MACROTIPOLOGII EXTRAVERSIE-INTRAVERSIE, MACROTIPOLOGII, EXTRAVERSIE-INTRAVERSIE

MACROTIPOLOGII EXTRAVERSIE-INTRAVERSIE

MACROTIPOLOGII

EXTRAVERSIE-INTRAVERSIE

Structura axiala extraversie-intraversie este generala si, ca tare, face parte din macrotipologii. Acest atribut i se acorda si din cauza ca exista o acceptanta generala fata de structurile acestei forme axiale.

Cei doi termeni se folosesc in mod curent de peste 100 de ani si in viata curenta. Cel ce a atras atentia asupra acestei axe validandu-i utilizarea a fost CARL GUSTAV JUNG (1875- 1961). Psihologul elvetian a delimitat 4 feluri de extraversie si 4 de intraversie. Acestea r fi.

I. extravertitul ganditor, sentimental, senzorial, intuitiv 46333ulu64zel8i

II. introvertitul ganditor, sentimental, senzorial, intuitiv.

Extravertitul ganditor este o persoana sociabila, atractiva prin disponibilitatea sa plina de verva si de o bogatie remarcabila de modalitati de a sustine coeziunea unui colectiv, ca si de umorul foarte variat disponibil si strategiile numeroase de a se integra in numeroase colective.

Introvertitul ganditor este o personalitate profunda si implicata in activitati incarcate de ipoteze, idei, absorbit de acestea. Este o persoana ce nu se angajeaza social, ii place mai mult singuratatea si activitatile pe care le desfasoara.

Extravertitul sentimental este, de asemenea sociabil, dar si sugestibil, are foarte numeroase relatii sociale si prietenii cu o tendinta mai mult sau mai putin accentuata de a le schimba in timp. Este placut si foarte schimbator situativ ca exprimari impresive. Pare sensibil si pentru moment este, dar in fond sensibilitatea sa este schimbatoare si foarte situativa. le333u6464zeel

Introvertitul sentimental este o persoana sugestibila si ea. Are sentimente puternice si e foarte conservator in privinta acelora ce i s-au constituit. Este conservator mai ales in privinta ideilor morale pe care le implica in evaluarea persoanelor cu care are relatii si este foarte atent la respectarea acestora. Are prietenii putine, dar durabile.

Extravertitul senzorial este, in genere, o persoana dominata de senzorialitate. Ii place sa participe la reuniuni si este un perseverent spectator de expozitii, concerte, teatru. Are o foarte dezvoltata senzorialitate si adesea gusturi si abilitati artistice. In genere, este nestatornic in prietenii. Este foarte atras de aventuri amoroase.

Introvertitul senzorial este o persoana ce-si domina mereu conduitelor. Ii plac artele si le practica adesea cu insistenta. Ii place si natura. In relatiile cu sexul invers este romantic si foarte atasat. Traieste cu mare profunzime relatiile de dragoste, dar si cu un oarecare simt posesiv.

Extravertitul intuitiv este o persoana dornica de aventuri nu numai sentimentale, ci si de expeditii, escaladari de munti, excursii, etc. Toti extravertitii sunt mari amatori de sporturi.

Introvertitul intuitiv este un permanent cititor. Duce o viata interioara foarte bogata cu filme interioare complexe. Ii plac artele, dar mai ales literatura, poezia si metaforele, filozofia.

Precum se vede extravertitii sunt deosebiti de acrosati de viata de fiecare zi si de trairea ei intensa, dar au implicatii efemere, dar si foarte numeroase in relatii sociale.

Introvertitii sunt linistiti si traiesc mai mult pe plan interior, au capacitati meditative puternice si, in genere, sunt reticenti, au un mare control si o tendinta de stapanire a agresivitatii, mai putin a timiditatii si a starilor depresive. Extravertitii sunt mai plini de initiativa si de o oarecare agresivitate discreta de fond ce se poate amplifica in situatii ce le lezeaza orgoliul.

Pe plan moral extravertitii sunt atasati unei atitudini de discretie, egocentrism si tendinta de a cauta placerea in societatea mai larga ce-i satisface placerea de a se implica in tot felul de relatii si momente de exprimare de sine.

Introvertitii evita aglomeratiile si agitatia. I-au in serios toate intamplarile. Controlul conduitelor, a sentimentelor si impulsurilor ii caracterizeaza. Nu sunt agresivi, dar sunt reticenti, siguri pe ei, seriosi, si adesea, pesimisti, si totdeauna atasati valorilor morale.

In genere, tipuri accentuat introvertite sau extravertite sunt foarte rare. In schimb, fiecare persoana are tendinte latente mai mult sau mai putin exprimabile pentru una din laturile axei intraversie- extraversie, aproape niciodata in toate cele patru paliere de exprimare prezentate mai sus. Aceasta inseamna ca o persoana poate fi mai accentuat extravertita ca gandire, mai mult introvertita ca intuitie si nuantat introvertita sau extravertita pe paliere senzoriale si intuitive (dupa GUSTAVE JUNG).

Tot psihologul elvetian semnaleaza faptul ca studiile pe gemeni arata ca tendintele introsi extravertite au o natura genetica relativ stabila in decursul vietii, discret corelata la evenimente, cu efecte legate de succesele si insuccesele din viata.

Tot JUNG a facut unele observatii interesante privind patologizarea potentiala a celor doua tipuri axiale. Daca introversia se asociaza cu un nevrotism accentuat se poate ajunge la manifestari isterice, psihopatice sau la delincventa grava. (procent de criminali evident mai mare exista la introvertiti).

In schimb, introvertitii sunt mai buni in timpul scolarizarii, pe cand extravertitii sunt sportivi, dornici de antrenamente si de competitii, in care sa se afirme. Tot extravertitii sunt mai multi in profesiile militare, de risc, precum aviatia, parasutismul si comandourile.

Lucrarea lui C.G. JUNG in care acesta face referiri la problemele de mai sus se intituleaza "Uber Konflikte der Kiblischen Seele" "Gesammelte Werke", Zurich, 1910, 1958.

Am mai adauga faptul ca extravertii se casatoresc si divorteaza statistic de mai multe ori decat introvertii.

Din cele de mai sus reiese ca structurile axiale introversie-extraversie sunt foarte diferite. Se considera ca la femei domina, mai adeseori, valori latente de introversie. Tot din cele de mai sus reiese ca in diferite profesii au mai mare succes potential extravertitii, iar in altele introvertitii. Asa, de pilda, in profesiile ce solicita relatii cu publicul, extravertitii au mai mari sanse de reusita, chiar daca au un grad mai crescut de iritabilitate. In acelasi domeniu, si mai ales al tranzactiilor, din comert, introvertitii au, in genere, mai multe succese din cauza atentiei la probleme si nu la persoane, si din cauza ca mentin o atitudine de evitare a starilor de tensiune si a manifestarilor agresive.

In stiinta persoanele introvertite au o mai profunda abordare, dar si mai mare precautie si prelungire a testarilor de ipoteze ceea ce prelungind procesul de cercetare, poate crea riscuri de a se ajunge la aceleasi rezultate in alta parte, unde persoane cu accente extravertite mai numeroase si care vor sa-si afiseze mai repede rezultatele. Deoarece profesiile moderne tind sa se intelectualizeze, dar in acelasi timp, competitiile se internationalizeaza tot mai mult, exista o foarte mare absorbtie, relativ complementara a personalitatilor cu diferite forme de intro si extraversie. Sa nu ignoram si implicatia de caracteristici intro si extraverse la aceeasi persoana, pe planurile structurilor psihice diferite, ale personalitatii lor.

Frontal, aceasta problema a mai fost studiata de psihologul englez de origine germana HANS JURGEN EYSENCK (1916- 1934). Acesta a lucrat in diferite spitale si a fost director al departamentului de psihologie al Institutului de psihiatrie, incepand cu anul 1950. Si la Universitatea din Londra, EYSENK a efectuat prin anii 1959 un chestionar pornind de la unii itemi dintr-un chestionar psihiatric si din lucrarile lui GUIFORD privind axa IE sau I-E (introversie- extraversie).

EYSENCK a cunoscut ideile lui JUNG. In 1959 a pus in lucru varianta MPI (Maudsley Personality Inventory), in 1965 imbunatatind mult chestionarul, acesta a dat varianta EPI (EysenCk Personality Inventory). De fiecare data a efectuat si o varianta pentru copii.

In fine, in 1975 a publicat o varianta si mai largita a chestionarului sau. Afara de prima varianta, toate au fost efectuate pe baza de analiza factoriala in cate doua variante. Fiecare varianta de chestionar a fost aplicata cel putin pe 1000 subiecti de catre echipa lui EYSENCK. Ultima varianta a fost folosita de catre ROMULUS CRACIUNESCU intr-o cercetare ale carei rezultate figureaza intr-o lucrare aparuta in 1991 (Introversie- extraversie, ed. Stiintifica). Prin aceasta cercetare se pune in evidenta faptul ca cele doua caracteristici: introversia si extraversia sunt, in genere, active la fiecare persoana, date fiind solicitarile vietii care le antreneaza fie pe una fie pe alta.

De asemenea, se evidentiaza faptul ca exista o oarecare independenta a axei I-E, de nevrozism, anxietate si emotivitate, dar factorii sunt corelati intre ei. In genere, exista forme specifice de combinatii ale celor doua forme de implicatie existentiala cu discrete dominatii.

EYSENCK a efectuat o raportare a caracteristicilor bidimensionale I-E la clasificarea temperamentala clasica HIPPOCRATICA, preluata de PAVLOV si prezentata printre altii si de KANT. Schema prezinta o sinteza utila si semnificativa privind caracteristicile de implicatie mai mica sau mai mare a extraversiei si introversiei in tipurile: melancolic, flegmatic, sanguin, coleric. Fara indoiala, structurile I si E se pot raporta la problemele modului in care se implica atentia ori constiinta si trairile emotionale in existenta de sine sau in aceea de oferta sociala. In acelasi timp intereseaza si implicatia preferentiala spre lumea interioara cu seismele ei sau spre lumea exterioara cu evenimentele ce o caracterizeaza si implicatia intre ele. Atitudinile generale creeaza o experienta interioara ce se foloseste diferentiat , fara indoiala. Nici temperamentul nu poate fi ignorat din explicatiile cauzale ale dominatiilor mai de frecventa ale accentelor preferentiale din relatia I-E. La personalitatile accentuate dominatia preferentiala este mai marcanta. Intereseaza insa, desigur, si diferentele de identitate interioara, si cele ce se manifesta ca structuri de identitate exterioara. De altfel, cercetarile mai noi efectuate la Universitatea din OTTAVA asupra filmului interior ce creeaza coerente ale implicatiei sociale exterioare, chiar daca in interior se deruleaza variante diverse, pun in evidenta o foarte mare dezvoltare la omul modern, atat a introversiunii ce-si valideaza in permanenta mecanismele de aparare si cele de proiectie si extroversia cu fortele ei captative si de identificare cu activitati, idealuri, aspiratii si grupuri sociale responsabile de acestea. In genere, cu varsta are loc o crestere a introversiei care in anii copilariei este adesea suspendata de atractia foarte mare a "ce se intampla?" "de ce?" "cum", etc.

Mai putin a fost studiata implicatia I-E la femei. Nu este greu de presupus ca exista o tendinta de apropiere de profile, ca tendinte intre acestea si barbati. Pe profesii, de asemenea, se creeaza conditionari de antrenare si accentuare a uneia sau alteia dintre cele doua caracteristici axiale. Se pun, desigur, numeroase probleme legate de faptul ca omul modern are foarte numeroase statute si roluri, fiecare cu anumite caracteristici, inclusiv rolurile profesionale. Aceste conditionari ale vietii cu solicitarile pe care le implica largesc mereu capacitatea personala de a face trecerea de la cerintele si implicatiile introversiei cu universul pe care aceasta si l-a creat , la lumea reala cu dimensiunile pe care le creeaza istoria si progresul cu solicitarile lor foarte diverse si numeroase.

https://www.referatele.com/referate/psihologie/online4/MACROTIPOLOGII-EXTRAVERSIE-INTRAVERSIE-referatele-com.php

Simbolicul la Jung
Dificultatile nu-i scapa nici autorului. Una dintre ele este aceea ca, prins de valul supraabundent al demonstratiei, textul poate sa apara lipsit de claritate. De aceea, Jung a simtit nevoia sa adauge la finele volumului o sectiune intitulata "Definitii'. Acestea, propuse in ordine alfabetica, sunt valabile nu numai pentru Tipuri, ci constituie chiar o buna introducere in ansamblul operei. O buna exemplificare, care reprezinta, in acelasi timp, o aprofundare a tezelor cartii este capitolul despre Simbol. Se stie ca, incepand cu Aristotel, trecand apoi prin scolastica si filosofia Renasterii, conceptul de simbol nu a insemnat mereu acelasi lucru. Romantismul a afirmat ca simbolul, spre deosebire de alegorie, este un organism viu; ca are proprietatea, atunci cand apare si se exprima, de a produce o adevarata mutatie spirituala. Actul de nastere al acestei descoperiri pare a fi momentul, descris de Goethe in prima parte a tragediei, cand doctorul Faust deschide marea carte a Magiei si, privind semnele Macro- si Microcosmului, exclama: "Dar altfel ah! Ma zguduie-acest semn!' "Viu', explica Jung, "este un simbol doar atunci cand pentru observator el exprima in chip suprem un fapt simtit, dar inca nerecunoscut. In aceste conditii el provoaca o participare a inconstientului'. Suntem inca o data preveniti de caracterul de revelatie al proceselor simbolice, impotriva perceperii lor ca forme pietrificate, definitive ale mintii. Pentru a explica fenomenul psihic al simbolizarii, Jung introduce conceptul de atitudine simbolica, disponibilitatea perceperii caracterului simbolic al unui obiect din realitate sau al manifestarilor propriei fantezii creatoare: vise, viziuni. In parte, aceasta dispozitie izvoraste dintr-o anumita "conceptie de viata care atribuie un sens oricarui eveniment. confera acestui sens o valoare mai mare decat realului pur'. A te situa intr-o atitudine simbolica, ipostaza proprie poetului si psihanalistului, misticului dar si omului pur si simplu, care cauta sa se apropie de esentele arhetipale, este a asigura contactul cu izvoarele innoitoare ale inconstientului, un acces la descoperirea-de-sine si la originalitate. In acest context, trebuie sa remarcam ca viziunea jungiana despre simbolic este apropiata de aceea a curentului simbolist in poezie, caruia ii urmeaza nu de departe, in timp, si contemporanei filosofii a formelor simbolice a lui E. Cassirer.
In fond, care este interesul tipologiei propuse de C.G. Jung? intrebarea poate fi pusa de vreme ce caracterul dinamic, relativitatea ei ne sunt date in acelasi timp cu teoria care o constituie. Principalul interes sta in chiar natura procesului psihoterapeutic. Avem tendinta, ca analisti, sa-i judecam pe pacienti tocmai in functie de propriile noastre trasaturi de caracter. Vom manifesta toleranta sau, dimpotriva, intoleranta fata de un anumit tip de reactie a pacientului in functie de propriile noastre reactii, dupa cum avem, mai mult sau mai putin, tendinta sa ne dezaprobam sau sa fim multumiti de noi insine. Acceptarea tipologiei imi permite sa sezisez diferenta dintre mine si celalalt, un apel la toleranta, la o cunoastere mai libera de subiectivism. Si, de la psihologia analitica, travaliul se poate extinde la ansamblul raporturilor omenesti. Smi pot imagina ca, pentru un introvertit, maniera expansiva, spontana a extravertitului pune o problema de relatie greu de depasit. Speranta este ca, luand cunostinta de diferentele noastre, putem deveni mai intelegatori, in toate sensurile: cu o privire mai larga, dar si mai toleranta asupra realitatii.

Extraversie si interioritate
Urmand distinctiile propuse de Jung nu ne vom lipsi de posibilitatea de a face cateva observatii privind cultura contemporana, marcata - asa cum unii dintre noi au vazut-o, in prefacerile ei de cateva decenii incoace - de extraversie. Persista si nu vor disparea niciodata deosebiri de caracter intre indivizi. Totusi, orientarile sociale incurajeaza anumite trasaturi contrazic altele. Cultura de masa, prin preponderenta vietii exterioare, cu stadioanele ei, cu marile defilari populare, impuse de dictaturi sau liber consimtite, de tipul love parade, faciliteaza expresia exterioara a emotiilor. Nimeni nu e prins pe veci in manifestatii, dar o viata colectiva puternica reduce amploarea vietii interioare. In ultimul timp se adauga omniprezenta mass-media si a celei mai invazive dintre ele, televiziunea. Impresia mea este ca televiziunea este un puternic dizolvant al vietii interioare. Insul se insurubeaza in colectivitate chiar daca e singur. Viata colectiva patrunde in locuinta, chiar si in intimitatea omului solitar. Pe de alta parte, intensitatea senzoriala a semnalului televizat este atat de intensa incat determina, chiar la nivelul psihofiziologic, un blocaj al reflectiei interioare. Efectul fascinant al emisiilor de televiziune poate fi dovedit prin apetenta cvasitoxicomanica (nevoia crescanda de a privi). Se creeaza o conditie care determina esecul vietii interioare. Aproape oricine poate sa verifice ca, dupa ce a privit ore in sir televiziunea, pofta de a reflecta la sine, de a acorda atentie interioritatii devine minima. Insul e redus la starea de atom social, iar interiorul lui este supus unui soi particular de golire. Ipoteza este ca, in aceste conditii, din ce in ce mai mult, tipul introvert va fi impartasit de o "elita' patologica, a unei anumite categorii de bolnavi mintal, schizofreni pe care conditia lor ii sustrage masificarii. Sau de un numar de caractere puternice care-si vor continua propria lor explorare interioara.
Sa intram in domeniul utopiei pure! Sa ne imaginam un grup de oameni cu influenta, preocupati de viitorul omenirii, intervenind nu numai pentru protectia ecosistemelor, ci si pentru o "ecologie umana' (Gr. Bateson). Acest adevarat directoriu secret, cu autoritate mondiala, ar putea preconiza crearea unui soi de pensionate sau ordine cavaleresti dedicate vietii interioare. Apartenentii ar fi selectionati cu grija dupa aptitudinea de a privi launtric. Cultura mass-media ar fi prohibita. Si, lucru absolut impotriva curentului, s-ar acorda cea mai mare atentie si cinstire lecturii. Cei ce si-ar dovedi capacitatea de a trece de numeroasele si dificilele etape ale initierii prealabile ar putea sa fie lasati sa intre in lume, unde li s-ar oferi pozitii conducatoare pe care totusi nu le-ar exercita decat prin intermediul unei serii de servanti experimentati in tehnicile extraverte.
Iata un mijloc bun pentru a readuce in actualitate elitele, serios decimate de conditia moderna. C.G. Jung nu ar fi fost, probabil, reticent fata de un asemenea proiect.
Ion Vianu
Sursa: nr. 4 (334), aprilie 2005, pag 20 psihanaliza