Lista subiecte EIM

Lista subiecte EIM

1. Conceptul de impact - definitie, continut si semnificatie stiintifica

Conceptul de impact environmental, este strans legat de conceptul de calitate si stare a mediului (Fig. 1), fiind intr-o relatie dialectica cu acesta. Conceptul se refera la toate actiunile umane (existente si potentiale) care interfereaza asupra componentelor de mediu, sanatatii si bunastarii umane dintr-un teritoriu. Impactul poate fi pozitiv sau negativ sub aspectul efectelor induse asupra componentelor de mediu.

Conceptul de impact este utilizat in stiinta si politicile de mediu intr-o maniera nuantata sub forma impactului antropic (uman) si a impactului environmental. Nuantarea nu vizeaza aspecte de continut dar ea permite delimitarea a doua directii de interpretare a termenului:

impactul activitatilor antropice (umane) asupra sistemului environmental (prescurtat EIASE in studiul de fata) sau asupra componentelor de mediu (abiotice, biotice si umane);

impactul activitatilor antropice si al fenomenelor naturale asupra sistemului environmental dintr-un teritoriu (situatie in care sfera de interpretare a impactului devine mai larga).

Fig. 1 Reprezentarea simplificata a cadrului presiune-stare-impact-raspuns (adaptare dupa Swart & Bakes, 1995)

2. Natura impacturilor asupra mediului

Intr-o acceptiune mai larga, impacturile environmentale fac referire la acele actiuni umane care genereaza schimbari environmentale, in timp si spatiu, comparativ cu situatia in care aceste actiuni nu ar fi avut loc (starea 0 sau initiala).

Parametri environmentali sunt stabiliti pentru orice tip de receptor environmental: aer (situatie in care se ia in considerare calitatea aerului), apa (calitatea apei), zgomotul, comunitatea locala (nivelul ratei somajului), sol (calitatea solului) etc. (Fig. 2)

In practica, evaluarea impactului environmental impune problema unei duble alternative:

evaluarea situatiei (alternativei) in care proiectul sau activitatea umana nu a avut loc in teritoriu (nivelul 0 de impact);

evaluarea alternativei existentei si derularii practice (concret) in teritoriu a unui proiect/actiune umana (nivele supraunitare de impact: 1, 2, 3 etc).

Oricare ar fi tipul si nivelul de impact si forma de evaluare a acestuia (pre-proiect, post-proiect), trebuie intotdeauna facuta raportarea intre situatia nivelului de impact 0 (alternativa de evolutie fara proiect) si aceea a altor nivele de impact existente (alternativele de evolutie si dezvoltare in prezenta proiectului).

Parametru

environmental

Prag

cu proiect

Impact environmental

Proiect de fara proiect

Dezvoltare 

timp

Fig 2. Natura impactului environmental (dupa Glasson, Therivel, Chadwick, 1994)

3. Efecte ale impacturilor asupra mediului (exemple)

Impacturi si efecte (consecinte) asupra mediului inconjurator. De asemenea, impactul antropic asupra mediului poate fi abordat sub doua aspecte: cauza (sursa de impact) si efectele asupra componentelor (factorilor de mediu). Din acest punct de vedere, se considera ca exista patru tipuri de efecte asupra mediului (Barrow, 1997):

a). efecte lineare, mai mult sau mai putin imbogatite, care rezulta prin sporirea sau diminuarea aporturilor de noxe in diferite componente de mediu (ex. poluari episodice toxice); aceste efecte sunt dependente de factorul timp, care joaca un rol important in rezolvarea problemelor conflictuale care pot sa apara (cele care se deruleaza lent pot fi rezolvate, pe cand cele bruste nu);

b). efecte amplificate sau exponentiale, rezultate prin amplificari in lant, ca si rezultate ale aporturilor sau diminuarilor de "externalitati" antropice (sau naturale); mentionam ca fiecare sporire sau diminuare provoaca un efect mai mare decat cea care a precedat-o (ex. emisii de CO₂, SO₂ s.a.);

c). efecte discontinue, care au o nota de "discretie" pana la trecerea unui prag, dupa care urmeaza, brusc, o schimbare catastrofala (mentionam ca aceasta schimbare este probabila); exemplele in acest sens sunt reprezentate de "bombele cu ceas" chimice (acumularea de metale grele si compusi chimici in soluri, care conduc la o destructurare a acestora, probabil ca o consecinta a poluarii acide) si biologice (care sunt posibile, ex. eutrofizarea lacustra);

d). efecte sau surprize structurale, care presupun raspandiri ale efectelor asupra mai multor factori fizici, sociali si economici (ex. poluarea intensa poate conduce la efecte sociale si economice, la schimbari in mentalitatea populatiei locale, pierderi ecologice, probleme de sanatate etc).

4. Clasificarea impacturilor (Barrow, 1997; alte criterii de clasificare)

Tipuri de impacturi asupra mediului si clasificarea impacturilor. Literatura EIM evidentiaza mai multe tipuri de impacturi environmentale sau impacturi asupra mediului inconjurator (dupa Glasson, Therivel, Chadwick, 1994):

impacturi fizice si socio-economice;

impacturi directe si indirecte;

impacturi de scurta si lunga durata; impacturi locale si strategice (inclusive cele la nivel regional, national, etc);

impacturi adverse si benefice;

impacturi reversibile si ireversibile; impacturi cantitative si calitative;

impacturi distribuite de grup si/sau arie;

impacturi actuale si percepute;

impacturi asociate altor tipuri de proiecte de dezvoltare.

O alta clasificare a impacturilor ia in considerare patru categorii de impacturi ennvironmentale: directe, indirecte, vizuale si cumulative (Barrow, 1997; Fig. 3). Ele trebuie evaluate intr-o maniera integrata deoarece se intrepatrund si se autogenereaza reciproc iar consecintele lor sunt in multe situatii greu de delimitat (sub aspectul genezei si manifestarii lor teritoriale).

Fig. 3 Tipuri de impacturi antropice asupra mediului inconjurator (Barrow, 1997)

De exemplu, aria Copsa Mica este un exemplu teritorial de degradare a mediului cauzat prin excelenta de caracterul fortat al industralizarii, de politica economica de dinainte de 1989 si de contextul economic aparut dupa anul 1990. Fara a intra intr-o detaliere a impacturilor antropice si a efectelor acestora asupra componentelor de mediu se poate accepta in cadrul ariei Copsa Mica existenta a patru tipuri de impacturi umane:

a)      Impacturi directe. Majoritatea componentelor de mediu (abiotice, biotice si antropice) au stat sub incidenta acestui tip de impacturi. Mentionam in acest caz o serie de efecte cum ar fi: acumularea de metale grele in apa, sol si componentele vii, poluarea directa a componentei vegetale si animale, poluarea ambientului industrial, degradarea mediului construit, cresterea somajului si a saraciei, schimbarea utilizarii terenurilor etc.

b)      Impacturi indirecte. Consecintele acestui tip de impacturi s-au manifestat discret prin afectarea si schimbarea lenta a mediului, si de durata a structurii interne a componentelor de mediu (ex. destructurarea solurilor, frecventa crescuta a bolilor profesionale, aridizarea ariei prin modificarea albedoului, cresterea cazurilor de imbolnavire a animalelor, pierderi economice, poluarea istorica si a alimentelor).

c)      Impacturi vizuale. Degradarea estetica a sistemului teritorial si a peisajului ariei este o consecinta a impactului vizual generat de poluarea industriala directa sau indirecta. Mediul natural, social si construit sunt degradate estetic si accentueaza caracteristicile peisajului "mohorat" al ariei Copsa Mica (Mac, 1996).

d)      Impacturi cumulative. Rezultate din combinarea si juxtapunerea teritoriala si temporala a primelor trei tipuri de impacturi, impacturile cumulative au prin intermediul efectelor generate cea mai mare remanenta in mediul ariei Copsa Mica. Sunt de mentionat in acest caz doar trei tipuri de consecinte generate de acest tip de impacturi: saracia accentuata, scaderea sperantei de viata cu circa 9 ani, declinul economic (Muntean, 2001; 2003).

Studiile de evaluare a impacturilor asupra mediului mai clasifica impacturile pe baza unor atribute si criterii cum ar fi calitatea si intensitatea acestora asupra componentelor naturale, teritoriale, peisagistice, socio-economice si sanitare. In functie de calitatea impacturilor sunt descrise (Floca, 2001):

impacturi ireversibile (care nu pot fi "metabolizate" de catre componentele environmentale intr-o anumita perioada de timp);

impacturi reversibile datorate unei cauze permanente (care pot fi "metabolizate" intr-un interval determinat fara sa fie necesara nici o interventie de combatere si care sunt cauzate de o anumita activitate ce va avea loc pentru o perioada lunga sau nedefinita de timp);

impacturi reversibile datorate unei cauze temporare (care pot fi "metabolizate" intr-un interval determinat fara sa fie necesara nici o interventie de mitigare si care sunt cauzate de o activitate care va avea loc pe o perioada definita si scurta de timp).

Dupa natura si eficacitatea efectelor generate asupra componentelor de mediu impacturile se clasifica in (Floca, 2001): impacturi temporare (cand impactul are loc pe o scurta perioada de timp); permanente (cand impactul se mentine pentru o perioada lunga sau nedefinita).

Dupa scara teritoriala de manifestare si a efectelor generate impacturile pot fi strategice (influenteaza arii mult mai mari fata de zona utilizata si exploatata de o anumita activitate) si locale (influenteaza o arie limitata aferenta unei activitati sau surse antropice).

In functie de intensitatea impacturilor sunt descrise: impacturi de intensitate ridicata (impacturile cu intensitate maxima); impacturi de intensitate medie (cu efecte evidente si percepute); impacturi de intensitate scazuta (cu efecte mai putin evidente).

Pe baza unor indicatori de reversibilitate sau ireversibilitate pot fi identificate: impacturi reversibile, caracterizate de o revenire totala sau partiala a mediului la starea calitativa anterioara; impacturi ireversibile, care determina aparitia unor noi tipuri de medii.

In functie de natura efectelor produse si criteriile de valoare (localizarea geografica, contextul ecologic, magnitudinea, durata, frecventa, ireversibilitate), impacturile pot fi: impacturi negative, caracterizate de o serie de atribute care au valori semnificative pentru degradarea calitatii mediului; impacturi pozitive, traduse in termeni de siguranta de protectie a mediului si a omului.

O categorie importanta si extrem de des intalnita in cazul activitatilor antropice o reprezinta impacturile cu efecte cumulative, determinate de o serie de actiuni sinergice care induc efecte complexe si se caracterizeaza prin acumularea si amplificarea efectelor in timp.

O descriere amanuntita si complexa a tuturor formelor de impacturi antropice este deosebit de dificila. In consecinta, prevenirea si controlul impacturilor asupra mediului sunt actiuni impuse de legislatia nationala si internationala..

Tendinta de a rezolva problemele generate de impacturile antropice este relativ recenta si se datoreaza efectelor dezastroase dinn ultimele decenii. In consecinta, una din modalitatile de prevenire a impacturilor face referire la reducerea emisiilor de poluanti nocivi care au efecte multiple asupra mediului si sanatatii omului. La aceasta se adauga stabilirea - pe baze legislative - a standardelor de calitate a mediului specifice fiecarui component de mediu in parte.

5. Procesul de evaluare a impactului antropic asupra mediului (EIM)- definitie

Evaluarea impactului asupra mediului inconjurator este interpretata ca "un proces gandit sa asigure ca potentialele impacte semnificative asupra mediului sunt evaluate satisfacator si sunt luate in considerare in planificarea, proiectarea, autorizarea si implementarea tuturor tipurilor de actiuni relevante" (Glasson et al., 1994).

Evaluarea impactului asupra mediului este un instrument al politicilor de mediu (politici de mediu) si al procesului de luare a deciziei la diverse nivele scalare (national, regional, local).

In multe cazuri evaluarea impactului asupra mediului face parte din reglementarile de mediu. In general, un proces de evaluare a impactului asupra mediului are urmatoarele etape:

elaborarea unui studiu de impact asupra mediului care sa vizeze potentialele impacte si efecte ale dezvoltarii activitatilor umane intr-un teritoriu;

consultarea si participarea publica ulterioara publicarii studiului de impact;

includerea rezultatelor din studiul de impact si a observatiilor pe marginea acestuia in procesul de luare a deciziilor (decizional) in ceea ce priveste autorizarea si implementarea activitatilor (proiectelor/actiunilor) antropice.

6. Criterii de evaluare a impactului (exemple)

n      Criteriile de evaluare a impactului. Un element cheie in intelegerea impacturilor este criteriul dupa care acestea sunt evaluate la teren

n      Dificultatea majora a stabilirii criteriilor consta in elaborarea unei scari de evaluare a nivelelor de prevenire si de diminuare a efectelor

Criterii:

Pe baza caracteristicilor intrinseci ale activitatii antropice si in functie de senzitivitatea mediului se pot lua in considerare urmatoarele criterii de evaluare a impactului:

criteriul pericol

criteriul sensibilitate

criteriul prevenire

7. Principiile procesului de EIM (generale si operationale)

I. Principii de baza ale EIM

1. Sa aiba un scop clar - trebuie sa informeze factorii de decizie si sa aibe un rezultat in ceea ce priveste protectia mediului si ridicarea nivelului de trai al comunitatii
2. Practic - procesul trebuie sa aibe rezultate, inclusiv in ceea ce privesc informatiile, care sa sprijine rezolvarea anumitor probleme
3. Relevant - procesul trebuie sa furnizeze suficiente informatii pentru dezvoltarea planificarii si decizia finala
4. Procesul trebuie sa realizeze obiectivele EIM, incadrandu-se in anumite limite privind costurile, timpul, metodologia si alte resurse

5. Eficient sa se concentreze asupra aspectelor seminificative privind protectia mediului
si alte elemente-cheie
7. Procesul trebuie sa se adapteze la realitate,
la problematica fara a compromite integritatea procesului
8. Participativ - procesul trebuie sa furnizeze oportunitati optime de informare si implicare a publicului potential afectat
9. Interdisciplinar - procesul trebuie sa asigure tehnici si expertize in domenii relevante pentru EIM

10. Credibil - procesul trebuie implementat cu profesionalism, obiectivitate, impartialitate
11. Integrat - procesul trebuie sa se adreseze interrelatiilor sociale, economice si aspectelor biofizice
12. Transparent - procesul trebuie sa aiba cerinte clare privind continutul EIM; sa asigure accesul publicului la informatii; sa identifice factorii care trebuie luati in considerare la luarea deciziei; si sa constietizeze limitarile si dificultatile
13. Sistematic - din proces trebuie sa rezulte luarea in considerare in totalitate a tuturor informatiilor relevante

II. Principii operationale ale EIM

1. Etapa de incadrare (screening) - determina daca proiectul se incadreaza sau nu in procedura EIM
2. Etapa de definire a domeniului evaluarii (scoping) - identificarea problematicii si impacturilor importante si stabilirea termenului de referinta pentru EIM
3. Examinarea alternativelor - stabilirea optiunilor cu impact minim asupra mediului in obtinerea obiectivelor propuse
4. Analiza impactului - identificarea si prezicerea efectelor de mediu, sociale si altele (culturale)
5. Mimimizarea si gestionarea impactului - stabilirea masurilor necesare pentru ocolirea si minimizarea impacturilor adverse

6. Evaluarea si semnificatia - determinarea si posibilitatea de acceptare a impacturilor reziduale (ex. impacturi care nu pot fi minimizate)
7. Pregatirea Studiului de Impact asupra mediului
8. Analiza Studiului de Impact (review) - se determina daca sau nu studiul furnizeaza o evaluare satisfacatoare a propunerii si contine informatiile cerute de factorii de decizie
9. Luarea deciziei - aprobarea sau respingerea propunerii proiectului antropic
10. Monitorizarea rezultatelor EIM

8. Evaluarea strategica a impactului (ESI)- definire, continut, dimensiuni, exemple

Evaluarea strategica a impactului (ESI)

Evaluarea strategica a impactului (numita in continuare ESI) se refera la acea evaluare politica a politicilor, planurilor si programelor de mediu (PPPm) si la impactul pe care acestea il au asupra dezvoltarii economico-sociale a unei regiuni sau tari (Comisia Europeana, 1999)

Acest tip de evaluare este considerata o tehnica (procedura) similara cu cea de EIM dar care se aplica politicilor, planurilor, programelor si grupurilor de proiecte (European Environment Agency/EEA, 2002).

ESI stabileste oportunitatea pregatirii si implementarii unor planuri, programe si proiecte antropice si sprijina identificarea si evaluarea alternativelor proiectului si a impacturilor cumulative.

ESI are doua componente de baza

(a) componenta sectoriala (ESI sectoriala) care se aplica atunci cand mai multe proiecte urmeaza sa fie implementate intr-un sector economic;

(b) componenta regionala care se aplica atunci cand o politica importanta de dezvoltare economica urmeaza sa fie implementata intr-o regiune).

Relatia dintre politica, planul si programul de mediu nu este stabilita foarte clar: o politica poate fi considerata un cadru pentru o actiune, un plan este un set de obiective de stabilire a momentului si de coordonare pentru implementarea unei politici iar un program este un set de proiecte intr-un domeniu specific (Wood, Djeddour, 1992).

In acest context, procedura de ESI poate fi aplicata pentru trei tipuri principale de actiuni:

a)      Politici, programe, planuri sectoriale care sunt legate de anumite activitati specifice (ex: extragerea de minerale, energie, turism).

b)      Politici, programe, planuri pentru o anumita arie/regiune care acopera toate activitatile aferente (planuri de dezvoltare sau de utilizate a terenului).

c)      Actiuni care nu dau nastere la proiecte dar care au un impact semnificativ asupra mediului (ex: politici din domeniul agriculturii, biotehnologii)

Directiva 2001/42/EC privind evaluarea efectelor unor planuri si programe asupra mediului completeaza aceasta abordare a procesului de ESI. Directiva cere realizarea unei evaluari sistematice de mediu pentru planuri si programe care vizeaza domenii cum ar fi: agricultura, silvicultura, pescuitul, energia, industria, transportul, managementul deseurilor, telecomunicatiile, turismul, planificarea teritoriala si urbana si utilizarea terenurilor.

Evaluarea strategica de mediu realizata in virtutea acestei directive este un proces amplu.

In ansamblu, ESI poate fi definita ca "un proces sistematic de evaluare a consecintelor asupra mediului, generate de politici, programe si proiecte antropice dar si a alternativelor acestora, cu scopul de a asigura ca ele sustin prima faza a procesului de luare a deciziei in politicile de planificare teritoriala" (Von Seht, 1999).

ESI implica pregatirea unui raport scris asupra rezultatelor evaluarii si utilizarea acestora in procesul de luare a deciziei (Thérivel et al., 1992). Pentru ESI exista un interes considerabil si o experienta in crestere mai ales in tarile economice dezvoltate cum ar fi S.U.A., Olanda, Canada, Noua Zeelanda, Danemarca si Suedia. Toate aceste tari au introdus sisteme de evaluare strategica a impacturilor antropice iar procesul este in curs de extindere in majoritatea tarilor din Uniunea Europeana si a tarilor candidate la aderare.

Natura si procesul ESI sunt chestiuni discutate pe larg sub aspectul principiilor si criteriilor de evaluare a impacturilor proiectelor majore asupra mediului (Wood, 1995). In momentul de fata sunt acceptate cinci principii fundamentale necesare in procesul ESI: documentatia comprehensiva a ESI; stabilirea unei proceduri de ESI; examinarea fiecarui efect potential semnificativ; examinarea alternativelor si participarea publica. Toate aceste principii furnizeaza o baza solida pentru dezvoltarea unui set de cerinte pentru intelegerea sistemelor integrate de ESI (Brew, Lee, 1996).

Astfel, se considera ca avantajele unui proces ESI sunt numeroase ceea ce ne determina sa trecem in revista o parte din ele:

(a)    poate creste gradul de incorporare a problemelor de mediu si ale dezvoltarii durabile in procesul de luare a deciziei (privit ca proces politic);

(b)   ofera oportunitati mai bune decat EIM in implementarea principiului precautiei;

(c)    ofera posibilitatea de-a evalua mai bine impacturile directe, indirecte, sinergice, de lunga durata s.a. decat EIM;

(d)   ofera posibilitatea de-a evalua mai bine impacturile regionale, transfrontiere, nationale, transnationale si globale;

(e)    permite luarea in considerare a numeroase alternative si scenarii de diminuarea a impacturilor in cadrul etapelor de luare a deciziei;

(f)     creste transparenta, calitatea si acceptarea deciziilor prin realizarea unui cadru initial de participare publica;

(g)    poate creste preocuparea stiintifica si non-stiintifica fata de implicatiile asupra mediului generate de activitatile umane;

(h)    poate contribui la prevenirea unor erori costisitoare de planificare a activitatilor;

(i)      poate oferi informatii integrate si utile pentru alte viitoare politici, planuri, programe si proiecte antropice;

(j)     poate oferi mai multa siguranta investitorilor si poate face ca EIM sa fie realizata mai rapid si mai eficient s.a.m.d.).

9. Actorii implicati in procedura de EIM si ESI

Actorii implicati in procedura de EIM si ESI. In Romania, participantii la evaluarea impactului asupra mediului sunt reprezentati de catre: titularul proiectului, autoritate competenta, consultanti, publicul s.a. (Miresan, 1998-1999; Rojanschi et al., 1997, 2002; Muntean, 2004, 2005).

a. Titularul proiectului sau activitatii - este cel care propune realizarea actiunilor ce fac subiectul procedurii de EIM. Acesta poate fi o persoana fizica sau juridica din diferite domenii de activitate. Titularii activitatii isi gestioneaza problemele de mediu fie individual fie cu ajutorul personalului angajat reprezentat din: manageri care sunt responsabili pentru deciziile la nivel strategic privind procedurile EIM din cadrul organizatiei si modul in care vor fi utilizate rezultatele studiilor de EIM in planificarea proiectului, implementarea acestuia si luarea deciziilor in cererea de autorizare a proiectului propus de catre autoritatea competenta); conducatorii compartimentelor administrative (implicati in sarcinile tehnice ale evaluarii, in pregatirea activitatilor de participare publica si in selectarea consultantilor de evaluare si a managerilor de studiu); personalul tehnic (specialisti ce pot ajuta cu informatii tehnice echipa ce va redacta studiul de impact asupra mediului).

b. Autoritatile competente de protectie a mediului (Ministerul Mediului, Agentia Nationala de Protectie a Mediului, Garda Nationala de Mediu s.a.) care sunt imputernicite sa autorizeze sau nu proiectele pentru care s-a realizat evaluarea impactului asupra mediului. In functie de reglementarile in vigoare si de tipul proiectului, acestea pot fi locale, regionale sau centrale. Aceste autoritati pot reprezenta titularul proiectului, daca proiectul este de interes public, cu finantarea statului, dar de obicei, autoritatea de protectie a mediului este imputernicita sa elibereze doar avize, acorduri si autorizatii de mediu pentru proiectele avute in vedere.

Personalul care participa la evaluarea impactului asupra mediului din partea autoritatii competente de emitere a acordurilor si autorizatiilor de mediu este reprezentat de: - factorii de decizie care utilizeaza studiul de impact asupra mediului si rezultatele consultarilor bazate pe acest studiu in luarea deciziilor de acordare sau nu a autorizarii pentru un anumit proiect antropic; - specialisti ai compartimentelor administrative care asigura sfaturi si asistenta pentru titularul proiectului si publicul interesat pe parcursul evaluarii impactului asupra mediului; - personalul tehnic care ajuta in examinarea tehnica a rapoartelor de evaluare a impactului asupra mediului; - alte autoritati publice ce participa in procesul de evaluare asupra mediului pentru a face recomandari si analize privind activitatea desfasurata.

c. Consultantii care pot fi angajati ai titularului, autoritati sau alte organizatii implicate in realizarea unor activitati in procesul de EIM. Consultantii provin din sau sunt agentii de consultanta atestate, institute de cercetare, universitati sau experti independenti atestati. Firmele de consultanta pot fi alese de catre titularul proiectului cu scopul realizarii studiului de evaluare a impactului asupra mediului si pentru a redacta raportul la studiul de EIM. In cadrul firmelor de consultanta sunt implicati in studiul EIM urmatorii: managerul studiului de EIM care coordoneaza si administreaza EIM; specialistii proveniti din domenii ca planificarea teritoriala, geografie, ingineria mediului, arhitectura, economie, ecologie, geologie, sociologie, chimie, tehnologie s.a.

d. Publicul care este format din indivizi sau grupuri de indivizi proveniti din aria de amplasament al unui nou proiect si care pot fi direct afectati de acesta. Acesti oameni dispun, mai mult sau mai putin, de cunostinte de specialitate privind impactul asupra mediului si procedura de evaluare a acestuia.

e. ONG-urile care sunt interesate si se implica in programele de consultanta cu privire la studiile de impact, precum si in analiza si participarea publicului.

f. Instructorii de mediu proveniti din mediul academic sau experti care organizeaza cursuri de instruire pentru personalul unitatilor ce au ca obiectiv realizarea studiilor de EIM.

g. Mass-media implicata in asigurarea transparentei procesului de EIM.

h. Asociatii profesionale de EIM care contribuie la mentinerea calitatii studiilor de EIM si la respectarea eticii profesionale in acest domeniu.

10. Luarea deciziei in procesul de EIM

Luarea deciziei in procesul de EIM. Un pas important in procesul sau procedura de EIM este procesul de luare a deciziei privind implementarea activitatii umane propuse. Multe din aceste decizii sunt luate de catre beneficiarul proiectului (ex: decizii privind alegerea alternativelor de implementare si dezvoltare) dar la fel de importante sunt si cele luate de catre autoritatile competente de mediu (ex: decizii privind incadrarea proiectului in procedura de EIM si de verificare a impacturilor pe toata durata investitiei antropice).

Oricare dintre deciziile mentionate trebuie in mod obligatoriu completate cu deciziile luate in domeniul public (ex: daca este permisa sau nu implementarea si derularea proiectului).

Factorii decizionali trebuie in permanenta sa tina cont de sugestiile oferite de agentiile de mediu, consultantii si opinia publica. In general, primele decizii vizeaza autorizarea sau refuzarea proiectului antropic iar cele ulterioare - in cazul in care autorizarea este data - vizeaza alegerea celor mai bune alternative de dezvoltare compatibile cu mediul.

Un proces decizional coerent al procedurii de EIM se desfasoara in tarile cu traditie din acest punct de vedere (ex: S.U.A., Canada, Australia, Marea Britanie, Noua Zeelanda) dar si in alte tari, printre care si Romania.

Metodele de luare a deciziei sunt in general de ordin calitativ dar se pot intalni si metode cantitative. Ideea de baza este aceea ca aceste decizii trebuie sa fie facile mai ales atunci cand trebuie comparate impacturi complexe selectate din alternativele de dezvoltare ale proiectelor (Wood, 1995).

Majoritatea metodelor decizionale sunt incadrate intr-un proces ciclic, in sensul ca ele se aplica pe toata durata de implementare, derulare si abandonare a proiectului antropic.

Se accepta in cele mai multe cazuri, asa dupa cum a fost mentionat si pentru evaluarea strategica a impactului, ca procesul decizional este puternic influentat de circumstantele politice.

Ca atare, impactul asupra mediului generat de catre un proiect antropic va fi doar unul din factorii luati in considerare in procesul decizional final. Informatiile care stau la baza luarii deciziei vizeaza: complexitatea realitatii teritoriale; urgenta si necesitatea implementarii proiectului; valorile umane implicate (socio-economice si culturale); incertitudinea si prevederea impactului (Norman, Clive, 2000).

In tarile dezvoltate, factorii care decid implementarea unor proiecte antropice relevante provin in multe cazuri dintre politicienii la nivel local, regional si national. In multe situatii, ei nu au timp sa "citeasca si sa interpreteze" rezultatele si rapoartele de EIM din considerente legate de insuficienta timpului sau de terminologia folosita in cadrul acestora.

Aceste aspecte fac necesara simplificarea rapoartelor finale asupra proiectului si impacturilor generate prin mentionarea doar a obiectivelor investitiei, a impacturilor potentiale semnificative, a valorilor umane afectate, a masurilor de diminuare a efectelor si a monitorizarii lor in timp.

Decizia de a refuza propunerea de implementare a unui proiect antropic este considerata ca ultima modalitate de a sanctiona beneficiarul. Aceasta decizie este privita in general ca una discretionara prin raportare la factorul de decizie. Totusi, in majoritatea cazurilor se decide amanarea implementarii proiectului pana cand cerintele EIM sau de mediu sunt indeplinite (Figura 1). Procesul de decizie in EIM este supus unor criterii de evaluare dintre care mentionam:

este necesar ca rezultatele raportului procedurii de EIM sa fie factorul determinant in luarea deciziei?

trebuie ca decizia sa fie amanata pana cand raportul de EIM este pregatit si revizuit?

trebuie ca decizia sa influenteze refuzarea proiectului si impunerea unor conditii sau cererea unor modificari?

este bine ca decizia sa alterneze intre beneficiar si autoritatea de mediu?

este necesara pregatirea unei evaluari sumare inainte ca decizia sa fie facuta publica?

este necesara explicare motivelor deciziei si publicarea acesteia?

trebuie ca rezultatele EIM sa fie detaliate in materialul care face publica decizia finala?

sunt importante in procesul decizional actiunile de consultare si participare publica?

exista dreptul de a refuza deciziile?

functioneaza efectiv si eficient procesul de luare a deciziei?

In concluzie, putem afirma faptul ca procesul decizional in EIM este determinat de caracterul proiectului, de magnitudinea si intensitatea impactului, de reglementarile legislative, de judecatile de valoare ale factorilor decizionali, de continutul raportului de EIM si de opinia publicului interesat (Wood, 1995).

Figura 1. Schema simplificata a localizarii etapei decizionale in procedura de EIM (adaptare dupa Wood, 1995 si Canter, 1996)

11. Metode de evaluare a impactului asupra componentelor de mediu (liste de control, matrici, suprapunerea hartilor tematice)

In practica, exista o diversitate de metode de evaluare a impactului environmental. Acest aspect este dictat de scopul studiilor de impact, de legislatia care incadreaza aceste studii si de componenta echipelor de evaluare.

Criteriile de alegere a metodelor sunt nuantate dar in general vizeaza urmatoarele probleme: caracterul oportun; repetabilitatea; consistenta; economia (de timp si de resurse alocate evaluarii). De asemenea, alegerea tehnicilor sau metodelor de evaluare mai depinde de: timpul si resursele logistice si financiare existente; scopurile evaluarii; criteriile de evaluare; echipa de evaluare si componenta ei.

Uneori evaluarea poate fi redusa doar la discutii ad hoc si nu utilizeaza nici o alta tehnica sau metoda (Barrow, 1997; Glasson, Therivel, Chadwick, 1994; Morris, 1995). Deoarece environmentul, societatea si economia sunt in schimbare metodele valabile intr-o anumita perioada isi pot pierde din importanta mai tarziu sau intr-o alta situatie (context). Ca atare, situatii reale aparent similare pot fi evaluate diferit sau metodele de evaluare a lor pot fi diferite.

In literatura de specialitate si in practica environmentala, metodele cele mai uzitate in momentul de fata in evaluarea impactului uman asupra sistemului environmental (EIASE) sunt urmatoarele:

a. Metodele listelor de control. Listele de control simple sunt bazate pe judecati emise a priori si pe realizarea unei liste (ierarhizate) a factorilor care trebuie luati in considerare in evaluare. Importanta lor rezida in identificarea si mentionarea listei impactelor dar si in evaluarea naturii si caracterului impactelor (advers/negativ, benefic/pozitiv, semnificativ/nesemnificativ, pe termen scurt/lung). Listele de control sunt importante deoarece permit ordonarea ideilor, faciliteaza culegerea de date si informatii si permit vizualizarea unor mari cantitati de informatii si date, astfel ca impactul poate fi focalizat mai bine. In general, listele de control simple descriu impactele si dau o serie de masuratori si predictii in timp ce listele de control mai sofisticate aplica tehnici de masurare si scalare a impactelor. In practica, listele de verificare pot descrie sau pot fi realizate pe faze de dezvoltare a proiectului antropic (faza de planificare si design, faza de construire, faza de management etc). Mai exista in afara listelor mentionate si o serie de liste de control bazate pe chestionare ceea ce permite evaluatorului sa identifice impactele posibile ale unei dezvoltari antropice in teritoriu.

b. Metodele de suprapunere a hartilor tematice sunt derivate din planificarea teritoriala si arhitectura peisajului. Hartile tematice permit - prin suprapunere si comparare - realizarea unei imagini compozite asupra locurilor si rutelor de producere a impactelor. Prin utilizarea SIG-urilor, a imaginilor aeriene, datelor satelitare si cercetarilor la teren metodele au fost imbunatatite. Metodele mentionate sunt importante atunci cand se analizeaza dezvoltari lineare ale activitatilor/proiectelor umane (construirea de drumuri, cai ferate si canale) dar ele pot sprijini planificarea utilizarii terenurilor si a amplasarii obiectivelor industriale. Cartarea environmentala permite identificarea celor mai bune arii pentru dezvoltarea activitatilor/proiectelor umane.

c. Metodele matriceale. Matricile pot fi utilizate pentru identificarea, studierea sistematica, vizualizarea si evaluarea impactelor. O matrice simpla este o combinare a doua liste de control, una care descrie impactele potentiale sau existente asupra activitatii/proiectului antropic (pe coloane), si cealalta care cuprinde conditiile environmentale si socio-economice care pot fi afectate de aceste impacte (pe randuri). Matricile simple pot merge dincolo de actiunea de identificare si de ordonare a impactelor iar matricile mai complexe pot conduce la identificarea impactelor indirecte. Dintre cele mai ieftine, rapide si bine testate matrici cunoscute este cea a lui Leopold (Leopold matrix). Prin aceasta matrice se face legatura dintre factorii environmentali si activitatile de dezvoltare antropice iar prin faptul ca are o forma standardizata asigura utilizatorul ca nici un tip de impact nu a fost omis. Evaluarea magnitudinii si importantei impactelor este un proces de judecata subiectiv ceea ce diminueaza evaluarea cu exactitate a impactelor benefice si a celor daunatoare. Matricea lui Leopold a stat la baza altor metode matriceale si a oferit o vizualizare foarte buna asupra impactelor antropice asupra environmentului. Dintre tipurile alternative de matrici utilizate in EIASE sunt mentionate in literatura: matricea interactiunii componentelor environmentale etc.

12. Tehnici de evaluare a impactului antropic asupra mediului (tehnica Delphi, GIS)

Tehnici care sprijina evaluarea impactului. Tehnicile sunt cai de lucru care ofera, prelucreaza sau ofera date care pot fi utilizate de catre metode.

O metoda poate utiliza una sau mai multe tehnici pentru atingerea unui scop, la un anumit punct dat in timp si spatiu; in alte perioade sau locuri, aceeasi metoda poate modifica tehnicile sau chiar le poate inlocui, utilizand altele diferite. O abordare de genul EIASE sau ER (evaluarea riscului) se poate baza pe una sau mai multe metode si tehnici.

In Romania, tehnicile de evaluare depind in mare masura de datele si informatiile oficiale oferite de catre institutii si autoritati. Ele implica aspecte legate de judecati de valoare, experienta comunitatilor locale si participarea publica in actiunile de evaluare si protectie environmentala. De multe ori, legislatia si instrumentele acesteia faciliteaza procedura de selectare a tehnicilor de evaluare.

Totusi, sub aspectul continutului si semnificatiei exista variatie conceptuala intre metode si tehnici. De obicei, tehnicile tind sa varieze mai putin la utilizare decat o fac metodele si procedurile.

Una dintre tehnicile larg aplicate este tehnica Delphi care ia in considerare opinia orchestrata a expertilor environmentali fata de implementarea si evaluarea environmentala a unui proiect de dezvoltare.

Alta tehnica larg utilizata in studiile de impact si in evaluarea impactului este tehnica GIS (Geographic Informational System/Sistem Informational Geografic). Tehnica GIS implica existenta unor produse software (ex. produse ESRI/ArcView, ArcInfo etc), a personalului specializat (experti GIS) si a unor computere performante.

Sistemele informationale geografice (SIG) sprijina EIASE prin actualizarea regulata sau in timp real a datelor environmentale si pot ajuta in evaluarea impactelor cumulative. Astfel, este posibila cuantificarea impactelor cumulative intr-o localitate sau regiune, permit actualizarea prin teledetectie a datelor si sprijina deciziile de planificare teritoriala si environmentala.

Multe din tehnicile utilizate in evaluare au fost dezvoltate pentru alte situatii si ulterior au fost adaptate. Metodele si tehnicile de masurare a functionarii environmentului sunt mai putin dezvoltate decat cele care permit masurarea structurii lui. Metodele si tehnicile trebuie sa fie standardizate si consistente, repetabile si adaptabile contextului utilizarii. In acest fel EIASE este capabila sa eludeze erorile si lipsurile si sa sustina cele mai optime decizii de planificare intr-un teritoriu.

13. Indicatorii de mediu utilizati in procedura de EIM

14. Procedura de EIM in Romania - definitit, etape si actori

Evaluarea impactului asupra mediului (EIM) se aplica anumitor proiecte publice sau private care pot avea efecte semnificative asupra mediului prin natura, dimensiunea sau localizarea lor.

EIM se finalizeaza cu emiterea /respingerea acordului de mediu pentru respectivul proiect.

Acordul de mediu este necesar obtinerii autorizatiei de constructie.

Exemple de proiecte supuse in mod obligatoriu EIM:centrale nucleare, aeroporturi, autostrazi, cai ferate, cai navigabile si porturi interioare sau comerciale, rafinarii de petrol, baraje si lacuri de acumulare, incineratoare, depozite de deseuri,ferme de porci si pasari, etc.

15. Consultarea si participarea publicului in procedura de EIM

Procedura de participare a publicului in EIM

Sase pasi in descrierea procedurii

n      Includerea publicului in procesul EIM nu se va solda cu rezultate pozitive decat in cazul in care procedura de participare a publicului este in mod adecvat organizata, desfasurata si evaluata.

n      Pentru a usura urmarirea pasilor procedurii de participare publica, putem defini sase etape distincte:

n      Elaborarea unui plan privind notificarea publicului si participarea publica

n      Identificarea grupurilor tinta / publicului interesat pentru notificarea publicului si participarea publica

n      Notificarea publicului

n      Colectarea comentariilor si recomandarilor publicului

n      Analizarea comentariilor si recomandarilor reprezentantilor publicului si punerea acestora la dispozitia lor

n      Evaluarea rezultatelor participarii publice

CONCLUZII: EIM este un proces interdisciplinar
Publicul are dreptul de a solicita informatii Autoritatile publice competente au obligatia de a furniza informatiile

16. Studiu de caz - Evaluarea matriceala a declinului de mediu si a calitatii vietii in aria Copsa Mica (conditii de mediu, metoda de evaluare, rezultatele evaluarii)

17. Continutul si cerintele raportului la studiul de EIM (contextul romanesc); avizul, acordul (integrat) si autorizatia (integrata) de mediu - definitie si continut

Evaluarea Impactului de mediu EIM este o procedura prin care se evalueaza impactul asupra mediului si prin care potentialele efecte negative asupra mediului sunt diminuate sau eliminate daca este posibil
Procesul de Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIM) este legat de reglementarea activitatilor cu impact semnificativ asupra mediului si se realizeaza in baza legislatiei nationale de mediu care transpune prevederile legislatiei comunitare in domeniu

n      autorizatie integrata de mediu: act tehnico-juridic emis de autoritatile competente, conform dispozitiilor legale in vigoare, care da dreptul de a exploata in totalitate sau in parte o instalatie, in anumite conditii care sa asigure ca instalatia corespunde cerintelor privind prevenirea si controlul integrat al poluarii. Autorizatia poate fi eliberata pentru una sau mai multe instalatii sau parti ale instalatiilor situate pe acelasi amplasament si care sunt exploatate de catre acelasi titular;

n      avizul de mediu pentru planuri si programe: act tehnico-juridic eliberat in scris de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului, care confirma integrarea aspectelor privind protectia mediului in planul sau programul supus adoptarii;

n      acord integrat de mediu: act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, conform dispozitiilor legale in vigoare, care acorda dreptul de a stabili conditiile de realizare a unei activitati inca din etapa de proiectare, care sa asigure ca instalatia corespunde cerintelor legislatiei in vigoare. Acordul poate fi eliberat pentru una sau mai multe instalatii ori parti ale instalatiilor situate pe acelasi amplasament;

n      avizul de mediu pentru stabilirea obligatiilor de mediu - act tehnico-juridic eliberat in scris de autoritatea competenta pentru protectia mediului, prin care sunt stabilite obligatiile de mediu, ca prevederi ale unui program pentru conformare, in vederea asumarii acestora de catre partile implicate, in urmatoarele situatii: schimbarea titularului unei activitati cu impact asupra mediului si/sau modificarea ori incetarea unor astfel de activitati, inclusiv pentru vanzare de actiuni, vanzari de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmata de inchidere, lichidare in conditiile legii. Documentul este emis in scopul cunoasterii impactului asupra mediului de catre partile implicate in tranzactie si asumarii responsabilitatilor privind protectia mediului;

18. Bilantul de mediu de nivel I si II

REALIZAREA BILANTURILOR DE MEDIU (BM) - ASPECTE GENERALE

Ordinul 184/1997 - Procedura de realizare a bilanturilor de mediu - detaliaza procedura de realizarea a bilantului de mediu pe mai multe nivele: BM de nivel 0; BM de nivel I, BM de nivel II, evaluarea riscului.

Etapele de realizare a BM (Rojanschi si colab., 1997, 2002):

BM 0

BM I

BM II

Evaluare risc

Program de conformare

Autorizare (autoritatea competenta de mediu)

Trasaturile BM I: este o procedura - aplicata unui agent economic sau activitate economica - de stabilire a cauzelor si efectelor negative (anterioare si recente) asupra mediului.

Consta in identificarea informatiilor privind poluarea dar si culegerea, analizarea si interpretarea prin studii teoretice a datelor disponibile.

BM I se finalizeaza prin elaborarea unui raport (raport la BM I sau RBM I). RBM I este o sinteza si o analiza tehnica de esenta care permite autoritatii de mediu sa aprecieze in ce masura activitatea analizata prezinta sau nu dovada unei poluari potentiale semnificative.

RBM I trebuie sa faca analiza activitatii sub aspectul securitatii amplasamentului si evidentierea unor fenomene naturale de risc sau al unor posibile accidente la instalatiile analizate.

Analiza aceasta permite realizarea unui plan de interventie si de protectie care trebuie sa fie corelat cu cel elaborat de administratia locala.

Aceasta analiza ofera date pentru urmatoarea etapa de analiza: "Evaluarea riscului de mediu".

Raportul la BM I este o componenta a setului de documentatii care se depune de beneficiar la Agentia de Protctie a Mediului (APM) pentru obtinerea autorizatiei de functionare.

Concluziile BM I trebuie sa stabileasca in ce masura este necesara continuarea investigatiilor prin realizarea BM II sau daca se pot stabili conditiile de autorizare de mediu.

Trasaturile BM II: este o etapa superioara de analizare a unei activitati in raport cu cerintele de mediu. BM II trebuie sa clarifice natura si intensitatea poluarii prin prelevari de probe si analize corespunzatoare. Aceste prelevari si analize tin cont de aspectele financiare, durata si dotarea materiala necesara.

Metodele de prelevare a probelor din diferite medii (apa, aer, sol, materiale de constructii) trebuie sa respecte reglementarile, normativele metodologice si standardele existente. In unele situatii se preleveaza probe-etalon dintr-un areal invecinat ("zona martor") pentru a stabili o valoare-cadru cu care sa fie comparat rezulatul probelor din zona poluata.

Studiul BM II se finalizeaza cu raportul la BM II (RBM II). Raportul este organizat in doua parti: a. descrierea investigatiilor si rezultatele acestora;

b. concluzii si recomandari privind solutii de reducere a poluarii. Se recomanda ca aceste prezentari sa puna accentul pe evaluarea sectoriala si integrata a impactului. Evaluarile se fac in conformitate cu normele romanesti in vigoare si tin cont si de rezultatele prezentate in BM I.

Concluziile RBM II sunt orientate catre doua posibile alternative:

in cazul unei poluari semnificative identificate, se mentioneaza actiuni si masuri pentru planul de conformare precum si precizarea unor termeni de referinta pentru viitoarea evaluare de risc;

in cazul unei poluari nesemnificative, sunt mensionate doar elementele programului de conformare in cazul autorizarii.

19. Atestarea persoanelor fizice si juridice pentru realizarea EIM si BM (aspecte generale, niveluri de competenta si expertiza, domenii de expertiza)

Acest regulament stabileste procedura pentru atestarea persoanelor juridice si a persoanelor fizice (numite in continuare parti), in vederea efectuarii evaluarii impactului asupra mediului (numite in continuare EIM) si a bilanturilor de mediu (numite in continuare BM) in conformitate cu prevederile LPM.

Cuvintele si expresiile folosite in prezentul regulament vor avea intelesul lor comun si obisnuit:

atestare - certificarea partilor pentru executarea EIM si a BM, conform prezentului regulament

certificat de atestare - un certificat valabil o perioada de 2 ani, care se acorda ca dovada a atestarii conform prezentului regulament.

nivel DE COMPETENTA- una dintre cele trei categorii de atestare a persoanelor fizice sau juridice care executa evaluarea impactului asupra mediului sau bilantul de mediu.

parte - o persoana juridica sau fizica ce solicita atestarea in baza prezentului regulament.

CA - Comisia de Atestare a persoanelor fizice si juridice care elaboreaza studii de evaluare a impactului asupra mediului si bilanturi de mediu.

ST - Secretariatul Tehnic al Comisiei de Atestare a persoanelor fizice si juridice care elaboreaza studii de evaluare a impactului asupra mediului si bilanturi de mediu.

Numai studiile de EIM si BM efectuate de parti atestate vor fi luate in considerare de catre autoritatile de mediu din Romania.

Partile care executa EIM si BM trebuie sa fie independente juridic atat de proiectant cat si de titularul proiectului si/sau activitatii

Metodologia care se va folosi in executarea EIM si BM si continutul lor general vor respecta cerintele metodologice si de continut prevazute de legislatia relevanta in vigoare.

Titularul activitatii raspunde de autenticitatea informatiilor pe care le furnizeaza pentru elaborarea EIM sau a BM. Responsabilitatea pentru corectitudinea EIM si a BM va fi a partii care a incheiat contractul de executare a EIM sau a BM cu titularul activitatii.

Responsabilitatea pentru realizarea studiilor de evaluare a impactului si a bilanturilor de mediu si a corectitudinii interpretarii informatiilor prezentate in rapoartele intocmite revine persoanei fizice sau persoanei responsabile desemnate din cadrul colectivului persoanei juridice atestate care coordoneaza lucrarea. Expertii coordonatori trebuie sa fie atestati la cel mai inalt nivel de competenta si raspund sub semnatura de calitatea studiilor si rapoartelor intocmite.

Responsabilitatea pentru corectitudinea documentelor furnizate autoritatilor competente de protectia mediului revine titularului proiectului sau activitatii.

Pentru persoanele fizice care sunt atestate ca experti in BM (bilanturi de mediu) vor exista trei niveluri de competenta. Persoanele fizice atestate pentru nivelul cu cea mai mica competenta, se vor numi auditori asociati. Persoanele fizice atestate pentru nivelul de competenta medie, clasificate astfel de CA, se vor numi experti-auditori in BM. Persoanele fizice atestate pentru nivelul cu cea mai mare competenta, clasificate astfel de CA, se vor numi experti auditori principali in BM.

Pentru persoanele fizice care sunt atestate ca evaluatori ai impactului asupra mediului (EIM) vor exista trei niveluri de expertiza. Persoanele fizice atestate pentru nivelul cu cea mai mica competenta se vor numi evaluatori asociati. Persoanele fizice atestate in nivelul mediu se vor numi experti evaluatori de mediu iar cele atestate la nivelul superior se vor numi experti evaluatori principali in EIM.

Atribuirea unor domenii specifice de expertiza

Domeniile specifice de expertiza care pot fi utilizate sunt prezentate in anexe si corespund activitatilor inscrise in legislatia specifica de mediu (EIA, IPPC si LPC).

Solicitantul trebuie sa faca dovada experientei pentru domeniile pentru care doreste atestarea prin prezentarea in formularele de inscriere a cel putin o lucrare relevanta elaborata. 

CA stabileste domeniile de expertiza pentru care se va acorda atestarea. In cazul in care experienta solicitantului se limiteaza numai la anumite componente ale mediului cuprinse in bilantul de mediu, si anume :

terenuri contaminate, inclusiv sol si subsol;

poluarea aerului si domenii conexe;

poluarea apei si tratarea/evacuarea apei uzate;

gestionarea deseurilor solide si domenii conexe;

materiale periculoase si domenii conexe;

sanatatea muncii si domenii conexe;

prevenirea si controlul integrat al poluarii;

alte domenii specifice considerate relevante in circumstante specifice.