RELATIILE INTERNATIONALE IN SECOLUL AL XIX LEA - ANUL 1848 IN EUROPA

RELATIILE INTERNATIONALE IN SECOLUL AL XIX LEA - ANUL 1848 IN EUROPA

Congresul de la Viena

Tema principala a Congresului de la Viena, care a durat din noiembrie 1814 pana in iunie 1815, a fost restabilirea echilibrului european sub semnul drepturilor dinastice si impiedicarea unor posibile noi revolutii prin organizarea unor detasamente militare speciale. Desi toti reprezentantii statelor care s au intalnit la Viena ( K.W.Metternich din partea Austriei, C.M de Talleyrand din partea Frantei) au facut eforturi pentru organizarea Europei asa cum fusese inainte de Revolutia Franceza, interesele statelor iesite victorioase erau contrare.

Marea Britanie a incercat sa si intareasca mai ales dominatia pe mare prin dobandirea de posturi de observatie strategice pe drumul spre India. Rusia a dorit sa si consolideze pozitia de mare putere europeana si autoritatea asupra Poloniei,Germania a fost organizata in Confederatia Germana,cu 39 de formatiuni statale. Prusia a dobandit nordul Germaniei, Pomerania saxona si suedeza: Austriei    i-a revenit Regatul Lombardo Venetian si astfel Istria si Dalmatia. Italia a vazut reintoarcerea Bourbonilor si extinderea Regatului de Savoia prin adaugarea Sardiniei si a Genovei.

La initiativa Rusiei ( prin tarul Alexandru I ) a fost fondata Sfanta Alianta interventionista, care se intrunea regulat la congrese si decidea asupra masurilor de inabusire a miscarilor nationale si revolutionare. Aceste intruniri au avut loc la Aachen in 1818, la Opava ( Troppau) in 1820, la Ljublijana in 1821 si la Verona in 1822. In anul 1841, Alianta s-a dezmembrat din cauza disputelor dintre Anglia si Franta.

Revolutia de la 1848 a fost o revolta nationalista a burgheziei europene desfasurata in anii 1848-1849, indreptata impotriva ordinii inca supranationale stabilite de Congresul de la Viena (1814-1815). Revolutiile de la 1848 au dat semnalul desteptarii nationalismului european, fiind cunoscute de aceea si sub denumirea de 'primavara popoarelor'.

Desi inabusite, revolutiile de la 1848 au fixat pe termen lung obiectivul crearii statelor nationale in Europa.

Miscarea revolutionara a izbucnit pe 12 ianuarie 1848 la Palermo.

Cauzele Revolutiei Europene au fost cele generale impartite in trei categorii,economice, adica progresele economiei capitaliste sunt franate de revenirea la regimul absolutist, criza alimentara amplificata de seceta din 1847-1848 si cresterea excesiva a preturilor. Cauzele socio-politice au fost nemultumirea burgheziei, taranimii, nobilimii liberale, muncitorimii datorita revenirii regimului absolutist si lipsei drepturilor democratice. Cauzele nationale au fost dominatia straina, nevoia de unire a statelor faramitate si independenta tuturor statelor.

Revolutia de la 1848 in Italia,

In Italia cele 7 state aristocratice create prin Congresul de la Viena au fost cuprinse de miscarea revolutionar-nationala care a proclamat republica la Milano, Venetia si Roma. Miscarea a fost utilizata de regele piemontez Carol Albert in incercarea de a cuceri Lombardia de la Habsburgi.   

Revolutia de la 1848 in Franta,

In Franta, revolutia a izbucnit in februarie la Paris datorita exceselor exercitate de monarhia din iulie. La 25 februarie, a fost proclamata republica si s-a format un guvern provizoriu, in care intrau reprezentanti ai revolutiei.

A fost aleasa o adunare constituanta in martie 1848, care a emis constitutia republicii. Puterea executiva apartinea guvernului provizoriu, iar puterea legislativa, adunarii nationale. Presedinte al Frantei va fi ales Louis-Napoléon Bonaparte, care va profita de situatia politica si, in decembrie 1852, se va proclama imparat sub numele de Napoleon al III-lea, iar Franta va intra in al doilea imperiu. Revolutia de la 1848 in Germania

In toamna anului 1848 revolutia a fost reprimata la Berlin cu forta armata, iar in anul urmator parlamentul de la Frankfurt afost dizolvat dupa ce, in prealabil, regele Prusiei refuzase coroana de imparat al Germaniei.

Revolutia de la 1848 in Imperiul Austriac

In martie 1848, revolutia a izbucnit si in imperiul austriac. La Viena Cancelarul Metternich (care se impotrivea introducerii noutatilor in organizarea statului si a societatii) a fost izgonit. Imparatul a adoptat o constitutie, care oferea dreptul de vot universal pentru toti barbatii si unele drepturi si libertati.

REVOLUTIA ROMANA DE LA 1848 - 1849

Revolutia de la 1848, fenomen general european, continuare pe o treapta superioara a celei din anul 1789, a fost pregatita de marile transformari din structura societatii, inaugurand o etapa noua in dezvoltarea lumii moderne.

Marile revolutii care se produsesera in domeniile: demografic, agrar, industrial, ideologic, au dat expresie procesului general de dezvoltare pe cale capitalista.

Revolutia din Tarile Romane se incadreaza in procesul revolutionar european.

Un element specific al revolutei romane il reprezinta organizarea marilor adunari populare cu caracter plebiscitar. La revolutie a fost antrenata intreaga natiune, elementul fundamental fiind participarea taranimii in proportie de masa.

Desfasurarea revolutiei (inceputurile ei)

In primavara anului 1848, tensiunea sociala si politica in Principate a crescut foarte mult.

In Moldova opozitia fata de politica domnitorului Mihail Sturdza s-a concretizat la 27 martie / 7 aprilie intr-o Adunare populara la Hotelul Petersburg din Iasi, pentru a obtine sanctionarea programului de revendicari, care urma sa fie prezentat spre aprobare domnului. Acest moment reprezinta inceputul revolutiei romanesti. S-a constituit o comisie pentru redactarea unui program de revendicari - 'Petitiunea-proclamatiune'; rol important in elaborare avandu-l Vasile Alecsandri. Au fost si solicitari cu caracter democratic, modern, cum ar fi: eliberarea detinutilor politici, reformarea invatamantului, siguranta persoanei, desfiintarea cenzurii, organizarea unei garzi cetatenesti, responsabilitatea ministeriala, dizolvarea Adunarii Obstesti si alcatuirea unei noi Adunari 'Adevarata reprezentatie a natiei'. Mihail Sturdza a respins 'petitia', a arestat lideri ai revolutiei care au fost exilati.

In primavara anului 1848 situatia s-a agravat in Transilvania, dupa anexarea acesteia la Ungaria, si dupa ce guvernatorul Teleki a trecut imediat la masuri dure impotriva romanilor. In aceasta situatie s-a hotarat la 30 aprilie organizarea la Blaj la 3/15 mai a unei Mari Adunari Nationale.

Marea Adunare Nationala de la Blaj, a fost o exceptionala demonstratie de forta si solidaritate nationala romaneasca, reliefand puternica constiinta a taranimii care cerea drepturi sociale si nationale.

ADUNAREA DE LA BLAJ

La aceasta adunare la care au participat peste 40.000 de oameni, un loc aparte il reprezinta tinerii intelectuali ridicati din randurile taranimii, legati de interesele populare. Adunarea a fost bine organizata, avand un caracter reprezentativ si national. La adunare au participat si revolutionari din Moldova: Alecu Russo, Alexandru Ioan Cuza s.a., Dimitrie Bratianu din Tara Romaneasca precum si transilvaneni stabiliti in Muntenia - A.T. Laurian, I. Maiorescu, Aaron Florian.

Conducatori revolutionari ai romanilor din Transilvania in 'Petitiunea nationala' adoptata de Adunare cereau: independenta nationala a romanilor din Transilvania, desfiintarea iobagiei fara despagubire din partea taranilor, infiintarea unei garzi nationale romanesti, libertatea persoanei, a cuvantului, a intrunirilor. Locul desfasurarii Adunarii a fost numit 'Campia Libertatii'; a fost ales un Comitet National Permanent cu sediul la Sibiu. Cei prezenti la Adunare au aratat ca 'Noi vrem sa ne unim cu tara' si pretutindeni s-a intarit convingerea ca' 'Ardealul nu mai este Ardeal ci Romania'.

Adunari populare au avut loc si in Banat sub conducerea lui Eftimie Murgu si in Bucovina sub conducerea lui Eudoxiu Hurmuzaki. La Brasov, la 24 mai 1848, un grup de revolutionari moldoveni, puternic influentati de hotararile Adunarii de la Blaj, au redactat 'Principiile noastre pentru reformarea patriei', printre cerinte aflandu-se cea privind unirea Moldovei cu Tara Romaneasca 'intr-un singur stat neatarnat romanesc'.

In Tara Romaneasca, politica domnitorului Gheorghe Bibescu a dus la declansarea revolutiei in Oltenia, la Izlaz, la 9/21 iunie 1848, unde s-a format primul guvern revolutionar compus din I.H.Radulescu, Christian Tell, St. Golescu,

Chemarea Romanilor la Izlaz

la 11/23 iunie izbucneste revolutia la Bucuresti si se constituie un nou guvern provizoriu din care facea parte si Nicolae Balcescu

La 19 apr./1mai 1849 la Balta-Liman se semna conventia ruso-turca care consfintea pe plan diplomatic international inabusirea revolutiei de la 1848 in Tarile Romane. Conventia prevedea: - domni numiti pe 7 ani de sultan si confirmati de puterea protectoare; - desfiintarea Adunarilor Obstesti si inlocuirea lor cu Divanuri legislative, cu membri de drept si numiti de domn; - tinerea sub ocupatie a Principatelor pentru 'a reprima orice miscare de insurectionare'. Sunt numiti domni Barbu Stirbei in Tara Romaneasca si Grigore Al. Ghica in Moldova.

Cu toate ca au fost infrante , revolutiile de la 1848 au stat la baza tuturor infaptuirilor istoriei moderne.

Revolutia de la 1848 a format o noua generati de oameni politici care s-au afirmat in perioadele urmatoare.

Surse:

1.Atlas Istoric Epoca Moderna 2007 MONDE NEUF

2.https://media.ici.ro/history/ist07_02.htm

3.https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolutia_romana_de_la_1848