Obiectivele si specificul asistarii psihologice asociata tratamentului in cazul persoanelor hemodializate

Obiectivele si specificul asistarii psihologice asociata tratamentului in cazul persoanelor hemodializate

Probleme psihologice

-Insuficienta renala cronica rezulta din scaderea capacitatii functionale a rinichilor; exista trei tipuri de tratament: hemodializa, dializa peritoneala si transplantul renal.

Probleme majore: pierderea rolului social si a capacitatii de munca, avand implicatii sufletesti dar si economice.   

Componenta psihologica: sentimente de devalorizare, identificarea cu boala, inhibarea oricarei initiative.   

Bolnavii cu insuficienta renala cronica sunt supusi unei game largi de stresuri.

Strain si Grossman identifica opt categorii de stresuri psihologice:

1.Amenintarea privind autorespectul si integritatea;

2Anxietatea fata de separare;

3.Frica de a pierde dragostea si acceptarea familiei si a prietenilor;

4.Frica de a pierde controlul asupra functiilor fizice sau mentale;

5.Frica de afectare a unor parti corporale;

6.Frica de persoane necunoscute;

7.Frica de neacceptare in societate;

8.Frica de durere;

Kaplan De Nour mentioneaza urmatorii factori de stress:

dependenta de programul terapeutic, de hemodializa, de membrii familiei;

-restrictii de dieta si de ordin social;

-pierderea functiilor organismului;

Apar irascibilitatea,insomnia, tremorul, modificari senzoriale, apatie, astenie, diminuarea atentiei, a concentrarii, sentimente de vinovatie, dorinta de moarte si tendinta de suicid.

In ceea ce priveste imaginea de sine a bolnavului cu insuficienta renala cronica , studiul lui S.Basch si al colaboratorilor a demonstrat: dezorganizare, vulnerabilitate, regresie, tulburari sexuale.

In cazul insuficientei renale cronice se pune problema vindecairii bolii cronice printr-o psihoterapie, dar prin interventii psihologice poate fi atenuat impasul psihologic inerent bolii.

Psihoterapia suportiva este suficienta, adecvata si recomandata persoanelor bolnave, vulnerabile la anxietate, depresie si la consecintele acestora, si ale caror resurse de rezistenta sunt diminuate in tot acest context. Psihoterapia suportiva ofera persoanei un spatiu securizant si odihnitor, in cadrul caruia persoana poate sa exploreze aspectele acestor conflicte si sa testeze posibilele solutii sau in interiorul caruia poate aduna forta interioara de a lua decizii potrivite pentru rezolvarea conflictelor.

Boala operereza schimbari ale statutului social si de aceea pacientii pot uneori sa experimenteze rejectia sociala. Psihoterapia suportiva ajuta bolnavul in a explora realitatile acestor experiente dificile.

De aceea, psihoterapia nu vizeaza doar tratarea simtoamelor psihopalologice (depresie, anxietate, deprimare), ci si ameliorarea calitatii vietii . In general tratamentul psihologic nu are in vedere formele clasice ale psihoterapiei, ci forme variate de psiho-socio-terapie, avand ca obiectiv ameliorarea disfunctionalitatilor.

Este vorba de o interventie indirecta, in care se implica o echipa terapeutica (psihiatru, psiholog, asistent social) si care actioneaza prin intermediul si prin modelarea altei echipe, medicale, cea care trateaza direct pacientul. Aceasta interventie reuneste ergoterapeuti, socioterapeuti, si kinetoterapeuti.

Pacientul anxios, agresiv si necooperant induce personalului o atitudine de iritare si agresivitate, de enervare si rejectie. De asemenea, starea depresiva si apatica a pacientului, negarea oficiala a starii de boala sau a gravitatii acesteia se pot conjuga cu epuizarea personalului, care se manifesta si el prin apatie si dezinteres.

Programele de terapie psihologica pentru mentinerea unei stari psihice echilibrate au in vedere discutarea in echipa a problemelor. Aceste discutii se desfasoara de mai multe ori pe saptamana.

Programul psihoterapiei ptr. bolnavi dializati are in vedere cresterea independentei si initiativei, combaterea pasivitatii si depresiei, controlul agresivitatii. Un aspect important este corecta informare a pacientului asupra bolii, a stadiului acesteia, asupra posibilitatilor terapeutice, etc. Pe de alta, parte, pacientul poate fi initiat in tehnici de relaxare psihocorporala. Totodata trebuie stimulata atitudinea activa in ce privaste interesele, preocuparile si exercitiile fizice. In general, terapiile psihologice in contextul dializei sunt ghidate pe urmatoarele directii;

- echipe psihiatrice carc activeaza in mare masura prin intermediari, prin membrii echipei terapeutice si a familiei;

- interventii psihoterapeutice obligatorii asupra personalului departamentului de hemodializa;

- interventii psihotcrapeutice asupra pacientilor pentru ameliorarea trairii schemei corporale, cresterea increderii in sine si a autorespectului, combaterea regresiei, negarii, depresiei, anxietatii si a noncompliantei si cresterea autonomiei personale;

- vizarea psihoterapeutica a familiei, a relatiilor in cuplu, a mentinerii pe cat posibil a relatiilor sexuale si a pastrarii unei calitati acceptabile a vietii.