PIAȚA CA SPAȚIU PUBLIC EUROPEAN. INTRE PLANIFICARE TERITORIALA ȘI GEOGRAFIE MENTALA

PIAȚA CA SPAȚIU PUBLIC EUROPEAN. INTRE PLANIFICARE TERITORIALA ȘI GEOGRAFIE MENTALA

Cuvinte cheie: spațiu public, piața, imagine mentala, agora, planificare teritoriala, Baukultur

The square as an European public space. Between planning and mental geography.

In the life of modern Romanian cities and especially Bucharest, the inhabitants feel more and more emotional alienated from their own living space. The general affectivity of space is restricted to few places in the city center and only elderly people feel emotional attached to the city. The reasons for all this can be found in the communist social policy and in the general living standards and social values of today. One of the main characteristics of the urban space is the square and for this reason this urban feature suffered most transformations both physical and imaginative. From the antic "agora" through the religious "piazza" and to the senseless intersection or "node" in the present, the square lost its symbols, affectivity and original purpose. In modern cities crossing a square is often a very difficult task as the automobile became more important than the pedestrian. One feels stressed by the traffic and bombed by the commercial messages, the main desire is to leave the square as soon as possible. How did all these transformations operate? What is the present mental image of the square? What actions must be carried out to redefine squares as public urban spaces? These are the questions to which this paper tries to answer.

I. Devenirea pieței in "viata urbana" a oraselor europene de-a lungul timpului

Piata ca spatiu al "zeului" și "filosofului"

In opinia lui Jean-Pierre Vernant (1995) pamantul reprezinta modelul spațial ce a stat la baza apariției noțiunii de agora. Autorul explica faptul ca acest tip special de spațiu in cetate (vazuta ca imaginea construita a lumii), poate fi comparat cu pamantul, care in modelul spațial (cosmologic) propus de Anaximandru, este o sfera ce plutește intr-un centru al lumii unde toate forțele divergente ale kosmosului se anuleaza reciproc (este neutru și central). Agora se afla in centru, unde toate forțele care se confrunta in cadrul orașului - kratosul - sunt in stare neutrala, motiv pentru care acesta este un spațiu public. Astfel ca agora, arhetip al pieței publice așa cum ne apare el azi, are o origine de natura filosofica. Atributele pieței publice, in forma sa incipienta, erau legate de centralitate, dar și de sacralitate: spațiul public, situat in centru, conține un loc al zeului - prezența sacra in spațiul civic ca o simbioza.

Ca o concluzie rezulta de aici ca piața publica in care sunt dezbatute, negociate și discutate problemele societații, in care sunt luate decizii ce ii privesc pe toți membrii comunitații este un spațiu public legat inca de la inceputuri de viața oamenilor, generand astfel anumite comportamente sociale. Piața era astfel un spațiu al filosofului.

Roma Antica preia forma spațiului public al agorei grecești transpunand-o in forumul roman ale carui caracteristici au stat la baza actualelor piețe publice .

 

Fig. 1 - Acropola ca spațiu al "zeului"  Fig. 2 - Agora și Forumul ca spații ale "filosofului"

Piața ca spațiu al "omului religios"

In Evul Mediu piețele publice se gaseau in imediata apropiere a catedralei sau a bisericii, astfel incat aceste spații publice capatau valențe și atribute sacre. Piata publica devine astfel un spatiu sacru, un spatiu al omului religios

Fig. 3 - Piața publica medievala ca spațiu al "omului religios"

Piața ca spațiu al "arhitectului"

Odata cu laicizarea societații umaniste din Renaștere se produce o transformare esențiala in ierarhia existenței tradiționale; piața publica s-a desacralizat in urma mutațiilor suferite de ritmul urban și fenomenele sociale. Chiar daca sacrul este fizic prezent in piața adiacenta catedralei sau bisericii, dispare simbolul din imaginea mentala a spațiului pieței. Scopul religios pentru care aceste piețe au fost realizate s-a transformat intr-unul comercial, politic, sau turistic.

Putem concluziona de aici ca spațiul pieței ce aparținea filozofului și omului religios a fost asimilat de spațiul arhitectului (care a avut și o mai mare durabilitate in timp)

 

Fig. 4,5 și 6 - Piețele ideale din Renaștere ca spații ale "arhitectului"

Piata ca spatiu functional

In epoca moderna noțiunea de spațiu public capata alte conotații astfel ca ideologia culturalista prin analizele morfologice realizate de Camillo Sitte aduce contribuții substanțiale in elaborarea acesteia. Mai tarziu urbanismul totalitar și ideologia progresista desființeaza spațiile publice tradiționale "prin explodarea țesutului urban și inversarea raportului fond-forma in conceperea orașului" (Zahariade 2003).

Fig. 7 - Piața in epoca moderna ca nod de circulatie -Parisul Haussmannian

Fenomene sociale in piețele contemporane

Hannah Arendt (1961), teoretician politic de origine germana definește una dintre condițiile esențiale ale existenței unui spațiu public ca posibilitate de a vedea și auzi, de a fi vazut și auzit de ceilalți, adica punerea in comun a lumii, lucru ce presupune și implicarea indivizilor in procesul de decizie asupra spațiului public. Piețele contemporane - ca noțiune teoretica - au o dimensiune formala/fizica, o dimensiune filosofica, o dimensiune social-politica și economica și o dimensiune juridica. Practic insa, piața este legata mai mult de teatralitate și festivalizare, fara a avea implicații la nivel decizional in societatea umana.

Avand in vedere primul dintre atribute, piața suporta transformari profunde astfel incat este perceputa ca o proiectare a unui spectacol fara scenariu dar cu decor pentru cea mai mare piesa de teatru: viața politica, sociala și personala - simulacru al realitații. Regasim aici o scena - spațiul public al pieței - și un public caruia i se adreseaza; este un spectacol interactiv, in care spectatorii-actori, personaje principale și secundare, exploreaza, exploateaza și imagineaza, participa la zidirea lumii din bucați, modifica in permanența decorurile. A aparut astfel un spațiu al publicului, care suporta un dialog permanent și o comunicare vizuala cu spațiul pieței (concret, fizic) și cu utilizatorul-consumator de spațiu.

Inafara de teatralitate, festivalizarea se manifesta prin prezența umana legata de o anumita acțiune de felul concertelor, festivalurilor berii etc. Nu mai este vorba insa de o participare in sensul de luarea a unor decizii, de dezbatere asupra problemelor comune ale societații, ci motivația prezenței o constituie divertismentul: "a vedea și a auzi, a fi vazut și auzit de ceilalți" (Arendt, 1961)

II. Perceptia pieței in mentalul colectiv. Studiu de caz - piețele publice din Bucuresti

Piețele publice bucureștene au o dubla referința, o influența privind forma configurativ-spațiala ce se regasește in alcatuirea intregului oraș de natura occidentala și o influența in ceea ce privește modul de viața de factura orientala.

In "epoca de aur" evoluția acestor piețe a suferit niște modificari formale dar mai ales conceptuale in raport cu piețele publice occidentale, iar innoirile socialiste au impus un anumit mod de viața ce s-a tradus material intr-un spațiu lipsit de substanța excluzand total sacralitatea din aceasta poveste.

Percepția locuitorilor despre piața ca spațiu urban ține de domeniul geografiei mentale. In lucrarea "The image of the city", Kevin Lynch (1960) pune bazele teoretice ale cartarii mentale. Nodurile fac parte din cele cinci elemente ale harții mentale propuse de Lynch (alaturi de limite, cai, cartiere și puncte de reper) și sunt de fapt puncte de convergenta in interiorul orasului, puncte strategice de focalizare prin interiorul carora observatorul poate trece

Nodurile pot fi reprezentate fie de intersecții, deci convergența mai multor cai de comunicații; fie de o concentrare a unei anumite caracteristici, de exemplu zona magazinelor de bijuterii dintr-un anumit oraș sau concentrarea sediilor de banci din centrul unei metropole.

Importanta mare pentru observator a acestor elemente provine din faptul ca in asemenea puncte trebuie luate decizii privind ruta de urmat. In acest mod atentia este sporita, elementele din apropiere sunt percepute cu o mai mare claritate și pot devein foarte importante (puncte de reper)

Forma fizica a nodului nu este obligatorie. Un nod vizibil insa devine memorabil si mult mai important in imaginea oamenilor decat unul mai putin evident vizual. In cazul piețelor, componenta vizuala este asigurta prin insași caracterul de spațiu urban.

La nivelul Romaniei și in principal al Bucureștiului exista o corespondența interesanta intre nodul lui Lynch și piața ca spațiu urban. In timp ce la origini piața reprezenta un spațiu al societații, al interacțiunii comunitații orașului, o "agora", in București piața a devenit sinonim cu intersecție (adica nod).

O perioada indelungata piețele bucureștene s-au limitat la o singura funcție: aceea de a organiza și distribui fluxul de circulație din zona aferenta, insa periodic aici se desfașurau adunari și mitinguri la care oamenii erau forțați sa participe și sa defileze. Din nefericire, și astazi aceste piețe sunt doar niște noduri de circulație in care fluxul auto creeaza o granița intre fronturile ce delimiteaza spațiul, granița ce devine foarte agresiva si greu de tranzitat, deși distanța fizica nu este foarte mare. Pietonii prefera din aceste considerente sa aleaga alte cai de tranzit in zona, motiv pentru care se grabesc sa paraseasca piața, singurul interes fiind acela de a ajunge cat mai repede la destinație. Se observa faptul ca oamenii nu gasesc in spațiul piețelor nici un element sau motiv pentru a-și petrece timpul aici.

In ceea ce privește imaginea urbana, mobilierul, pavajul și iluminatul public, se poate afirma ca exista multiple disfuncționalitați. De asemenea cosmetizarea neuniforma a fațadelor aflate in piața și multitudinea de reclame puse la intamplare care solicita o anumita doza de atenție, agaseaza simțurile, dezorienteaza pietonul lasandu-l lipsit de repere și anesteziat de tot bombardamentul de informații care il asalteaza din toate parțile. In acest fel spațiile care ar putea fi niște locuri de relaxare și petrecere a timpului liber sunt de fapt locuri in care nu te simți in siguranța și care nu te atrag in nici un fel devenind chiar agresive.

In anumite condiții insa piața poate reveni la statutul sau primordial recapatandu-și simbolistica de spațiu al comunitații. Acest lucru se intampla in situații speciale. Un prim caz ar fi evenimentele organizate in piețe (concerte, festivaluri) și un al doilea, mult mai marcant, manifestarile sociale, protestele, mitingurile care au marcat piețele importante și le-au imbogațit afectiv. Protestele studenților din 13-15 iunie și denumirea de Fenomenul Piața Universitații sunt un foarte bun exemplu. In timpul acestor evenimente piața se marcheaza diferit, se redimensioneaza, reamenajeaza, umanizeaza (mesaje scrise pe ziduri, baricade, construcții-simbol etc)

In mod obișnuit insa piețele bucureștene nu par a fi elemente strategice pentru punerea in scena a fenomenului urban. Specialiștii in arhitectura și urbanism percep oarecum diferit aceste spații existand la nivel compozițional repere cu valoare semnificativa. Insa oamenii obișnuiți percep piețele publice ca un spațiu al uratului cotidian, ca o fractura urbana.

In piețele de astazi nu mai exista spațiul filozofului și nici nu mai apare ideea unei proiectari cosmologice, un centru in care se iau decizii, dar nu este nici spațiu public al arhitectului (decat in masura in care am putea considera ca spațiul public reprezinta doar golul, vidul in fondul construit). Nici macar funcțiunile existente in zona nu mai atesta calitațile vechilor piețe unde specificul funcțional al zonei era dat de fondul construit vechi, imobile de locuit cu spații comerciale la parter sau cladiri reprezentative.

Un exemplu semnificativ in acest sens este Piața Unirii, un loc public lipsit de motivație compoziționala, fiind un spațiu amorf, neorganizat si atrofiat, cu implicațiile afective pierdute. Piața a fost desacralizata intenționat in anii 80, blocandu-se perspectiva spre dealul Mitropoliei, Biserica Domnița Balașa și mai ales Biserica Sfantul Ioan Nou. Piața nu este legata nici de ideea de spectacol, nici nu este un spațiu de acțiune și nici macar unul de contemplare; caracteristica sa principala este legata de funcția comerciala (prin unitați comerciale), dar spațiul public propriu-zis, locul, nu aparține omului, ci mai degraba automobilului. Este un mijloc de debușare a circulației din zona. Prin "comercializare", piața a devenit deci obiectul unei atracții de natura economica iar oamenii - consumatori de bunuri, dar nu de spațiu pentru ca spațiul nu mai este purtator de mesaj. Piețele publice nu intereseaza doar ca spațiu in sine; intereseaza mai ales efectele asupra comportamentelor individuale și colective. Calitatea spațiului public este fara indoiala legata de calitatea sociala.

III. Planificarea teritoriala - solutie pentru asigurarea unor spatii publice de buna calitate

In prezent tot mai multe piete europene si-au pierdut simbolistica inițiala; nu mai reprezinta un spatiu "al filozofului" nici macar al "arhitectului" ci doar un spatiu comercial si functional. Printr-o planificare teritoriala adecvata se poate reda insa spatiului public simbolistica pierduta si se poate asigura un spatiu public de buna calitate. In Carta de la Leipzig pentru orase Europene Durabile (2007), se atrage atentia ca "asigurarea unor spatii publice de buna calitate" reprezinta un obiectiv de o importanta cruciala pentru imbunatatirea competitivitatii oraselor europene.

Calitatea spatiilor publice, arhitectura si dezvoltarea urbana joaca un rol important in conditiile de viata ale cetatenilor oraselor și totodata surse importante de atractie a afacerilor din domeniul industriei cunoasterii si turismului. De aceea, interactiunea intre arhitectura si planificare urbana trebuie sa fie intensificate pentru a crea spatii publice atractive si pentru a atinge o cultura a construirii ("Baukultur"). "Baukultur" reprezinta in cel mai larg sens al cuvantului, suma tuturor aspectelor culturale, economice, tehnologice, sociale si ecologice care influenteaza calitatea procesului de planificare teritoriala si construire (Carta de la Leipzig, 2007).

"Baukultur" este necesara pentru "administrarea" pietelor ca spatii publice si atat comunitatile locale cat si administratia publica locala trebuie sa isi faca simtita influenta. Proiecte de planificare teritoriala de tipul celor de pietonalizare, mutare a fluxului auto din perimetrul pietelor publice in subteran, management al traficului auto (ex: restrictionarea traficului auto in zona centrala a oraselor in weekend), mobilier urban, semnalistica urbana etc., reprezinta deja modele de buna practica la nivel european in procesul de valorificare optima a spatiului public.

BIBLIOGRAFIE

ARENDT, H. (1961), Condition de l'homme modern, Editura Calmann-Lévy, Paris

CARTER, H., (1990), The Study of Urban Geography, Edward Arnold, Londra

GOULD, P., WHITE, R. (1974), Mental maps, Penguin Books, Harmondsworth, Middlesex

HILLIER, B., HANSON, J. (1984), The Social Logic of Space. Cambridge University Press , in Putra, S., Yang, P, (2006) Analyzing Mental Geography of Residential Environment in Singapore using GIS-based 3D Visibility Analysis, Conferinta "Doing, thinking, feeling home" - 14/15 Octombrie - Delft, Olanda

IOAN, A. (1999), "Cate ceva despre intoxicarea locurilor", in Loc - Locuire - Poluare Editata de Uniunea Scriitorilor din Romania si Fundatia Culturala Secolul 21, nr. 1-2-3, Bucuresti

LYNCH, K. (1960), The image of the city, editia a XXVII-a, The Mit Press, Cambridge

SITTE, C. (1992), Arta construirii orașelor, Editura Tehnica, București

NORBERG-SCHULZ, C. (1979), Genius Loci - Towards a Phenomenology of Architecture, Editura Rizzoli, New York

VERNANT, J.(1995), Mit și gandire in Grecia antica, Editura Meridiane, București

ZAHARIADE, A.(2003) , "Prin Florența cu gandul la Cluj sau intrebari despre divergența și convergența dintre spațiul public al filosofului și cel al arhitectului ", in Mihali, Ciprian (coordonaror), Arta, tehnologie și spațiu public, Editura Paideia, București, pp 113-132

***CARTA DE LA LEIPZIG pentru orașe europene durabile (2007), Adoptata cu ocazia reuniunii ministeriale informale privind dezvoltarea urbana și coeziunea teritoriala de la Leipzig, din 24 si 25 mai 2007, https://www.eukn.org/binaries/eukn/eukn/policy/2007/8/leipzig-charta-adr-ro.pdf, Accesat 29 ianuarie 2010