PSIHOTERAPII

PSIHOTERAPII

Principii generale de evaluare a cazului

Interviul initial se centreaza in general pe realizarea unei evaluari si pe planificarea unei directii adecvate de tratament. Evaluarea poate lua forme variate in functie de orientarea terapeutului.

Conceptualizarea unui caz individual necesita urmatoarele etape:

1. Identificarea datelor generale. Numele, virsta, sexul, imaginea, etnia, statutul socio-economic, statutul marital, religia.
2. Prezentarea problemei sau a problemelor. Care este problema principala? Clientul prezinta pe scurt cu cuvintele sale problemele acute pentru care cauta tratament. Are loc descrierea problemelor, perioada de timp de cind se manifesta, ce a facut clientul pentru a le face fata.
3. Circumstantele actuale de viata. Statutul si istoria maritala, datele familiei, evenimentele recente, probleme legale, conflictele esentiale rezultate din stilul de viata, sistemele de suport social, problemele din relatiile personale.
4. Evaluarea si analiza aspectelor psihologice

care este starea psihologica generala a subiectului; cum isi vede el situatia, nevoile, problemele

care este nivelul de maturitate al clientului

exista dovezi a unor evenimente cu efecte negative in viata clientele

care sunt afectele dominante ale clientului; este excitat, anxious, rusinos, agresiv?

care este nivelul de securitate al clientului

cit este de capabil clientul sa observe si sa faca fata realitatii, sa ia decizii, sa realizeze auto-controlul, cum face fata evenimentelor de viata.

Acum se analizeaza functionarea eu-lui clientului: imaginea de sine, stima de sine, memoria, orientarea, imaginatia, abilitatea de a tolera frustrarea, insight-ul, motivatia pentru schimbare. Se insista pe viziunea clientului despre sinele sau, inclusiv punctele tari si cele slabe asa cum le percepe el, sinele ideal pentru client, modul in care acesta crede ca il vad ceilalti.

Se pot utiliza teste de inteligenta, de personalitate, de aptitudini si de interese.

5. Istoria evolutiei psihosociale. Acum se insista pe factorii etiologici si de dezvoltare ce au legatura cu dificultatile actuale ale clientului. Se iau in considerare 5 tipuri de factori:

factori de precipitare: stress situational sau de maturizare, inceputul scolii, divortul sau moartea unui parinte

factori predispozanti: relatia cu parintii, alte tipare de relationare familiala, structura personalitatii, factori ereditari sau de constitutie

factori ce au contribuit: afectiuni fizice prezente sau in antecedente; alte probleme ale membrilor familiei.

Factori ce contribuie la perpetuarea problemei: de ex., avantaje secundare cum ar fi simpatia pe care o provoaca o persoana ce sufera de migrena

Factori socio-culturali: obiceiuri, traditii, tipare familiale, valori culturale

6. Starea sanatatii. Se discuta istoria medicala a clientului, rezultatele ultimei consultatii medicale, semnele unei traume fizice recente. Se insista pe evaluarea starii de sanatate psihica: daca clientul a mai fost tratat pentru problema actuala, daca a fost spitalizat vreodata, daca a luat medicatie, daca in familie au fost cazuri de tulburari emotionale. Este important sa se observe semne ce pot indica o cauza organica pentru problema clientului: cefalee, schimbari bruste de personalitate sau ale obiceiurilor, etc. Indiferent de orientarea terapeutului, este esential sa se elimine cauzele organice ale simptomelor fizice inainte de inceperea psihoterapiei.
7. Activitatea profesionala

Se considera orice activitate a clientului nu doar cea pentru care este platit. De ex. o mama care isi ingrijeste copiii.

Ce fel de munca desfasoara sau doreste sa desfasoare clientul

Ce satisfactie are clientul din munca sa

Ce importanta da clientul faptului ca este angajat

Clientul are planuri profesionale

Care sunt aspectele pozitive si care sunt aspectele negative ale activitatii

Care este traseul profesional al clientului

Care este raportul dintre munca si destindere

Cum este folosit timpul liber.

8. Influenta asupra altora

clientul poate fi un pericol pentru sine sau pentru ceilalti

clientul se gindeste oare sa se sinucida sau sa raneasca pe altii

clientul are un plan de sinucidere sau de ranire a altcuiva

are clientul mijloace sa se sinucida

au existat tentative de auto-distrugere sau comportament violent

Daca da, clientul este rugat sa faca un contract prin care promite sa nu mai incerce sa se sinucida, ca o conditie pentru inceperea terapiei.

9. Relatiile interumane actuale. Se iau informatii despre partener, frati, parinti, copii, prieteni, colegi si alte relatii sociale. Se insista pe nivelul de functionare sexuala a persoanei, pe valorile si credintele familiei sale, pe satisfactia rezultata din relatiile sale.
   - care sunt principalele probleme si conflicte cu altii

cum face fata conflictului cu altii

ce sprijin primeste clientul din partea altora

10. Rezumatul si formularea cazului

care sunt recomadarile principale

pe ce se va focaliza interventia terapeutica

Se va formula frecventa si durata tratamentului, orientarea terapeutica preferata si modul de tratament. Clientul poate fi inclus oficial ca si colaborator, masura menita sa creeze conditiile pentru o implicare activa a acestuia in procesul terapeutic.

PRINCIPALELE PSIHOTERAPII

1. Terapia psihanalitica.

Abordarea psihanalitica considera ca persoanele sunt influentate in mod semnificativ de motivatii inconstiente, conflicte intre impulsuri si ceea ce este interzis, mecanisme de aparare si experiente ale primei copilarii. Deaoarece dinamica comportamentului este ascunsa adinc in inconstient, tratamentul consta intr-un proces indelungat de analizare conflictele interne inradacinate in trecut. Terapia este in mare un proces de restructurare a personalitatii; de aceea, clientii trebuie sa fie gata de a se supune unui proces intens de lunga durata.

2. Terapia adleriana.

Aceasta abordare vede persoanele ca si fiinte sociale, influentate si motivate de forte din cadrul societatii. Natura umana este vazuta ca fiind creativa, activa si decizionala. Abordarea insista pe unitatea persoanei si pe intelegerea perspectivei subiective a individului. Adler considera ca sentimentele inerente de inferioritate determina o nazuinta spre superioritate. El sustine ca aceste sentimente de inferioritate se initiaza in copilarie iar noi ne dezvoltam un mod de viata ce are ca scop sa compenseze aceste sentimente si sa ne faca sa ne controlam viata. Modul de viata este format de opiniile despre noi insine si despre lume, de comportamentele specifice pe care le adoptam in urmarirea scopurilor noastre. Putem sa ne construim viitorul prin luarea de hotariri riscante in mod activ si curajos, atunci cind ne aflam in fata unor consecinte necunoscute. Clientii nu sunt perceputi ca persoane bolnave ce trebuie tratate ci ca persoane descurajate ce au nevoie de incurajari pentru a-si corecta perceptiile gresite despre sine. Consilierea devine in acest caz un efort de colaborare in care clientul si terapeutul lucreaza in mod activ pentru obtinerea scopurilor acceptate de comun acord.

3. Terapia existentiala

Aceasta abordare considera ca ne definim prin alegerile pe care le facem. Cu toate ca factorii externi limiteaza domeniul alegerilor noastre, in esenta suntem autorii vietilor noastre. Deoarece putem fi constienti, suntem in esenta liberi. Odata cu libertatea vine si responsabilitatea pentru alegerile pe care le facem. Consilierii considera ca adesea, clientii lor duc o viata limitata, vazind putine alternative reduse la numar sau inexistente pentru a face fata situatiilor de viata; ei au tendinta de a se simti neajutorati sau legati de miini si de picioare. Scopul terapeutului este de a confrunta acesti clienti cu viata restrictiva pe care au ales-o si de a-i ajuta sa devina constienti de aportul lor in crearea acestor conditii. Prin consiliere, clientii devin capabili sa constientizeze tiparele depasite ale vietii pe care o duc si incep sa accepte responsabilitatea pentru schimbarea viitorului lor.

4. Terapia centrata pe persoana

Acesata abordare se bazeaza pe presupunerea ca avem capacitatea de a intelege problemele noastre si ca avem resursele necesare in interiorul nostru pentru a le rezolva. Aceasta viziune despre oameni arata ca terapeutii insista pe latura constructiva a naturii umane si pe ceea ce este avantajos in structura acesteia. Se pune accentul pe sentimentele despre sine. Clientii pot urma calea spre evolutia si complexitatea proprie prin accesarea resurselor interne mai degraba decit prin apelarea mai ales la influente externe. Ei sunt capabili de schimbare fara un aport substantial de structurare si directionare din partea terapeutului. Clientii au nevoie din partea terapeutului de intelegere, sprijin, acceptare, grija si atitudine pozitiva.

5. Terapia gestaltista.

Abordarea gestaltista se bazeaza pe presupunerea ca indivizii si comportamentul lor trebuie intelesi in contextul mediului lor actual. Sarcina terapeutului este de a sprijini clientii in timp ce acestia isi exploreaza experienta prezenta. Metoda principala de asistare a acestei explorari este constientizarea lumii interne a persoanei si a mediului extern. Clientii desfasoara singuri terapia cit mai mult prin realizarea unor experimente desemnate sa le creasca nivelul de constientizare si sa realizeze contacte. Astfel se poate ajunge la o integrare mai completa a acelor aspecte ale clientului care erau fragmentate sau necunoscute.

6. Terapia comportamentala.

Acest tip de terapie considera ca oamenii se formeaza in esenta prin invatare si conditionare sociala. Are loc o focalizare pe abilitatea clientului de a invata cum sa elimine comportamentul neadaptativ si cum sa ajunga la un comportament constructiv. Terapia comportamentala este o abordare sistematica ce incepe cu o evaluare comprehensiva realizata de individ, in scopul de a determina nivelul prezent de functionare. Urmeaza stabilirea scopurilor terapeutice. Dupa ce clientul stabileste scopuri comportamentale clare si specifice, terapeutul sugereaza acele strategii pe care le considera cele mai adecvate pentru atingerea scopurilor enuntate. Se presupune ca clientii vor face progrese in masura in care sunt gata sa realizeze noi comportamente in situatii reale de viata. Pentru a determina eficacitatea procedurilor si tehnicilor se realizeaza o evaluare continua.

7. Terapiile cognitiv-comportamentale.

Terapia comportamentala rational emotiva(REBT) considera ca problemele noastre sunt cauzate de perceptia situatiilor de viata si de gindurile noastre si nu de situatiile respective in sine, de altii sau de evenimente trecute. Astfel, responsabilitatea noastra este de a recunoaste si a achimba gindirea auto-defensiva ce duce la tulburari emotionale si comportamentale. REBT sustine ca persoanele tind sa incorporeze aceste credinte disfunctionale de la surse externe si apoi continua sa se indoctrineze ei insisi cu aceasta gindire defectuoasa. Pentru a contracara gindirea irationala, terapeutii folosesc proceduri de terapie activa si directiva, ce includ invatarea, sugerarea si stabilirea de sarcini. REBT insista pe educare, ceea ce inseamna ca terapeutul functioneaza ca profesor si clientul functioneaza ca elev. Cu toate ca REBT este didactic si directiv, scopul sau este de face ca persoanele sa gindeasca, sa simta si sa actioneze pentru ele insele. In mod continuu, terapeutii incurajeaza si provoaca clientii sa faca ceea ce este necesar pentru a se ajunge la schimbari durabile.

Alte terapii cognitiv comportamentale impartasesc unele din presupunerile REBT. Multe din aceste abordari considera ca persoanele sunt facute ca sa invete moduri de gindire eronate, auto-defensive dar si ca sunt capabile sa se dezvete de aceste moduri de gindire. Persoanele perpetueaza propriile dificultati prin convorbirea cu sine. Prin recunoasterea acestor erori cognitive si corectarea lor, clientii isi pot crea o viata o viata mai satisfacatoare. Restructurarea cognitiva joaca un rol central in aceste terapii. Se considera ca persoanele sunt capabile sa faca schimbari prin ascultarea convorbirii cu sinele lor, prin invatarea unui nou dialog interior si prin invatarea unor deprinderi de coping necesare pentru modificari de comportament.

8. Terapia familiala sistemica.

Aceasta terapie se bazeaza pe presupunerea ca persoana individuala nu poate fi inteleasa in intregime in afara sistemului familie. Un principiu de baza este acela ca o schimbare a unui element din sistem va determina o schimbare in alte elemente ale sistemului. Daca sistemul familie sufera modificari esentiale, aceste modificari vor avea un impact asupra individului. De asemenea, daca la nivelul individului apar modificari, intreaga familie va fi afectata. Astfel, terapia implica evaluarea si tratarea problemelor unui individ in contextul interactiunii intre membrii familiei. Din perspectiva sistemica, a fi o persoana sanatoasa implica atit sentimentul apartenentei la sistemul familie cit si sentimentul de individualitate. Se porneste de la premisa ca comportamentul unui client:

• poate servi ca functie sau scop pentru intreaga familie
• poate fi rezultatul inabilitatii sistemului de functiona eficace
• poate rezulta din tipare disfunctionale transmise de la o generatie la alta.

Terapeutul intervine pentru a creste capacitatea clientilor individuali de se relationa mai eficace cu persoanele importante din viata lor, in conditiile in care aceste persoane sunt prezente fizic la sesiunea de terapie sau nu.

SCOPURILE TERAPIEI

1. Terapia psihanalitica

Scopul principal este rezolvarea conflictelor intrapsihice pentru a reconstrui, reorganiza personalitatea    clientului. Pentru dezvoltarea nivelului de auto-intelegere al clientului este

necesara abordarea in profunzime a trecutului.

2. Terapia adleriana.

Terapeutul ajuta clientii sa isi dezvolte interesele sociale, ofera sprijin si incurajare, faciliteaza insight-ul clientilor in domeniul ideilor lor gresite si al calitatilor lor. Nu exista tehnici obligatorii si se pot utiliza o varietate de metode adaptate pentru nevoile unice ale clientilor.

3. Terapia existentiala.

Principalul scop este sa provoace clientii pentru ca acestia sa recunoasca si sa accepte libertatea pe care o au de a deveni autorii propriei vieti. Abordarea existentialista insista in primul rind pe intelegerea experientelor prezente ale clientului si nu pe utilizarea unor tehnici terapeutice. Se pot imprumuta tehnici de la alte scoli de psihoterapie iar interventiile au ca scop extinderea modurilor in care clientii pot trai in lumea din care fac parte.

4. Terapia centrata pe persoana.

Se incearca oferirea unui climat de intelegere si acceptare pentru relatia client/terapeut; acest climat ii va face capabili pe clienti sa se impace cu acele aspecte ale lor pe care le-au negat anterior. Alte scopuri: clientul este ajutat sa aiba o mai mare deschidere, mai multa incredere in ei insisi, dorinta de a fi in continua evolutie mai degraba de a fi un produs finit, o mai mare spontaneitate. Esenta acestei abordari este relatia client/terapeut si are citeva tehnici specifice. Este minimizata interventia directiva, interpretarea, chestionarea, cererea de informatii, oferirea de sfaturi, punerea de diagnostice. Este maximizata ascultarea activa, reflectarea si clarificarea. Se insista pe participarea completa si activa a terapeutului ca persoana in relatia terapeutica.

5. Terapia gestaltista.

Scopul este cresterea gradului de constientizare. Clientii sunt incurajati sa fie foarte constienti de modul in care experimenteaza orice aspect al vietii ce devine actual in fiecare moment. Acest proces de constientizare a trairii prezente poate duce la integrarea unor parti fragmentate sau la o calitate crescuta a contactelor cu ceilalti. Terapeutii cauta sa aiba un dialog cu clientii lor si folosesc experientele pentru a "ascuti" ceea ce exista. Din aceste dialoguri sunt create experimente care adincesc explorarea de catre clienti a ceea ce devine semnificativ pentru ei. Clientii se pot angaja in jocuri de rol, jucind toate personajele pentru a ajunge la o mai mare constientizare a conflictelor interne. Exemple de experimente: crearea unui dialog cu partile conflictuale din interiorul sau, exagerarea, focalizarea pe mesajele corpului, insistarea pe anumite sentimente, retrairea in prezent a unor situatii nefinalizate din trecut, lucrul cu visele.

6. Terapia comportamentala.

Scopul principal este de a elimina tiparele neadecvate de comportament ale clientilor si de a le inlocui cu unele mai constructive. Terapeutii identifica tiparele rigide ce duc la probleme de comportament si ii invata noi moduri de gindire ce pot duce la schimbarea modurilor de comportament ale clientilor. Metodele principale sunt desensibilizarea sistematica, tehnicile de relaxare, modelarea, realizarea de programe de autoconducere, repetitii ale comportamentelor, antrenarea, etc. Aceasta abordare are avantajul ca specifica scopuri comportamentale clare si concrete ce pot fi monitorizate si masurate.

7. Abordari cognitiv-comportamentale.

Scopul este de a elimina viziunea auto-defensiva a clientilor asupra vietii si asistarea lor in procesul de dobindire a uneiviziuni mai tolerante si mai rationale. Clientii sunt constientizati de modul in care incorporeaza credinte auto-defensive, de modul in care mentin aceasta gindire defectuoasa. Ei sunt invatati modul in care pot ataca modul defectuos de gindire si cum pot ajunge singuri sa dezvolte noi moduri de gindire ce vor duce la modificari ale modurilor in care ei simt si se comporta. In general, terapeutii REBT folosesc o varietate de metode cognitive, afective si comportamentale. Prin intermediul lor, clientii ajung sa examineze in mod critic credintele si comportamentele lor actuale. Metodele cognitive includ: atacarea credintelor irationale, relizarea unor sarcini cognitive, modificarea tiparelor de limbaj si de gindire. Tehnicile afective includ: jocul de rol, imaginatia REBT, exercitii de atacare a rusinii. Abordarile cognitiv-comportamentale insista pe participarea clientului la temele propuse atit in timpul cit si in afara sesiunilor terapeutice. Indivizii isi vor schimba cu mare greutate o credinta auto-defensiva daca nu sunt hotariti sa actioneze in mod constant impotriva ei.

8. Terapia familiala sistemica.

In functie de orientarea fiecarui practician din acest domeniu, aceasta abordare are o varietate de scopuri:

1. rezolvarea problemelor actuale ale clientului si familiei
2. rezolvarea unei crize familiale cit mai eficace si mai rapid posibil
3. crearea unui mediu in care sa se poata aduce noi informatii in sistemul familie, lasind apoi familia sa evolueze de la sine
4. restructurarea sistemului asa incit sa fie incurajata autonomia de catre toti membrii familiei
5. modificarea regulilor si tiparelor de interactiune dintre membrii familiei
6. invatarea deprinderilor de comunicare
7. invatarea deprinderilor de rezolvare a problemelor.

Metodele folosite sunt foarte diverse, ele pot avea ca scop schimbarea perceptiei si cea cognitiva, schimbarea sentimentelor, schimbarea comportamentala. Interesul familiei este principalul scop luat in considerare. In toate modelele de terapie familiala, toate schimbarile trebuie sa se realizeze la nivelul relationarii si nu doar la nivelul intrapsihic.   

URGENTELE PSIHIATRICE

9. Suicidul.

1. Factori de risc:

a)      tulburari psihice: tulburarile depresive, schizofrenia, alcoolismul, consumul de droguri, personalitatea antisociala, tulburarea de personalitate borderline, tulburarile de panica.

b)      Factorii sociali:

c)      Factorii psihologici: deznadejde, disperarea, sentimentul de vinovatie

d)      Factori biologici: ipoteza scaderii concentratiei de serotonina

e)      Factorii genetici.

f)        Factori somatici:

- afectiuni somatice grave: cancer(50% din barbati si 70% din femei) si afectiuni neurologice: epilepsie, SIDA, scleroza in placi, afectiuni ce necesita hemodializa

- boli endocrine: boala Cushing, anorexia nervoasa

- boli gastro-intestinale: ulcerul gastric si ciroza

- boli uro-genitale: tumori de prostata

PARASUICIDUL

Este un alt termen pentru tentativa de suicid.

Cauze incriminate:

evenimente de viata: conflicte familiale, boala cronica a unui membru al familiei, lipsirea de libertate, punerea sub acuzatie

schimbarea stilului de viata: nasterea unui copil, casatoria, divortul, separarea afectiva,

dificultati cu copiii, cu partenerul, probleme grave de sanatate

Riscul de repetare este mai mare la cei ce prezinta:

probleme legate de consumul de alcool

tulburarea de personalitate

impulsivitate

tratamente psihiatrice anterioare

singuratate.