Poezii de Emil Lazarescu

In valatuc

Cu rugii si scaietii pe sub vechiul nuc

ii consternam cel mai profund pe tei

cand ma lasam pe coasta valatuc

sa ma prijoana-n padina tot ei!

Nu m-as fi vrut nici rug si nici scaiete

dar ce mi-au dat nu se pot lua vreodata -

cele dintai agrafe pentru plete

sa le probez in valatuc cu-o fata!

Ce tagma a pudorii ce sus pusa

si ce noroc a potopit in mine!

Toti anii aceia s-au lasat cu bursa

fara s-o-mprosc cu lauda de sine!

In nici o-mprejurare nu mi-ar prisosi

in talpa maracinii sa mi-i numar!

Din lumea-aceea daca n-as veni

n-as fi adept al capului pe umar!

Emil Lazarescu

Cat de firesc

Citesc o frunza din trecutul an

si-o alta timpurie de prier

si ma uimesc in lumea lor din ram

cat de firesc sunt luate-n seama-n cer!

Privesc si doua fructe laolalta

unul rascopt si unul straveziu

si ma uimeste ordinea exacta

a razelor in coaceri ce n-o stiu!

Si cate invizibile corabii

spre rumeniri se-ndreapta juvenil

cu-atatea fiinte-n ariile trebii

pecetluind rodirile subtili!

Oricand in viata este prea devreme

sa ne-ndoim de efemerul lor

cum si de templul primind nota bene

cand bravul mester inca-i e dator!

Prudente-s si furtunile-n strafunduri

nicicand s-abdice plinul de sub noi

ele-l previn de-abstractii si de trucuri

de groaznica rotire inapoi!

Citesc o frunza din trecutul an

si-o alta timpurie nazdravana

si ma uimesc in lumea lor din ram

cat de firesc in cer sunt luate-n seama!

Emil Lazarescu

Blestem reformat

De-al meu suras nicicand sa nu ai parte

si nici de-alintul meu de-odinioara

cand ti se bate ochiul ca de moarte

si-n ajutor nu-i nimeni sa-ti mai sara!

Precum o carte ti-am stat eu deschis

sa ma citesti ca pe cirese-n iunie

si de la-ntaiul vers parca te-ai stins

cum un recrut de groaza-n prima linie!

Din nu stiu ce motive feminine

simteam cum te caiesti ca m-ai vazut

ca pe un sarpe otravind coline

ca pe-un vardist al timpului trecut!

Insa-mi revin - socot si tot socot

cum as putea sa-ti mai acord o sansa

si parca fiare emanand complot

imi tot ranjesc de dincolo de plasa!

Si ce noroc ca inca pot sa scriu

de-acum prefer pamflet si elegie

tot ce-i real sa operez pe viu

sa-mi juri pe-aceasta slova sangerie!

Emil Lazarescu

Sa stii sa scrii o carte

Fantastic e sa stii sa scrii o carte

dar sa n-o-nchei devreme nici tarziu

ci de momentul optim sa ai parte

cum de-acel flux un peste inca viu!

Dar dupa spusa zbuciumului marii

tarziu fara devreme nu exista

ci doar  calvarul surd al adastarii

la ce nu stim prin valul ce persista!

Devreme sau tarziu pot fi desarte

fara severul optim drept arbitru

al tuturor si pe-nteles si cifru

pe cand trairea-i arta intre arte!

Fantastic e sa stii sa scrii o carte!

Emil Lazarescu

Rapsodul

Ma-nalt pe varfete s-ascult rapsodul

dar el racneste e strain de cantec

imi scot cravata spulberandu-i nodul

si parca urla chiar si pruncii-n pantec!

Confuz e totul mai cu seama scena

si mai confuzi din toate sunt artistii

sunt parca mana-n mana cu migrena

si-umanitatea-i la cheremul mastii!

E-un fel de fast e-un mondial tarcol

nimeni pe nimeni nu stiu cum se cheama

de-atat razbel in fiecare rol

in plin spectacol lumea se destrama!

Ramane sus pe scena doar rapsodul

ce mai urmeaza numai el sa spuna

e poate-n tampla-acestuia chiar codul

prescrisei ordini care s-o impuna!

Emil Lazarescu

Deposedatul de iubire

Mi-e dor de tine ca de-un ev trecut

cu fata mare la pupitrul vremii

iti sunt de-atunci un performer recrut

purtandu-ti poza-n cufarul cu premii!

Si-acelasi dor de tine mi-e acum

cand cei la moda sunt prapad in toate

caci evu-acela isi vazu de drum

si pacalit expertul il socoate!

Mi-e dor de tine pana la durere

dar n-am serviciu nici costum de nunta

ca te respir ca pe-un parfum de mere

iti jur pe geaca ce-mi ramase stramta!

Si de-ti mai jur pe cerul gurii-ncinse

te-as saruta dar limba mi-e-ncordata

caci altu-n top o sansa iti promise -

si te las lui - si singura si toata!

Emil Lazarescu

Zbenghi copilaresc

Ciresul nostru cu cirese grase

dar si pietroase cum le mai spuneam

ma sfasie cu cioatele-i ramase

prin urdinisul ochiului de geam!

Ma iarta am gresit mi-aduc aminte

cum fructele copilariei ti-erau fala

tu dinadins ai stat asa cuminte

sa vezi cat mi-e de imnica greseala!

De nu ti-as fi varsat din oala-aceea

lesia-ncinsa-n plinul radacinii

n-as fi trait prin tine odiseea

acelui zbenghi ce mi-l iertara bunii!

Mi-aduc aminte am gresit ma iarta

prea-s veninoase cioatele-ti ramase

sa torni in mine-aceeasi apa fiarta

daca cumva de mine vor fi arse

Emil Lazarescu

Cutia neagra a fantanii

Cupa de lemn de la Fantana Anei

o recunosc e-n sala de muzeu

chiar daca-amprenta i-au mai sters-o anii

e-aici adusa chiar de-un unchi al meu!

Ce-ncape ea despre trairi nu stie

de drept nici efemerul licurici

nici zorii ce de drag mai intarzie

sub pleoapa multor fete de pe-aici!

Ea e cutia neagra stie totul

fantana i s-a-ncredintat doar ei

sa-i deslusim deci fibrele cu-ncetul

potopuri de seifuri fara chei!

C-un strop de-al ei de apa nu te-ai teme

nici in desert in groaznicele veri

el ma nascu cu-o clipa mai devreme

sa nu sfarseasca mama in dureri!

Si cum amprenta mainilor pe cupa

are-n seifuri si sublimul mamei

cei care-n ceruri locul si-l ocupa

trec mai intai pe la Fantana Anei!

Emil Lazarescu

Cat se mai poate inca

Tu sa iubesti cat se mai poate inca

precum cei vechi ca frate si parinte

multi dintre noi ca pestii se mananca

in numele proprietatii sfinte!

Parca-i la moda azi ca omenia

sa fie chiar un viciu socotita

ca prea-si da palma imnic cu urgia

cand viata pentr-un sfant ne e strivita!

Priveste tu in clocotul amiezii

cat de gingasa-i iedera pe stanca

cu tine-n zbenghi s-ar baraca toti iezii

sa-i duca roua din ierboasa lunca!

Tu sa iubesti cat se mai poate inca!

Emil Lazarescu

Logodna amanata

Pari o craita-n propriul tau contur

pe sub coroana marului bogata

cand te apleci sa te inchei la gheata

de nimeni stanjenita imprejur!

Nici vorba sa poti rasplati vreodata

toti merii in explozii de prier

nici ingerii chemati de pivnicer

sa-ti praznuie logodna amanata!

Ia seama tu departe in azur

cat de discreti pe-aproape iti sunt norii

de te-ar aprinde prin deochi cocorii

te-ar adapa toti lujerii de mur!

Ca pe-o craita-n propriul tau contur!

Emil Lazarescu

Ignorarea oamenilor buni

Sunt insul care-i iarta pe nebuni

insa nu uita ce-ar putea sa faca

sub pirostrii cei mai firavi carbuni

nu-l lasa pe ceaun pana nu-l seaca!

Si tot la chestia asta va mai spun

ca-l pot citi pe om pan' la sorginte

dar de cobor la mintea de nebun

ca sa mai urc n-am tinere de minte!

Iar cu nebunul prefacut e jale

cale de-ntors cu-acesta nu exista

tanjind sa-nvinga si-ar da foc in zale

si-n loc s-o faca-n racnete persista!

Sunt insul care-i iarta pe nebuni

dar nu acesta-i raul cel mai rau

ci ignorarea oamenilor buni

cand pe nebun l-accept si la dineu!

Emil Lazarescu

Poemul

Versurile noastre -

Geana langa geana

Intr-o singura respirare!

Si nici nu stim

De ce savarsirea poemului

E de fiecare data

Doar in ultima clipita

Amanata.

Pana si mugurii

Caisului de la fereastra

Explodeaza

De-atatea si-atatea

Tentatii la rand!

Ba au venit ai mei

Ba ai tai

Din prea credinciosii prieteni!

Doar cat sa-i banuim

In prea grabita trecere

Pe la geam!

Parca sporindu-ne

Si mai mult stangacia -  

Numai sa reluam

Indeajuns

Mereu de la capat

Poemul!

Emil Lazarescu

Fete atestandu-le nucetul

Alura de prooroc la hram cu danii

cand semneaza perle puritanii!

Regret de fete lacrimand absint

numai pe urma celor ce le mint!

Ferice-acel ce pe botez se jura

(cel al iubitei vara intr-o bura)

Pe-aici iubito sunt desagi cu rune

cine si cand in spate ni-i vor pune?

De ploua-n ierbi e ploaia o idee

cum sa-ti migrez botezu-n curcubeie!

Si tot ma-ntrebi de ce la hram cu danii

perle semnand sunt severi puritanii!

Mi-as vrea alura de prooroc brevetul

prin fete atestandu-le nucetul!

Emil Lazarescu

Dumnezeu se uita la nuia

Tu ma brodesti cand fagure cand sa

noroc ca Dumnezeu se uita la nuia!

Ce stres de la un timp pe randunica

sa nu te-nvat cu lampa data mica!

Prin cuibul ei tronand deasupra usii

ma vad cu magura imbratisand-o ursii!

De-acolo pana-aici ce mai casuie

e drum de-un ceas cu treacat pe la vie!

Daca prea ieftin ni l-am petrecut

reluam la pas mileniul ce-a trecut !

Iubito se sfarseste lumanarea

putem gresi spre magura cararea!

E mucul ei de-acum cat o margica

ce uriasa-i lampa data mica!

Emil Lazarescu

Frunza

Ma visam

la o conferinta de presa

cu toate ale ei

in pantecul

unei frunze!

Imensa

uriasa era frunza

si intervievatul vai

nimeni altul

decat bunul Dumnezeu!

Doamne - ii zic

de ce tocmai

in aceasta frunza

intaia conferinta de presa

cu Tine?

La care Tatal Nostru

uimit de intrebare

a si pus frunza

drept placa de patefon

lasand-o sa cante!

Emil Lazarescu

Poetul si marea

Privindu-se in mare

poetul

le traieste pe toate

si daca o comuniune de lacrimi

e marea

el se recupereaza pe sine!

Dar nimeni nu stie

de ce - niciodata

nu se vrea el

pana la capat recuperat!

si tot mai agitata marea

isi cauta un purtator de cuvant!

Emil Lazarescu

Iluzii si vise

Peretele acesta nu exista

si totusi tu esti dincolo de el

peretele acesta chiar persista

in gandurile noastre fara tel

Sa ne intoarcem undeva as zice

pe unde-n vreme nimeni n-a trecut

nici ratacite gloante nici alice

si nici macar fiorul unui scut!

De ce aceste vorbe ti le zic?

Intreaba vinul furisat prin oale

tot ce-au baut dusmanii pe nimic

s-a travestit in naiuri si timbale!

Asa i-am strans cu binisorul roata

de-au si uitat cu pusti sa ne mai certe

dar roata lumii s-a-nvartit ingrata

si telurile ne-au ramas deserte!

De buna seama poti sa-mi faci din geana

pe care drum sa apucam precis

dar nu uita ca vindecata-ti rana

e-acest poem ce inca nu l-am scris!

Emil Lazarescu

Doar oamenii de vita

O pilda de poet nu se explica

puteati si voi sa stiti de-atata vreme

ca dinadins mi-e flacara prea mica

ma dau de gol vreo cateva poeme!

Si-n loc ca voi sa-mi credeti modestia

va deghizati in pulberi de cainta

dar mor pandarii sa traiasca via

precum pricep doar oamenii de vita!

Iar eu poetul nici nu simt nevoia

de al clementei voastre artificiu

oricand iubind dupa modelul Troia

as da noblete propriului meu viciu!

Prefer de-aceea confruntarea dura

sunt plin de modestie pana-n gat -

n-as accepta a voastra mura-n gura

oricat v-ati deghiza - oricat!

Emil Lazarescu

Se cauta bordeie

Tot mai acut isi cauta bordeie

fratii nomazi ai gurii de canal

unii-si permit in ele sa dea bal

si nu putini casatorii sa-ncheie!

Desi-ntr-un timp cu truda la putere

ne sta atat de bine tuturor

ca unui stup in raiul din ponor

arzand salcamii-n fagurii de miere!

Dar de cand pa! cu casele la cheie

pentru tot omu-n stare sa iubeasca

nici nu mai stiu femeile sa nasca

parca-n deriva pe carari lactee!

Tot mai acut se cauta bordeie!

Emil Lazarescu

Plansetul de broasca

Cat de profund e plansetul de broasca

e-un recviem ce nu-l prea stiu rapsozii -

ea cand pohteste ca pe mal sa pasca

isi camufleaza mai degraba tizii!

Un ochi al ei e un margean aprins

pe celalalt parca si-l uita-n apa

daca cumva-n valtoarea lor esti prins

doar amandoi privindu-te te scapa!

Cand ea te vede abatut si plange

rade si-n lac pe-o falie de iasca

ea cu chimirul undelor se strange

pana da gres dusmanul s-o ocheasca!

Cat de profund e plansetul de broasca!

Emil Lazarescu

Clarificari

Dintre visatorii aceia misionari

numai doi trec puntea

il lasa ei pe cel de-al treilea

cu mana streasina la ochi

asteptandu-i!

Cata imperceptibila razvratire

e in fiecare dintre noi

si cate contrarii

fie ca plecam

fie ca venim!

Si totusi

cei mai prolifici in asteptare

sunt la intoarcere cei doi

adastandu-l ei

pe cel acasa ramas!

Emil Lazarescu

E-o clipa-anume

Prea multe sunt de impacat in lume

pe cand si-asteapta randul lor firesc

dar ochii tai e bine sa-si asume

tot ce vazand cu ravna si traiesc!

Caci ce se pierde e enorm castig

astrii apun mai vajnici sa rasara

si nu doar ei invingatorii-nving

ci si invinsii invatand sa moara!

Nu paritatea lor ne este rana

ci norma ce-i asuma si n-o stim

e-o clipa-anume cand zidind o Ana

la intrebari raspunsul il primim!

E-o clipa-anume cand zidind o Ana!

Emil Lazarescu

Arma intelepciunii

Facerea lumii e-o eroare

zice cu-atata manie dracul

eu zic ca-i chiar o drama

ii replica cu-ntelepciune Dumnezeu!

Si dracul prea surprins

de franchetea atat de derutanta

a Creatorului

nici nu mai stie cum il cheama

nici nu mai stie ce sa zica!

Si cade el insusi in rugaciune

pentru eroare si drama!

Emil Lazarescu

Pe-o scara dinspre ieri

De-ti umblu-n par pe-o scara dinspre ieri

pamantu-mi pare cat un bob de grau

ce trup gandit ai draga si ce brau

de cand mi-esti sacra si pe nicaieri!

Un of al tau nicicand nu mi l-ai spus

mereu de cifra zero ti-a fost teama

ca sa te pun cat meriti intr-o rama

te-oi inzestra c-un continent in plus!

Iar in strafundul ramei catre seri

transfigurata-i scara ca un vis

cu ochiul meu de veghe-ntredeschis

pe-ndreptatitul continent ce-l speri!

De-ti umblu-n par pe-o scara dinspre ieri!

Emil Lazarescu