 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica |
| Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
META-PROGRAMELE
Meta-programele determina care dintre perceptiile noastre sunt selectate pentru a li se acorda atentie.
MP sunt procese mentale care conduc si directioneaza alte procese mentale. Cu alte cuvinte, sunt procese de nivel superior (meta) fata de procesele pe care le controleaza. (seamana cu programele de computer care controleaza, selecteaza si ofera informatii aplicatiilor pe care le gestioneaza).
Oamenii folosesc strategii pentru a lua decizii sau pentru a-si forma sau schimba convingerile. Aceste strategii nu sunt constiente, ci sunt secvente de reprezentari interne alcatuite din componente senzoriale vizuale, auditive, kinestezice, olfactive si gustative.
Functional, MP opereaza prin selectia anumitor perceptii si reprezentari interne din gama larga de date senzoriale disponibila in fiecare moment. MP pot fi gandite ca niste programe ale atentiei sau "obisnuinte de gandire". In mod constient, mintea umana poate urmari 7+/-2 reprezentari simultan. Cu toate acestea, receptorii senzoriali percep activ nenumarate milioane de perceptii in fiecare secunda si creierul proceseaza majoritatea acestor informatii inconstient. Intrebarea care se pune este cum se realizeaza aceasta selectie/ filtrare? Sunt strategiile de filtrare optime pentru contextul respectiv? (cu alte cuvinte, exista aspecte importante care sunt lasate deoparte, desi procesarea lor ar aduce beneficii?).
La inceput s-a crezut ca MP nu se pot schimba, apoi s-au descoperit proceduri de modificare sau chiar de inlocuire a lor, atunci cand nu erau adecvate contextului.
MP nu sunt "bune" sau "rele", dar pot fi adaptative / dezadaptative in anumite contexte sau pentru anumite obiective.
Cresterea capacitatii de constientizare a MP este o premisa pentru cresterea posibilitatii de a alege MP potrivit situatiei (deci a flexibilitatii adaptative).
Exemple de meta-programe:
Tot ceea ce stim, tot ce ne amintim a ajuns in mintea noastra prin intermediul simturilor (vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ). Din motive care tin de trecutul personal, fiecare persoana are un sistem de reprezentare dominant. Activitatea cerebrala se poate rezuma la intrarea in contact cu realitatea prezenta prin intermediul simturilor VAKOG, cautarea in minte a reprezentarilor memorate si cizelarea reprezentarilor "imaginare".
Cresterea eficacitatii modului de functionare a proceselor psihice depinde de cunoasterea sistemului de reprezentare dominant si de dezvoltarea sistemelor de reprezentare non-dominante.
Comunicarea este facilitata atunci cand cunoastem sistemul de reprezentare dominant propriu si pe cel al interlocutorului. A traduce mesajul in termeni accesibili sistemului de reprezentare preferat de interlocutor creste probabilitatea ca acesta sa-l inteleaga si sa-l retina.
Un indiciu important dupa care putem recunoaste preferinta cuiva pentru un sistem de reprezentare este limbajul utilizat de acesta.
Exemple de cuvinte din vocabularul vizual:
A vedea, a privi, a parea, a arata, a observa, a revela, a-si inchipui, a clarifica, a lumina, a indica; obscur, cetos, nebulos, luminos, limpede, stralucitor; punct de vedere, perspectiva, optica, imagine, film, peisaj, privire
Exemple de cuvinte din vocabularul auditiv:
A auzi, a asculta, a vorbi, a spune, a sopti, a canta, a rezona, a armoniza, a acorda; ecou, sunet, melodie, surd, conversatie, discutie, voce, sonor, tipator, disonant, discordant; declic, rasunet, incantare; a suna bine
Exemple de cuvinte din vocabularul kinestezic:
A simti, a atinge, a prinde, a pune mana pe, a contacta, a se invarti in jurul cozii, dur, ferm, aspru, o mana de ajutor; impact, simt, sentiment, emotie, tensiune, presiune, fin, catifelat; macinat de durere, a lua contact cu realitatea, primire calduroasa, a tine sub control, a da o lovitura
Exemple de cuvinte din vocabularul olfactiv / gustativ:
Dulce, amar, sarat, acru, gust, miros, a adulmeca, parfum, aroma, mireasma, a savura; gustul succesului, mirosul fricii, a savura momentul, a mirosi situatia; amaraciune; dulce-amar; bun-gust etc.
Atentia se focalizeaza pe ceea ce seamana sau pe ceea ce difera. Selectia asemanarilor este importanta pentru construirea relatiilor, pentru ca legaturile cu ceilalti se realizeaza prin identificarea similaritatilor in idei, convingeri, valori, preferinte, gusturi etc.
Oamenii care functioneaza preponderent cu acest MP isi focalizeaza atentia asupra modului in care lucrurile se potrivesc cu experienta lor anterioara. Ei valorizeaza siguranta si doresc ca lumea lor sa ramana la fel. Le place stabilitatea. Odata cu schimbarea rapida a tehnologiilor, preferinta pentru asemanari poate crea stres si dificultati de adaptare. Cand cineva functioneaza prea mult cu acest MP, poate ignora informatii esentiale, poate pierde ocazii, poate sa nu sesizeze cand trebuie schimbat cursul actiunii. Acesti oameni pot efectua munci de rutina, care nu le cer eforturi mari de invatare.
Selectia diferentelor este importanta pentru a face alegeri. Cei care nu pot sesiza diferentele, nu pot distinge si alege.
Cand acest MP este utilizat preponderent, oamenii valorizeaza schimbarea, se plictisesc daca lucrurile raman la fel, sunt stimulati de schimbare, noutate si observa cu usurinta ce nu merge. Dezavantajul este ca se pot plictisi foarte repede si pot schimba frecvent slujbele, relatiile. Sunt mai putin stabili si constanti.
In mod normal, creierul nostru are capacitatea de a sesiza diferentele, ceea ce este nou, ceea ce este altfel. Obisnuindu-se cu anumiti stimuli care se repeta mereu, el poate decide ca ei nu sunt suficient de importanti / relevanti pentru a fi remarcati in mod constient, de aceea decide sa ii ignore.
Un stil de gandire "alb-negru" duce la stabilirea clara si rapida a unor distinctii, la decizii rapide si la tendinta de a judeca. Oamenii care folosesc mult acest MP sunt perceputi ca dogmatici, intoleranti, perfectionisti. Sunt mai putin capabili sa gaseasca o cale de mijloc, ei percepand doar extremele.
Stilul de gandire "continuum" permite perceperea nuantelor intre alb si negru. Pot analiza o situatie cu mai multa finete, fac mai putine judecati. Sunt buni ca mediatori in situatii conflictuale. Pot fi mai indecisi (avand mai multe perspective asupra unei situatii, le trebuie mai mult timp ca sa ia o decizie).
In acest MP atentia este atrasa fie de imaginea de ansamblu, fie de detalii.
Imaginea de ansamblu este utila pentru gandirea in perspectiva, pentru o viziune, pentru stabilirea directiei de urmat. Problemele pot aparea cand anumite detalii sunt percepute ca prezente in mod permanent sau in toate contextele (ex. Un incident neplacut cu cineva este evaluat ca "incapacitate de a avea relatii interpersoanle armonioase")
Gandirea orientata pe detalii este utila pentru executarea unui plan si pentru a stabili pasi concreti de ducere la indeplinire a unui proiect. Problema apare cand persoana nu mai este capabila sa vada padurea din cauza copacilor (poate pierde timp pretios cu elemente minore si pierde din vedere ansamblul).
Acest meta-program se refera la viitor, la crearea asteptarilor, la predictibilitate, control si convingeri legate de posibilitati.
Daca o persoana observa intai problemele, pericolele, amenintarile, dificultatile, unei situatii sau oportunitatile, posibilitatile, stimulentele, mintea sa se orienteaza mai intai fie spre scenariul negativ, fie spre cel pozitiv.
Desi selectia scenariului pozitiv pare mai buna decat cea a scenariului negativ, ambele isi gasesc utilitatea in anumite contexte. A te gandi la ce poate fi mai rau este util atunci cand cazurile defavorabile pot fi evaluate adecvat si se pot intreprinde actiuni pentru prevenirea acelor situatii. Un exemplu este legea lui Murphy: "Daca ceva poate merge rau, va merge rau". A planifica mai riguros si a anticipa obstacolele este beneficiul utilizarii acestui MP. Exista foarte multi oameni care folsesc exagerat de mult acest scenariu negativ, ceea ce duce la profetii auto-implinite negative sau la pasivitate / apatie (daca nu exista sanse de succes, de ce sa intreprinzi o actiune?).
De obicei capacitatea de a echilibra cele doua MP (visand la ce este mai bun si fiind pregatit pentru ce e mai rau) este specifica oamenilor de succes.
In situatii de pericol exista doua reactii instinctive: fuga sau lupta. In momente stresante, comportamentele tind sa se polarizeze in:
comportamente agresive: confruntarea cu agentul stresant
comportamente pasive (de evitare): indepartarea de amenintare
Persoanele care folosesc MP agresiv cauta provocarea, stresul, aventura si pot deveni violente, agresive, periculoase, in afara controlului. Sunt percepute ca amenintatoare si manipulatoare.
Cei care folosesc MP pasiv incearca sa se indeparteze de sursa conflictului sau a tensiunii, sa evite stresul si confruntarile. Prefera un mediu armonios, pasnic, in care relatiile sa fie agreabile. Cand acest MP este folosit exagerat, persoanele se tem de cea mai mica divergenta de opinii si evita sa exprime o parere diferita (devin "oameni-pres", lipsiti de curajul de a-si asuma propria parere).
Intre cei doi poli exista calitatea echilibrata a asertivitatii - capacitatea de a-si sustine pozitia / ideile fara a incalca dreptul celorlalti de a-si afirma propriile idei. Aceste persoane invata sa stopeze raspunsul de fuga sau lupta si sa faca fata stresului intern. Emotia este resimtita, dar nu determina direct comportamentul. Aceasta calitate se dobandeste prin antrenament.
Asocierea este utila pentru a fi conectat pe deplin cu experienta (a simti emotiile, senzatiile, a vedea imaginile, a auzi sunetele). A te bucura de viata si de relatiile cu ceilalti implica a putea utiliza acest MP.
Disocierea este utila pentru distantarea de un eveniment (neplacut) sau de o situatie care poate genera izbucniri emotionale, pentru controlul durerii si pentru a putea actiona eficient, rational si logic in situatii dificile sau periculoase.
In acest MP, atentia persoanei este atrasa de ceea ce vrea sau indepartata de ceea ce nu vrea. Este legat direct de abilitatea persoanei de a sti ce vrea si functioneaza impreuna cu MP de selectie a scenariului optimist sau pesimist. Acest MP este direct legat de strategia de motivare a individului: va fi orientat spre atingerea unor obiective, sau motivat de evitarea unor posibile consecinte negative?
Persoanele orientate spre scop sunt motivate sa realizeze, sa obtina, sa castige si au dificultati sa se gandeasca la consecinte sau la lucrurile pe care ar trebui sa le evite. Gandindu-se la ceea ce doresc, acesti oameni sunt liberi sa imagineze, sa construiasca, sa urmareasca, sa atinga scopul si sa obtina recompensele. Daca acest MP este utilizat in contexte nepotrivite, persoana poate lua decizii naive sau riscante sau poate esua in a observa pericolele sau obstacolele posibile.
Persoanele motivate de dorinta de evitare a neplacerilor sunt atente la ceea ce trebuie sa evite, dar au dificultati in definirea scopurilor si stabilirea prioritatilor. Sunt motivate de constrangeri, presiuni, amenintari.
Adesea, cand o persoana are o problema, ea poate spune cu usurinta ce nu vrea (problema), dar ii este greu sa spune ce vrea in loc. Acordand atentie lucrurilor pe care vrea sa le evite, persoana isi aminteste si isi imagineaza de obicei scenarii negative. Daca functioneaza mult timp cu acest MP, poate ajunge la concluzia ca scenariul pozitiv este imposibil, sau foarte improbabil.
Intr-o echipa este bine sa existe atat persoane care sunt orientate spre scop, cat si persoane orientate spre evitarea problemelor.
Ideal este ca fiecare individ sa poata alege in fiecare context MP adecvat.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
