MICHAEL FARADAY (1791-1867)

MICHAEL FARADAY

Traim in epoca electricitatii, chiar daca uneori i se mai spune epoca spatiala sau epoca atomica. Indiferent de importanta lor potentiala, cala­toriile in spatiu si armele atomice au un impact relativ scazut asupra vietii noastre cotidiene. Dar oamenii folosesc permanent dispozitivele electrice. De fapt, este indreptatita afirmatia potrivit careia nici o caracteristica teh­nologica nu a patruns atit de complet in lumea moderna precum utilizarea electricitatii.

Multi oameni au contribuit la descoperirea electricitatii. Charles Augus-tine de Coulomb, contele Alessandro Volta, Hans Christian Oerstedt si Andre Marie Ampere se numara printre cei mai importanti. Dar mult deasupra celorlalti se ridica doi oameni de stiinta britanici, Michael Faraday si James Clerk Maxwell. Desi operele celor doi oameni au fost partial complemen­tare, ei nu au lucrat in colaborare, si realizarile individuale ale fiecaruia dintre ei ii indreptatesc sa figureze separat in aceasta carte.

Michael Faraday s-a nascut in 1791, in Newington, Anglia. Provenea dintr-o familie saraca si intr-o buna masura a fost un autodidact. Fiind ucenic de la paisprezece ani la o legatorie de carti si librarie, el a profitat de situatie ca sa citeasca foarte mult. La douazeci de ani, a participat la conferintele sustinute de un celebru om de stiinta britanic, sir Humphry Davy, si a fost fascinat. I-a scris lui Davy si in cele din urma a ajuns asistentul acestuia, in citiva ani, Faraday facea importante descoperiri pe cont propriu. Desi nu avea o buna pregatire matematica, ca fizician expe­rimentator era de neintrecut.

Prima inovatie importanta a lui Faraday in domeniul electricitatii datea­za din anul 1821. Cu doi ani mai devreme, Oersted descoperise ca un ac de busola magnetica obisnuita este deviat daca un curent electric trece printr-un fir conductor situat in apropiere. Faraday si-a dat seama ca, daca ar mentine fix magnetul, firul electric s-ar putea misca. Lasindu-se condus de intuitie, el a reusit sa construiasca un dispozitiv ingenios, in care un conductor se rotea continuu in vecinatatea unui magnet, atita timp cit un curent electric strabatea firul conductor. De fapt, Faraday inventase primul

motor electric, primul dispozitiv care folosea curentul electric pentru a pune in miscare un obiect material. Asa primitiva cum era, inventia lui Faraday a constituit stramosul tuturor motoarelor electrice folosite azi in intreaga lume.

A fost un urias pas inainte. Totusi, utilitatea sa practica era limitata, atita timp cit nu exista o alta metoda de generare a curentilor electrici in afara de primitivele baterii chimice din acea epoca. Faraday era convins ca trebuie sa existe o modalitate oarecare de folosire a magnetismului pentru generarea electricitatii si a continuat sa caute o astfel de metoda. Se stie ca un magnet stationar nu va induce un curent electric intr-un conductor apropiat. Dar in 1831, Faraday a descoperit ca daca un magnet este trecut printr-o bucla de sirma inchisa, un curent va fi indus in acea sirma in timp ce magnetul se misca. Acest efect poarta denumirea de inductie electromagnetica, iar descoperirea legii care il guverneaza ("legea lui Faraday') este in general considerata cea mai importanta dintre reali­zarile lui Faraday.

Aceasta a fost o descoperire monumentala, din doua motive. Mai intii, legea lui Faraday are o importanta fundamentala pentru intelegerea teore­tica a electromagnetismului, in al doilea rind, inductia electromagnetica poate fi folosita pentru generarea curentului electric continuu, asa cum a demonstrat insusi Faraday construind dinamul electric. Desi generatoarele electrice moderne, care furnizeaza energie electrica pentru orasele si fa­bricile noastre, sint mult mai sofisticate decit dispozitivul lui Faraday, toate se bazeaza pe acelasi principiu, al inductiei electromagnetice.

De asemenea, Faraday a contribuit si la dezvoltarea chimiei. El a pus la punct metode pentru lichefierea gazelor si a descoperit diferite substante chimice, printre care si benzenul. De o importanta si mai mare este activi­tatea sa din domeniul electrochimiei (studiul efectelor chimice ale curen­tului electric), in urma experimentelor atente efectuate de Faraday, au fost formulate cele doua legi ale electrolizei care-i poarta numele si care formea­za fundamentul electrochimiei. in plus, el a popularizat o buna parte din terminologia importanta folosita in acel domeniu, cum ar fi anodul, cato-dul, electrodul si ionul.

Faraday a fost cel care a introdus in fizica conceptul de linii magnetice de forta si linii electrice de forta. Punind accentul principal nu pe magnetii insisi, ci pe cimpurile dintre ei, el a pregatit terenul pentru alte progrese in fizica moderna, inclusiv ecuatiile lui Maxwell. Faraday a mai descope­rit ca, daca lumina polarizata este trecuta printr-un cimp magnetic, pola­rizarea acesteia se va modifica. Importanta acestei descoperiri rezida in faptul ca a fost primul indiciu in privinta existentei unei relatii intre lu­mina si magnetism.

Faraday nu a fost inzestrat doar cu o inteligenta stralucita, ci s-a re­marcat si ca un barbat chipes si un foarte popular conferentiar de stiinta.

Cu toate acestea, era un om modest si neobisnuit de insensibil la cele­britate, bani si onoruri.

A refuzat titlul de cavaler, precum si oferta de a deveni presedinte al Societatii Regale Britanice. A avut o casnicie lunga si fericita, dar lipsita de copii. A murit in 1867, in apropiere de Londra.