Laturile personalitatii

Laturile fundamentale ale personalitatii sunt:

Temperamentul - reprezinta latura dinamico-energetica

Aptitudinile - reprezinta latura operational- instrumentala

Caracterul - reprezinta latura relational-valorica

Temperamentul

Studiul temperamentului porneste de la conceptia tipologica ce se refera la clasificarea in tipuri si criteriile dupa care se fac acestea. Primele incercari de tipologizare apartin lui Hipocrate si Galen, medici de profesie, insa, fara o fundamentare teoretica, dar cu o bogata experienta medicala. Denumirea celor 4 tipuri de temperamente : - coleric,

- flegmatic,

- sangvin

- melancolic provin de la viziunea lui Hipocrate in ceea ce priveste umorile organice.

Umorile organice erau - fierea galbena

- sangele

- flegma

- fierea neagra

Alte tipologizari ar fi cele constitutionale care se bazeaza pe raporturile cantitative ale dimensiunii corpului    - brevilin (cu dimensiuni orizontale accentuate)

- longilin (cu dimensiuni verticale accentuate)

- tipul intermediar

Tot in cadrul tipologizarilor constitutionale se gasesc si tipurile :

picnic (membre scurte, gat scurt, abdomen si torace bine dezvoltat), italnit in cazul maniacilor depresivi

astenic-leptosom (membre lungi, gat mai lung, trunchi mai putin dezvoltat), intalnit si in cazul schizofrenicilor

atletic (torace si musculatura dezvoltata), intalnit partial si in cazul epilepticilor

Se constata o anumita corespondenta intre constitutia corporala si profilul psihologic al individului.

Elementele definitorii ale temperamentului sunt :

temperamentele pure nu exista, predominand intermediarii aflati intre temperamentele plasate in proximitate (intre coleric si sangvin, intre sangvin si flegmatic etc.)

din punctul de vedere al determinantilor personalitatii (ereditate si mediu), temperamentul este predominant ereditar

temperamentul nu se schimba, ci doar este influentat de conditiile sociale sau de autocontrol

temperamentul exprima latura comportamentala a personalitatii, fiind cea mai accesibila observatiei, in acest sens exprimand forma de manifestare a persoanei

temperamentul nu se raporteaza la valoarea umana, deci nu se poate aprecia ca bun sau rau

cunoasterea temperamentului este necesara pentru orientarea scolara si profesionala, fara a deveni criteriu de selectie

Aptitudinile

constituie latura operational-instrumentala a personalitatii

reprezinta isusirile psihice si fizice relative stabile care-i permit omului sa efectueze cu success anumite forme de ativitate

Din punct de vedere al determinantilor Aptitudinea prezinta premize dispozitionale, naturale, dar se dezvolta numai in conditii favorizante (contextul social si activitatea sustinuta). Oricare din functiile psihice (memoria, perceptia, imaginatia) pot fi considerate aptitudini daca sunt privite in raport cu randamentul obtinut intr-o activitate.

Deosebire intre Aptitudine si Capacitate

Capacitatea consta in posibilitatea efectiva de a efectua o activitate

Aptitudinea este doar o conditie a formarii capacitatii.

In mod normal, fiecare persoana are aproape toate aptitudinile , insa nivelul lor de dezvoltare difera de la o persoana la alta.

Talentul

Talentul este o combinare specifica de aptitudini care asigura manifestarea activitatilor creative si care este doar privilegiul unora.

Aptitudinile se clasifica in:

aptitudini simple-elementare (vazul si auzul absolut)

aptitudini complexe , care prin interactiuni pot forma stiluri

- aptitudini complexe generale (inteligenta sau spiritul de observatie)

- aptitudini complexe specifice (didactice, artistice)

Inteligenta, ca aptitudine complexa generala, prezinta structuri operationale dotate cu calitati de tipul complexitatii, flexibilitatii, fluiditatii, productiviatatii prin care se asigura eficienta conduitei.

Caracterul

constituie latura relational-valorica

este relationala pentru ca exprima un complex de atitudini stabilizate fata de realitate, iar orice atitudine manifestata este constanta, durabila in fapte de conduita, reprezentand prin aceasta caracterul relational eu-celalalt.

este valorica pentru ca exprima prin conduita sa valorile dupa care se conduce. Se poate vorbi despre un caracter bun sau rau.

Caracteristicile caracterului sunt :

caracterul este considerat instanta de control constienta

caracterul este expresie a continutuli si a valorii personalitatii

caracterul este acea latura a personalitatii mai mult dobandita decat ereditara

caracterul are disponibilitate de educare si de formare

Concluzie

Sistemul de personalitate este unitar, compus din laturi relativ specifice, aflate in interactiune si ierarhizate, unde

temperamentul este neutral, reprezentand forma de manifestare,

caracterul defineste valoarea personalitatii, continutul acesteia

aptitudinile se investesc in activitate si se apreciaza dupa rezultate

Personalitatea sportivului de performanta

Studiile consacrate personalitatii sportivului capata din ce in ce o pondere mai mare, facandu-i pe specialistii domeniului sa constate ca pe langa calitatile motrice necesare performantei la nivel inalt sunt necesare si calitati psihice dezvoltate pentru a sustine performanta.

Temperamentul sportivului

Temperamentul sportivului exprima rapiditatea sau incetineala desfasurarii proceselor psihice :

rezistenta la efort

echilibrul proceselor afective

dinamica proceselor afective

Determinarea temperamentului la sportivii de performanta se poate face in doua directii :

modul in care prezinta sportivul in mod manifest cele mai multe dintre trasaturile sale descries in cele 4 tipuri temperamentale

prin observarea si aprecierea conduitei

Din punct de vedere al celor 3 directii principale de manifestare a activitatii nervoase superioare

Cele 3 directii principale sunt :

forta, manifestata prin rezistenta la efort

restabilirea rapida dupa efort

capacitatea de a-si mobiliza energia eficient

Echilibrul reprezentat prin

capacitatea de a-si autodepasi reactiile emotionale,

capacitatea de a-si amana satisfacere imediata a unor dorinte si puterea de a astepta si de a nu reactiona imediat la frustratii

mobilitatea manifestata - prin dinamism

- prin viteza reactiilor verbale, motrice (calitati motrice = viteza, rezistenta, forta, capacitatile codilative, supletea)

- insusirea sau dificultatea cu care individul trece de la o activitate la alta

O alta metoda de determinare a temperamentului este realizarea unor liste care sa cuprinda aleator principalele trasaturi caracteristice temperamentului, iar sportivul sa le bifeze pe cele care considera ca i se potrivesc.

Temperamentul sangvinic

Este determinat de un SN puternic, echilibrat si mobil.

Este caracterizat a fi voios, are un verbiaj rapid (vorbeste foarte repede), cu miscari repezi, vivacitate emotionala, are un ritm constant in activitate, este bine dispus, adaptabil, eficient si cu un bun autocontrol.

De obicei nu oscileaza in ceea ce intreprinde, stie sa renunte, dar si sa astepte, poate mentine un ritm de lucru, dar poate si alterna activitatile. Doarme si se trezeste foarte usor, este sociabil, leaga foarte usor prietenii, dar nu se simte foarte legat si poate renunta usor oricand la acestea.

Nu este prea ambitios, dar nici pasiv.

Sportivul cu un astfel de temperament se adapteaza foarte usor la antrenamente si in competitii. Pe teren poate fi foarte vioi, plin de initiativa, dispus sa coopereze, cu o dorinta mare de succes, pe care nu ezita sa si-o manifeste.

Nu intra in conflicte cu colegii, sau cu antrenorii si se incadreaza foarte usor in colectivitate (in echipa).

Un sportiv cu un astfel de temperament poate fi influentat negativ de un anturaj nepotrivit (este usor influentabil).

Pentru antrenor este foarte important sa cunoasca temperamentul sportivilor pentru a-i putea controla, pentru a-i putea deprinde cu lucrurile temeinice si sa duca o viata echilibrata.

Temperamentul flegmatic

Este bazat pe un SN echilibrat, puternic, inert.

Este un tip calm, lent, inclinat spre amanunte, manifesta rabdare in activitate, duce la bun sfarsit sarcinile si nu se lasa perturbat de situatii nefavorabile.

Are o capacitate deosebita de concentrare si de perseverenta, ceea ce poate sa-i asigure rezultate exceptionale.

Flegmaticii sunt oameni cumpatati, nu manifesta impresie exagerata in ceea ce-i priveste pe ei dar nici pe ceilalti, pot sa-si disciplineze conduita intr-un mod riguros. Leaga mai greu prietenii, dar acestea sunt pe viata.

Trasaturile negative deriva din inertia flegmaticului, care se adapteaza mai greu la situatii noi, nu poate trece usor de la o activitate la alta, nu renunta usor la obiceiurile sale si se impune mai greu.

In activitatea sportiva, un asfel de temperament are si avantaje dar si dezavantaje.

Pe sportivul flegmatic se poate conta, el avand reactii constante, manifesta o perseverenta deosebita, munceste costiincios si nu-si pierde stapanirea de sine in situatiile dificile.

Cu un astfel de temprament antrenorul trebuie sa aibe mai multa rabdare, pentru ca daca este inzestrat cu acele calitati motrice necesare marii performante, performanta va veni, dar ceva mai tarziu (trebuie mai multa munca).

Temperamentul coleric

Are un SN puternic, neechilibrat, care se manifesta exploziv, inegal si nestapanit.

Trece de la o actiune de intensitate maxima la abandon, cu o mobilizare energetica maxima, de unde vine uneori si epuizarea energetica. Aceste oscilatii sunt manifestate atat in activitate cat si in afectivitate.

Colericul se entuziasmeaza repede la maximum, poate avea o incredere nelimitata in el dar si in altii, ca mai apoi sa devina pesimist si suspicios. Este un tip nerabdator. Prefera activitatile de risc, imprevizibil, nu suporta monotonia.

Ca trasaturi negative: este imprevizibil, are izbucniri necontrolate.

In activitatea sportive si in solicitarile acesteia , unde activitatea poate deveni extrema si trebuiesc luate decizii in situatii de risc, sportivul coleric poate fi avantajat.

In conditii stresante si de privatiuni, acesta poate manifesta izbucniri violente, intra in conflicte cu antrenorii, coechipierii, colegii.

Pe sportivul coleric insuccesele nu-l demobilizeaza atat de usor, dar il pot dece la reactii neasteptate si neacceptate pe plan social (violenta, alcoolism). In astfel de situatii, antrenorul trebuie sa lucreze cu foarte mult tact.

Atunci cand vom avea si un antrenor coleric si un sportiv coleric, antrenorul trebuie sa ia decizia sa fie mai diplomat si mai cu mult tact.

Sportivii cu un astfel de temperament obtin rezultate de obicei mai bune in antrenament decat in competitii

Temperamentul melancolic

Are un SN caracterizat prin slabiciune (nu este vorba despre o melancolie ca boala psihica care presupune deprimare sau tristete, desi este predispus mai mult la astfel de stari).

In situatii critice nu dau rezultate la inaltimea posibilitatilor, pot esua mai frecvent, iar in cazuri extreme de suprasolicitare pot face nevroze de suprasolicitare.

In conditii obisnuite reactioneaza cu rabdare, cu autoeficienta ridicata, iar in unele cazuri pot deveni nerealisti (din cauza exigentelor ridicate).

Sportivii cu un astfel de temperament obtin uneori rezultate mai bune in antrenamente decat in competitii (supramotivare care anihileaza initiativa).

In situatii dificile pot fi dominati si simt nevoia sa aibe in permanenta pe cineva in preajma (oameni apropiati lui) care sa le ofere siguranta.

Influentele antrenorilor asupra acestora pot fi benefice pentru ca melancolicii sunt disciplinati, foarte atenti si cu o dorinta mare de a-si face treaba.

Concluzii

Relitatea nu ne ofera tipuri temperamentale pure, ci prin combinare, avand si calitati si defecte.

Succesul in sport depinde de aptitudini si de motivatie.

Desi temperamentele depind de activitatea nervoasa superioara, ele pot fi directionate (nu pot fi modificate, dar le putem influenta) astfel incat nu vom permite sangvinicului sa treaca superficial de la o activitate la alta, nu vom lasa colericul prada furiei, pe flegmatic codas datorita ritmului sau lent, si nici nu-l vom abandona pe melancolic in tristete.

Aceste deficiente comportamentale pot fi compensate prin dezvoltarea unor trasaturi pozitive de caracter (atitudini pozitive corespunzatoare).

Educarea temperamentului se face in doua directii :

cultivarea la un anumit tip de trasaturi temperamentale a unor trasaturi noi pe care le solicita activitatea (rapiditatea reactiilor la flegmatici)

incadrarea tipului intr-un complex unitar al personalitatii prin educarea aptitudinilor, intereselor, trasaturilor de caracter care vin sa estompeze anumite caracteristici temperamentale

In activitatea sportiva cunoasterea temperamentului este foarte importanta atat pentru selectie dar si pentru orientarea sportiva si pentru realizarea unei educatii eficiente.