Principalele caracteristici si limite ale tehnicilorive

Principalele caracteristici si limite ale tehnicilor proiective

Metodele proiective se situeaza pe un continuum intre tehnicile testarii psihometrice propriu-zise (chestionare) si tehnicile terapeutice clinice. Intre examenul psihometric cu regulile sale de standardizare si sistematizare, care ii confera obiectivitate si examenul clinic, care ii confera in esenta o individualizare a cunoasterii personalitatii subiectului examinat. Mai mult, in functie de modalitati noi de interpretare, in general, de sorginte psihanalitica. Una ai aceeasi metoda poate fi incadrata, fie ca tehnica terapeutica (desenul).

Stimulii slab structurati, conditie favorabila, dar nu indispensabila si dau nastere la un numar mare de raspundere, extreme de variate. Ca urmare proiectia:

Caracterul inconstient al procesului de proiectie;

Functia de aparare a Eului;

Reducerea tensiunilor psihice.

Din perspectiva aplicabilitatii ele pot fi folosite pentru a distrage atentia subiectului, de la propria anxietate trezita de examen (clinic) reducand apararea in fata situatiei de examinare, trecand apoi prin aplicarea lor cu scop diagnostic.

Acest scop diagnostic consta in determinarea si evaluarea caracteristicilor functionarii psihice si continuturilor psihice ale subiectului. Unii utilizeaza aceste tehnici pentru a sustine procesul de autoconstientizare, de autoclasificare a unor aspecte anterior neverbalizate.

Deasemenea tehnicile proiective pot fi folosite ca tehnici terapeutice pentru a exprima si elibera tensiuni, dar si pentru sensibilitatea lor fata de schimbarile intrapsihice, ceea ce permite o diagnoza si o prognoza privind tipul de terapie si efectele terapiei asupra psihismului subiectului. Deasemenea, sunt utilizate ca tehnici psihoterapeutice expresive - art terapia.

Caracteristicile psihometrice ale tehnicilor proiective sunt:

Fidelitatea;

Validitatea;

Normarea (etalonarea);

Sensibilitatea.

Ceea ce distinge testele proiective de testele psihodiagnostice sunt tocmai caracteristicile lor calitative:

Relatia dintre gradul de ambiguitate al materialului stimul si activarea proiectiei ca mecanism intrapsihic (cel mai bine favorizeaza proiectia un grad intermediar de ambiguitate a stimulului);

In fata consemnului deschis, psihismul inconstient al subiectului trebuie sa ia o decizie, astfel ca in dinamica specifica a subiectului se vor activa unele continuturi inconstiente atrase de caracteristici ale materialului ambiguu de caracteristici constiente ale examinatorului, de caracteristici ale consemnelor, dar si in concordanta cu capacitatea Eului de a face fata trairilor afective trezite, astfel ca se va constitui un raspuns simbolic mai degraba, decat strict rational.

Termenul de "simbol" este folosit in sens median:

Arhetipuri - Jung

v    Mama = Pamant, Biserica;

v    = Feminitatea.

O principala dificultate a tehnicilor proiective, dificultate care influenteaza capacitatea lor de a face fata cerintelor psihometrice este faptul ca prin ele nu se exploreaza o dimensiune lineara a personalitatii, astfel spus o singura variabila, ci exploreaza, deci prezinta persoana in termenii unei scheme dinamice de variante, ele insele corelate.

Majoritatea studiilor de validitate, se adreseaza validarii concurente, prin criterii bazandu-se pe performante ale unor grupe contrastante. Exista si studii de validare predictiva, mai ales privind succesul in formarea specializata in performante sau raspunsuri la terapie.