Debarcarea din Normandia si victoria in Europa

Debarcarea din Normandia si victoria in Europa

Lovitura de gratie pentru Hitler a fost data de debarcarea din Normandia, cea mai ampla operatiune de acest gen cunoscuta in istorie, pentru care au fost folosite trupe aeropurtate, precum si marina. Deschiderea celui de-al doilea front venea intr-un moment in care Germania era amenintata direct de inaintarea Armatei Rosii dinspre Est, cand Mussolini nu mai avea nici o putere, iar Japonia era fortata sa se apere in propriul arhipelag.

Operatiunea Overlord a fost pregatita cu multa atentie pe teritoriul Marii Britanii timp de cateva luni, sub coordonarea generalului american Dwight Eisenhower, numit in fruntea comandamentului aliat special pentru aceasta misiune la 7 decembrie 1943. De partea cealalta, germanii condusi de Erwin Rommel nu aveau dubii ca vor fi atacati, problemele nerezolvate fiind legate de locul unde se va produce evenimentul si de maniera de reactie. Trebuie subliniat faptul ca Hitler a intuit, inca de la 2 mai, ca Aliatii vor alege Normandia pentru debarcare. De asemenea, Rommel dorea ca, in aceasta eventualitate, reactia germana sa fie una prompta, in sensul atacarii inamicului chiar pe plajele unde urma sa se produca debarcarea. Din pacate pentru maresal, in momentul debarcarii el lipsea de la comanda trupelor, intrucat o avertizare meteo punea sub semnul intrebarii orice tentativa de stabilire a unui cap de pod pe malul Atlanticului.

Debarcarea din zorii zilei de 6 iunie 1944 a inaugurat o saptamana pe parcursul careia Aliatii au reusit sa-si construiasca in Normandia un cap de pod de circa 100 de kilometri, suficient pentru crearea unei puternice baze ofensive. Nu au lipsit nici elementele neasteptate, cum ar fi o furtuna de trei zile, declansata la 18 iunie, care a afectat porturile artificiale ale Aliatilor si a intrerupt momentan debarcarea. Pentru o imagine de ansamblu asupra intregii operatiuni, precizam ca doar in prima suta de zile pe teritoriul francez au fost lansati circa doua milioane de soldati si transportate patru milioane tone de bunuri. Importante au fost si succesele din primele zile, intre acestea un ecou deosebit avand eliberarea porturilor Cherbourg, la 27 iunie, si Caen, la 9 iulie. In teritoriile eliberate, la 11 iulie, Statele Unite recunosteau Comitetul pentru Eliberare Nationala condus de Charles de Gaulle drept guvern civil de facto.

Raspunsul Führerului s-a materializat in ordinul de atacare a Londrei cu rachetele VI si V2. Insa, moralul trupelor germane, deja scazut, va fi afectat si de tentativa, esuata, de asasinare a lui Hitler, la 20 iulie, de catre un grup de ofiteri superiori. Colonelul Klaus von Stauffenberg a reusit sa amplaseze o bomba in sala de consiliu de la Rastenburg, explozia acesteia producand mai multe victime. Hitler a scapat insa nevatamat. Multe informatii converg spre ipoteza ca nici generalul Rommel nu era strain de complot, iar sinuciderea acestuia nu face decat sa alimenteze aceasta speculatie.

Dupa obtinerea bresei pe frontul din Normandia, Aliatii au organizat si realizat cu succes o noua debarcare in insula Elba, la 19 iunie, sub conducerea generalului de Lattre de Tassigny, dublata de o alta in sudul Frantei, operatiunea Anvil, intre Marsilia si Nice, la 15 august. Puternica ofensiva aliata va conduce la eliberarea Parisului, la 24 august, onoarea de a intra primele in oras revenind trupelor de francezi liberi condusi de generalul Jacques Leclerc. Aceeasi soarta a avut-o si capitala Belgiei, Bruxelles, la 2 septembrie, astfel ca, la 12 septembrie, trupele americane erau deja la granita vestica a Germaniei. Nu au lipsit nici esecurile, deosebit de rasunator fiind cel de la Arnhem, operatiunea Market Garden, cea mai mare actiune aeropurtata din istorie, soldandu-se cu un rezultat negativ dupa zece zile de lupte, 17 - 26 septembrie. Hitler va controla Olanda pana la 27 martie 1945, iar bazele de lansare a rachetelor V2 ramaneau intacte. De asemenea, importantul port Anvers ramanea inutilizabil pentru Aliati.

Ultima ofensiva a germanilor pe frontul de vest s-a declansat in zona muntilor Ardeni, la 16 decembrie. Actiunea era inca posibila si datorita eforturilor pe care Albert Speer le facea in directia mentinerii controlului asupra productiei de razboi, construind in acest sens o adevarata industrie subterana- aflata la adapostul bombardamentelor aliate. Desfasurata pe un front de 100 de kilometri, operatiunea condusa de generalul Model va fi stopata definitiv la 26 decembrie, dupa o serie de succese ale Wehrmachtului, care a pierdut circa 120.000 de soldati in aceasta campanie. La 30 ianuarie 1945, Aliatii recuperasera deja intreg teritoriul abandonat la mijlocul lui decembrie.

Anul 1945 a adus colapsul Germaniei si sfarsitul nazismului. Pe frontul estic, Armata Rosie va declansa o puternica ofensiva in Polonia, la 12 ianuarie, ocupand Varsovia, la 17 ianuarie, trei zile mai tarziu avangarda sovietica fiind la doar 50 de kilometri de Berlin. La randul lor, dupa ce au respins ultima tentativa ofensiva a germanilor din Ardeni, americanii vor trece in Ruhr, la 22 februarie. Ofensiva declansata la 23 martie va conduce Aliatii pe Elba, fluviul fiind atins la 11 aprilie. Pana la Berlin mai erau circa 95 de kilometri. La 25 aprilie, la Torgau se intalneau cele doua mari forte care au inclinat balanta razboiului mondial, armatele americana si sovietica.

Totusi, trebuie mentionat faptul ca Hitler nu s-a impacat niciodata cu ideea infrangerii si ca a crezut pana in ultima clipa intr-o minune legata de celebrele lui arme secrete, apeland pentru o rezistenta finala la Berlin, la Hitlerjugend, aruncand in lupta copii de 14 ani. De partea cealalta, Stalin va arunca in lupta doua milioane de soldati si un impresionant arsenal pentru cucerirea capitalei Reichului. La 21 aprilie, Konev intra in sudul orasului, iar doua zile mai tarziu Jukov era in partea estica. Totusi, sovieticii nu au reusit sa cucereasca usor citadela, considerata de Stalin obiectiv prioritar, peste 300.000 de soldati platind cu viata succesul final.

Hitler a luat decizia de a ramane in Berlin pana la final la 20 aprilie. Parasit treptat de toti colaboratorii, cu exceptia lui Martin Bormann si Joseph Goebbels, el se va sinucide impreuna cu Eva Braun, cu care s-a casatorit in ultima zi de viata, la 30 aprilie, intr-un moment cand Armata Rosie se apropiase amenintator de refugiul sau subteran. Comanda celui de-al Treilea Reich a fost preluata de amiralul Karl Donitz, desemnat de Führer drept presedinte, si de Goebbels, numit cancelar. Moartea lui Hitler devenea publica la 1 mai. Tot atunci, Goebbels se sinucide impreuna cu sotia si copiii, in timp ce Bormann incearca sa evadeze din incercuire, fiind, cel mai probabil, ucis in timpul tentativei de trecere a liniilor inamice.

Moartea lui Hitler a marcat finalul rezistentei germane. Aflat la baza de la Flensburg, amiralul Dönitz va lua cuvantul la radio, la 2 mai, anuntand disparitia dictatorului si cerand mentinerea ordinii. Circa un milion de soldati germani erau facuti prizonieri in Italia si
Austria, iar la 7 mai, Jodl si Friedeburg semnau armistitiul de la Reims. Capitularea era consfintita a doua zi, la Berlin, infrangerea fiind asumata, in numele Reichului, de maresalul Keitel in fata maresalului sovietic Jukov, a generalului american Spaatz, a amiralului britanic Tedder si a generalului francez de Lattre de Tassigny. Victoria era anuntata de Stalin la 9 mai. Armata germana era dezarmata, iar Karl Dönitz arestat. Cu incepere de la 5 iunie, o Comisie Aliata de Control, in care intrau sefii celor trei mari armate, Dwight Eisenhower, maresalul Jukov si generalul Montgotnery, va gestiona problema germana, fostul Reich fiind impartit, pana la 31 decembrie 1947, in patru zone de ocupatie (sovietica, americana, britanica si franceza).

Intrucat asupra consecintelor razboiului, a marilor conferinte interaliate si a organizarii postbelice a lumii staruim in cursul dedicat celui de-al doilea semestru, vom concluziona subliniind aici doar faptul ca, in urma marii conflagratii, s-au produs schimbari majore in toate planurile. Pentru ca Marile Puteri nu au fost capabile sa gaseasca o solutie viabila pentru instaurarea unor regimuri cu adevarat democratice, la scara planetara, a intervenit o confruntare fara precedent, "razboiul rece", pentru reglementarea divergentelor profunde ce separau sistemul capitalist de cel socialist.