MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (I): INTROSPECTIONISMUL

MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (I): INTROSPECTIONISMUL

Adevaratul inceput al psihologiei il constituie insa infiintarea laboratorului de psihologie experimentala in 1879, la Leipzig, de catre Wilhelm Wundt (1823-1920). Fiziolog, psiholog, filosof, el este conducatorul Scolii de la Leipzig, unde s-au format psihologi de renume precum E.B. Tichner, Catell, Stanley Hall, O. Külpe. Aici au studiat si psihologii romani Florian Stefanescu-Goanga, Eduard Gruber, Constantin Radulescu-Motru, care, odata intorsi acasa, au infiintat propriile catedre si laboratoare de psihologie. Wundt este autor al lucrarilor Bazele psihologiei fiziologice (1874), Psihologia popoarelor (in 10 volume, 1900-1920).

In laboratorul lui Wundt se naste si introspectionismul. Desi considera psihologia o stiinta ce are ca model fiziologia si care trebuie practicata in laborator utilizand masuratori, Wundt a recurs la introspectie (lat. Introspectio-introspectare - a privi in interior) in vederea studierii constiintei. Desi constiinta functioneaza in si prin creierul "fizic", activitatile sale nu pot fi descrise in termenii chimiei sau fizicii. Perceperea unei culori, a unui sunet, intelegerea unei judecati sunt toate evenimente eminamente psihologice, subiective, fara nici o cat de simpla explicatie fizica. Procesele mentale sunt activitati ale creierului, dar nu sunt materiale.

Experienta interna devenea cunoscuta prin intermediul descrierilor subiectilor antrenati in introspectie, asociate cu fenomenele observabile. Asa se putea studia timpul de reactie (una din temele prioritare de studiu ale lui Wundt), caci acesta depindea atat de starea interna, cat si de stimul. Experimentele erau repetate, observatiile notate si sintetizate, astfel ca se poate investi incredere in rezultatele obtinute.

Introspectionistii concep psihicul ca pe o realitate interioara, formata din fenomene exclusiv subiective, rupte de orice manifestari exterioare. Studiul gandirii nu se poate face decat prin introspectie. Cercetatorul trebuie sa devina astfel concomitent si subiect, si obiect al studiului, el trebuie sa gandeasca si sa-si descrie experienta personala, trairea nemijlocita. Aceasta dedublare este suficienta studiului propriei persoane, nu si a altora, prin urmare, pentru studierea altor persoane se recomanda empatia.

Punand in centrul psihologiei constiinta, introspectionismul se mai numeste psihologia constiintei.

In America, introspectionismul patrunde prin Eduard Bradford Titchener (1867-1927), despre care s-a spus ca era un englez ce a adus in America traditia germana, considerat de altfel purtatorul de cuvant al lui Wundt peste ocean. Opere principale: An Outline of Psychology (1896), Experimental Psychology. A Manual of Laboratory Practice (1901-1905). A fost editor al revistei "American Journal of Psychology" (1894-1920).

Titchener este parintele orientarii ce poarta numele de structuralism. Si pentru el, obiectul de studiu al psihologiei este constiinta, cea care sta la baza tuturor conduitelor. Cunoasterea constiintei prin introspectie (considerata nu un proces de "privire in interior", ci o tehnica elevata de analiza a evenimentelor interne: activitatea, conditiile in care se desfasoara observarea de sine sunt bine controlate, consemnate) este scopul unic al psihologiei, fara ambitii practice (impotriva functionalismului lui James si Dewey).

Continutul psihicului este, si la Titchener, pur, neinundat de material exterior, exprimand aceasta convingere prin ceea ce el denumea "eroarea stimulului": atunci cand oamenii isi descriu trairile, senzatiile, ideile, ei cad in eroare si relateaza despre obiectele perceptiei reprezentarii, gandirii; ei nu vorbesc despre traire, ci despre stimulul acesteia.

Tot pe linie introspectionista vine si functionalismul lui    William James (1842-1910), continuat de John Dewey (1859-1952) si James R. Angell (1867-1949), in ceea ce s-a numit Scoala de la Chicago, pe un fond insa antistructuralist. James infiinteaza cam in acelasi timp cu Wundt un laborator de psihologie experimentala (1880) la Harvard. Autor al lucrarii The Principles of Psychology (inceputa in 1878 si terminata in 1890).

Conform lui James, constiinta indeplineste functii adaptative care au ajutat specia umana sa supravietuiasca de-a lungul timpului. Pentru a o studia este nevoie, ca si la Wundt, de introspectie. Ea este privita ca un tot unitar, iar procesele ei sunt concepute ca "activitati".

In cadrul functionalismului, sunt studiate functiile psihice care ajuta individul, organismul sau, sa se adapteze la conditiile mediului inconjurator. Psihologia functionala este, in fine, studiul functiilor constiintei, dar si al relatiilor psihofizice dintre organism si mediu.

Scoala de la Würzburg, sub conducerea lui Oswald Külpe (1862-1915), incearca o revizuire a introspectionismului prin adaptarea acestuia la cerintele experimentului obiectiv. In studiul gandirii pure, subiectul, in timp ce desfasoara o operatie mentala, rezolva o problema, se exprima cu voce tare, aducand in acest fel informatii asupra modului de gandire, asupra pasilor parcursi. O a doua metoda propusa in aceasta scoala era cea a retrospectiei: relatarea rezultatelor introspectiei nu in timpul experimentului, ci dupa.

Principalul element de noutate al scolii lui Külpe este gandirea conceputa ca pe un proces de rezolvare de probleme. In experimentele lor, subiectii sunt supusi unor probe de calcul, gasiri de solutii in situatii problematice, interpretare de texte abstracte.

Practicarea introspectiei a condus intr-o prima faza la contestarea psihologiei ca stiinta. Auguste Comte spunea ca introspectia este analoaga cu incercarea ochiului de a se vedea pe sine sau cu dorinta cuiva de a se privi din camera sa pe fereastra pentru a se vedea pe sine trecand pe strada. A. Lalande avea urmatoarele obiectii cu privire la introspectie: a) faptul observat se altereaza prin observatia insasi; b) starile afective de mare intensitate (precum emotiile puternice) sunt mai putin accesibile autoobservatiei; c) introspectia sesizeaza doar fenomenele psihice constiente, care reprezinta doar o parte din viata psihica; d) ideile preconcepute deformeaza interpretarea propriilor fenomene psihice intr-o masura mai mare decat in observatia asupra altora. Wundt a recunoscut limitele introspectiei, acceptand experimentul de laborator alaturi de aceasta. Intr-adevar, astazi elementul introspectiv in cercetare este incadrat si de alte metode (mai obiective). Pe de alta parte, foarte multe experimente psihologice nu se pot dispensa cu nici un chip de acest element, in ciuda faptului ca metodele de baza sunt altele.

Intrebari de autoevaluare

In ce an apare primul laborator de psihologie experimentala?

In ce consta introspectionismul lui W. Wundt?

Cum este vazut psihicul in introspectionism?

Redati "eroarea stimulului" evidentiata de Titchener.

Ce este constiinta in viziunea lui W. James?

In ce constau experimentele scolii de la Würzburg?

Care sunt criticile aduse introspectiei de catre A. Comte si A. Lalande?