Stimulii   

din   

mediu

Raspunsul organismului

Fig. 8. Fluxul informational si sistemul memoriei umane conform schemei lui Atkinson si Shiffrin (dupa Baddeley, 1998, p. 15)

In memoria de scurta durata se afla informatiile pe care le prelucram in prezent; din aceasta cauza ea se numeste si memorie de lucru.

Memoria de scurta durata este partea activa a memoriei si se suprapune partial cu focarul atentiei si al constiintei. Continutul memoriei de scurta durata provine din stimulii receptionati in prezent si din informatiile extrase din memoria de lunga durata. Aceste informatii sunt utilizate pentru a recunoaste obiectele din jur, pentru a intelege ceea ce ni se spune sau ceea ce citim, pentru a rezolva problemele actuale.

Memoria de scurta durata pastreaza informatiile timp de 15-20 secunde. Ea are un volum (o capacitate) limitat. Psihologul G. Miller vorbeste despre "numarul magic 72" aratand ca omul adult poate sa retina deodata 5-9 unitati informationale care pot fi litere, cifre, cuvinte, imagini s.a. Daca elementele sunt grupate atunci pot fi retinute mai multe elemente, dar numarul grupelor va fi tot 72. Deci, daca elementele sunt asociate, atunci capacitatea memoriei de scurta durata creste. In acest caz sunt utilizate si informatiile stocate in memoria de lunga durata (Miclea, 1999, p. 193; Baddeley, 1998, p.22).

In intervalul de 15 - 20 secunde informatiile pot fi reactualizate cu usurinta. Dupa acest interval informatia este fie uitata, fie trece in memoria de lunga durata (Miclea, 1999, p.197).

4. MEMORIA DE LUNGA DURATA

Memoria de lunga durata este "depozitul" care pastreaza informatiile timp de cateva minute, ore, zile, luni sau chiar toata viata. Unii psihologi considera ca memoria de lunga durata are un volum nelimitat si fixeaza aproape toate experientele de viata. Cu toate acestea nu putem reactualiza totul, deoarece nu putem regasi toate informatiile. Unele informatii pot fi reactualizate numai in conditii deosebite, de ex. sub hipnoza.

Cosmovici (1996, p. 152) prezinta cazul unui copil din Ucraina care a fost deportat de nazisti si apoi lasat in Ungaria. El a crescut acolo si deoarece a fost foarte mic atunci cand a fost deportat, nu mai stia nici numele sau, nici localitatea unde se nascuse. La varsta de 35 de ani un medic l-a hipnotizat si in aceasta stare si-a amintit numele, prenumele sau si al mamei sale, cat si numele localitatii de origine. Pe urma s-a intors in Ucraina si si-a regasit familia.

Probabil vi s-a intamplat sa incepeti sa vizionati un film despre care ati crezut ca nu

l-ati mai vazut, si sa recunoasteti scenele pe parcurs. Filmul a fost inregistrat in

memoria de lunga durata.

Alti psihologi sustin ca memoria de lunga durata nu pastreaza toate informatiile inregistrate, o parte dintre acestea sunt uitate (Miclea, 1999, p. 222).

Ce fel de informatii pastram in memoria de lunga durata?

- va amintiti de invatatoarea care v-a invatat in clasa intai? Va amintiti de colegii de clasa din liceu? Toate aceste informatii se refera la trecutul, la biografia Dv.

- v-ati facut planuri pentru zilele urmatoare sau pentru vacanta? Memoria pastreaza si gandurile legate de planurile pe care ni le facem.

- stiti ce inseamna cuvantul galben? Din ce categorie face parte? Memoria pastreaza semnificatia notiunilor, relatiile dintre ele.

Memoria de lunga durata pastreaza:

amintirile privind evenimentele prin care a trecut individul. Aceasta parte a memoriei se numeste memorie episodica (biografica);

amintirile privind intentiile, planurile de viitor; acestea sunt pastrate de memoria prospectiva;

semnificatiile notiunilor si relatiile dintre notiuni (relatiile de sub- si

supraordonare, relatiile de cauzalitate) se afla in memoria semantica.

In memoria de lunga durata informatiile sunt pastrate sub forma unor reprezentari. Acest termen are doua acceptiuni: una mai restransa si una mai extinsa.

In sens restrans prin reprezentari intelegem imaginile mintale ale unor obiecte, persoane, situatii pe care nu le percepem in prezent.

Daca inchideti ochii puteti vedea camera in care locuiti? Cum s-a format aceasta imagine mintala (reprezentare)? Ati vazut de multe ori camera si in minte s-a fixat o imagine generala a camerei. Unele imagini care ne-au impresionat in mod deosebit se pot fixa chiar daca le-am perceput o singura data.

In formarea reprezentarilor (imaginilor mintale) poate avea un rol predominant memoria. In aceste cazuri imaginile mintale se formeaza in urma perceperii efective a unor obiecte, peisaje etc. Aceste reprezentari pot fi:

individuale - imaginile unor anumite obiecte, persoane, situatii etc., care au fost percepute odata sau de mai multe ori (casa in care locuim, fratele sau sora noastra, un eveniment deosebit la care am asistat);

generale - imaginile generale ale unor clase de obiecte; noi pastram in memorie imaginile generalizate a numeroase obiecte (copaci, case, caini etc.) deoarece am perceput exemplare variate ale acestor categorii.

Alte imagini mintale se formeaza fara ca situatiile reprezentate sa fi fost percepute vreodata. In aceste cazuri imaginatia combina reprezentarile existente in memorie si creeaza imagini noi. In timp ce citim un roman vedem parca in fata noastra personajele, actiunile, locurile descrise de autor.

Cele mai des intalnite reprezentari (imagini mintale) sunt cele vizuale, auditive si kinestezice (ale miscarilor). La unii oameni reprezentarile vizuale sunt mai clare, mai precise decat celelalte reprezentari. Despre acesti oameni spunem ca fac parte din tipul vizual. La altii sunt mai intense reprezentarile auditive, kinestezice sau cele legate de vorbire. Despre ei spunem ca apartin tipului auditiv, kinestezic, respectiv verbo-motor.

Este bine sa stim carui tip apartinem, ca sa utilizam aceste insusiri in invatare sau in alte activitati. Cei care apartin tipului vizual, atunci cand invata memoreaza aspectul paginii, cuvintele cheie subliniate sau schema pe care au facut-o. Cel care apartine tipului auditiv invata mai usor daca asculta pe cineva cine ii explica sau ii citeste lectia. Cel care este de tip verbo-motor invata mai usor daca explica altora lectia. Cel care are reprezentari kinestezice dezvoltate are rezultate bune la gimnastica, sport, dans.

Intr-un sens mai larg prin reprezentari intelegem orice transpunere pe plan mintal a realitatii externe. In acest sens reprezentarile nu sunt doar imaginile mintale, ci si notiunile si relatiile dintre notiuni etc.

Notiunea sau conceptul este reprezentarea mintala a categoriilor. Fiecare categorie se refera la un grup de obiecte care se aseamana prin ceva: categoria creioanelor, cainilor, florilor, copiilor de 7 ani etc. Notiunea reflecta insusirile generale si esentiale categoriei respective.

Notiunea se exprima de regula prin cuvant, fiind semnificatia cuvantului (totusi, notiunea si cuvantul nu coincid: aceeasi notiune se poate exprima prin cuvinte diferite: zapada, nea, omat, snow; acelasi cuvant poate exprima notiuni diferite: port, mare). Notiunile se pot exprima si prin alte semne: gesturile surdo-mutilor, semnele conventionale folosite la harti, circulatie etc.

Notiunile folosite de un popor au fost elaborate de societate pe parcursul dezvoltarii sale istorice. Fiecare copil, insusind limba materna, invata o parte dintre aceste notiuni.

Cum se insusesc notiunile de catre copil? Cum se formeaza de exemplu notiunea de caine? La inceput pentru copil cainele inseamna cainele din curte sau cel pe care l-a vazut pe strada. Pe urma el vede caini de diferite dimensiuni, diferite culori, caini mai mult sau mai putin prietenosi si se formeaza imaginea mintala generalizata a cainelui si notiunea de caine.

Cum se formeaza notiunea de 5? Nu este suficient sa numaram pe degetele copilului pana la cinci, sa-i aratam copilului grupe de 5 obiecte sau sa-i aratam cifra 5 si sa-i spunem: aici scrie 5. Copilul trebuie sa actioneze cu obiectele (degete, cuburi, mere): sa formeze grupe de 2, 3, 4, 5 obiecte, sa le numere, sa le compare, sa le adune, sa le descompuna. Invatarea in general nu este eficienta decat daca se bazeaza pe activitatea copilului.

Formarea notiunilor (sau procesul de conceptualizare) nu se reduce la preluarea lor pasiva de la cei din jur. Acesta este un proces indelungat, in cursul caruia copilul trebuie sa comunice cu cei din jur (mai ales cu adultii), sa observe obiectele, evenimentele, sa actioneze cu obiecte variate, sa extraga mintal insusirile comune, esentiale, sa le generalizeze (adica sa le extinda asupra tuturor obiectelor din categorie). Insusirea unei notiuni presupune intelegerea relatiilor dintre acea notiune si notiunile cu care se afla in legatura: notiunile subordonate, supraordonate etc. (de exemplu, pentru a intelege notiunea de dreptunghi, copilul trebuie sa cunoasca numeroase alte notiuni: linie dreapta, latura, unghi drept, patru, patrulater, figura geometrica).

La scoala cadrele didactice urmaresc formarea unor reprezentari la elevi, adica formarea unor imagini mintale, a unor notiuni si a sistemelor de notiuni. Astfel elevii isi formeaza imagini mintale privind aspectul plantelor, animalelor, formelor de relief, isi insusesc notiunile fundamentale ale diferitelor domenii stiintifice (de ex. la matematica isi insusesc notiuni ca: linie, dreptunghi, adunare etc.). Pentru ca elevii sa isi formeze reprezentari cat mai corecte si mai bogate este necesar sa avem materiale didactice variate: obiecte, imagini, harti, scheme. Dar pentru ca aceste materiale didactice sa fie intr-adevar eficiente, nu este suficient ca elevul sa le priveasca, el trebuie sa si actioneze cu ele: sa le descrie, sa le deseneze, sa le completeze (harti mute).

5. REACTUALIZAREA SI UITAREA

Reactualizarea este etapa in care informatiile memorate si pastrate sunt utilizate. Pentru aceasta informatiile sunt readuse din memoria de lunga durata in memoria de scurta durata. Reactualizarea se poate realiza prin recunoastere sau reproducere.

Recunoasterea are loc in prezenta obiectului sau situatiei memorate si consta in identificarea acestuia. Recunoasterea este mai frecventa si mai usoara decat reproducerea. Recunoastem persoanele pe care le-am mai intalnit, locurile in care am mai fost, lectia pe care am mai citit-o.

Reproducerea are loc in absenta materialului memorat. Reproducerea implica gandirea, limbajul, eventual miscarile, desenul.

Uitarea se manifesta prin "pierderile" care se produc in timpul pastrarii. Intre anumite limite, uitarea este un proces natural si necesar, deoarece memoria se elibereaza de informatiile care au devenit inutile.

Psihologii au cautat cauzele uitarii si au gasit diferite explicatii. Unii explica uitarea prin inhibitia supraliminara sau cea de stingere. Uitarea poate fi explicata si prin interferenta dintre cunostinte. Daca cunostintele noi se aseamana prin ceva cu cele vechi, atunci cunostintele vechi ingreuneaza insusirea celor noi.

Daca un prieten isi schimba numarul de telefon sau adresa, un timp vom avea greutati atunci cand trebuie sa ne reamintim noul numar de telefon sau adresa noua pentru ca aceste cunostinte interfereaza cu cunostintele vechi, care se refereau la aceeasi persoana.

Vi s-a intamplat sa aveti emotii foarte mari la o teza si din cauza emotiilor sa nu va amintiti lectia? In aceste cazuri cunostintele insusite au interferat cu starea afectiva negativa, cu anxietatea si cu gandurile neplacute produse de aceasta stare afectiva. Toate acestea au produs o inhibitie puternica si au determinat uitarea lectiei.

Daca invatam cuvinte noi intr-o limba straina si cuvintele seamana cu alte cuvinte invatate anterior, le vom confunda din cauza interferentei.

Teoriile psihanalitice explica uitarea prin mecanismul refularii. Unele evenimente care au produs psihotraume puternice si a caror amintire ar produce foarte multa anxietate sunt refulate, reprimate in inconstient, si nu pot fi reactualizate decat in situatii deosebite (hipnoza, diferite metode utilizate in sedintele psihanalitice).

Cea mai grava forma a uitarii este cea determinata de unele imbolnaviri ale creierului. In aceste cazuri vorbim despre amnezie.

6. CONDITIILE MEMORARII SI INVATARII EFICIENTE

Memoria are un rol important in invatare. Cunoasterea unor metode care ajuta memorarea poate sa mareasca eficienta invatarii. Psihologii, in urma efectuarii a numeroase experimente, au formulat o serie de recomandari pentru a usura memorarea atat la scoala cat si in situatiile extrascolare (Cosmovici, 1996, p.146, Popescu-Neveanu, 1997, p. 91, Rosca, 1976, p. 282, Baddeley, 1998, p. 224). In continuare vom prezenta cateva dintre acestea si ne vom referi mai ales la invatarea si memorarea de tip scolar.

1. Invatarea si memorarea devin eficiente daca elevul este motivat pentru aceasta activitate. Motivatia se imbunatateste daca elevul isi da seama de ce invata disciplina respectiva, cum pot fi utilizate cunostintele insusite in viata.

2. Elevul memoreaza mai usor lectia daca a inteles-o. Profesorul, atunci cand preda, trebuie sa tina seama de cunostintele anterioare ale elevilor, sa utilizeze, daca este posibil, materiale didactice variate, sa dea numeroase exemple concrete, pentru ca sa usureze intelegerea lectiei.

3. Elevul retine mai temeinic ceea ce asimileaza prin activitatea proprie. Ne referim atat la activitatea concreta care implica manipularea unor obiecte (efectuarea unor experiente la fizica sau chimie) cat si la activitatea teoretica cu materialul verbal. In timpul invatarii este bine sa se faca sublinieri, insemnari, rezumate, scheme etc.

4. Pentru ca elevul retina cunostintele, el trebuie sa le repete.

a. Multi elevi (si studenti) citesc lectia de doua-trei ori si au impresia ca o stiu, deoarece recunosc textul. Dar recunoasterea nu este echivalenta cu capacitatea de reproducere si utilizare a informatiilor. Dupa ce elevul a citit lectia de cateva ori si a inteles-o trebuie sa incerce sa o reproduca, sa o spuna cu cuvintele proprii ("metoda recitarii"). Pe urma se autoverifica pentru ca sa-si dea seama ce a omis, ce greseli a facut, care sunt partile pe care le stapaneste mai putin.

b. Repetitiile trebuie sa fie variate. Este inutil sa cerem copilului sa scrie aceeasi definitie de foarte multe ori. Este mult mai bine sa ii cerem sa aplice definitia, regula in forme cat mai variate.

c. Repetitiile pot fi facute comasat sau esalonat. In cazul repetitiilor comasate lectia este repetata de mai multe ori succesiv, pana cand este bine invatata. In cazul esalonarii repetitiile se fac la anumite intervale de timp. Daca lectia este usoara, comasarea repetitiilor poate fi mai utila. Daca este mai dificila, esalonarea este mai eficienta deoarece:

- se reduce monotonia, oboseala, plictiseala

- informatiile sunt reorganizate, sistematizate in memorie si in perioadele dintre repetitii, cand elevul are alte preocupari. La reluarea lectiei, aceasta va fi mai bine inteleasa.   

5. O alta problema este aceea daca este mai bine ca lectia sa fie invatata in intregime ("metoda intregului") sau pe parti ("metoda partilor"). Daca lectia este mai usoara si mai scurta, se recomanda metoda intregului. Daca este mai dificila si mai lunga, este mai eficienta metoda partilor. Cea mai buna se pare ca este metoda mixta:

- la inceput se parcurge tot materialul pentru a se intelege structura si relatiile

dintre parti;

- lectia se imparte in fragmente logice;

- se invata fiecare fragment;

- se repeta lectia integral.

6. Lectiile mai grele este bine sa fie revazute inainte de adormire, deoarece materialul este prelucrat, sistematizat si in timpul somnului.