SCUFITA ROSIE repovestire dupa Charles Perrault

SCUFITA ROSIE

repovestire dupa Charles Perrault

A fost odata o fetita frumoasa si cuminte. Toata lumea o iubea, dar cel mai mult o iubea bunicuta sa. Fetita primise candva , in dar de la bunica ei, o scufie rosie de catifea. Atat de mult ii placuse aceasta scufie, ca o purta tot timpul. De aceea, toata lumea ii spunea Scufita Rosie.

Scufita Rosie locuia impreuna cu parintii sai intr-un sat, iar bunica ei locuia intr-o casuta aflata in padure.

Intr-o zi, mama Scufitei Rosii o chema pe fetita si-i zise:

- Fetita mea, ia acest cosulet cu merinde si mergi la bunica sa i-l duci. Ai inauntru un cozonac si o sticla cu vin. E bolnava si slabita saracuta si sunt sigura ca-i vor prinde bine. Du-te repejor, sa nu te prinda arsita si sa nu te abati din drum. Ajunsa acolo, prima ta grija sa fie s- o saluti cuviincios, urandu-i buna dimineata.

Nici o grija, mamico, voi face intocmai.

Luandu-si cosul, Scufita Rosie porni la drum. Merse ce merse si intra in padure. Acolo, cine- i iesi in cale? Nimeni altul decat lupul.

Buna ziua, Scufita Rosie, o saluta lupul pe fetita.

Buna ziua, draga lupule, raspunse fetita cu zambetul pe buze.

Unde te duci asa devreme, sufletelul meu? continua lupul, cu glas mieros.

La bunica.

Si ce- i duci in cosuletul acela?

O sticla de vin si un cozonac. O sa-i prinda bine bunicutei, ca e slabita si bolnava, saracuta.

Si unde locuieste bunica ta, draga Scufita Rosie?

Aici, in padure, la umbra celor trei stejari. Cred ca ii stii casuta.

Sigur ca da, mi- o amintesc; si fie cale de un sfert de ora pana acolo.

"Fetita asta ar fi o imbucatura mai buna ca batrana" , gandi lupul, cantarind- o din priviri, cu coada ochiului, pe copila.

"Dar, cu putina siretenie, le pot obtine pe amandoua; oricat de batrana ar fi, e loc si de bunica in burta mea", isi zise lupul in sinea sa.

Au mers impreuna o bucata de drum. Deodata, lupul scoase un strigat:

- Ia priveste, Scufita Rosie, ce flori frumoase cresc in jur! In locul tau as culege un buchet frumos pentru bunica. Sigur s- ar bucura daca i- ai duce si niste flori.

Scufita Rosie privi in jur si vazu intr- adevar fel de fel de flori, unele mai frumoase decat altele.

"Are dreptate lupul" se gandi fetita. "E inca devreme. O sa culeg un buchet pentru bunica, sigur se va bucura de un asemenea dar", isi zise in gand Scufita Rosie.

- Asa am sa fac! Zise ea catre lup. Si, in sinea ei: "Ce cumsecade este lupul!".

Parasi cararea si incepu sa culeaga flori. Mereu i se parea ca florile aflate mai departe sunt mai frumoase decat cele pe care le culesese deja.. tot adunand flori, se indeparta de la drum si ajunse in inima padurii.

Lupul, vazand- o pe fetita cum se indeparteaza, alerga la casa bunicii si batu la usa.

Cine e? intreaba bunica din pat.

Eu sunt, Scufita Rosie, zise lupul, subtiindu- si vocea cat putu. Deschide usa, bunicuto!

Nu e incuiata, spuse batrana, apasa pe clanta. Sunt tare slabita si nu ma pot da jos din pat.

Lupul apasa pe clanta, intra, se napusti spre patul bunicii si intr- o clipita o inghiti.

" Cu asta am terminat", isi zise lupul multumit. "Sa ne pregatim acum pentru felul doi".

Lupul gasi hainele si boneta bunicii asezate pe un scaun, imbraca repede si se aseza in pat, in locul bunicutei. Isi trase patura pana la bot si incepu sa geama, de ca si cum ar fi fost bolnav.

Intre timp, Scufita Rosie facuse un buchet ca abia putea sa- l mai tina in mana. Atunci o lua din loc si porni spre casa bunicii.

Vazand usa casei larg deschisa se cam mira biata copila, dar isi zise in sinea ei: "Precis bunicuta a lasat-o deschisa ca sa ma vada cand sosesc".

Intra si zise:

Buna dimineata, bunicuto!

Nu primi nici un raspuns, dar dinspre pat auzi niste gemete stinse.

Bunicuto, ce-i cu tine? Se repezi Scufita Rosie spre pat.

Ce- ai patit? Zise fetita, tragand patura la o parte.

Bunicuta arata cam ciudat.

Vai, bunicuto, ai urechile asa de mari! zise Scufita Rosie, plina de uimire.

Ca sa te aud mai bine, veni raspunsul.

Vocea era asa de schimbata ca fetita nu stiu ce sa creada.

Vai, bunicuto, ai ochii atat de mari!

Ca sa te vad mai bine!

Vai, bunicuto, dar ce maini mari ai!- continua fetita, plina de mirare.

Ca sa te prind in brate mai bine!

Vai, bunicuto, ai gura inspaimantator de mare!

Ca sa te infulec mai usor, ii raspunse lupul si, sarind din pat, o si inghiti pe Scufita Rosie.

Apoi, satisfacut de treaba facuta, se culca iar si adormi. Dar incepu sa sforaie asa de tare ca ferestrele casutei incepura sa zbarnaie.

Tocmai atunci trecu pe acolo un vanator.

Auzind sforaitul acela atat de puternic si de ciudat, isi zise in sinea lui: "Oare de ce sforaie atat de tare babuta? Sper sa nu-i fie rau!"

Se uita pe fereastra si nu-i veni sa-si creada ochilor cand il vazu pe lup.

Intra in casa, se apropie de pat si striga:

Te-am prins, talharule! De cand te caut!

Ridica arma, vrand sa-l impuste pe lup. Cand sa apese pe tragaci, se gandi ca s-ar putea ca batrana sa fie in burta lupului. Arunca pusca, lua un cutit, spinteca burta jivinei si le scoase de acolo pe bunicuta si pe fetita.

- Vai, ce frica mi-a fost! Zise Scufita Rosie, tremurand de spaima. Era asa de intuneric in burta lupului!

Adusera niste pietroaie, umplura burta lupului cu ele si vanatorul ii cusu burta la loc. curand se trezi si lupul. Vru sa-si ia talpasita, dar cum sari din pat, pietroaiele il trantira la pamant. Cazu si se prapadi pe loc. isi merita pe deplin soarta.