MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (VI): PSIHOLOGIA CONDUITEI SI PSIHOLOGIA UMANISTA

MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (VI): PSIHOLOGIA CONDUITEI SI PSIHOLOGIA UMANISTA

Psihologia conduitei

Cel care introduce in psihologie conceptul de "conduita" este francezul Pierre Janet (1859-1947; lucrari principale: L'Automatisme psychologique: Essai de psychologie expérimentale sur les formes inférieurs de l'activité humaine - 1883, L'Etat mental des hystérique - 1892, Névroses et les idées fixes - 1898, Les obsesions et la psychasthénie, 2 vol. - 1903, Les médications psychologique, 3 vol. - 1919, De l'angoisse à l'extase - 1926, L'evolution de la memoire et la notion de temps - 1928, La force et la faiblesse psychologique ­ 1932, Les débuts de l'intelligence - 1935, L'Intelligence avant le langage - 1936).

Psihologia conduitei este "studiul omului in raport cu universul si mai ales in raporturile cu ceilalti oameni", este o "stiinta a conduitei", o "stiinta a actiunii umane". Conduita se refera atat la manifestarile exterioare, cat si la acele procese interioare de organizare si reglaj. Observam ca noul concept unifica cele doua compartimente ale vietii psihice - comportamentul si viata subiectiva - ce erau tratate separat sau disproportionat in alte orientari psihologice, fiind evidentiate in mod egal ca importanta. Este vorba despre o unitate dintre minte si comportament in conduita. Conduita devine ansamblul actelor unui individ orientate catre un scop si incarcate de semnificatie.

Conduitele sunt invatate de individ ca urmare a interactiunii dintre organism si mediul social si natural. Psihologia conduitei vine sa aranjeze, sa ierarhizeze conduitele de la cele mai simple la cele mai inalte, mai complicate, atat cantitativ, cat si calitativ. Spre deosebire de behaviorism, care privea conduita doar ca reactie a organismului, psihologia conduitei ia in considerare intreaga personalitate a omului. Raspunsul la stimulari este rezultatul si al reglajului intern, al starilor subiective interne.

In felul acesta, psihologia conduitei poate fi privita ca o unificare a introspectionismului si behaviorismului, dar mai ales ca o depasire a lor.

Psihologia umanista

In anii '50 ai secolului XX, dominati in Occident de behaviorism si psihanaliza, apare in SUA o noua orientare, psihologia umanista, ca o reactie la cele doua considerate viziuni pesimiste asupra omului. Initiatorul acestei psihologii, Abraham Maslow, o numeste "a treia forta in psihologie". Psihologia umanista se prezinta pe sine ca o viziune optimista, opusa mecanicizarii, fiziologizarii, biologizarii imaginii psihice a omului. Omul era supus fie mediului, fie instinctului, incapabil de autoconstructie, autocontrol constient, fatalmente lipsit de libertate. In psihologia umanista, omul concret devine obiect de studiu.

Temele de studiu ale psihologiei se apropie de cele din filosofiile existentialiste (de altfel, este declarata orientarea catre filosofie, literatura, religie). In acest sens, Abraham Maslow (1908-1970) sustinea ca psihologia trebuie sa studieze problemele cotidiene importante ale omului precum razboiul si pacea, exploatarea si fraternitatea, ura si dragostea, boala si sanatatea, intelegerea si conflictul, fericirea si nefericirea. Dar si viata personala a omului este luata in calcul, cu elementele sale derizorii, cu dramele sale, cu efortul activ al omului de a se automodela permanent.

Abraham Maslow este cunoscut in istoria psihologiei mai ales ca un cercetator al motivatiei umane. Pe acest plan, Maslow ierarhizeaza nevoile piramidal, cu 8 niveluri si trei paliere. Palierul de baza are doua niveluri: nevoile fiziologice si nevoile de securitate: urmatorul palier are patru niveluri: nevoi de proprietate, afiliere si dragoste; nevoi de stima si apreciere; nevoi cognitive; nevoi estetice. Palierul ultim are doua niveluri: nivelul implinirii sinelui, al realizarii potentialului creator, si nivelul nevoii de transcendere, de depasire a lumii cunoscute, materiale.

Carl Ransom Rogers (1902-1987), denuntand subjugarea omului de catre mediul inconjurator, lipsa lui de libertate, imaginea lui de papusa, sclav sau masina, asa cum l-au infatisat teoriile deterministe din psihologie, propune studierea omului ca Sine individual si unic. Freud vedea omul prins intre constient si inconstient, behavioristul Skinner il vedea inactiv in fata lumii, lume care doar ea actioneaza asupra lui. Rogers credea ca omul are capacitatea de a deveni ceea ce Sinele sau este realmente. Realizarea Sinelui (self-actualization) este vazuta ca o "functionare completa a persoanei", o crestere ascendenta pe trei niveluri: o deschidere catre experienta; participarea totala, lipsita de prejudecati in fiecare etapa a vietii; increderea in corpul si psihicul sau, ce conduce la libera alegere si la creativitate.

Intrebari de autoevaluare

Definiti conceptul de "conduita" la P. Janet.

Ce reproseaza psihologia umanista psihanalizei si behaviorismului?

Ce noi teme introduce psihologia umanista?

Expuneti nivelurile piramidei nevoilor a lui A. Maslow.

Cum se realizeaza sinele individual si unic in viziunea lui C. Rogers?