MARTIN LUTHER (1483-1546)

MARTIN LUTHER

Martin Luther, omul care sfidind Biserica Romano-Catolica a initiat Reforma Protestanta, s-a nascut in 1483 in orasul german Eisleben. A primit o buna educatie universitara si un timp a studiat dreptul, se pare la sugestia tatalui sau. Totusi, nu si-a desavirsit pregatirea in domeniul dreptu­lui, preferind sa devina calugar augustin. In 1512, a obtinut titlul de doctor in teologie la Universitatea din Wittenberg si in scurt timp a intrat in rindurile corpului profesoral al acesteia.

Nemultumirile lui Luther la adresa Bisericii au prins contur treptat, in 1510, cu ocazia unei calatorii la Roma, a fost socat de venalitatea si coruptia clerului de la Roma. Dar chestiunea imediata care i-a stirnit proteste vehemente a constituit-o practica Bisericii de vindere a indulgentelor. (O indulgenta era o iertare a pacatelor acordata de Biserica; ea putea sa includa o reducere a timpului pe care pacatosul urma sa-1 petreaca in purgatoriu.) Pe 31 octombrie 1517, Luther a lipit pe usa biseri­cii din Wittenberg celebrele Nouazeci si cinci de teze, in care denunta cu tarie venalitatea Bisericii in general, si practica vinzarii indulgentelor in special. Luther i-a trimis arhiepiscopului de Mainz o copie a tezelor res­pective, in plus, acestea au fost tiparite si raspindite in intreaga regiune.

Protestele lui Luther impotriva Bisericii au devenit tot mai vehemente, el ajungind curind sa conteste autoritatea papei si a conciliilor generale ale Bisericii, si sa se lase calauzit numai de Biblie si de ratiunea pura. Cum era de asteptat, Biserica a reactionat cu promptitudine. Luther a fost con­vocat sa apara in fata oficialitatilor ecleziastice si, dupa numeroase audieri si ordine de retractare, Dieta de la Worms (1521) 1-a declarat eretic si proscris, scrierile lui fiind interzise.

In mod normal, toate acestea ar fi trebuit sa sfirseasca prin arderea lui Luther pe rug. insa ideile sale dobindisera un larg sprijin in rindurile populatiei si printre citiva principi germani. Desi Luther a fost nevoit sa se ascunda timp de circa un an, sustinerea de care se bucura in Germania i-a permis sa evite o pedeapsa mai grava.

Luther a scris foarte mult, lucrarile sale exercitind o influenta conside-

rabila. Una dintre cele mai importante realizari ale sale a fost o traducere a Bibliei in germana. Aceasta i-a per­mis oricarei persoane alfabetizata sa studieze direct Sfinta Scriptura, fara sa mai faca apel la Biserica sau la preotii acesteia. (Pe de alta parte, sti­lul impecabil al traducerii lui Luther a influentat enorm evolutia limbii si literaturii germane.)

Desigur, teologia lui Luther nu poate fi descrisa amanuntit intr-un spatiu limitat. Una din ideile lui fun­damentale consta in doctrina justi­ficarii numai prin credinta, o idee a carei origine se afla in scrierile Sfin-tului Pavel. Luther considera ca omul, prin natura sa, este atit de impovarat de pacate, incit numai faptele bune nu sint suficiente pentru a-1 salva de blestemul etern. Mintuirea nu vine decit prin credinta si prin gratia lui Dumnezeu. Daca asa stateau lucrurile, fara indoiala ca vinzarea indulgentelor

de catre Biserica reprezenta o practica nepotrivita si ineficienta. Mai mult, ideea traditionala conform careia Biserica ar fi un intermediar necesar intre crestin si Dumnezeu era gresita, in conformitate cu doctrinele lui Luther, ratiunea de a fi a Bisericii Romano-Catolice disparea dintr-o trasa­tura de condei.

Pe linga faptul ca a pus la indoiala rolul esential al Bisericii, Luther a mai protestat si impotriva altor credinte si practici ale acesteia. De exemplu, el a contestat existenta purgatoriului si necesitatea ca membrii clerului sa ramina celibatari. El insusi s-a casatorit in anul 1522, cu o fosta calugarita care i-a daruit sase copii. Luther a murit in anul 1546, in timpul unei vizite in orasul sau natal, Eisleben.

Fireste, Martin Luther nu poate fi considerat primul ginditor protes­tant. El a fost precedat cu un secol mai devreme de Jan Hus, in Boemia, Si de catre invatatul englez din secolul al XlV-lea John Wycliffe. Ba chiar Si francezul din secolul al XH-lea, Peter Waldo, ar putea foarte bine sa fie considerat unul dintre primii protestanti. Dar efectul fiecareia dintre miscarile anterioare s-a exercitat in esenta pe plan local, in 1517 insa, nemultumirile fata de Biserica Catolica erau atit de generale incit cuvin­tele lui Luther au declansat un lant de proteste care s-au raspindit rapid

intr-o mare parte a Europei. Prin urmare, Luther este pe drept cuvint considerat principalul raspunzator pentru inceperea Reformei.

Cea mai evidenta consecinta a Reformei o constituie, desigur, forma­rea diferitelor secte protestante. Desi protestantismul este doar o ramura a crestinismului, si nici macar cea mai numeroasa, tot are mai multi adepti decit majoritatea celorlalte religii.

O a doua consecinta importanta a Reformei a fost larga raspindire a confruntarilor religioase din Europa. Unele dintre aceste razboaie religi­oase (cum ar fi, de exemplu, Razboiul de treizeci de ani din Germania, care a durat din 1618 puia in 1648) au fost extrem de singeroase. Chiar daca facem abstractie de razboaie, conflictele politice dintre catolici si protestanti aveau sa influenteze in mare masura politica europeana in urmatoarele citeva secole.

Reforma a jucat si un rol subtil, dar foarte important in dezvoltarea intelectuala a Occidentului european. Pina in anul 1517 nu existase decit o singura biserica oficiala, Biserica Romano-Catolica, iar disidentii fu­sesera taxati drept eretici. O asemenea atmosfera nu incurajase deloc li­bertatea de gindire. Dupa Reforma, o data cu adoptarea de catre diferite tari a principiului libertatii de gindire religioasa, a devenit mai putin pericu­los sa se faca speculatii si asupra altor subiecte.

Cu acest prilej ar mai trebui mentionat un alt aspect. Cele mai multe personalitati din aceasta carte provin din Marea Britame, urmata de Germa­nia, in plus, se poate observa ca lista, in intregul ei, este puternic domi­nata de persoanele pro­venite din tarile protes­tante din nordul Europei si al Americii. Se re­marca totusi faptul ca doar doua dintre aceste persoane au trait inainte de 1517 (Gutenberg si Carol cel Mare). Pina in 1517, majoritatea per­soanelor prezentate in carte proveneau din alte parti ale lumii, iar oame­nii care au trait in tari care astazi sint tari pro­testante, au avut contributii relativ neinsemnate la istoria si cultura omenirii. Aceasta inseamna ca protestantismul sau Reforma ar putea sa fi influentat intr-un fel sau altul existenta unui numar atit de mare de persoane eminente provenite din aceste regiuni in ultimii 450 de ani. Probabil ca libertatea de gindire mai mare existenta in aceste zone a fost un factor important.

Luther nu s-a dovedit infailibil. Desi el insusi era un rebel impotriva autoritatii religioase, putea fi extrem de intolerant cu opozantii sai in diferite chestiuni religioase. Probabil ca si din cauza intolerantei lui Luther, razboaiele religioase din Germania au fost mult mai crincene si mai singeroase decit in alte tari, cum ar fi Anglia. In plus, Luther s-a remarcat ca un antisemit inversunat, si neobisnuita lui virulenta din scrie­rile despre evrei s-ar putea sa fi pavat drumul spre epoca lui Hitler din Germania secolului al XX-lea.

Luther a subliniat in repetate rinduri importanta supunerii fata de au­toritatea civila legala. Probabil ca aceasta idee deriva din protestul sau fata de amestecul Bisericii in guvernarea civila. (Trebuie mentionat faptul ca Reforma nu a insemnat doar o disputa teologica, intr-o mare masura a fost o revolta nationalista germana impotriva influentei Romei. Partial, acesta este motivul pentru care Luther a primit un sprijin atit de insemnat din partea principilor germani.) Totusi, indiferent de intentiile lui Luther, se pare ca ideile lui i-au determinat pe multi protestanti germani sa accepte absolutismul in chestiuni de politica. Si in aceasta privinta este posibil ca scrierile lui Luther sa fi netezit calea spre epoca lui Hitler.

Problema importantei lui Martin Luther este discutabila. Desi el poate parea foarte important din punctul de vedere al europenilor si america­nilor, este mult mai neinsemnat pentru locuitorii Asiei si Africii, dintre care relativ putini sint crestini, in ceea ce-i priveste pe chinezi, japonezi sau indieni, diferentele dintre catolici si protestanti sint de-a dreptul nesem­nificative. (In mod similar, prea putini europeni sint interesati de diferentele dintre ramurile sunnita si siita ale islamismului.) in plus, Luther este o personalitate relativ recent aparuta pe scena istoriei, care si-a exercitat influenta o perioada mai scurta decit Mahomed, Buddha sau Moise. Mai mult decit atit, in ultimele secole, credinta religioasa din Occident s-a aflat in declin, iar influenta religiei asupra problemelor umane s-ar putea sa fie mai mica in urmatoarea mie de ani decit a fost in 'mileniul prece­dent. Daca declinul credintei religioase continua, Luther va fi considerat de generatiile viitoare de istorici mult mai putin important decit ni se pare noua astazi.