Masuri de prevenire a accidentelor rutiere

Masuri de prevenire a accidentelor rutiere

In trafic, cand esti pieton vrei sa ti se acorde prioritate, cand esti sofer uiti sa acorzi prioritate altora. De aceea este necesara colaborarea politiei cu invatamantul si presa. De aici trebuie pornit, de la popularizarea legislatiei rutiere si de la normele de conduita preventiva. In cadrul Ministerului Administratiei si internelor se pune baza pe educatia rutiera incepand din scoli.

Pentru prevenirea producerii sau reducerii incidentei accidentelor de circulatie si a gravitatii consecintelor medico-psihosociale induse de acestea este necesara aplicarea diferentiata a masurilor profilactice de etapa (primare, secundare si tertiare) si in functie de natura lor specifica (medicale, psihologice, sociale si tehnice).

1. Masuri profilactice primare

Comparand rezultatele obtinute in diverse tari, expertii au concluzionat ca pentru a ameliora siguranta rutiera este necesar un demers stiintific, global si sistematic, coordonat de un organism mandatat de autoritatile nationale. Acesta trebuie sa fie dotat cu personal propriu si sa lucreze in totala independenta fata de alte agentii care nu se consacra in exclusivitate promovarii sigurantei in circulatie.(Roberts I., Mohan D., Abbasi K., 2002)

Avand in principal un rol de coordonare, organismul mai sus mentionat va solicita contributia a numerosi alti factori:

ministere (finante, sanatate, transport, educatie, justitie, etc.);

autoritati locale;

- asociatii nationale, provinciale sau locale (reprezentand utilizatorii drumurilor, organizatiile profesionale ale soferilor, victimele accidentelor, etc.);

fabricantii de vehicule;

asociatii profesionale (ale oamenilor de stiinta, inginerilor, urbanistilor, politistilor, avocatilor, agentilor de sanatate, educatorilor, etc.).

1.1 Masuri de natura medicala

Examenele medicale profilactice in cazul concursului de admitere in scolile de conducere auto si a incadrarii ca sofer intr-o unitate se efectueaza numai in serviciile de specialitate ale dispensarelor si policlinicilor autorizate.

Cu prilejul examenului clinic poate fi solicitata, alaturi de testele uzuale VDRL si RFM orice investigatie paraclinica (functionala, de radiologie sau de laborator), daca este utila pentru elucidarea diagnosticului starii de sanatate sau de boala.

Examenele medicale se practica, de asemenea, la cererea expresa a organelor de politie sau a organelor detinatoare de autovehicule.

Pentru stabilirea diagnosticului de apt sau inapt de a conduce autovehicule se pot folosi explorari functionale uzuale ca:

probele functionale cardiovasculare statice si dinamice;

timpul de apnee voluntara;

cromatoscopia;

perimetria vizuala;

fundul de ochi;

mobilitatea segmentelor membrului inferior.

In cazul accidentului de trafic, contributia sistemului de sanatate se concretizeaza prin utilizarea unor resurse si metodologii dedicate asigurarii asistentei medicale de urgenta. Acordarea primului ajutor la locul evenimentului, stabilizarea, transportul in siguranta si cu asistenta calificata, furnizarea ingrijirilor definitive intr-o unitate specializata si recuperarea medicala calificata reprezinta un lant integrat de institutii si competente ce au ca scop prevenirea, tratarea si recuperarea consecintelor accidentelor de circulatie cu victime umane.

1.2. Masuri de natura psihologica

Examenul psihologic este obligatoriu pentru persoanele care solicita carnet de conducere, se incadreaza ca soferi, au comis accidente grave sau repetate de circulatie. Aplicarea unor teste de explorare a reactivitatii psihomotorii, a coordonarii neuromotorii, a principalelor functii psihice (perceptie, atentie, memorie, gandire), a capacitatii de efort fizic si neuropsihic cu aparatura clasica sau stimulatoare ca si explorarea trasaturilor de personalitate (caracteriale sau temperamentale) urmaresc o buna orientare si selectie profesionala si depistarea persoanelor care prezinta dificultati de adaptabilitate la solicitarile profesiei de conducator auto.

Modificarile de comportament, cum ar fi utilizarea centurilor de siguranta deja instalate si respectarea limitelor de viteza, nu presupun aproape deloc costuri si pot salva multe vieti; ele sunt, se pare, mai eficiente decat tratamentul victimelor accidentelor de circulatie.

1.3. Masuri de natura sociala

Indiferent cat de grabiti sunt pietonii, ei sunt obligati sa acorde atentia necesara si sa respecte cu strictete regulile de circulatie:

sa traverseze carosabilul numai pe culoarea verde a semaforului si numai pe marcaj pietonal;

cand acestea lipsesc, trebuie sa traverseze pe la coltul stazii, dupa ce s-au asigurat inainte;

sa nu traverseze strada in fuga;

sa astepte sosirea mijloacelor de transport in comun numai pe trotuar sau pe refugiile special amenajate.

Intrucat numarul autoturismelor este din ce in ce mai mare, a crescut si riscul accidentelor in care sunt implicati biciclisti. Pentru a evita evenimentele de acest gen, biciclistii sunt sfatuiti :

sa poarte cascheta de protectie;

sa poarte haine viu colorate pentru a fi mai usor observati de ceilalti participanti la trafic;

sa evite sa mearga cu bicicleta pe intuneric si in conditii meteorologice nefavorabile;

sa circule pe parteadreapta a strazii sau pe banda special amenajata si sa respecte regulile de circulatie.

Parintii nu trebuie sa transporte copiii pe portbagajul bicicletei, intrucat cel transportat ar putea sa-si piarda echilibrul sau sa fie prins la roata din spate a bicicletei.

1.4. Masuri de natura tehnica

Sunt rezervate proiectantilor si constructorilor de autovehicule si drumuri. Conceperea vehiculului atat pentru componentele din interior cat si pentru din exterior are in vedere in primul rand solutionarea optimala a mecanismelor de franare, directie si iluminare, precum si a pneurilor, adica a acelor instalatii si elemente care concura in principal, in cazul unor defectiuni, la producerea accidentelor.

Participarea factorului drum la siguranta rutiera este conditionata de nivelul de iluminare, sistemul propriu de semnalizare (marcaje, indicatoare), modalitatile de rezolvare a circulatiei in intersectii, dar mai les la nivelul nodurilor de circulatie, si conditiile oferite traficului (pasaje, sosele derivate, unda vere, piste speciale pentru motociclisti si biciclisti).

2. Masuri profilactice secundare

Sunt aplicate cu precadere in unitatile sanitare, diferentiat dupa gradul competentelor de dotare, functionalitate si incadrare, urmarind prevenirea complicatiilor medico-sociale ale accidentelor de circulatie. Este necesara dezvoltarea competentei in traumatologie pentru personalul medical implicat in ingrijirile primare, la nivelul districtului sau la nivel tertiar.

Frecventa si complexitatea leziunilor, ca si varietatea mijloacelor terapeutice uzuale sau intensive la care trebuie sa se apeleze, au constituit puternice argumente pentru unii cercetatori care au solicitat infiintarea unor sectii spitalicesti de medicina a traficului. In sprijinul acestor idei ar actiona si cunoasterea reala a datelor statistice privind accidentele de circulatie cu si fara sechele la conducatorii de autovehicule, ocupanti ai vehiculelor si pietoni.

3. Masuri profilactice tertiare

Recuperarea capacitatii de munca a persoanelor accidentate se refera nu numai la masuri medicale (reeducare functionala prin compensare sau transferul unor functii, protezare, psihoterapie), ci si la masurile socio-profesionale care sa asigure reluarea treptata de catre persoana accidentata a status-ului si rolurilor de indeplinit in familie si in grupul de munca din care face parte.

Elaborarea unui program de recuperare in functie de nivelul profesional necesita colaborarea a numeroase categorii de specialisti, medici, psihologi, sociologi, ingineri, economisti cu pregatire corespunzatoare in acest domeniu care sa conlucreze permanent si pe baza unor criterii de referinta de maxima eficienta si economicitate.