Constiinta

Constiinta

Domeniu fundamental de definitie al psihismului, care-l deosebeste decisiv si calitativ, dandu-i specificitate umana, constiinta da posibilitatea subiectului ca prin reflectarea realitatii, sa-si realizeze experienta existentiala unica si irepetabila.

Jaspers defineste constiinta ca viata psihica la un moment dat, la care Henry Ey adauga modelarea si corelarea experientelor traite acum si aici, adica actiunea constiintei ca un sistem coerent care proceseaza experiente in intregimea ei.

Filosofic, constiinta reprezinta cea mai inalta forma de reflectare a realitatii obiective, produsul functiei materiei superior organizate.

Fiziologic, constiinta reprezinta functia acelor regiuni corticale aflate in stare de functionalitate optima.

Psihologic, consttiinta reprezinta procesul de reflectare a propriului eu (constiinta eului, a activitatii si continuitatii persoanei) si a lumii inconjuratoare (constiinta locului, ambiantei, timpului).

Operational, constiinta presupune capacitatea de a decide (de a delibera), de a formula si a stabili scopuri, de a elabora proiecte si planuri de actiune, de a prevedea rezultatele si consecintele posibile ale actelor intreprinse, de a abstractiza si generaliza, de a dezvalui si stabili legaturi cauzale intre fenomene, de a evalua si clasifica, de a se orienta corect in spatiu, timp si in propria persoana, de a relationa adecvat la lumea externa.

Exercitiu: Stabiliti o definitie clara si concisa a constiintei folosind informatiile de mai sus!

Definitie: Constiinta este starea in care se afla psihicul, ce ii permite acestuia reflectarea propriului eu si a realitatii obiective si realizarea experientei existentiale proprii.

Exercitiu: Dati exemple de cuvinte similare cuvantului constiinta si precizati semnificatia lor. (constienta - stare de luciditate)

Daca ne intereseaza problema localizarii constiintei putem vorbi de substratul anatomic al constiintei. In realizarea constiintei iau parte toate structurile cerebrale, unele fiind de baza (pentru ca participa in mai multe functii ale creierului), ca de exemplu cortexul, nucleii bazali si trunchiul cerebral. Constiinta reprezinta un proces complex atet fiziologic, cat si psihic. Oamenii de stiinta nu cred in existenta unui centru cerebral al constiintei. Nu poate fi vorba de un centru al constiintei, ea presupune activitatea intregii scoarte cerebrale, stimulata de formatiunea reticulata care comanda trezirea, atentia.

Exercitiu: In definitia pe care am dat-o constiintei am facut referire la aspectul care diferentiaza decisiv si calitativ omul de animale. Cunoscand acum diferitele aspecte ale constiintei, imi puteti spune care este parerea voastra despre problema constiintei animalelor? Au animalele constiinta sau nu?

Frecvent se spune ca specificul psihicului uman, ceea ce ne diferentiaza, este aparitia constiintei. Constiinta este insa de doua feluri: o constiinta implicita, primitiva, nediferentiata, care este prezenta si la om si la animalele superioare, si o constiinta explicita, reflexiva, constiinta de sine, intr-adevar specific umana.

Constiinta implicita consta intr-o separatie confuza a fiintei mele de alte obiecte sau fiinte, este o constiinta a ceva diferit de mine, fata de care stiu sa reactionez. Animalele superioare au si ele acest tip de constiinta.

Exemplu: Un caine nu-si musca propria coada, daca ataca o pisica, se pazeste de ghearele ei, are constiinta pericolului zgarieturilor. O pisica urcata pe acoperis va ezita sa sara direct pe pamant, chiar daca ii oferim o bucata de carne, ea va cauta sa sara mai intai pe ceva mai putin inalt decat acoperisul si abia apoi pe pamant. Si pisica este constienta de pericol, da dovada de o apreciere implicita a posibilitatilor ei si a riscurilor.

Exercitiu: Dati si voi exemple din experienta voastra de situatii in care animalele dau dovada de constiinta implicita!

Constiinta reflexiva este caracteristica omului si consta in constiinta clara a unui eu care actioneaza in mod responsabil. Acest tip de constiinta presupune deplina constiinta de sine si o dezvoltare a gandirii abstracte, prin urmare ea nu exista la copilul mic. Constiinta reflexiva consta intr-un comentariu in limbaj interior a propriei actiuni, este o conduita suprapusa.

Exemplu: Este nesanatos sa mananci prea repede, ar trbui sa mananc mai incet.

Se pune astfel problema cunoasterii constiente, care are urmatoarele caracteristici:

• Posibilitatea relatarii a ceea ce se produce la un moment dat sau a ceea ce s-a petrecut sau se va petrece in viitor;
• Delimitarea intre imagine si obiectul sau fenomenul care a determinat formarea imaginii;
• Stabilira unei relatii cauzale in seria evenimentelor percepute, gandite sau traite;
• Delimitarea si stabilirea unei ordini deliberate intre componentele de baza ale activitatii (motivul-scopul-mijlocul) si analiza acestora prin prisma intrebarilor de ce? si cum?;
• Intemeierea si motivarea logica a actiunii;
• Prevederea consecintelor actiunii si alegerea variantei optime.

Spuneam mai devreme ca noul nascut nu are constiinta reflexiva. Constiinta de sine este precedata de sentimentul de sine, o stare confuza, dinaintea momentului cand persoana va judeca, va aprecia modul sau de existenta. La baza evolutiei constiintei sta formarea treptata a unei scheme corporale si a unei imagini a propriului corp.

Constiinta propriului corp se formeaza pe baza senzatiilor interne: foame, sete, durere, pe baza senzatiilor proprioceptive si kinestezice (legate de pozitia corpului si de miscare) si pe baza imaginilor propriilor membre si a corpului. Toate aceste informatii sunt analizate cortical si rezulta o imagine a corpului, disociata de referintele exterioare, independenta de locul unde ne aflam. Exista un model postural al corpului si al unui spatiu in care noi localizam perceptiile noastre, e schema posturala in raport cu care apreciem orice schimbare de pozitie. Ea nu se refera doar la topografia corpului si la pozitiile sale, ci si la posibilitatile de a actiona asupra lumii exterioare.

Exercitiu: Dati exemplu de o situatie in care schema posturala este solicitata foarte mult!

Explicati de ce! (roller coaster).

Exemplu: Importanta acestei scheme corporale ne este demonstrata de existenta unor tulburari patologice in care un bolnav nu recunoaste parti ale corpului. Un bolnav povesteste: nu mi-am dat seama ca bratul stang nu se misca, cand atingeam mana stanga aveam impresia ca ating o carne straina, o alta mana, stiam ca e mana mea si totusi aveam un corp care nu era al meu. Observam ca in cazul acestui bolnav asomatognozia se combina cu paralizia membrului respectiv, dar asta nu se intampla intotdeauna. De exemplu o bolnava nu stie unde se alfa si ce face cu mana stanga: isi intreba, cu repros, sotul, de ce o scarpina pe spate, cand de fapt ea facea aceasta actiune. Apar si fenomene contrare numite membrul fantoma: bolnavi carora li s-a amputat un picior il simt uneori prezent, ii doare sau au mancarimi la nivelul pielii de pe picior.

La intrebarea Cand se formeaza imaginea propriului corp? raspunsul pare sa fie: momentul cand copiii isi recunosc imaginea in oglinda. Nu se poate recunoaste cineva care nu se cunoaste. Problema recunoasterii in oglinda vine de la faptul    ca nu se poate cunoaste propria fata decat privind in oglinda, spre deosebire de celelate parti ale corpului. Studiile efectuate asupra copiilor arata ca la 17-18 luni copilul rectioneaza la imaginea sa in oglinda ca la un alt copil, zambind si emitand sunete, intre 18-20 de luni apar reactii de evitare, iar intre 21-24 de luni se manifesta simptomele recunoasterii de sine: daca are un semn pe fata cand se priveste in oglinda, duce mana la semnul respectiv pentru a verifica ce este. Perioada coincide cu inceputul folosirii pronumelui eu sau al meu. Apare constiinta de sine ca persoana cu un nume, cu o anumita infatisare. Recunoasterea de sine e conditionata de cunoasterea celor din jur. Recunoasterea in oglinda a copilului este facilitata de prezenta in imaginea din oglinda a unui parinte pe care il vede direct frecvent si are o infatisare cunoscuta.

Insa acesta este doar primul pas in realizarea constiintei reflexive. Ea presupune o conceptualizare, o trecere din planul actiunilor concrete in planul actiunilor abstracte, mintale, mai complexe si constiente.

Exemplu: Copilul incepe sa mearga in patru labe inainte de varvta de un an. Daca la varsta de 4-5 ani cerem copilului sa mearga in patru labe si apoi sa explice cum a procedat, el va spune: intai merge o mana, apoi cealalta mana, apoi un picior si celalalt picior. Nu-si da seama de mersul real. Abia la 7-8 anisunt constienti de detaliile mersului si pot da explicatia corecta. La aceasta varsta sunt deja constituite sistemele notionale de referinta, el poate deveni constient si pote incepe se explice ceea ce este implicat in detaliile actiunii.

Functiile constiintei

1. Functia cognitiva - de cunoastere a lumii si a propriului eu. Aparitia constiintei presupune constiuirea unui raport cognitiv specific intre subiectul cunoscator si obiectul cunoasterii. Cunoasterea constienta permite omului sa acumuleze cunostinte premeditat, din perspectiva existentei viitoare.

Exemplu: Daca vrem sa devenim medici, vom merge la facultatea de medicina si vom studia.

2. Functia proiectiva - se refera la orientarea activitatii in directia transformarii realitatii. Aceasta inseamna punerea in practica a ideilor proprii, proiectarea in realitate a unor imagini interioare, se refera la creativitatea umana.

Exemplu: Imi imaginez cum as dori sa arate o rochie care mi-ar face placere s-o port si apoi o confectionez in realitate.

3. Functia anticipativa - tendinta umana de a face predictii (presupuneri) in legatura cu desfasurarea evenimentelor, de a planifica si programa dinainte desfasurarea actiuni.

Exemplu: Doresc sa fac o excursie in vacanta viitoare. Voi face predictii in legatura cu suma de bani pe care o pot strange pana atunci, voi planifica sa nu am altceva de facut in perioada respectiva, voi stabili unde vreau sa merg, ce voi vedea acolo, unde voi sta peste noapte, unde voi manca, cum va fi vremea.

4. Functia de reglare - consta in controlul pe care constiinta il are asupra modului de desfasurare a activitatii, asigurandu-se de eficienta in raport cu scopul propus. Nu vizeaza numai inregistrarea rezultatului final, ci si a secventelor partiale, pentru a interveni pe parcurs si pentru a inlatura obstacolele care apar.

Exemplu: Invatam pentru teza si ne propunem sa cunoastem continutul tuturor capitolelor pe care le-am invatat in timpul unui semestru. Acesta este scopul final. Pentru a-l indeplini vom esalona invatarea, repetarea pe mai multe etape pe care le vom termina la un moment stabilit dinainte, vom face un plan de recapitulare. Constiinta ne va ajuta sa verificam daca am retinut ceea ce ne-am propus, daca am terminat o etapa la momentul propus si ne va ajuta sa regandim planul de recapitulare daca el nu este eficient.

Subconstientul

Sa presupunem ca va cer sa imi spuneti care este adresa voastra, sa-mi dictati numarul vostru de telefon sau sa-mi spuneti numele parintilor vostri. Sau sa presupunem ca va cer sa mergeti pe o bicicleta pe care am avea-o aici in clasa, sau sa-mi deschideti calculatorul, sa-mi aratati cum se foloseste un telefon. Toate aceste informatii sunt foarte usor de amintit, totusi ele nu sunt constiente pana in momentul cand vi le cer. Daca ele nu se afla in campul constiintei si nu sunt nici in inconstient pentru ca sunt accesate usor, atunci ele se afla intr-un spatiu intermediar imadiat sub nivelul constient, acesta se numeste subconstient. Subconstientul contine totalitatea informatiilor stocate in memorie care pot fi reamintite, precum si actele automate, priceperile si deprinderile ce nu sunt necesare pentru moment. Toate informatiile de mai sus raman intr-o stare latenta si sunt actualizate, constientizate atunci cand avem nevoie de ele.

Exista informatii pe care le percepem subliminal, la nivelul subconstientului, asa cum este muzica pe care o ascultam in surdina in timp ce lucram sau ticaitul unui ceas sau chiar imagini ce dureaza prea putin ca sa le percepem constient.

OBTINEREA PERFORMANTEI: Descrieti intr-un scurt eseu viata unei persoane cu tulburari de constiinta! Puteti sa descrieti detaliat o zi din viata acestei persoane sau puteti descrie in general felul cum se desfasoara activitatile unei astfel de persoane. Folositi ca documentare pentru eseu texte literare (literatura beletristica; ex.: Zbor deasupra unui cuib de cuci de Ken Kesey ), texte stiintifice ce descriu tulburari de constiinta (ex.: Gorgos, C., 1985, Vademecum in psihiatrie, Bucuresti, Editura medicala; Predescu, V., 1989 - vol.I, 1996 - vol.II, Psihiatrie, Bucuresti, Editura medicala) sau filme artistice care prezinta astfel de cazuri ( ex.: Passion of mind).