Repartitia asezarilor rurale pe zone geografice

Repartitia asezarilor rurale pe zone geografice

1. Asezarile rurale ale Europei

Europa cunoaste fenomenul de concentrare a populatiei in asezari inca din paleolitic cand acestea s-au organizat in adaposturi naturale. O alta caracteristica a continentului european este continuitatea in populare si prin existenta unor culturi vechi materializate inca din antichitate prin asezari permanente. Spatiul oicumenic a fost largit sistematic prin interventie antropica atat in latitudine cat si in altitudine prin defrisari si lucrari hidrotehnice. Asezarile din aceasta parte a lumii se caracterizeaza printr-o pronuntata diversitate. Diferentierile de ordin geografic si politic au imprimat unele trasaturi comune ale asezarilor rurale pe spatii geografice extinse.

a) Asezarile rurale din tarile nordice (Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda)

Toate sunt tari cu economie avansata ce se caracterizeaza prin densitati demografice reduse, potential demografic general redus si dominanta populatiei urbane.

Predomina tipul de asezare dispersata cu varianta risipita in zona fiordurilor si in regiunile nordice locuite de laponi. Fenomenul de grupare se manifesta pregnant in lungul fiordurilor si pe terasele raurilor, in lungul litoralului existand si puncte de concentrare. Pe litoral asezarile rurale cunosc fenomene de aglomerare iar din punct de vedere functional se imbina functia piscicola cu cea forestiera. In zona centrala pe langa exploatarea forestiera si cresterea animalelor apar si asezari rurale ocupate cu culturi in special cereale (secara, grau de primavara).

Comuna tuturor statelor Europei de nord-vest este asezarea de tip burg (sat-targ) care se mentine in categoria ruralului doar prin numarul redus de populatie. Aceasta categorie de sate concentreaza dotari comerciale si deservesc sub acest aspect ferme si sate pe areale extinse.

Materialele de constructii dominante sunt lemnul, caramida si piatra. Peretii exteriori se coloreaza de obicei cu alb in Danemarca iar tocurile geamurilor in rosu. In Suedia peretii exteriori se coloreaza in rosu, iar tocul geamurilor in alb, aceasta combinatie de culori imprimand peisajului rural o nota de vioiciune si liniste.

Un tip cu totul aparte il reprezinta asezarile din Laponia teritoriu apartinand extremitatilor nordice ale Suediei, Norvegiei si Finlandei, unde traiesc cca. 40.000 persoane care au ca ocupatie principala cresterea renilor. Laponii au infiintat doua tipuri de asezari permanente si semipermanente. Cele semipermanente sunt cuprinse din constructii poligonale din barne in depresiunile ferite de curentii reci, sunt populate in timpul iernii cand turmele sunt duse pentru iernat mai spre sud. Asezarile permanente sunt situate cu predilectie in extremitatea sudica a Laponiei. Ele au un profil mai complex, pe langa cresterea renilor practicandu-se si unele mestesuguri si tot mai frecvent cultivarea pamantului.

b) Asezarile rurale din Europa de Vest si Centrala se caracterizeaza printr-o mare varietate, prin caracterul mozaicat ca urmare a intenselor arii de interferenta a variatelor conditii naturale cu o pronuntata diferentiere peisagistica (atlantica, central europeana, alpina, baltica, mediteraneana). Spre deosebire de nordul Europei aici actiunea de cucerire a spatiului este in expansiune luandu-se in circuitul agricol noi suprafete prin defrisari, cat si prin crearea de asezari noi de interes turistic in arealele montane sau de litoral.

Forma de organizare a ruralului este comuna. Populatia medie/comuna variaza de la aproximativ 1.200 locuitori in Franta la cca. 11.000 in Olanda. Suprafata medie/comuna este de 3.200 ha in Olanda si 1.500 ha in Belgia si Franta. Comunele cele mai extinse sunt intalnite pe polderele olandeze si in regiunile cu profil pomi-viticol de la poalele Alpilor, Pirineilor si Vosgilor. Comunele cele mai mici se gasesc in regiunile montane si de podis. Organizarea administrativa a comunelor mici nu este avantajoasa deoarece ridica costul actiunilor de echipare. De aceea in Franta populatia minima/comuna este de 800 locuitori.

Dupa structura se disting trei tipuri majore de asezari rurale: satul aglomerat, satul rasfirat si satul risipit.

Satul cu structura aglomerata apare in numeroase variante si il intalnim peste tot incepand din Peninsula Bretagne, poalele Muntilor Vosgi, bazinul mijlociu al Rhinului, centrul Europei si pana in zona colinara din sudul Poloniei.

Satul rasfirat ca forma intermediara se intalneste frecvent in centrul Frantei, Bavaria, podisul Boemiei si la poalele Beskizilor. In regiunea de podis si cea a Muntilor Jura din Elvetia se caracterizeaza prin predominarea asezarilor rasfirate cu nuclee de concentrare.

Asezarile cu structura risipita sau dispersate sunt cele de tip ferma. Ele sunt frecvente atat in regiunile joase de campie cat si in cele montane. In zonele joase se desfasoara din Acvitania, Normandia, Flandra maritima pana in polderele olandeze. Apare insula in Saxonia in bazinul superior al Rhinului precum si in centrul Poloniei. Dispersia imbraca mai multe forme: astfel in Olanda si peninsula Cornwall se asociaza de regula 2-3 ferme pe cand in Yorkshire si sud-estul tarii forma singulara este dominanta.

Scotia se remarca prin cel mai pronuntat ruralism datorita existentei unor domenii funciare foarte mari, unele ajungand pana la 20.000 ha.

c) Regiunea mediteraneana situata la contactul a trei continente se remarca prin mari contraste peisagistice prin popularea din antichitate si prin revarsari de popoare si civilizatii din nord, est si sud-est si-au pus amprenta asupra tipurilor vechi de asezari romane si grecesti.

Imigrarea populatiei arabe din nordul Africii a avut drept urmare a noi sisteme de culturi irigate in Spania, Sicilia si sudul peninsulei Italice cu forme specifice de habitat. Campiile litorale mlastinoase au fost asanate s-au dezvoltate culturile arboricole (maslin si citrice) si s-au efectuat numeroase amenajari turistice.

Asezarile au o raspandire neregulata si ca pozitie geografica cat si ca tip de asezari. Cele mai evidente grupari se intalnesc in zona de litoral unde asezarile se insira pe toate tipurile de tarmuri. Spre interiorul Italiei, peninsulei Iberice si Balcanice asezarile rurale sunt din ce in ce mai rare cu exceptia ariilor depresionare. Repartitia in altitudine are loc in raport cu zonele de arboricultura. Se deosebesc astfel asezari in zona citricelor care se desfasoara pana la aproximativ 300 m, din zona maslinului pana la 500 m si a castanului comestibil la peste 500 m. In zona de cultura a vitei de vie ce se desfasoara intre 700 - 900 m altitudine, se intalnesc doar asezari temporare de vara.

Principalele activitati rurale sunt: cultura pamantului cu profil cerealier-bumbac, arboricultura (maslin, citrice, castan) si pastoritul. Aceste forme principale de activitate si-au pus amprenta asupra spatiului rural.

Asezarile pastorale sunt specifice zonei montane Pirinei, Rodopi, Alpii Dinarici. Este tipul de asezare cel mai frecvent in Messeta spaniola, centrul Apeninilor si zona montana a Peninsulei Balcanice.

Asezarile mixte coexista spatial in amestec cu cele specializate in cultivarea pamantului. Pot avea profil agrar industrial sau agrar turistic. Cele mai frecvente sunt in zona litorala unde s-au organizat sate specializate in extractia sarii si in turism.

Dupa functii deosebim: asezari specializate in cultivarea pamantului, asezari pastorale si asezari mixte. Asezarile specializate in cultivarea pamantului se suprapun zonelor cerealiere, de cultura a bumbacului si asezarile specializate in arboricultura. Are indice de dispersie redus si sunt raspandite in zonele de litoral si in cadrul peninsulelor fie sub forma unor fasii pe vaile Savei, Moravei, Maritei, Padului si Elburului fie in depresiunile intramontane.

Din punct de vedere al marimii predomina satele mici (sub 500 locuitori) satele mari ocupa ariile de agricultura intensiva.

Ca structura intalnim tipul dispersat, aglomerat si mixt. Satul mixt este specific ariilor pastorale.

In Pirinei si Apenini domina dispersia completata cu grupuri de tip catun.

Asezarile aglomerate sunt conditionate de tipul de economie. O economie agrara complexa si intensiva genereaza fenomenul de aglomerare. Zonele cu agricultura intensiva pe baza de irigatii din bazinul inferior al fluviului Dauro, Guadalquivie, Sagura din Valencia si Macedonia greceasca sunt dominate de asezari aglomerate. In poliile din Muntenegru si Hertegovina fenomenul de aglomerare este generat de raritatea surselor de apa.

In zonele montane predomina ca material de constructie lemnul si piatra, iar in cele de podis si campie piatra si chirpiciul.

2. Asezarile rurale din Rusia

Aplicand principiul maximei generalizari in Rusia s-au diferentiat trei mari zone in reteaua asezarilor rurale in functie de marile zone de productie si structura profesionala a populatiei. Se disting astfel: asezarile rurale din zona agricola, asezari rurale din nordul zonei agricole, asezari rurale din sudul zonei agricole.

a) Asezarile rurale din zona agricola se suprapun arealului solurilor cernoziomice si silvostepa care se desfasoara pe un spatiu larg de la Marea Baltica la Marea Neagra si se continua spre est ca un coridor larg pana in Siberia Occidentala de unde incepe sa se ingusteze si apare insular pana in bazinul Amurului. Specifice sunt doua tipuri de sate: satul mare care este dominant si cu structura in general adunata si satul mic care manifesta uneori tendinte de risipire. In Bielorusia si republicile baltice apare asezarea izolata de tip ferma denumita Hutor. In Ucraina specifice sunt satele mai aglomerate cu peste 2.000 de locuitori, situate la distante de 10-15 km unele de altele. Datorita acestui fapt au aparut odaile cu casele de adapost pentru munci agricole.

b) Asezari rurale din nordul zonei agricole

In cadrul acestui spatiu domina vegetatia forestiera care determina formarea de asezari dispersate. Conditiile cele mai favorabile pentru intemeierea asezarilor intrunesc zonele favorabile dezvoltarii unor economii rurale mai diversificate (exploatarea padurii, vanatoare, cresterea animalelor si cultivarea pamantului).

La limita nordica a taigalei asezarile devin tot mai rare din cauza duratei mari a perioadei de inghet. Ocupatiile principale - cresterea renilor si vanatul impun migratii sezoniere in tundra si implicit aparitia asezarilor duble (pentru varat si iernat). Locuintele sunt cortul conic si iurta de pasla.

c) Asezarile rurale din sudul zonei agricole

Ca urmare a profilului agricol diferentiat (culturi irigate si neirigate, arboricultura, cresterea animalelor) si a existentei unui adevarat mozaic cu traditii specifice asezarile rurale prezinta o marcanta diferentiere.

Se pot distinge doua tipuri principale de asezari rurale: cele cu structura aglomerata si cele dispersate. Cele aglomerate ocupa zonele premontane cu soluri fertile. Incep de pe litoralul Marii Negre si zona precaucaziana sub forma unei fasii late care se restrange in Campia Turkestan datorita deserturilor Karakum si Kizalkum).

Asezarile aglomerate reapar in zona Ashahad-Kerci grupate in jurul sistemelor de irigatii, avansand pana in sectorul sudic al lacului Aral urmand cursul fluviului Amu-Daria. In depresiunile intramontane ale masivului Tiansan aria asezarilor aglomerate se largeste. Satele tadjice denumite - kislakuri - difera in functie de perioada in care au fost construite. Cele vechi se caracterizeaza printr-un labirint de strazi intortocheate si inguste, iar zidurile caselor care dau in strada sunt fara fereastra. Kislacul reprezinta tipul de sat cel mai raspandit in Uzbekistan, asezare traditionala cu case din lut asezate in lungul unor strazi inguste. In Turkmenia gospodariile se grupeaza in jurul unui punct fortificat numit kala. In Georgia de est se mai pastreaza satele cu structura aglomerata pe cand in cea de vest domina catunele izolate.

Asezarile dispersate au ca functie principala cresterea animalelor, populatia acestora migrand sezonier intre zona semiarida si cea montana.

Ca tip de locuinta pentru crescatorii de animale domina iurta mongola de forma circulara cu peretii din pasla si schelete de sustinere din zabrele de lemn care se pliaza. In mijlocul iurtei se afla vatra pentru foc. Partea dreapta a iurtei este considerata ca fiind a femeilor si cuprinde ustensile de bucatarie, lazi cu alimente si avutia familiei. Partea stanga este rezervata barbatilor si adaposteste harnasamentul, ustensilele pentru vanatoare, vase din piele pentru pastrarea laptelui acru. Partea din fata a intrarii este considerata loc de onoare.

3. Asezarile rurale din Asia

Asia se remarca prin potential demografic ridicat, existenta unor vechi traditii culturale si existenta unui numar mare de asezari. La nivel continental domina populatia rurala concentrata in asezari extrem de diversificate fapt ce face dificila o clasificare globala a acestora.

Dupa modul de distributie a populatiei in diferite parti ale Asiei pot fi distinse mai multe tipuri cel de concentrare areala (bazine carbonifere, arii depresionare), liniara (de-a lungul axelor majore de circulatie in vaile fluviilor si raurilor), periurbana (in jurul metropolelor). La aceasta se adauga concentrarea de tip delta (in deltele fluviilor Gange si Brahmaputra, Irrawoddy, Menom, Mekong, Chang Jiang), de tip oaza, care ofera posibilitati de locuire in zonele desertice extinse pe mari suprafete in Asia precum si cea de tip insular (Singapore, Jawa etc.).

In zonele de tarmuri din apropierea marilor calde - Peninsula Indochina, Arhipeleagul Indonezian, Arhipeleagul Filipinez, Delta Gangelui, se remarca o frecventa mare a locuintelor pe piloni motivata de: umiditatea ridicata a solului, economia de teren arabil, apararea contra unor animale si insecte daunatoare.

Asezarile din zona insulara imbraca o mare varietate de la asezarile aglomerate din regiunile de campie pana la cele dispersate din Insula Jawa in zonele de cultura a orezului. Dupa forma vetrei din satul liniar in lungul raurilor ("kampong") cu case pe piloni de forma dreptunghiulara cu acoperisul in doua ape (Sumatra), satul liniar de tip drum (Filipine) si satul din zonele de culturi terasate. In Noua Guinee intalnim sate palafite cu case dreptunghiulare total suspendate intre care legatura se face cu barca.

In zonele mediteraneene si subtropicale exista asezari sub forma de "stup" care urca pe pantele stancoase ale muntilor.

Campiile tropicale si temperate au asezari rurale geometrizate care utilizeaza la maximum caracteristicile terenului agricol.

Asezarile rurale din China sunt foarte numeroase. Teritoriul rural al R.P. Chineze a fost organizat din punct de vedere administrativ in peste 75.000 comune. Unei comune ii apartin 30-50 de sate. Satele chineze se impart in doua tipuri: satul cijuan (li), satul sian. Satul cijuan este cel mai frecvent si cuprinde locuitori inruditi intre ei. Satul sian este format din asezari concentrate care au atat functii comerciale cat si agricole.

In India asezarile rurale insumeaza 564.258 de sate din care 350.000 au sub 500 de locuitori. Ele se afla concentrate in zonele de campie, de-a lungul arterelor fluviale si canalelor de irigatie. Aici se disting patru tipuri principale de sate:

- sate concentrate inconjurate cu zid (Assamul de nord-est, Rajahstanul de vest si Mysore de sud);

- sate deschise cu catune detasate, caracteristic Campiei Gangelui.

- sate liniare (predomina in regiunea Pradesh);

- sate risipite cu case izolate (pe coasta de vest, in regiunea himalayana - satele tipice ale serpasilor).

Peisajul rural al Japoniei se caracterizeaza prin faramitare accentuata a proprietatii (datorita reliefului ori a existentei unor proprietati latifundiare mici). Potentialul demografic ridicat determina un grad ridicat de ocupare a terenurilor. Teritoriul Japoniei este divizat in 3.511 unitati administrative dintre care 1.031 sate (mura), 1.924 orase (mahy) si 556 orasele burguri (shi). Cel mai vechi tip de sat este asa numita asezare Jori, sec. VII e.n. (Ryuziso Isida, 1961) care prezinta forma geometrica si textura ordonata (regiunea de campie).

Satele denumite Shidon, formate mai tarziu au o forma liniara iar loturile gospodariilor sunt dispuse sub forma de fasii.

Un alt tip este denumit Tondenhei, organizat dupa 1868 in insula Hokkaido, sub forma liniara sau compacta. Satele japoneze sunt bine intretinute si organizate cu gradini si delimitari cu garduri vii. Casele sunt joase si bine cladite pentru a rezista cutremurelor.

4. Asezarile rurale din Africa

Continentul african este un continent predominant rural (66% populatie rurala). Asezarile rurale sunt adaptate conditiilor naturale existand o mare diversitate a lor in functie de modul de distribuire a locuintelor, materialele din care sunt construite, organizarea sociala, pozitia in cadrul continentului.

Astfel in zona Maghrebului satele berbere organizate in obsti satesti au vetrele cu structuri aglomerate cu case construite din piatra si lipite de stanci. Populatia arabo-berbera locuieste in sate mari, liniare de drum. Pe langa cresterea animalelor (ocupatie principala) sunt bine dezvoltate mestesugurile casnice in special tesutul covoarelor, confectionarea stofelor de lana si prelucrarea pieilor.

Regiunea sahariana se remarca prin dezvoltarea asezarilor in oaze multe dintre acestea situate in imediata apropiere a oraselor cu functii comerciale.

In zona centrala a Marocului (Marrakech) predomina sate mici cu functii mixte (culturi de camp si pastorit). Extinderea irigatiilor a dus la reducerea pastoritului traditional.

In Egipt populatia rurala traieste in sate mici dispersate in preajma Nilului cu case din chirpici fara etaj si cu acoperisul drept.

In Sudan triburile care se ocupa cu cresterea animalelor au locuinte duble; de vara si de iarna. In anotimpul secetos (de vara) populatia se deplaseaza spre zonele cu umiditate mai ridicata. Satele sunt alcatuite din grupuri de colibe din trestie cu acoperis conic din paie. In anotimpul ploios se practica si cultura plantelor ogoarele fiind situate in preajma satelor. Acest tip de sat este satul nylot specific sudului Sudanului, regiunilor impadurite din Congo, Zair si Tanzania.

Specificul vietii tribale reflectat in organizarea satelor este bine oglindit in satul de tip bamileke din vestul Camerunului unde domina cultura cafelei. Satul are o desfasurare in panta structurata pe categorii sociale. In partea superioara a versantului este centrul satului format din colibe dreptunghiulare pe piloni, unde locuieste conducatorul tribului. Urmeaza pe panta in jos colibele pentru servitori si provizii. In partea de jos a versantului se insira colibele rudelor. Gruparea asezarii pe linia de panta este expresia puterii tribale.

In zona centrala a Africii in padurile ecuatoriale specifice sunt asezarile de pigmei care se ocupa cu culesul si vanatul. Nu sunt asezari propriu-zise ci mai degraba tabere care sunt mutate in momentul in care in jurul taberei fructele au fost culese si salbaticiunile ucise.

In Guineea satul are caracter celular, polinuclear, format din grupari de locuinte. Suprafetele dintre gruparile de locuinte sunt cultivate cu legume si pomi fructiferi.

Asezarile rurale din Congo si Zair ajung la 2000-3000 locuitori. Satele sunt amplasate de regula in lungul raurilor, au forma liniara pe un rand sau mai multe rauri paralele. Acest tip de sat s-a raspandit in Tanzania odata cu extinderea culturilor de bumbac, ceai, cafea.

Intre cele doua razboaie mondiale si dupa cel de-al II-lea razboi mondial au aparut in numeroase tari ale Africii asezari rurale miniere sau petroliere. Asemenea tipuri de asezari se intalnesc in Sahara algeriana, in Nigeria, Camerun, provincia Shaaba din Zair s.a.

In Africa de Sud intalnim doua mari categorii de asezari rurale cele traditionale si cele intemeiate de colonisti.

Toate triburile crescatoare de animale din aceasta parte a Africii (bantu, hotentotii) au ca asezare traditionala satul Kraal alcatuit din trei cercuri concentrice. In exterior se amenajeaza un gard inalt de trestie, urmeaza colibele dispuse circular cu cupola acoperita de paie. Urmeaza un alt gard dincolo de care este adapostul vitelor.

In bazinul fluviului Limpopo intalnim un alt tip de asezari cu colibe cilindrice amplasata langa rarele resurse de apa din acest tinut arid.

Asezarile intemeiate de colonisti sunt cele miniere, cele de plantatii si cele de tip ferma.

Asezarile miniere sunt formate din aglomerari de baraci inchise dispuse liniar sau poligonal. Poarta denumirea de "compoundo" si sunt proprietatea societatilor miniere.

Asezarile de tip plantatii sunt dispersate in lungul unei fasii litorale cu agricultura moderna, folosindu-se forta de munca a bastinasilor.

Asezarea de tip ferma o intalnim in bazinul inferior al fluviului Orange si la sudul acestuia, regiune unde cultivarea pamantului se imbina cu pastoritul extensiv.

5 Asezarile rurale din America de Nord

In America de Nord se intalnesc doua categorii de asezari rurale: cele ale bastinasilor in continuu regres si cele ale populatiei imigrante in continua expansiune.

Populatiile bastinase ale Americii de Nord sunt indienii si eschimosii.

Indienii nord-americani au ocupat intreaga zona centrala a continentului de la Atlantic la Pacific. Ca urmare a cuceririi continentului de catre europeni arealul de habitat s-a redus treptat, azi locuind in rezervatii in regiunea Muntilor Stancosi mai ales in statele Arizona, Colorado, Dakota de Nord si Dakota de Sud. Asezarile indiene sunt formate din corturi. Au ca ocupatii de baza vanatoarea si pescuitul.

Eschimosii ocupa nordul Alaskai, Canadei, peninsulei Labrador si tinuturile de coasta ale Groenlandei. Locuinta tipica a acestui popor este iglul constructie realizata din blocuri de gheata de forma sferica. Tavanul interior este captusit cu piei de foca ce au rol de izolator termic. Principala indeletnicire a eschimosilor este vanatoarea de foci, morse, balene, ursi si vulpi polare, pescuitul.

Asezarile populatiei imigrante sunt, de regula, asezari moderne asupra carora specificul national isi pune amprenta. Deosebim asezari rurale de tip spaniol in Oregon si California, de tip anglo-saxon si scandinav in nord estul SUA si sud estul Canadei de tip german si olandez in nord-estul SUA, de tip francez in Quebec si Lousiana. La acestea se mai adauga asezarile negrilor din sud-estul agricol al SUA si cele de tip japonez si chinezesc din California.

Asezarile intemeiate de imigranti pot fi concentrate sau dispersate. Asezarile concentrate de tip compact sunt specifice atat SUA cat si Canadei. Ele sunt rezultatul colonizarii unor teritorii de catre populatii identice din punct de vedere etnic si religios (New Jersey, Noua Anglie, Vermont, Oregon, Louisiana etc.).

6. Asezarile rurale din America Latina

Procesul de colonizare a acestui continent a dus la disparitia aproape totala a tipurilor de asezari autohtone ale indienilor. Acestea se mai pastreaza in Peru, Bolivia si centrul Braziliei. Colonizarea a substituit formele traditionale de proprietate asupra pamantului cu cele feudale de tip latifundium. Proprietatile funciare de mii de ha (latifundiile) sunt organizate de proprietarul ce foloseste forta de munca (peoni) adapostita in sate mici la periferia latifundiilor.

Astfel in Argentina fermele mari specializate in cresterea bovinelor denumite estancios cu suprafete de 5-10.000 ha si sunt plasate spre interior. urmeaza tipul de ferme charra cu suprafete de 50-200 ha specializate in cultura cerealelor. Pe fasia litorala se desfasoara fermele specializate in productia de lapte, ce poarta numele de tambos. In aria fermelor apare un tip de asezare aparte ce are la baza comertul si poarta numele de balicke.

In Mexic, ca forma veche de locuire intalnim asezarea tip pueblo cu structura etajata. pe panta se desfasoara pasunile si fanetele la baza locuintele iar pe suprafata plana terenul arabil.

7. Asezarile din Australia si Noua Zeelanda

Populatia rurala a Australiei este foarte redusa ca numar iar asezarile vechi, autohtone au disparut in urma colonizarii. Tipul dominant de asezare este cel de tip ferma dupa sistemul american. Dupa profilul lor se deosebesc trei mari tipuri de ferme:

- ferme specializate in cresterea bovinelor fara paza specifice zonei uscate din nord si nord-vest. Ele sunt controlate in perioadele de selectie ori in scopul vanzarii animalelor.

- ferme specializate in cresterea ovinelor mai raspandite in zona centrala si vestica.

- ferme specializate in cultura graului (peninsula Eyre si sud-vestul continentului). Fermele australiene sunt caracterizate printr-un grad mare de dispersie distanta medie dintre fermele specializate in cresterea animalelor fiind de 150 km.

Cu suprafete mai mici in sectorul sud-estic apar si ferme mixte. In nord apar asezari specializate in cultura plantelor tropicale (banane, trestie de zahar etc.). fermele australiene au teritoriul inconjurat cu garduri pentru a le proteja impotriva iepurilor.

Asezarile rurale din Noua Zeelanda

Teritoriul acestei tari a fost ocupat relativ tarziu de europeni care au organizat un proces de populare in vederea exploatarii economice a acestui teritoriu in functie de interesele Marii Britanii. Populatia bastinasa ori a fost partial decimata o parte retragandu-se in regiunea montana.

Satele acestei populatii sunt formate din grupari de locuinte ovale sau dreptunghiulare dispunand si de constructii publice realizate in stil traditional (cluburi). Dispune de o veche cultura avand asigurat un sistem de scolarizare inca din secolul XV-lea.

Organizarea retelei de asezari s-a desfasurat in patru etape punandu-se accent pe dezvoltarea fermelor.

Prima etapa se desfasoara intre 1853-1870, cand colonistii europeni introduc tipul de ferma specializat in cresterea ovinelor.

Etapa a doua se desfasoara in timp intre 1870-1894 cand prin extinderea culturilor cerealiere fermele capata un profil mixt iar gruparile de ferme devin sate (village settlement).

A treia etapa are loc din 1894-1920 cand statul improprietareste muncitorii agricoli rezultand ferme mici.

Etapa a patra 1920-1950 se caracterizeaza prin stagnarea ruralului cu profil agricol. Se accentueaza ponderea satelor mici, iar asezarile rurale din apropierea oraselor capata functii rezidentiale.