 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica |
| Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
Consiliere si Psihoterapie
Consilierea este o relatie de colaborare in care o persoana specializata asista clientul in ameliorarea problemei cu care se prezinta si in imbunatatirea abilitatilor de rezolvare de probleme si luare a deciziilor (Ivey, 1986).
Scopurile consilierii
Consilierul va ajuta clientul sa identifice obiectivele si sa abordeze solutiile legate de:
q autocunoastere
q comunicare
q stima de sine
q modificarea unor comportamente problematice sau patternuri dezadaptative de gandire
q ameliorarea emotiilor negative si a consecintelor determinate de diferite traume
q acordarea de suport
q insusirea si dezvoltarea unor strategii de adaptare
q facilitarea invatarii unor comportamente sau abilitati noi
q prevenirea aparitiei unor probleme si mentinerea starii de sanatate mentala
Caracteristicile consilierii
Consilierea prezinta anumite particularitati si note specifice care o diferentiaza de psihoterapie (Baban, 2003):
q este o relatie de colaborare dintre consilier si cel consiliat;
q este focalizata pe problema;
q este orientata atat catre dimensiunile si comportamentele problematice ale clientului, dar si spre imbunatatirea unor aspecte din viata clientului (ex. comunicarea, abilitatile de invatare, de luare de decizii, etc.) si mai putin spre schimbarea personalitatii in ansamblu;
q este eclectica (integreaza si aplica principii si strategice specifice mai multor orientari teoretice, in functie de problema si stilul clientului);
q este formativa (vizeaza nu doar interventii "curative" dar mai ales preventia unor comportamente neadaptative si invatarea acelor strategii care vor facilita o adaptare mai eficienta situatiilor de viata);
q este informativa, furnizand clientului datele necesare pentru a lua decizii informate si responsabile;
q este suportiva, oferind clientului cadrul adecvat pentru a-si exprima emotiile, conflictele, dilemele legate de sine, lume, trecut, prezent sau viitor;
q este focalizata pe situatiile prezente, trecutul fiind abordat sporadic, doar pentru a intelege mai bine situatiile din present;
q este un proces ce faciliteaza identificarea resurselor proprii de adaptare la mediu si de solutionare a situatiilor problematice;
q este un proces ce potentiaza validarea resurselor clientului in lumea reala;
q este o interventie de durata scurta si medie.
Prin consiliere sunt abordate emotiile, cognitiile (gandurile) si comportamentele care impiedica dezvoltarea si adaptarea optima a persoanei la cerintele cu care se confrunta. Se va lucra intotdeauna in beneficiul clientului (ex. daca un client ar beneficia de consiliere in mai mare masura prin interventia unui alt profesionist, il vom trimite, chiar daca prin aceasta pierdem o oportunitate de a invata in urma experientei de consiliere).
Ce NU este consilierea?
q oferire de sfaturi
q conversatie obisnuita, fara nici un obiectiv
q proces de manipulare a clientilor
q forma detratament al bolilor mentale
Termenii de consiliere si psihoterapie sunt termeni cu semnificatie apropiata; Psihoterapia este definita ca fiind interventia psihologica utilizata in patologie si optimizarea subiectilor umani sanatosi. Consilierea este o interventie psihologica orientata predominant spre optimizarea subiectilor umani sanatosi (ex. crearea unui sistem coerent de scopuri in viata, dezvoltarea autonomiei clientilor etc.) (David, 2003).
Principalele caracteristici ale psihoterapiei sunt:
q implica formarea extensiva a terapeutului in anumite orientari specifice
q se adreseaza schimbarilor profunde la nivelul comportamentului si al personalitatii
q implica abordarea unor aspecte psihopatologice
q se pot aborda aspecte profunde, neconstientizate de pacient
q este focalizata in mai mare masura inspre trecut
q este de lunga durata
Orice demers de consiliere cuprinde urmatoarele componente:
q diagnosticul si evaluarea psihologica (aspect ce va fi detaliat in modulul II);
q relatia terapeutica (numita si alianta de consiliere, Eagan, 19XX) caracterizata prin colaborare, incredere reciproca, respect, implicare, autenticitate;
q conceptualizarea cazului (formularea cazului) adica explicatia data de consilier simptomelor clientului;
q tehnicile de interventie - alese in functie de conceptualizarea cazului, urmarind explicit si implicit modificarea acelor factori care cauzeaza sau mentin problema.
Aceste componente se regasesc intr-o maniera reiterativa in procesul consilierii, proces care poate fi impartit in mai multe etape:
Etapa I (aproximativ 2-5 sedinte) presupune:
q stabilirea unei relatii terapeutice caracterizate prin empatie, congruenta, acceptare neconditionata, respect si colaborare;
q identificarea expectantelor clientului fata de consiliere si consilier si familiarizarea clientului cu procesul si strategiile de consiliere;
q motivarea clientului pentru a-si asuma un rol active in schimbare;
q identificarea problemelor si a ierarhiei in abordarea lor;
q identificarea resurselor proprii si de mediu care faciliteaza schimbarile;
q stabilirea scopurilor consilierii in termeni specifici, concreti si realisti;
q constientizarea importantei realizarii sarcinilor date pentru acasa.
Etapa II (5-10 sedinte, in functie de numarul problemelor identificate) se refera la interventia propriu-zisa. Ordinea de abordare a problemelor poate sa urmeze diferite criterii:
q a optiunii clientului;
q a celei care poate fi ameliorata/rezolvata cel mai usor (mai ales in cazul clientului care are resurse minime de mobilizat in procesul schimbarii si are nevoie de intariri positive in ceea ce priveste propria persoana);
q a gradului de stringenta si interferenta cu activitatea cotidiana;
q interventia in consiliere presupune invatare intra-terapeutica (in cadrul sedintelor de consiliere) si extra-terapeutica (prin exersare si practicare independenta in mediul real);
q monitorizarea si auto-monitorizarea procesului de schimbare;
q re-evaluarea scopurilor (care se pot modifica pe parcursul procesului de consiliere).
Etapa III (3-7 sedinte) urmareste mentinerea schimbarilor/ameliorarilor atinse in etapa a II-a prin interventia la nivelul factorilor de risc:
q modificarea factorilor care au predispus, declansat sau mentinut problema (ex. stil cognitiv, stil de viata dezadaptativ, stil de coping, relatii interpersonale conflictuale, predispozitii biologice, etc.).
Etapa IV (2-5 sedinte) finalizarea procesului de consiliere:
q extrapolarea si generalizarea noilor achizitii;
q
evaluarea eficacitatii interventiei;
q pregatirea terminarii relatiei terapeutice;
q urmarirea evolutiei clientului la intervale mai mari de timp (dupa 2 luni, 6 luni, etc).
S-au realizat numeroase studii care au investigat factorii ce asigura eficienta consilierii. Cercetarea lui Lambert (2003) arata ca acestia sunt: relatia terapeutica (30%), tehnicile utilizate (15%), personalitatea clientului (40%) si efectul placebo (15%) (vezi figura 1)
Dupa cum putem observa, relatia terapeutica este cel mai important factor care asigura succesul in consiliere. Prin urmare, construirea si mentinerea unei aliante autentice devine o prioritate in consiliere. Aceasta se formeaza pe baza atitudinilor si abilitatilor de comunicare ale consilierului si este mentinuta prin folosirea unor tehnici adecvate problemelor clientului.
Alte cercetari subliniaza importanta personalitatii consilierului, dincolo de pregatirea sa profesionala. Au fost identificate urmatoarele caracteristici personale ale consilierului care contribuie, alaturi de cunostinte si experienta practica, la succesul consilierii.
Calitati personale ale consilierului
Pe langa calitati personale, cunostinte de specialitate, abilitati, tehnici si strategii de interventie, consilierul poate dezvolta un stil personal de consiliere, in functie de tendinta sa naturala de a aloca o importanta mai mare uneia dintre cele trei dimensiuni psihice: ratiune, emotii, comportament (Baban, 2003). Aceasta tendinta fireasca poate fi regasita la fiecare persoana, deci o putem identifica atat in consilier cat si la client. In consiliere, acest fapt este relevant, intrucat stilul consilierului poate avea un impact asupra eficientei interventiei si calitatii relatiei cu consiliatului. Stilurile descrise in literature de specialitate sunt:
Stilul afectiv
Stilul afectiv al consilierului presupune ca acesta acorda mai multa importanta emotiilor clientului, este atent nu doar la ceea ce spune acesta, ci si la modul in care spune, reactioneaza in consiliere cu calm, avand o atitudine protectoare, empatica. De asemenea, tinde sa preia tehnici care tin de terapia nondirectiva, umanista.
Stilul rational
Consilierul care adopta stilul rational se focalizeaza asupra a ceea ce spune clientul sau omite sa spuna, asupra distorsiunilor din gandire, este analitic / sintetic in abordare. Interpreteaza emotiile si comportamentul prin prisma cognitiilor si prefera sa preia tehnici din terapia de orientare cognitiva.
Stilul comportamental (engl. 'acting')
In cazul stilului comportamental, consilierul se orienteaza spre ceea ce face clientul, interpretand actiunile lui ca fiind adaptative sau dezadaptative. De asemenea, considera ca schimbarea comportamentului reperzinta un obiectiv important in ameliorarea problemelor cu care se confrunta clientul. Interventiile adoptate presupun o serie de reguli, prescriptii si sunt orientate preponderent spre tehnici comportamentale.
Consilierul trebuie nu doar sa isi identifice stilul personal, ci si sa se asigure ca poate utiliza tehnici si abordari specifice celolalte stiluri, care nu ii sunt caracteristice. De exemplu, daca atat stilul consilierului cat si cel al consiliatului este preponderent afectiv, s-ar putea ca relatia terapeutica sa fie foarte buna, dar in acelasi timp sa se persiste in modalitate nefunctionala a consiliatului de a aborda problema.
Criteriile de adoptare a unui anumit stil de catre consilier sunt urmatoarele:
stilul clientului - se va tine cont de criteriul similaritatii
faza consilierii - se va respecta urmatoarea succesiune:
q prima faza - stil afectiv
q a doua faza - stil rational (ex. identificarea distorsiunilor de gandire)
q a treia faza - stil comportamental
cerinta clientului - daca vine cu asteptarea de a lua anumite decizii, vom trece peste anumite faze si il vom ghida in luarea deciziei
criteriul complementaritatii (ex. afectiv - comportamental, rational - afectiv), atunci cand acest lucru contribuie la cresterea eficientei interventiei terapeutice.
Pentru a putea practica eficient consilierea sunt necesare cunostinte din diverse discipline psihologice:
q psihologia dezvoltarii
q comportamentul uman din perspectiva psihologica
q psihologia personalitatii
q psihologia sanatatii
q psihologie ocupationala
q psihopatologie
q psihologie scolara
q psihologie cognitiva
q teorii si tehnici terapeutice
q principiile etice in consiliere
q dinamica relatiilor, in special din cadrul familiei si particularitati legate de grup
De asemenea, pentru profesia de consiliere este necesara autocunoasterea (ex. prin terapie personala), adoptarea unui model personal, eclectic, de consiliere si apelarea la un supervizor, care asista consilierul in formarea lui si in perfectionarea interventiilor de consiliere.
Pregatirea profesionala si personala a consilierului nu presupune in mod obligatoriu succesul procesului de consiliere. Fenomenul rezistentei clientului, daca nu este identificat si abordat corect, poate induce obstacole semnificative. Nu de putine ori clientul manifesta rezistenta explicita sau implicita procesului de schimbare. Aceste rezistente au diverse surse:
q clientul este prea grav afectat de problema sa pentru a fi un partener activ in comunicare si schimbare;
q asteptarile sale fata de consilier/consiliere sunt nerealiste, prin urmare nu pot fi satisfacute (ex: consilierea va face ca toate problemele sa dispara; voi deveni o cu totul alta persoana; consilierul e prea tanar/batran; consilierul e femeie/barbat; cabinetul consilierului e saracacios etc.);
q clientul a fost adus impotriva vointei sale (ex: adus de parinti sau profeor, etc.);
q clientul are beneficii secundare din problema cu care se confrunta (ex: anxietatea sa de esec induce atitudini protective din partea familiei).
Identificarea surselor (constiente sau inconstiente) ale rezistentei la schimbae ofera directiile de reducere ale acestora. De ex., in primul caz, consilierul poate obtine informatii de la familie, rude, profesori sau alte persoane semnificative din anturajul clientului. Datele obtinute trebuie comparate pentru a avea o perspectiva unitara asupra situatiei. Acest demers este util chiar in cazul in care clientul coopereaza in oferirea de informatii despre sine si problema, dar se doreste obtinerea unor date despre problema din perspectiva diferita, fapt care faciliteaza o interventie nuantata.
In cazul al doilea, diminuarea rezistentelor se bazeaza pe urmatoarea regula sustinuta de studii de psihologie sociala: pe masura ce clientul impartaseste experiente personale, consilierul va fi perceput pozitiv in mai mare masura. Aceasta implica ca in procesul consilierii, clientul sa fie incurajat (fara a se insista) sa se dezvaluie si sa relateze diverse experiente traite. Exemplificam prin textul preluat din David (2003):
CONSILIER: - Despre ce ati dori sa discutam?
CLIENT: - Uite ce este, nu am ceva personal cu dumneavoastra, dar cred ca sunteti prea tanar sa ma intelegi si sa ma ajuti.
CONSILIER: - Din ceea ce-mi spuneti, inteleg ca sunteti dezamagit ca discutati cu un consilier prea tanar (reflectare empatica a rezistentei lui).
CLIENT: - Da, ma asteptam la cineva mai matur, ma refer din punct de
vedere al varstei.
CONSILIER: - Cred ca aveti dreptate sa ganditi astfel. Toti am dori la necaz sa avem un om matur si puternic langa noi care sa ne ajute (suntem de acord cu rezistenta lui).
CLIENT: - Da.
CONSILIER: - Am sa incerc eu sa va ajut, recomandandu-va unui coleg mai in varsta in care probabil veti avea mai multa incredere. Dar pentru asta ar trebui sa stiu despre ce este vorba, ca sa va pot recomanda cel mai bun terapeut pentru problemele pe care le aveti. Imi puteti spune deci, ce
v-a adus aici?
CLIENT: - .(de cele mai multe ori incepe sa impartaseasca problemele personale)."
In cazul al treilea, metoda utilizata pentru diminuarea rezistentelor este asemanatoare. Exemplu este preluat din David (2003, p.22):
"CONSILIER: - Despre ce ati dori sa vorbim?
CLIENT: - Uite ce este, nu sunt nebun. De fapt, nici nu vreau sa fiu aici, dar am cedat insistentelor familiei. Si nu am nici o problema.
CONSILIER: - Inteleg ca sunteti extrem de revoltat si nemultumit pentru ca ati fost adus aici.
CLIENT: - Da.
CONSILIER: - Oricare in locul dumneavoastra ar simti la fel. Cred ca si eu as fi extrem de revoltat sa fiu dus undeva impotriva vointei mele. Cine v-a adus aici, de fapt?
CLIENT: - Mama. De o luna ma tot bate la cap sa vorbesc cu un psiholog.
CONSILIER: - Care este motivul pentru care a insistat sa veniti la psiholog?(Daca pacientul incepe sa vorbeasca despre probleme, rezistenta sa s-a diminuat), daca nu:
CLIENT: - Crede ca am tot felul de probleme. Dar eu nu am nici una, adica nu mai multe decat oricare alt om.
CONSILIER: - Totusi mi se pare ca aveti o problema mai ciudata (cu umor): dumneavoastra si mama dumneavoastra ganditi cam diferit. Sau ma insel?
CLIENT: - A, nu cred ca aveti dreptate. Sa vedeti (clientul incepe sa vorbeasca despre relatia cu mama, rezultand si presupusele probleme pentru care mama i-a cerut sa mearga la un psiholog)."
Clientul rezistent la procesul de schimbare poate fi recunoscut dupa indici directi si indirecti; unele din aceste semne sau comportamente pot fi (Baban, 2003):
q intarzie sistematic sau lipseste de la sedintele de consiliere;
q aduce critici consilierului sau manifesta o atitudine negativa fata de acesta;
q 'nu aude' sau nu intelege ceea ce spune consilierul;
q ramane tacut atunci cand ar trebui sa vorbeasca;
q se angajeaza in discutii intelectuale;
q evita discutiile despre emotii si sentimente experientiate in diverse situatii;
q aduce in discutie subiecte irelevante;
q ii cere consilierului lucruri nerezonabile;
q aproba tot ceea ce spune consilierul, fara discernamant;
q refuza sa se implice emotional;
q manifesta deschis dorinta de a renunta la sedintele de consiliere.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
