MUZEOGRAFUL

MUZEOGRAFUL.

Definirea ocupatiei. Standardele ocupationale

Muzeograful (sau cercetatorul stiintific de muzeu), este, alaturi de conservatorul de muzeu si de restaurator, unul din elementele constitutive ale staff-ului stiintific al oricarei institutii muzeale. Lui ii revin o serie de obligatii profesionale care rezulta, mai nou, din standardele ocupationale, prevederi normative care stabilesc principalele atributii si obligatii pe care acest specialist este obligat sa le respecte si sa le indeplineasca la locul sau de munca Dincolo de pregatirea sa universitara (obligatorie) care, de regula, este foarte diversa ca domenii de specialitate, muzeograful trebuie sa dobandeasca in mod obligatoriu o pregatire profesionista adecvata si continua, pentru a deveni un bun specialist si pentru a-si aduce contributia la buna functionare a muzeului si la protectia patrimoniului acestuia.

In mai toate muzeele din lume, standardele ocupationale sunt riguros aplicate, ele stabilind in modul cel mai obiectiv cu putinta nivelul de competenta profesionala pe baza caruia se face evaluarea activitatilor oricarui specialist din muzeu. Pentru muzeografii de la noi din tara, aceste standarde (in curs de aplicare ) prevad, in esenta, urmatoarele elemente de evaluare a competentelor :

- in domeniul legislatiei - insusirea, intelegerea si aplicarea corecta si in mod consecvent a tuturor legilor, ordonantelor, normelor care guverneaza activitatea institutiilor muzeale (exemplu, Legea nr.182 /2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, Legea nr.422 /2001 privind protejarea monumentelor istorice, Legea nr. 378 / 2001 privind protectia patrimoniului arheologic, Legea nr.311/ 2oo3, legea muzeelor si colectiilor s.a.m.d.)

- in domeniul muzeologiei - sa posede cunostinte teoretice si practice referitoare la specificul activitatilor muzeale, la gestionarea, evidenta, conservarea preventiva, securitatea si circulatia obiectelor din patrimoniu, precum si in ceea ce priveste valorificarea acestora.

- in domeniul cercetarii stiintifice - sa dovedeasca aptitudini, rigoare si probitate stiintifica, sa isi orienteze cercetarile spre prioritatile stiintifice ale muzeului, spre cele locale sau nationale, sa elaboreze articole, studii, cataloage si repertorii precum si sa organizeze expozitii tematice.

- in domeniul protectiei patrimoniului - sa isi insuseasca atributiile, raspunderile materiale si penale, sa aplice conceptul modern de conservare preventiva, sa preintampine degradarea, distrugerea, furturile si orice alte situatii care ar putea pune in pericol patrimoniul.

- in domeniul activitatilor educative - sa cunoasca si sa aplice principiile moderne de practica educationala specifica muzeelor, sa elaboreze proiecte, tematici sa organizeze programe complexe si diverse care sa promoveze cele mai diverse forme si module de educatie (religioasa, ecologica, morala, cetateneasca, civica s.a.m.d.), muzeul devenind astfel un important centru educativ.

- in domeniul managementului cultural si marketingului muzeal - domenii noi, impuse de realitatile unei societati bazata pe economia de piata, sunt necesare cunostinte referitoare la modul de elaborare a proiectelor de activitati cultural-educative, la lucrul in echipa, la modul de obtinere a fondurilor, la relatiile de parteneriat s.a.m.d., activitati indispensabile, astazi, oricarui muzeu.

- in domeniul relatiilor publice - sa creeze si sa mediatizeze evenimente de interes cultural, sa cunoasca opiniile publicului in legatura cu activitatile muzeului, sa colaboreze cu mass-media , sa stie sa elaboreze si sa interpreteze chestionare de opinie, s.a.

- in domeniul autoevaluarii - este obligat sa aiba o imagine obiectiva asupra propriilor realizari sau esecuri, sa elaboreze strategii corecte pentru imbunatatirea performantelor sale profesionale.

Acestea sunt, in principal, obligatiile profesionale ale unui muzeograf, asa cum rezulta ele dintr-un cod profesional ce se aplica astazi in lume si care se afla si la baza cursurilor de pregatire organizate de Centrul de Pregatire al Patriarhiei Romane. ( vezi standardele in anexa)

Pe langa aceste Standarde, lumea muzeografilor beneficiaza si de un COD DEONTOLOGIC PENTRU MUZEE elaborat de catre I.C.O.M., cod care se refera la normele de conduita profesionala si morala a specialistilor din muzee. Acest cod de comportament este un fel de Statut care reglementeaza raporturile dintre specialistii din muzee precum si raporturile care trebuie sa existe intre institutiile respective si terti (colaboratori). Codul I.C.O.M. a fost adoptat in unanimitate in cadrul celei de a 15-a Adunare Generala a I.C.O.M. de la Buenos Aires - Argentina - in anul 1986 si a fost reactualizat si amendat la a 20-a Adunare Generala de la Barcelona din anul 200l. Este obligatia oricarui muzeograf de a-l cunoaste intrucat el constituie pentru orice muzeu, pentru orice specialist din acest domeniu, un mijloc de auto-reglementare profesionala. Asa dupa cum se precizeaza si in capitolul introductiv Codul stipuleaza ceea ce publicul este indreptatit sa astepte de la profesia muzeala, promoveaza identitatea nationala, reflecta schimbarile sociale si evolutia practicilor profesionale de specialitate. (vezi anexa)

In acest context, in lumea muzeelor se vorbeste de "cele 10 porunci" ale muzeografului sintetizate din acest Cod si care se refera la conduita generala a specialistului. Acestea sunt:

1.Muzeograful trebuie sa inteleaga ca muzeul in care lucreaza reprezinta o responsabilitate publica a carei valoare - pentru comunitate - se afla in proportie directa cu nivelul de calitate al serviciilor oferite.

2.Muzeograful trebuie sa respecte Codul deontologic al ICOM, sa fie loial fata de colegi, fata de institutie si sa actioneze in interesul institutiei.

3. Muzeograful trebuie sa acorde o atentie speciala conservarii preventive, masurilor de protejare a mediului, a colectiilor si a fiecarui obiect in parte.

4. Muzeograful trebuie sa tina cont de faptul ca restaurarea unor obiecte sacre poate fi inacceptabila pentru comunitatile care le-au creat si de care sunt, in continuare, legate.

5. Muzeograful trebuie sa se asigure ca ramasitele umane aflate in muzeu sa fie asezate in loc sigur, sa fie tratate cu respect si sa fie intretinute asemenea colectiilor obisnuite.

6. Muzeograful trebuie sa cunoasca legislatia nationala, sa nu participe la nici-un fel de comert - vanzare si cumparare cu bunuri culturale daca nu intra in conflict de interese cu muzeul, sa nu accepte favoruri, bani sau alte avantaje personale in schimbul unor favoruri.

7. Muzeograful trebuie sa foloseasca orice ocazie pentru a informa si a educa publicul, cu privire la obiectivele, scopul si aspiratiile profesiei sale, sa impartaseasca din experienta sa publicului, colegilor, cercetatorilor si studentilor din domeniul sau de activitate.

8. Muzeograful trebuie sa nu raspunda la solicitarile de estimare a valorii unui obiect decat daca aceasta vine de la un alt muzeu, o autoritate judiciara sau guvernamentala ori de la alta autoritate publica.

9. Muzeograful trebuie sa nu accepte identificarea sau autentificarea unui obiect despre care poate avea banuiala ca a fost achizitionat, transferat, importat sau exportat ilegal sau ilicit, fiind obligat sa informeze autoritatile competente despre situatia acelui obiect.

10.Muzeograful trebuie sa recunoasca faptul ca munca in muzeu este o vocatie care se exercita tot timpul.

Din cele mentionate in aceasta parte a lucrarii rezulta faptul ca muzeograful este un specialist caruia ii revin multiple si complexe obligatii profesionale, ca el trebuie sa isi insuseasca si sa isi respecte statutul si ca, intreaga sa activitate, este destinata ocrotirii si valorificarii patrimoniului, care reprezinta identitatea nationala a unei culturi.

Din misiunea, obiectivele si strategiile aplicate, trebuie sa rezulte relatia biunivoca dintre calitatea actului muzeal si nivelul de satisfactie a publicului si numai in masura in care se constata un raport echilibrat intre aceste componente, se poate considera ca muzele isi indeplinesc misiunea pentru care ele exista. In acest raport biunivoc trebuie sa isi gaseasca locul si muzeele sau colectiile unitatilor de cult, lor revenindu-le privilegiul de a actiona pe un teren specific, cu o mare incarcatura spirituala si cu o valoroasa mostenire culturala si istorica.