Incidenta tulburarilor (devierilor) de conduita (de comportament)

Incidenta tulburarilor (devierilor) de conduita (de comportament)

Nu exista in literatura stiintifica suficient de multe date calculate pe intreaga populatie infantila a tarii pe sexe, varste si mediu social, pentru a putea afirma care este in Romania frecventa acestor tulburari de comportament. Totusi, s-au facut studii pe adolescenti si copii (vezi I. Strachinaru sau R. Rascanu) care au aratat ca pe sexe, distributia tulburarilor de comportament se exprima in favoarea baietilor fata de fete (unele studii arata un procent de 2 ori mai mari la baieti, in timp ce altele indica preponderenta 9/1), in timp ce, pe varste, curba frecventei cazurilor este mai accentuata intre 7-15 ani. Ca raspandire teritoriala, diferenta dintre mediul urban si cel rural este cu mult in favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenti cu tulburari de comporta­ment la oras), poate si pentru ca, la sate, spre deosebire de mediul urban, supravegherea copiilor de catre parinti este mai stricta, continua, acestia din urma antrenandu-si copiii in munci productive, dandu-le astfel ocupatii precise de la o varsta frageda.

Aparitia tulburarilor cu caracter dizarmonic, devenite trasaturi psihopatice, se poate ordona in functie de perioadele caracteristice ale evolutiei vietii psihice - in functie de varsta:

in prima copilarie si in prescolaritate, viitorul psihopat adult manifesta trasaturi de comportament ingrijoratoare, exprimate la inceput prin aberatii minore care se pot amplifica pana la manifestari antisociale. De obicei, acestea sunt privite ca dificultati infantile, dificultati de adaptare, manifestari deviante. Acesti copii se caracterizeaza premorbid prin reactii coleroase insotite de agresivitate, instabilitate psihomotorie, hiperkinezie, impulsivitate, astfel ca ei sunt remarcati, fiind capriciosi, egoisti si dornici de a se impune cu orice pret, sensibili la lauda, sugestibili;

la varsta scolara, tulburarile, de obicei, se accentueaza in paralel cu dificultatile de incadrare in disciplina colectivului clasei, aparand dificultati de invatare, survenite din cauza preferintei copilului de a se juca in loc de a invata, apoi de a frecventa cinematografele pentru a viziona filme cu continut violent. in timp, ajungand la un decalaj informational negativ serios in raport cu colegii, copilul cu tulburari de comportament incearca sa compenseze acest handicap prin diferite acte pe care el le considera de bravura: turbulenta la ore, insultarea cadrelor didactice sau a adultilor. Acesti scolari devin adevarate probleme atat pentru parintii lor, cat si pentru educatori, care au tendinta de a-i trata intempensiv prin masuri drastice. Ca urmare, manifestarile comportamentale negative se accentueaza, se imbogatesc si din cauza facilitatii cu care acesti copii isi insusesc exemplele "rele' (de fapt, modalitati de conduita mai apropiate de cea personala, dupa principiul celui mai mic efort);

la pubertate, incidenta si gravitatea tulburarilor de comportament cresc datorita modificarilor in reactivitatea nervoasa si a relatiilor noi cu mediul, relatii care tind sa devina tot mai tensionante si conflictuale.

Manifestarile reactive pot aparea si la tinerii cu un comportament anterior normal, acestia putand prezenta reactii de opozitie (fata de atitudinea severa parentala), de demisie (absenteism scolar cauzat de esec, parazitism scolar cauzat de ratari succesive, parazitism social), de compensare (in fond supracompensare) fata de lipsa unor satisfactii in viata de familie sau in cea scolara (vagabondaj, alcoolism, excese sexuale sau reactii de imitatie: fumat, flirt, consum de drog).