Viata politica in perioada interbelica. Partide vechi si noi.

Viata politica in perioada interbelica. Partide vechi si noi.

Dupa primul razboi mondial au aparut noi partide, iar Partidul Conservator a disparut din scena politica, in mare parte pentru ca regimul liberal al lui Ionel Bratianu a luat acele importante hotarari - sufragiul universal si impartirea pamantului -, reforme democratice care schimbau componenta parlamentului. Partidul Conser­vator dispare, o parte dintre oamenii sai politici fiind recuperati de noul partid averescan, partidul format in jurul maresalului Averescu, unul dintre eroii nostri in timpul razboiului. A intrat in politica pe la sfarsitul razboiului si s-ar putea spune ca ramasitele Partidului Conservator trec in partidul acesta averescan, care insa n-a izbutit niciodata sa aiba un impact important in tara - n-a guvernat decat arunci cand a binevoit Ionel Bratianu sa-i lase locul! in primii ani de dupa razboi, cei mai pu­ternici sunt liberalii si averescanii; nu peste mult timp insa, Partidul National transilvanean, condus de Iuliu Maniu, se asociaza cu noul Partid Taranesc, condus de Ion Mihalache, din Muntenia. Asa s-a nascut Partidul National-Taranesc. "National' semnifica faptul ca prove­nea din Partidul National din Transilvania, care luptase, impotriva ungurilor, pentru emanciparea romanilor, iar acum se alia cu un partid taranesc care se afla pe esi­chierul politic mai la stanga - voia o si mai radicala refor­ma agrara, si in orice caz punea accentul pe aspectele sociale. Aceasta uniune national-taranista a devenit ince­tul cu incetul cel mai mare partid din toata Romania, intrecand Partidul Liberal. Alternanta, care inainte de 1914 se facea intre conservatori si liberali, se va face de-acum intre Partidul Liberal si Partidul-National-Taranesc. Iata cum Partidul Liberal devine un fel de partid conser­vator fata de Partidul National-Taranesc!

O drama se intampla in 1927, cand in acelasi an mor regele Ferdinand si Ionel Bratianu, cel mai mare cap politic al Romaniei in veacul acesta.

De-acum incep nenorocirile tarii. Regele Ferdinand, indemnat pare-se de Ionel Bratianu, dezmostenise pe fiul sau, mostenitorul normal al tronului, principele Carol, fiindca amandoi aveau impresia ca nu era vrednic sa devina conducatorul tarii. Carol facuse un lucru inadmisibil: in 1918 parasise tara ca sa se casatoreasca morganatic in Rusia, la Odessa, cu iubita lui, Zizi Lambrino, apartinand unei familii de boieri din Moldova. Aceasta actiune nesabuita ii paruse lui Ionel Bratianu (si avea dreptate!) un foarte prost semn privitor la maturitatea sa. in 1927, cand moare regele Ferdinand, principele Carol este deci, in mod legal, dezmostenit, tronul trecand direct la fiul sau, Mihai, care nu are decat 6 ani. Moartea neprevazuta si tragica a regelui Ferdinand pune tara intr-o foarte grea situatie: un rege minor si o regenta formata din trei persoane nepregatite politic, anume Patriarhul tarii Miron Cristea - aveam Patriarhie din 1925 -, presedintele Curtii de Casatie si principele Nicolae, frate mezin al lui Carol. Dar in 1930, date fiind dificultatile economice si politice in care se zbate tara, apare o tendinta din ce in ce mai vadita la marele public si chiar in sanul partidelor politice: "sa-l rechemam pe principele Carol'. Iar principele Carol da, impreuna cu cativa complici, o lovitura: vine in tara pe neasteptate, cu avionul, la 6 iunie 1930, intr-un moment cand Iuliu Maniu este presedintele guvernului. Maniu are slabiciunea de a demisiona pentru a lasa Parlamentul sa hotarasca, iar Carol este recunoscut de Parlament ca rege al tarii. Micul rege trebuie sa cedeze locul tatalui sau, si iata-ne in 1930 cu inceputul domniei regelui Carol al II-lea, Maniu revenind la putere dupa cateva zile.

Ne este acum foarte greu, mai cu seama pentru oameni de varsta mea, care am trait acele vremuri, sa fim total nepartinitori si sa stim sa deosebim ce-a fost bun de ce-a fost rau in domnia regelui Carol al II-lea. Omul era inteligent si cult, iar optiunile lui de politica externa s-au dovedit mai tarziu corecte, in schimb, era lipsit de mora­litate si de capacitatea de a-si infrana pasiunile, asa incat s-a lasat inconjurat curand de un grup de profitori si afaceristi caruia opinia publica i-a dat numele (provenit din istoria Spaniei) de "camarilla' regala.

Ca sa intelegeti insa mai bine drama pe care a trait-o tara in timpul domniei regelui Carol al II-lea, trebuie sa incerc mai intai sa descriu pe scurt situatia politica la noi si in Europa.