Tulburarile vocii

Tulburarile vocii

Sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se refera la: intensitatea, inaltimea, timbrul si rezonanta sunetelor. (C.Stanica, E. Vrasmas, 1997).

Tulburarile de voce se refera la suprimarea sau deteriorarea anumitor foneme, tendinta de a emite sunetele, in conditiile unei motricitati elementare, calitatea fonetica fiind profund alterata, iar melodia vocii pierduta. Apar astfel asimilari, substituiri, care corespund unei comoditati in articulare.

Cauzele tulburarilor de voce pot fi: organice, functionale ori psihogene.

Cauzele organice pot fi innascute sau dobandite, reprezentate de malformatii ale organelor fonatoare precum:

bolta palatina prea inalta/coborata sau prea ingusta;

palat moale/despicat/paralizat;

deformari ale limbii, dintilor;

deviatii de sept;

polipi nazali;

noduli ai corzilor vocale;

tumori faringiene benigne etc.

Cauzele functionale pot fi: paralizii (ale corzilor vocale, faringelui), hipotonia palatului moale, fortarea vocii, fenomen secundar in hipoacuzii grave.

Cauzele psihogene sunt reprezentate de stres mai ales (situatii conflictuale, soc emotiv, trac, boli psihice si stari reactive).

Formele clinice ale tulburarilor de voce:

Vocea de cap (stridenta, cu rezonanta cefalica), care se produce la nivelul registrului inalt, mai ales la copiii cu hipoacuzie grava.

Vocea oscilanta (de falset) se produce atunci cand se schimba registrele vorbirii in emisia vocala.

Vocea grava este produsa atunci cand emisia se face din piept, in registrul grav.

Vocea inspirata este caracterizata de zgomot laringian cauzat de aerul inspirat in momentul cand corzile vocale sunt apropiate intre ele.

Vocea ragusita se manifesta prin ingrosarea si slabirea fonatiei din cauza inflamarii laringelui (gripe, raceli) sau a corzilor vocale. Ea poate avea caracter temporar (in raceala de ex.) sau poate fi cronica. Efectul acestei tulburari este perturbarea expresivitatii muzicale a vocii sau a fortei acesteia.

Vocea nazala este "refluierea' pe nas a aerului expirat in vorbire.

Afonia consta in pierderea vocii ca urmare a lezarii laringelui. Vocea, daca nu dispare complet, se produce in soapta din cauza nevibrarii corzilor vocale. Este cea mai grava dintre tulburarile vocii si poate fi cauzata de inflamatii ale laringelui, boli ale acestuia, de isterii sau de nevroze etc.

Fonastenia este o tulburare functionala ce se manifesta prin slabirea/pierderea temporara a vocii. Ea apare ca rezultat al folosirii inco­recte si abuzive a vocii care determina obosirea ei (ex. profesii care obo­sesc vocea: profesor, cantaret, narator etc). Este mai frecventa la sexul feminin (tocmai datorita verbalizarii excesive caracteristice acestui sex).

Pseudofonastenia presupune acelasi tremur in voce ca si in cazul tulburarii anterioare, insa ea este caracteristica varstei prescolare si are caracter temporar (dispare o data cu cresterea).

Mutatiile patologice ale vocii sunt cauzate de modificarile hormonilor sexuali si influenteaza structura anatomo-functionala a laringelui, dar si modalitatile de reactionare ale SNC.

Disfonia este o tulburare partiala a vocii, aparuta in urma situatiilor de soc emotional, trauma psihica, tract angoasa. Aceste situatii pot determina instabilitatea vocii, inhibitia ei, monotonia sau caracterul sau sters, nediferentiat.