Urciorul de aur, de E. T. A. Hoffman

Urciorul de aur, de E. T. A. Hoffman

I. Context istoric: romantismul

            a) Sfarsitul secolului XVIII, inceputul secolului XIX. Epoca marilor miscari revolutionare din Europa, care au dus la revolutiile burgheze de la 1848. Multi dintre scriitorii romantici au fost inflacarati sustinatori ai ideilor revolutionare, in special a ideii de libertate, promovata de burghezie in lupta ei pentru ascensiune politica si sociala. Consecinta acestui fenomen in plan literar e aparitia unei literaturi angajate politic si social, pusa in slujba idealurilor revolutionare.

            b) Epoca in care se afirma in Europa ideea nationala, ideea dreptului fiecarei natiuni de a-si hotari soarta, destinul. Aceasta idee a dus mai tarziu la formarea statelor nationale. Literatura romantica reflecta din plin aceasta idee si contribuie esential la formarea constiintei nationale, prin opere literare care creeaza mitologii nationale: prezinta evenimente si personalitati exemplare care intrupeaza valori sau trasaturi considerate reprezentative pentru o comunitate nationala. Consecinta in plan literar este descoperirea temei istoriei si valorificarea folclorului, a traditiilor.

            c) Epoca post-revolutionara aduce si un sentiment al deceptiei, al dezamagirii, reflectat in plan literar prin evadarea din cotidian, predispozitia spre melancolie, sentimentalism, etc.

II. Intre povestire si nuvela

            Este o naratiune destul de ampla in care sunt reunite trasaturile celor 2 specii.

• Povestire

-     implicarea subiectiva a naratorului in prezentarea faptelor si a personajelor (uneori, naratorul isi exprima simpatia sau antipatia fata de personaje)

-          semnificative accentele ironice ale naratorului

-          fragmente in care naratorul se adreseaza cititorului

• Nuvela

-     exista un conflict. La un prim nivel al interpretarii, conflictul se stabileste intre 2 personaje, arhivarul Lindhorst si vrajitoarea Rauerin. Toate intamplarile fantastice si evolutia personajului principal deriva din infruntarea celor 2 forte, vrajitoarea fiind agresorul iar arhivarul fiind victima. Conflictul se incheie prin infrangerea vrajitoarei.

III. Continutul epic

            Dresda, zi de sarbatoare. Studentul Anselmus rastoarna cosul unei precupete, o baba, care il blestema sa cada in cristal. Urmeaza intalnirea lui Anselmus cu cele 3 serpoaice si fascinatia fata de ochii Serpentinei. Anselmus se angajeaza copist la arhivarul Lindhorst. In casa arhivarului se intampla lucruri neobisnuite. Veronica, fiica directorului Paulmann, se indragosteste de Anselmus. Anselmus este indecis, confuz in aceasta relatie. Actiunea continua urmarind in paralel relatia cu Veronica si relatia cu Serpentina. De la Serpentina el afla istoria fantastica a familiei arhivarului, care ar fi o salamandra, urmarit de dusmania babei, o vrajitoare cu chip de sfecla. Veronica ajunge la baba pentru a-si afla viitorul. Baba ii propune un ritual in noaptea echinoxului de toamna, pentru a-l lega pe Anselmus de ea. Anselmus e atras de Veronica si incepe sa se indoiasca de existenta Serpentinei, considerand ca totul nu e decat o nalucire. Se implineste blestemul babei: drept pedeapsa ca a patat un manuscris, e inchis de arhivar in cristal. Are loc infruntarea dintre arhivar si baba. Baba este invinsa. Veronica se casatoreste cu Heerbrand si isi gaseste fericirea. Anselmus si Serpentina traiesc intr-o lume minunata.

IV. Tema fantasticului

            Fantastic - ceea ce contrazice realitatea si legile ei, asa cum le cunoastem. In 'Urciorul de aur', astfel de evenimente sunt foarte frecvente si au un caracter spectaculos. Nuvela evidentiaza fantasticul-romantic. Actiunea nuvelei corespunde definitiei fantasticului ca ezitare intre straniu si miraculos. Pana la sfarsitul naratiunii, nu se raspunde la intrebarea daca tot ce s-a intamplat sau povestit e rezultatul visului, al delirului, al nebuniei sau daca nu cumva magia babei este la originea evenimentelor. E semnificativa discutia dintre Paulmann, Veronica si Heerbrand. Paulmann considera ca fiica lui a innebunit si ca totul e o halucinatie a mintii ei bolnave. Veronica califica si ea totul ca 'un vis nerod'. Insa Heerbrand ii contrazice, atragandu-le atentia ca exista 'intr-adevar, mestesuguri oculte', plasand deci evenimentele in sfera miraculosului. Naratiunea se incheie sub semnul acestei incertitudini.

V. Personajul principal

            a) Anselmus este un personaj romantic. Portretul lui: 'din pricina chipului lui armonios, mai expresiv datorita pasiunii starnite de manie si a staturii lui zvelte, femeile ii iertau tanarului neindemanarea si hainele lui care erau in afara oricarei mode'. Aceste haine 'dadeau intregului costum un stil profesoral cu care, insa, mersul si tinuta nu se potriveau deloc'. Acest portret succint sugereaza caracterul inadaptat al personajului. El nu stie sa fie la moda. In plus, il prezinta ca pe un personaj bizar, ciudat, aflat intr-o contradictie cu sine insusi, sugerand si o contradictie intre adevarata lui natura si aparenta afisata.

      b) protagonist al unor evenimente exceptionale (de povestit)

c) sensibilitatea iesita din comun asociata cu predispozitia spre visare si cu dorinta de evadare din realitatea cotidiana. E vorba de o sensibilitate excesiva, pana la limita labilitatii psihice. De mai multe ori, el insusi sau alte personaje interpreteaza reactiile lui drept rezultatul unor crize 'toti il credeau intr-adevar bolnav de nervi'. Cat priveste caracterul inadaptat si tendinta spre evadare, e semnificativ un fragment precum 'placerea lui cea mai mare era atunci cand putea sa rataceasca singur prin lunci si prin paduri (.) putea sa se gaseasca oarecum pe sine insusi numai in contemplarea imaginilor de tot felul, care se inaltau in sufletul lui'.

d) ca erou romantic, traieste o poveste de iubire cu totul iesita din comun, replicile lui arata aspiratia catre o iubire absoluta 'numai o data uitati-va la mine, voi, ochi adanci si albastri, numai o data si dupa aceea pot sa mor de durere si de dor' [motivul orei de iubire]