Arhitectura sistemelor informatice

Arhitectura sistemelor informatice

Arhitectura sistemului informatic reprezinta solutia generica privitoare la procesele de prelucrare a datelor ce trebuie sa se realizeze si modul de integrare a datelor si prelucrarilor. Aceasta solutie cadru este urmarea sintetizarii raspunsurilor

la urmatoarele intrebari:

Care sunt componentele sistemului informatic?

Cum sunt legate aceste componente si cum interactioneaza ele?

Ce date se culeg?

Unde se culeg datele, unde se stocheaza si prelucreaza?

Ce date se transmit catre diferitele componente ale sistemului informatic?

Prin urmare, arhitectura reprezinta "solutia constructiva" a sistemului informatic si reflecta viziunea strategica manageriala asupra modului in care organizatia lucreaza.¹

Sistemul informatic global al firmei se descompune in subsisteme, fiecare dintre acestea acoperind un domeniu de activitate distinct.

La randul sau, fiecare subsistem se descompune in aplicatii, fiecare dintre acestea acoperind o activitate distincta in cadrul domeniului (ex.: sistemul informatic pentru domeniul comercial se va descompune in aplicatii distincte pentru fiecare din urmatoarele activitati: aprovizionare, desfacere, marketing).

Procesul de descompunere continua si in pasul urmator, pentru fiecare aplicatie se vor defini proceduri realizand functii distincte in cadrul aplicatiei.

La randul lor, procedurile se descompun in module. Acestea cuprind secvente de cod realizand cate o functie distincta in cadrul procedurii.

In definirea arhitecturii sistemului informatic s-au cristalizat in timp trei strategii:

● Strategia descendenta;

● Strategia ascendenta;

● Strategia mixta.

1. Strategia descendenta

Numita si top-down pleaca de la principiul descompunerii sistemului informatic complex in componente prezentand o complexitate mai redusa (definite pe domenii de activitate de exemplu), parcurgandu-se succesiv mai multe niveluri de detaliere in cadrul fiecarei componente definite. Prin aceasta abordare, sistemul informatic dobandeste o structura ierarhic modulara in care fiecare componenta indeplineste o anumita functionalitate si va fi coordonata in functionarea sa de componentele plasate la nivelul ierarhic imediat superior.

Aceasta strategie:

● se aplica in cazul sistemelor informatice complexe, vizand o arie larga de cuprindere;

● asigura realizarea unei solutii gobale, unitare la nivel conceptual pentru intregul sistem, componentele acestuia urmand sa fie proiectate si realizate independent (pe baza unei planificari), prioritatile fiind fixate in functie de optiunea beneficiarului sau importantei respectivelor componente si conexiunilor necesare in cadrul sistemului global;

● pe masura realizarii componentelor din arhitectura generala a sistemului informatic acestea se vor testa si apoi integra in produsul final a carui functionalitate va fi de asemenea verificata;

● impune un efort deosebit atat in perioada de analiza (fiind necesara o analiza complexa si foarte amanuntita, avand in vedere complexitatea proceselor informationale supuse informatizarii) cat si in cele de proiectare si realizare, ceea ce impune eforturi financiare deosebite;

● in procesul integrarii componentelor nu vor aparea probleme deosebite ca urmare a strategiei unitare de proiectare si realizare definita la demararea proiectului.

2. Strategia ascendenta

Numita si bottom up promoveaza initiativa la nivelul fiecarui domeniu de gestiune (contabilitate, comercial, marketing etc.) fara a exista o solutie cadru si o arhitectura definita pentru sistemul informatic global la nivel de organizatie.

Sistemele se proiecteaza, realizeaza si exploateaza independent, raspunzand cerintelor de gestiune ale domeniilor pentru care au fost realizate, urmand ca ulterior sa se treaca la integrarea acestora in cadrul sistemului informatic gobal al organizatiei. Datorita lipsei unei strategii unitare de proiectare si realizare exista riscul unui grad redus de integrare a subsistemelor de gestiune realizate in cadrul sistemului informatic global al organizatiei.

3. Strategia mixta

Reprezinta o combinare a strategiei descendente cu strategia ascendenta retinandu-se punctele lor forte. In aceasta abordare se opteaza pentru o definire a componentelor sistemului informatic in conformitate cu cerintele strategiei descendente, urmand ca proiectarea, realizarea si integrarea acestor componente sa se realizeze respectandu-se cerintele strategiei ascendente.

Indiferent de strategia utilizata in definirea arhitecturii trebuie ca aceasta solutie sa permita dezvoltarea ulterioara a sistemului informatic prin crearea si integrarea de noi componente. O astfel de abordare conduce la definirea de arhitecturi deschise pentru sistemele informatice. Numai astfel sistemul informatic va putea evolua odata cu activitatea organizatiei asigurand suportul informational necesar procesului de conducere si se va putea totodata manageria si moderniza prin integrarea de noi solutii T.I.

Din prezentare modului de definire a arhitecturii sistemului informatic a rezultat faptul ca efortul proiectantilor se focalizeaza asupra definirii principalelor componente ale sistemului si a interactiunilor dintre acestea astfel incat viitorul sistem sa acopere cerintele informationale necesare procesului de conducere.

Odata definite componentele de baza ale sistemului informatic, descompunerea succesiva a fiecareia dintre acestea se va desfasura in timp, pe baza planului de realizare stabilit in functie de prioritati, importanta componentelor si interactiunile existente intre acestea.

In figura 8 este prezentata in abordarea top-down o posibila solutie pentru arhitectura sistemului informatic al unei firme integrandu-se in cadrul acesteia atat componentele sistemelor de management (MMS) cat si cele operationale (OSS) si de gestiune a cunoasterii (KWS).

Fig. 8 Arhitectura unui sistem informatic realizat prin strategia top-down