, atat pentru extractie cat si pentru prelucrare, aceste produse fiind apreciate pe plan mondial si solicitate la export.

Utilaj minier folosit pentru munca in mina (ciocane pneumatice, excavatoare, vagonete de mina), se fabrica la Satu-Mare, Baia Mare, Petrosani, Targu Jiu.

Masini-unelte (strunguri, freze, raboteze) se fabrica la Bucuresti, Oradea, Bacau, iar rulmenti la Brasov, Birlad, Alexandria, Ploiesti.

Industria de utilaj electronic si electrotehnic produce aparate radio, televizoare, acumulatoare, aparate electrice de uz casnic, centrale telefonice, ascensoare, cinescoape in centrale mari de la Bucuresti, Craiova, Timisoara, Pitesti dar si in orase ca Botosani, Iasi, Zalau, Cluj-Napoca, Bistrita, Vaslui, Gaesti, Tirgu Mures.

Masini agricole se produc la Brasov, Craiova si Miercurea-Ciuc (tractoare), iar la Bucuresti, Bocsa, Timisoara, Medgidia, Piatra Neamt, alte tipuri de masini agricole.

Industria mijloacelor de transport produce locomotive Diesel electrice, vagoane, material rulant, autovehicule, vapoare, avioane, in centrale: Bucuresti, Craiova, Resita (locomotive), Arad, Drobeta Turnu-Severin, Caracal (vagoane), Bucuresti (autobuze si troleibuze), Pitesti, Craiova (autoturisme), Campulung Muscel (autoturisme de teren 'Aro'); nave fluviale se fabrica si se repara in santierele navale (Galati, Braila, Oltenita, Giurgiu, Drobeta Turnu Severin, Orsova, iar nave maritime la Constanta si Mangalia). Avioane, elicoptere, avioane-scoala, planoare se fabrica la Bucuresti, Craiova, Brasov, Bacau.

Masini si obiecte pentru uz casnic (masini de cusut, aragaze, masini de spalat, aspiratoare de praf) se fabrica la Bucuresti, Medias, Cugir, Satu-Mare, Cluj-Napoca, Arad, Curtea de Arges.