Stiinta si societatea in secolul xx

STIINTA SI SOCIETATEA IN SECOLUL XX

In sec. XX cercetarea stiintifica a atins apogeul. Descoperiri majore s-au inregistrat in toate domeniile stiintifice:

a) medicina

- identificarea grupelor de sange

- descoperirea insulinei, a penicilinei

- descoperirea structurii ADN ( 1953)

- descoperirea laserului (1960), a ecografiei

- identificarea virusului SIDA (1981-1984)

b) fizica

- inventarea radarului

c) astronomie

- 1961- Gagarin(rus) este primul om care ajunge in spatiu

- 1969- Neil Armstrong(American) este primul om care paseste pe Luna

d) comunicatii

- raspandirea telefonului in fiecare locuinta

- aparitia telefoniei mobile

- aparitia primului computer ( 1945), a internetului, jocurilor electronice

- raspandirea radioului, televizorului, aparatelor video, filmelor pe caseta, compact-disc-urilor.

e) armata

- inventarea tancurilor; primele tancuri, numite Mark I, au fost fabricate de englezi, apoi au urmat cele facute de firma franceza Renault.

- fabricarea unor grenade si rachete antitanc

- inventarea avioanelor : B29 = a transportat prima bomba atomica aruncata    asupra Japoniei in 1945; B2 = bombardier, considerat indivizibil, deoarece nu poate fi detectat de catre radar. El poate zbura peste 9.000 km. Fara a necesita alimentare.

- aparitia portavioanelor- care asigurau deplasarea pe mare a avioanelor

- aparitia    submarinelor

- armele nucleare ( SUA foloseste bomba atomica in al doilea razboi mondial impotriva Japoniei)

- gazele toxice ( ex. Zyklon- gaz folosit in lagarele de concentrare)

Contributii romanesti la dezvoltarea stiintei

aviatie

1906- Traian Vuia- construieste primul avion din lume , care s-a desprins de la sol numai cu puterea motorului.

1910- Henri Coanda- concepe si construieste primul avion cu reactie

medicina

doctorul Gh. Marinescu- in domeniul neurologiei

profesorul Ana Aslan- in domeniul geriatriei (gerovital)

matematica

Traian Lalescu, Grigore Moisil

Biospeologia ( studiul animalelor din pesteri)

Emil Racovita

5) biologia marima

- Grigore Antipa

IDEI SI REGIMURI POLITICE

Incepand din timpul primului razboi mondial, principalele democratii liberale au avut de suferit din cauza interventiei statului pentru solutionarea marilor probleme cu caracter economic si social. In cele mai importante state democratice - Marea Britanie, Franta, SUA- pentru rezolvarea grevelor cu care se confrunta dupa razboi, electoratul a adus la putere partidele de dreapta: Partidul Conservator din Anglia, Blocul National in Franta, Partidul Republican in SUA. Acestea au dus o politica de redresare dar cu efecte sociale, determinand cresterea numarului revoltelor. Regimurile democratice bazate pe principiul separarii puterilor in stat, vot universal, alegeri libere, respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, pluripartidism, s-au consolidat in tarile nordice precum Danemarca, Suedia sau Norvegia si in cele mai multe state din vestul Europei. In SUA, republicanii au promovat o politica izolationista in plan extern, protectionista (pe plan economic) si puritana cu accente xenofobe (pe plan intern). Aceste partide au dominat scena politica pana la marea criza economica din 1929-1933.

In Europa centrala si rasariteana, disparitia marilor imperii: german, austro-ungar si rus a fost urmata de aparitia unor state cu regimuri politice liberal-democratice.

Marea criza economica din 1929-1933 a pus in mare dificultate democratiile liberale, care se confrunta cu grave probleme economice si sociale. In timp ce state precum Marea Britanie, Franta, Olanda, Belgia, Elvetia, Danemarca, Norvegia, Suedia sau Cehoslovacia, unde regimurile democratice supravietuiesc, in altele precum Germania, Italia, Spania, Portugalia, Grecia, se instaleaza regimurile autoritare.

Franta a avut intre anii 1918-1940, un regim democratic republican, caracterizat insa prin instabilitate guvernamentala. Dupa al doilea razboi mondial a fost adoptata o noua constitutie care instaura un regim parlamentar clasic. Charles de Gaulle, presedintele tarii din 1959, a sustinut ideea consolidarii puterii sefului statului, astfel prin reforma constitutionala din 1962 s-a hotarat ca presedintele sa fie ales de cetateni prin vot universal, nu de un colegiu electoral, ca pana atunci. Articolele Constitutiei au facut posibila coabitarea la putere a unui presedinte si a unui prim-ministru de orientari diferite (in 1986, presedintele Mitterand era de orientare stanga, iar primul ministru Jaques Chirac, de dreapta).

In Marea Britanie, primul-ministru, sef al majoritatii parlamentare, are un rol insemnat, isi alege ministrii si are puteri executive extinse. Cele mai puternice formatiuni politice au fost dupa 1918, Partidul Conservator si Partidul Laburist. In prima jumatate a sec.XX, s-a remarcat prim-ministrul din partea Partidului Conservator, Winston Churchill, in timpul celui de-al doilea razboi mondial (1940-1945), apoi dupa razboi, intre 1951-1955.

Regimul politic democratic se caracterizeaza pin urmatoarele trasaturi:

- existenta separarii puterilor in stat;

- pluralism politic;

- puterea este legitimata prin intermediul alegerilor, care permit schimbarea conducerii statului periodic;

- respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Democratia este exercitata in cadrul statului de drept (forma de organizare a statului bazata pe respectarea principiilor legalitatii si drepturilor indivizilor). Statul de drept este inseparabil de democratie si de respectarea drepturilor omului. Problematica drepturilor omului isi are inceputurile in Antichitate odata cu

aparitia primelor coduri de legi. In Epoca Luminilor s-a impus teoria drepturilor omului sub forma unor documente precum Declaratia de Independenta a Statelor Unite (1776) si Declaratia drepturilor Omului si ale Cetateanului (1789). Aceste documente promovau egalitatea intre oameni, dreptul la viata, la libera exprimare, dreptul de a lua parte la guvernare etc. Teoria drepturilor omului s-a dezvoltat pana la aparitia "Declaratiei universale a drepturilor omului", adoptata la 10 decembrie 1948, de catre Organizatia Natiunilor Unite, apoi in 1950, Consiliul Europei a adoptat Conventia europeana a drepturilor omului.

Exista mai multe tipuri de drepturi si libertati:

drepturi civile care se refera la libertatea individuala (libertatea cuvantului, libertatea credintei) care sunt legate de Epoca Luminilor, sec. XVIII;

drepturile politice, definite prin dreptul la vot, aparute in sec. XIX;

drepturile sociale (cum ar fi dreptul la educatie, la ocrotirea sanatatii, ocrotire sociala) specifice secolului XX.

Scaderea nivelului de trai, instabilitatea din primii ani ai perioadei interbelice, reactiile fata de modul cum s-au pus bazele pacii au condus la aparitia unor miscari extremiste si la instaurarea in multe state europene a unor regimuri dictatoriale. Astfel au aparut ideologiile extremiste: fascista, nazista si comunista. Principalele tipuri de regimuri totalitare, cunoscute in secolul XX au fost:

cele fasciste, de extrema dreapta, in Italia, Germania (unde a fost cunoscute sub numele de nazism sau national-socialism), Spania, Portugalia;

cele comuniste, de extrema stanga, precum Rusia (URSS), apoi dupa terminarea celui de al doilea razboi mondial statele din Europa estica - Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Romania, Iugoslavia, Albania, Germania rasariteana, unele state din Asia - China, Coreea de Nord, Vietnam si state din America Latina - Cuba;

Regimul politic totalitar se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

intreaga putere apartine unei singure persoane sau unui numar restrans de persoane, care o exercita prin intermediul unui singur partid admis (Partidul fascist in Italia, partidul national-socialist in Germania, Partidele comuniste);

puterea este exercitata prin teroare, prin intermediul politiei politice (Gestapo in Germania nazista, NKVD in URSS, Securitatea in Romania etc.). Opozantii regimului erau aruncati in inchisori, lagare de munca si de exterminare;

statul controla mijloacele de informare in masa;

era admisa o singura ideologie-nationalismul agresiv sau rasismul in cazul fascismului sau nazismului, marxism-leninismul in cazul comunismului;

drepturile si libertatile cetatenesti erau incalcate, urmare a acestor incalcari au fost crimele impotriva umanitatii: Gulagul sovietic sau Holocaustul caruia i-au cazut victime evreii.

Intr-un stat totalitar, drepturile omului sunt incalcate sistematic, sub motivul ca acestea trebuie subordonate intereselor superioare ale statului, astfel s-a ajuns la crime impotriva umanitatii. Cu exceptia nazismului in Germania, celelalte regimuri totalitare au fost instaurate prin violenta. Odata ajunse la putere, au condus prin teroare, adversarii lor politici erau urmariti fara crutare, asasinati sau internati in lagare de concentrare, unde erau supusi unui regim de exterminare. Practicile antidemocratice au constituit o trasatura comuna a tuturor regimurilor totalitare. Rolul propagandei era acela de a demonstra calitatile exceptionale ale conducatorului, iar invatamantul si educatia erau subordonate obiectivului de formare a unui "om nou", atasat profund idealurilor regimului politic totalitar.

Fascismul a aparut in Italia luand forma corporatista ce preconiza o societate organizata pe grupuri profesionale, numite corporatii. Miscarea fascista era sustinuta atat de populatia saracita din cauza razboiului, cat si de numerosi industriasi si bancheri care sperau ca noua formatiune sa lupte impotriva ideilor comuniste.

Regimul fascist a fost instaurat in Italia de Benito Mussolini. Nemultumita de nesatisfacerea ambitiilor sale teritoriale, zguduita de numerose miscari sociale provocate si sustinute de stanga socialista, care ameninta cu instaurarea dictaturii proletariatului, democratia liberala italiana era pusa in pericol.

In aceste conditii fascistii au organizat "Marsul asupra Romei" determinandu-l pe regele Victor Emanuel al III-lea sa accepte numirea lui Mussolini ca prim ministru la 29 octombrie 1922. O luna mai tarziu, Parlamentul ii acorda puteri depline, iar in urma alegerilor din 6 aprilie 1924, Camera Deputatilor devine majoritar fascista, Mussolini devenind conducatorul statului. Mussolini a organizat statul dupa principiile corporatismului. Activitatea sindicatelor a fost suspendata, libertatea presei a fost suprimata, iar activitatea partidelor politice a fost interzisa. Partidul National fascist a devenit formatiune politica unica. Adversarii politici ai regimului au fost persecutati de militiile fasciste "Ovra", de organizatiile paramilitare Camasile negre si Ballila, si judecati de Tribunalul special infiintat in anul 1925. Propaganda fascista sustinea ca a luat nastere "statul corporatist" care asigura prosperitatea tuturor categoriilor sociale. Pentru atragerea maselor "Il Duce" a impus adoptarea unor masuri si programe care s-au bucurat de sustinere populara: a incercat sa controleze marele capital, sa stavileasca abuzurile si coruptia, a luat masuri impotriva Mafiei. Agresiunile externe si actiunile din cel de al doilea razboi mondial au determinat scaderea popularitatii lui Mussolini si retragerea sprijinului popular, fiind inlaturat de la putere in iulie 1943.

Nazismul a aparut intr-o perioada dificila pentru natiunea germana. Ideologia nazista se baza pe nationalismul exacerbat, pe rasism si pe antisemitism. Lucrarea ce sta la baza ideologiei fasciste a fost "Mein Kampf" ("Lupta mea") scrisa de Adolf Hitler. Acesta considera ca germanii fac parte dintr-o rasa superioara (cea ariana), purtatoarea progresului in istoria omenirii. Societatea omeneasca, conducandu-se dupa legile naturii, in care cel puternic supravietuieste, este dreptul rasei superioare sa se impuna in fata oamenilor considerati inferiori (negrii, slavii, evreii etc.). Astfel se justifica politica expansionista a Germaniei naziste si incalcarea drepturilor omului. In conceptia lui Hitler, sistemul democratic este responsabil de scaderea prestigiului Germaniei in urma incheierii pacii de la Versailles, considerata a fi "rusinoasa" de catre nationalistii germani. La fel, evreii, sunt vinovati pentru scaderea nivelului de trai al populatiei Germaniei dupa terminarea Primului Razboi Mondial si in urma crizei economice din anii 1929-1933. Impotriva evreilor, nazistii au dezlantuit o persecutie salbatica.

Spre deosebire de Mussolini, Hitler a facut din rasism si antisemitism o componenta esentiala a programului sau.

Nazistii au preluat puterea in ianuarie 1933, pe baza alegerilor din 1932, astfel Hitler a fost numit cancelar al Germaniei de catre presedintele Hindenburg. Castigarea alegerilor pentru Reichstag, a fost urmarea propagandei Partidului National-Socialist al Muncitorilor Germani, care a valorificat nemultumirile populatiei fata de greutatile din timpul Marii Crize economice. Avand majoritatea in Parlament, Hitler a obtinut puteri dictatoriale in martie 1933, fapt ce a insemnat sfarsitul republicii de la Weimar si instaurarea dictaturii naziste in Germania. Dupa preluarea puterii, Hitler a desfiintat partidele politice cu exceptia Partidului National Socialist, miscarea sindicala a fost distrusa, iar adversarii din propriul partid au fost eliminati. Dupa moartea presedintelui Hindenburg, in anul 1934, cancelarul Hitler a preluat si atributiile acestuia proclamandu-se "Fuhrer" (conducator).

Populatia a fost inregistrata in organizatii controlate de Partidul National-Socialist al Muncitorilor Germani, precum Frontul Muncii care a inlocuit sindicatele. Presa a fost cenzurata, iar propaganda regimului prin publicatii, radio, cinematografe s-a intensificat. Politia politica, Gestapo, supraveghea orice activitate

De la inceput, evreii au fost tinta persecutiilor naziste, astfel pana la sf anului 1943, cei mai multi avocati, medici, profesori si functionari evrei si-au pierdut slujbele sau dreptul de a-si practica meseriile. Prin legile de la Nurenberg, din 1935, evreilor le-au fost retrase toate drepturile civile in cadrul statului german. Crimele asupra evreilor nevinovati s-au inmultit, asa cum s-a intamplat in 9-10 noiembrie 1938, cand multi au fost ucisi in Noaptea de cristal. In timpul celui de al doilea razboi mondial , din 1942, regimul hitlerist a hotarat punerea in aplicare a solutiei finale impotriva evreilor. Astfel a inceput Holocaustul (Shoah), pana in anul 1945, fiind ucisi aproximativ 6 milioane de evrei, proveniti atat din Germania, cat si din tarile ocupate de armatele hitleriste, in lagare de exterminare, precum cele de la Auschwitz, Treblinka sau Maidanek.

In primul deceniu interbelic, Germania a fost organizata prin Constitutia de la Weimar ca o tara cu un regim politic democratic. In 1933 puterea a fost preluata de regimul dictatorial national-socialist, iar in a doua jumatate a sec. XX, germanii au fost nevoiti sa traiasca in doua state separate. In zona de ocupatie militara occidentala s-a constituit un stat democratic, avand ca forma de guvernamant republica federala, care a devenit apoi membru NATO si al Comunitatii Economice Europene. Democratia a fost consolidata prin actiunile cancelarului (aici prim-ministru german) Konrad Adenauer, de orientare crestin-democrata. Un rol insemnat in istoria germana l-a avut cancelarul crestin-democrat Helmuth Kohl, in timpul caruia s-a realizat reunificarea Germaniei (1990).

Comunismul si are originea in operele lui Marx, in special "Manifestul partidului comunist", in care este prezentat principiul "luptei de clasa". Marx considera ca noua societate, cea comunista, se va forma mai intai in statele dezvoltate, in care proletariatul, mai numeros, avand o constiinta de clasa bine formata, va prelua prin revolutie, puterea de la burghezie.

In februarie 1917, Rusia era afectata de saracie si de infrangerile de pe front, astfel a izbucnit la Petrograd, o revolutie. A fost instaurat un guvern provizoriu la 16 februarie / martie 1917, iar a doua zi, tarul a abdicat. Ulterior, condusi de V.I. Lenin, bolsevicii au declansat actiunile in forta pentru preluarea puterii, realizata prin lovitura de stat de la 25 octombrie/7 noiembrie 1917, de la Petrograd. Denumita Revolutia din Octombrie, aceasta a fost considerata actul de nastere a statului sovietic. In Rusia, apoi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, stat creat de Rusia Sovietica, Ucraina, Bielorusia si Transcaucazia, toate domeniile de activitate au fost organizate conform conceptiei lui Lenin. Inca de la preluarea puterii, teroarea a fost introdusa, astfel orice forma de opozitie a fost desfiintata, fiind interzisa functionarea tuturor partidelor, in afara celui comunist (bolsevic) rus, denumit apoi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S). In anul 1917, a fost creata politia politica a regimului cunoscuta cu abrevierile C.E.K.A, N.K.V.D, apoi K.G.B. Statul si-a impus controlul in economie, prin nationalizarea intreprinderilor, iar proprietatea privata a fost inlocuita cu cea de stat sau colectiva. Reformele adoptate de bolsevici au fost: nationalizarea fabricilor si bancilor, nationalizarea pamantului, proclamarea dreptului la autodeterminare a natiunilor. A fost infiintata Armata Rosie cu ajutorul careia s-a asigurat ordinea si a fost respinsa interventia straina. In 1922, s-a format Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS).

Totalitarismul si teroarea s-au consolidat in timpul conducerii lui Iosif Visarionovici Stalin (1924-1953). Economia centralizata si planificata rigid a URSS a inregistrat unele progrese mai ales in domeniile: energetic, metalurgic, constructiilor de masini. S-a lichidat analfabetismul si au fost adoptate unele masuri de protectie sociala. Activitatea culturala a fost subordonata treptat cultului personalitatii de proportii nemaiintalnite.

Din 1929 s-a trecut la colectivizare fortata a agriculturii, careia i-au cazut victime milioane de tarani ce nu vroiau sa-si cedeze pamanturile si gospodariile colective sau de stat, in paralel cu industrializarea fortata si planificarea productiei prin planuri cincinale. Opozantii politici fie au fost executati, fie li s-au inscenat procese in urma carora au fost trimisi la inchisoare sau in lagare de munca fortata din tara, care formau GULAG-ul, si unde au murit milioane de oameni. Marea Teroare, desfasurata la ordinul lui Stalin intre anii 1936-1939, a facut victime in randul tuturor categoriilor sociale si profesionale, inclusiv din randurile armatei. Cultul personalitatii lui Stalin a capatat proportii fara precedent, presa era cenzurata sever, iar intreaga creatie culturala se gasea in slujba intereselor Partidului Comunist al Uniunii Sovietice si ale dictatorului. Dupa moartea lui Stalin, noul secretar al partidului, Nikita Hrusciov, a dezvaluit in 1956, unele crime comise din ordinul lui Stalin si a condamnat cultul personalitatii acestuia, fara a modifica regimul.

Desi au aplicat modelul sovietic, regimurile comuniste europene au avut si trasaturi specifice, astfel au existat o mai mare libertate economica in Iugoslavia, pastrarea proprietatilor asupra pamantului in Polonia, nationalismul si interzicerea vitii religioase in Albania. Abia dupa 1985, Mihail Gorbaciov, noul secretar general al partidului, a initiat politica perestroika i galznosti (reconstructie si deschidere) prin care a incercat reformarea partidului si statului sovietic. Anul 1989 a inregistrat inlaturarea regimurilor dictatoriale din majoritatea statelor europene foste comuniste. Criza Uniunii Sovietice nu a putut fi depasita, astfel comunismul s-a prabusit, iar statul s-a destramat (1991).