SIMON BOLIVAR (1783-1830)

SIMON BOLIVAR

Simon Bolivar este adesea numit "George Washington al Americii de Sud', datorita contributiei sale in eliberarea a cinci tari sud-americane (Columbia, Venezuela, Ecuador, Peru si Bolivia) de sub stapinirea spani­ola. Putine personalitati - poate ca nici una - au jucat un rol atit de crucial ca Bolivar in istoria unui intreg continent.

Simion Bolivar s-a nascut in 1783, la Caracas, in Venezuela, intr-o familie aristocratica de descendenta spaniola. La virsta de noua ani a ramas orfan, in perioada adolescentei, Bolivar a fost puternic influentat de idealurile Iluminismului francez. Printre filozofii sai preferati se numarau John Locke, Rousseau, Voltaire si Montesquieu.

in tinerete, Bolivar a vizitat citeva tari europene. La Roma, in 1805, aflat pe virful dealului Aventine, Bolivar a rostit celebrul sau juramint, deciarind ca nu-si va gasi odihna atita timp cit pamintul sau natal nu va fi eliberat de spanioli.

in 1808, Napoleon Bonaparte a invadat Spania si 1-a instalat pe fratele sau in fruntea guvernului spaniol. Lipsind familia regala spaniola de puterea politica efectiva, Napoleon a impulsionat lupta coloniilor din America de Sud pentru independenta lor politica.

Revolutia antispaniola din Venezuela s-a declansat in 1810, o data cu alungarea guvernatorul spaniol rasturnat, in 1811, a fost proclamata o declaratie de independenta, si tot atunci Bolivar a devenit ofiter al armatei revolutionare. Dar in anul urmator, trupele spaniole au redobindit contro­lul asupra Venezuelei. Liderul revolutiei, Francisco Miranda, a fost inchis, iar Bolivar a parasit tara.

A urmat o serie de razboaie, in care victoriile partiale alternau cu infringeri catastrofale. Cu toate acestea, hotarirea lui Bolivar a ramas neclintita. Momentul de cotitura s-a inregistrat in 1819, cind Bolivar si-a condus armata farimitata peste riuri si cimpii si prin trecatori le inalte ale Anzilor, pentru a ataca trupele spaniole din Columbia. Acolo, el a cistigat batalia decisiva de la Boyaca (7 august 1819), adevaratul moment crucial al razboiului. Venezuela a fost eliberata in 1821, iar Ecuadorul in 1822.

intre timp, patriotul argentinian Jose de San Martin eliberase Argen­tina si Chile de sub stapinirea spaniola si intentiona sa dezrobeasca si Peru. Cei doi eliberatori s-au intilnit in orasul Guayaquil, in Ecuador, in vara lui 1822. Dar nu au reusit sa cada de acord asupra unui plan de cooperare si coordonare in lupta impotriva spaniolilor. Deoarece nu voia sa intre in lupta pentru putere cu ambitiosul Bolivar (ceea ce n-ar fi folosit decit spaniolilor), Martin s-a decis sa se retraga si a parasit pentru tot­deauna America de Sud. Pina in 1824, armatele lui Bolivar au eliberat Peru, iar in 1825 trupele spaniole din Peru Superior (Bolivia de azi) erau puse pe fuga.

Anii de viata care i-au mai ramas lui Bolivar nu au mai fost incununati de succese. El intrevedea o federatie a noilor natiuni sud-americane dupa modelul Statelor Unite ale Americii. De fapt, Venezuela, Columbia si Ecuadorul formasera deja o Mare Republica Columbiana, sub conducerea lui Bolivar. Din nefericire, tendintele centrifuge din America de Sud erau mult mai puternice decit fusesera in coloniile nord-americane. in 1826, la Congresul Statelor Hispano-Americane convocat de Bolivar au participat numai patru natiuni, in loc ca la Columbia Mare sa adere alte state, curind republica a inceput sa se farimiteze. A izbucnit razboiul civil, iar in 1828 a avut ioc o tentativa de asasinare a lui Bolivar. Doi ani mai tirziu, Vene­zuela si Ecuadorul terminasera secesiunea. Dindu-si seama ca persoana lui reprezinta un obstacol in calea pacii, Bolivar a demisionat in aprilie 1830. A murit sarac si deziluzionat, exilat din Venezuela natala.

Bolivar a fost un om foarte ambitios, nevoit uneori, sub imperiul momentului, sa-si asume puteri dictatoriale. Cu toate acestea, atunci cind a avut de ales, el si-a subordonat ambitiile personale bunastarii publice si idealurilor democratice. I s-a oferit tronul, dar a refuzat. Fara indoiala, era incredintat ca titlul de "El Libertador' (Eliberatorul), care ii fusese deja acordat, reprezenta o onoare mai mare decit oricare alta distinctie.

Incontestabil Bolivar a fost figura dominanta in eliberarea Americii spaniole de sub stapinirea coloniala. El a fundamentat ideologic miscarea, scriind articole, scotind un ziar, tinind discursuri si redactind scrisori. A ost un neobosit colector de fonduri pentru cauza eliberarii, si in acelasi imp principalul lider militar al fortelor revolutionare.

Totusi, ar fi o mare greseala daca 1-am considera pe Bolivar cu un nare general. Armatele pe care le-a invins nu erau nici numeroase, nici >ine conduse. Bolivar insusi nu se distingea prin calitati speciale in ma-erie de strategie sau tactica. (Nu este de mirare, pentru ca nu beneficiase liciodata de o instruire militara). Dar Bolivar a compensat toate aceste ipsuri prin spiritul sau neinfrint de nici o adversitate. Dupa fiecare esec, »nd altii voiau sa abandoneze lupta, Bolivar readuna hotarit armata si Continua batalia.

Dupa parerea mea, importanta lui Bolivar e mai mare in raport cu cea

a unor figuri faimoase precum lulius Caesar sau Carol cel Mare, nu numai datorita caracterului permanent al schimbarilor rezultate din activitatea sa, ci si pentru faptul ca regiunile afectate au fost mult mai intinse. Dar cea mai interesanta si semnificativa comparatie pe care o putem face in acest caz este aceea dintre Bolivar si George Washington. Ca si Washington, Bolivar a condus armate putin numeroase si prost antrenate, in lipsa ba­nilor, era nevoie de un lider cu aura pentru a mentine armata inchegata.

Spre deosebire de Washington, Bolivar si-a eliberat toti sclavii din timpul vietii. Mai mult, in proclamatii si in proiectele constitutionale, el a militat pentru abolirea sclaviei pe paminturile eliberate. Tentativa sa nu a fost pe deplin incununata de succes, iar sclavia inca exista in regiune la moartea lui.

Bolivar s-a remarcat prin personalitatea sa complexa si interesanta -dramatica, indrazneata si romantica. Barbat chipes, a avut numeroase aventuri. A fost un idealist vizionar, dar ii lipsea spiritul organizatoric al lui Washington si, spre deosebire de acesta, s-a dovedit mai sensibil la lingusiri. Era mult mai ambitios decit Washington - asta in defavoarea regiunilor pe care le-a eliberat. Pe de alta parte, Bolivar nu a manifestat nici un interes pentru cistigurile materiale. La intrarea in politica era bogat, la retragere isi pierduse intreaga avere.

Teritoriul pe care 1-a eliberat Bolivar de stapinirea coloniala era mult mai mare decit cel initial al Statelor Unite ale Americii. Totusi, importanta lui nu poate fi comparata cu aceea a lui Washington, pur si simplu pentru ca Statele Unite au jucat un rol mult mai insemnat decit tarile eliberate de Bolivar.