SOMATIZAREA INTRE PSIHANALIZA SI NEUROBIOLOGIE

SOMATIZAREA INTRE PSIHANALIZA SI NEUROBIOLOGIE

Problema somatizarii i-a determinat cu mai bine de un secol in urma pe Freud S si Breuer sa dezvolte conceptele de inconstient, conflict, aparare si rezistenta.

in epoca victoriana, simptomele somatice neexplicabile erau consi­derate semne exterioare ale unor tulburari psihologice subiacente (bazale). Insistenta permanenta a pacientilor, care cereau recunoasterea naturii soma­tice a simptomelor lor, a fost considerata un mecanism de aparare impotriva cauzelor psihice care stau de fapt la originea lor. Psihanaliza, cat si restul psi­hiatriei, au mutat in cele din urma accentul pe tulburarile psihiatrice presu­puse a determina isteria si somatizarea. Desi in urmatoarea suta de ani au intervenit schimbari dramatice in intelegerea mecanismelor si a tratamentu­lui bolilor mintale, intelegerea procesului de somatizare a facut doar pasi mi­nori fata de nivelul atins in secolul trecut. Mai mult, pacientii cu tulburari de apartinand medicinii interne, dar care nu poate fi pe deplin explicata de o situatie apartinand medicinii generale, de efectele directe ale unei substante sau de alta tulburare mintala (cum ar fi atacurile de panica). in contrast cu simularea, simptomele somatice nu sunt sub control voluntar. Tulburarile so-matoforme difera si de simptomele psihice consecutive unei afectiuni medi­cale prin aceea ca nu exista nici o situatie medicala care sa poata fi conside­rata pe deplin responsabila pentru simptomele somatice. Cei mai multi autori afirma ca acest concept, care grupeaza situatii diferite, are drept numitor comun disconfortul corporal neexplicat, generat de probleme psihiatrice, psihologice sau sociale. Prin numeroasele sale aspecte, somatizarea este pro­blema comuna a unui numar mare de aspecte medicale (Ford, in mod cu totul paradoxal, somatizarea este o problema majora de sanatate publica, simptomele functionale fiind printre primele cauze de incapacitate de munca si incapacitate sociala. Tot in sfera sanatatii publice intra si faptul ca pa­cientii cu simptome somatice neexplicate, recurente sunt adesea investigati in extenso, spitalizati, supusi unor proceduri invazive de diagnostic, unor tratamente medicale in care polipragmazia se impleteste cu metode recu­peratorii costisitoare si care creeaza boli iatrogene, adeseori mai grave decat presupusele boli somatoforme.