JURNALUL UNUI OM TEMPERAMENTAL

Sunt un individ serios si neinteresat de filosofii. Vocatia mea este studiul finantelor.Sunt stundent la finante si drept si mi-am ales ca subiect pentru lucrarea de dizertatie:"Trecutul si viitorul licentei pe caini".Nu trebuie sa mai subliniez ca domnisoarele ,cantecele,lumina lunii si alte prostii de felul asta nu fac parte deloc din aria mea de interese.

Dimineata.Ora 10.Mamica imi toarna o ceasca de cafea.O beau, ies in balconas si ma pregatesc sa scriu la dizertatie mea.Iau o foaie alba de hartie inmoi tocul in cerneala si scriu sus titlul:Treculul si prezentul licentei pe caini.Dupa ce ma mai gandesc putin scriu:"Istoric.Putem deduce din cateva aluzii in Herodot si Xenophon ca originea taxei pe caini coboara in.."Si exact in momentul ala aud sunetul unor pasi care imi par extrem de suspecti. Imi arunc privirea afara si vad sub balcon o domnisoara cu o fata prelunga si o talie alungita.O chema cred Nadenka sau Varenka sau oricum nu are nici o importanta cum.Cauta ceva,se prefacea ca nu ma observa si fredona:"Isi amintesc ei acel cantec plin de tandrete"Eu am citit ce tocmai scrisesem si cand voiam sa continui,domnisoara se preface ca tocmai ma zareste si imi spune cu voce jalnica: « Buna dimineata Nicolai Andreevici,nici nu poti sa-ti imaginezi ce ghinion am avut!Ieri pe cand ma plimbam mi-am pierdut biluta de la bratara ».Am citit din nou ceea ce scrisesem,am indreptat codita unui "g" cu gandul sa continui dar domnisoara insista:"Nicolai Andreevici te rog sa ma conduci pana acasa.Karelinii au un caine asa de mare ca nu indraznesc sa trec pe acolo singura."Situatia era fara iesire asa ca am pus tocul jos si am coborat la ea.Nadenka(sau Varenka) ma ia de brat si o pornim in directia vilei ei.Cand datoria conducerii la brat a unei doamne imi cade pe cap ma simt,dintr-un motiv sau altul ca unul ce trebuie sa care o piatra de moara in spate.Nadenka(sau Varenka),intre noi fiind spus,pe langa un temperament incendiar(taica-sau era armean),are si ciudatul obicei de as lasa toata greutatea corpului pe bratul celui care o conduce si de a se lipi de el ca o lipitoare.Si deci asa am mers tot drumul

Cand am trecut pe la Karelinii,am vazut un caine imens,care mi-a amintit de licenta pe caine.Ma gandesc cu disperare la munca pe care am inceput-o si oftez..

"De ce oftezi?"intreaba Nadenka(sau Varenka),si ofteaza si ea.Aici trebuie sa fac o mica digresiune si sa explic ca Nadenka sau Varenka(acum daca stau sa ma gandesc putin cred ca am auzit spunindu-i-se Mashenka) isi imagineaza,nu pot sa inteleg de ce,ca sunt indragostit de ea, si din cauza asta i se pare de datoria ei, ca fiinta umana,sa se uite tot timpul la mine cu compasiune si sa imi oblojasca ranile cu vorbe.

-"Asculta-ma",imi spuse ea oprindu-se."Stiu de ce ai oftat.Esti indragostit,da,dar te rog in numele prieteniei sa crezi ca fata pe care o iubesti are cel mai mare respect pt tine.Nu poate sa iti intoarca aceleasi sentimente;dar e oare vina ei ca inima ii e data de mult timp altuia?"

Nasul Mashenkai se inrosii si incepu sa smiocaie,ochii i se umplura de lacrimi,evident astepta un raspuns de la mine,dar din fericire in momentul ala am ajuns.Mama Mashenkai o femeie buna dar plina de idei conventionale,statea pe terasa:aruncand o privire si vazandu-si fata agitata imi arunca o privire plina de inteles,ofta si se gandii spunandu-si:"Ah tinerii astia,nici macar nu stiu sa-si tina secretele pt ei!"

Pe terasa cu ea erau mai multe domnisoare de diferite culori si un ofiter care locuia in vila de langa noi.Fusese ranit in ultimul razboi la tampla stanga si la soldul drept.Nefericitul asta isi propusese ca si mine sa isi dedice vara literelor.Voia sa scrie "Memoriile unui militar".Ca si mine isi incepea onorabila munca in fiecare dimineata,dar inainte de a termina de scris:"M-am nascut in.."cu siguranta o Varenka sau Mashenka ii aparea , sub balcon si bietul ofiter trebuia sa isi lase nasterea pe loc repaus.

Toata lumea curata niste scarbe de fructe pentru gem.Fac plecaciunile de rigoare si sunt gata sa bat in retragere,dar domnisoarele de diferite culori imi vad intentia si insista sa raman .Ma asez.Imi dau o farfurie cu fructe si un cutit.Incep sa scot samburii.

Domnisoarele de diferite culori vorbesc despre barbati:spun ca Cutare este dragut,ca Cutare e chipes dar nu e cumsecade, altul e cumsecade dar urat si ca un altul nu ar fii nearatos daca nu ar avea nasul ca un trombon si asa mai departe.

"Dumneata,domnule Nicolas",spune mama Vaarenkai,intorcandu-se spre mine "nu esti chipes,dar esti atragator..E ceva cu fata dumitale..Adica,vreau sa zic ca nu e frumusetea cea care conteaza ci inteligenta"adauga ea oftand

Toate domnisoarele ofteaza si ele, isi umezesc ochii.si cad de acord ca maretia unui barbat nu consta in frumusete ci in inteligenta.Fur cu coada ochiului o privire ,in lateral ,in oglinda ca sa imi dau seama daca sunt cu adevarat atractiv.Vad un cap prapadit,o barba deasa,mustati,sprancene,par pe obraji pana in ochii si din tot parul asta se ivea un nas ca un turn de veghe.Atractiv!hm!

"Dar prin calitatea sufletului tau,pana la urma Nicolas,o sa iti gasesti calea"ofteza mama Nadenkai afirmandu-si,gandesc,o idee proprie si originala.Nadenka e prin simpatie abatuta pentru mine,dar convingera ca un barbat indragostit cu pasiune de dansa sta vis-a-vis este in mod evident o sursa de cea mai mare incantare pt ea.

Dupa ce termina cu subiectul barbati, domnisoarele incep sa vb despre dragoste.Dupa o lunga conversatie despre dragoste una dintre domnisoare se ridica si pleaca.Cele care raman o sfasie in bucatele.Toata lumea e de acord ca e proasta,insuportabila,urata si ca unul dintre oasele umerilor ii iese socant in afara.

In cele din urma,multumesc lui Dumnezeu,o vad pe servitoarea noastra.Mama o trimesese ca sa ma cheme la masa.Acum puteam sa evadez din aceasta companie neplacuta si sa ma intorc la munca mea. Ma ridic si fac plecaciunile de rigoare.

Mama Varenkai,Varenka si domnisoarele ma inconjoara si declara ca nu pot sa plec,pentru ca am promis ieri ca o sa pranzesc cu ele si ca apoi o sa mergem in padure dupa ciuperci.Fac o plecaciune si ma asez din nou.Fierbeam de manie si simteam ca intr-un alt moment nu as fi fost capabil sa raspund de mine si as fii izbucnit,dar fiinca eram un gentelmen si nu voiam sa lezez bunele maniere m-am simt obligat sa ma supun doamnelor.Si m-am supus.

Ne asezam sa cinam.Eu faceam cocoloase de paine gandindu-ma la licenta pe caini si stiind violenta de nestapanit a temperamentului meu,incerc sa nu vorbesc.Nadenka se uita la mine cu simpatie.Supa de limba cu mazare, urmeaza friptura si compot.Nu am nici o pofta de mancare dar mananc din politete.Dupa masa in timp ce stateam singur pe terasa,fumand,mama Nadenkai vine la mine ma apuca de mana si imi zice aproape fara suflare:"Nu dispera Nikolas!Are asa o inima...asa o inima!.."

Mergem in padure sa adunam ciuperci.Varenka ma apuca de brat si se sprijina pe mine.Suferintele mele sunt indescriptibile,dar le indur cu rabdare.

Intram in padure.

"Asculta,domnule Nicolas",spune Nadenka,oftand."De ce esti asa de melancolic?Si de ce esti asa de tacut?"Nemaipomenita e fata asta,pe cuvant!Despre ce sa vb cu ea?Ce avem noi in comun?

"Oh,dar spune ceva!"ma implora ea.

Incep sa ma gandesc la ceva popular ceva care sa faca parte din aria ei de intelegere.Dupa un moment de gandire spun:

"Taiera padurilor este grav in detrimentul avutului Rusiei.."

"Nicolas,"suspina Nadenka,si nasul incepe sa i se inroseasca,"Nicolas,vad ca eviti sa fii sincer cu mine..Pare ca vrei sa ma pedepsesti cu tacerea ta.Sentimentele nu-ti sunt intoarse si vrei sa suferi in tacere, in singuratate.totul este prea cumplit,Nicolas!"striga ea strangandu-mi mana in timp ce ii vad nasul care incepe sa i se umfle."Ce ai spune daca fata pe care o iubesti ti-ar acorda prietenia ei eterna?"

In primul rand,nu sunt indragostit de nici o fata,in al doilea rand pentru ce as avea eu nevoie de prietenia ei si in al treilea eu am un temperament violent.

Mashenka(sau Varenka) isi ascunde fata in maini in timp ce murmura gandind pentru ea:

"Nu o sa vorbeasca..e clar ca o sa ma lase pe mine sa ma sacrific!Nu pot sa il iubesc pe el daca inima mea este inca a altuia.dar..Dar o sa ma gandesc la asta.Foarte bine,o sa ma gandesc la asta.O sa ii dovedesc taria sufletului meu,si poate cu costul propriei mele fericiri,o sa salvez acest om din ghearele suferintei!"..

Eu nu intelegeam nimic din toate astea.Imi pareau ca un fel de puzzle nemaintalnit

Intram mai adanc in padure si incepem sa culegem ciuperci,intr-o tacere absoluta.Fata Nadenkai dadea semnele unui lupte interioare.Aud caini latrand,imi amintesc dizertatia mea si oftez din greu.Printre copaci il zaresc pe ofiterul ranit schiopatand cu durere incercand sa tine pasul.Piciorul drept al bietului om ii era beteag din cauza ranii si la bratul stang avea pe una dintre domnisoare.Pe chip i se citea resemnare in fata destinului.

Ne intoarcem in casa ca sa bem ceai, dupa care jucam croket si ascultam pe una dintre diferitele domnisoare cantand un cantec."Charmant"chitaiau celelalte domnisoare,"Charmant"

Vine seara.O luna penibila se zareste in spatele tufisurilor.Nu se simtea nici o adiere doar un miros neplacut de fan proaspat cosit.Imi iau palaria si incerc sa scap.

"Am sa-ti spun ceva"imi sopteste Mashenka "nu pleca"

Mashenka ma ia de brat si ma trage spre gradina.In timpul asta pe fata ei se citea conflictul.Este palida, face eforturi sa respire si pare hotarata sa imi smulga bratul din umar.Ce o avea?

"Asculta"murmura ea."Nu, nu pot!.."Incearca sa spuna ceva, dar ezita.Acum imi dau seama, uitandu-ma la fata ei ca luase o decizie.Cu ochii incetosati si nasul umflat ma strange de mana si imi spune grabit:"Nicolas,sunt a ta!Sa te iubesc nu pot,dar promit sa iti fiu devotata!"

Apoi se striveste de pieptul meu dar repede se departeaza.

"Vine cineva"imi sopteste ea."Du-te.Maine la 11 o sa fiu in chiosc.Du-te"

Si dispare.Fara a primi nici o explicatie a comportamentului ei si cu palpitatii la inima, ma intorc acasa.Acolo "Trecutul si viitorul licentei pe caine" ma astepta,dar nu sunt in stare sa muncesc.Sunt furios.si as putea chiar spune ca furia mea este teribila.La dracu cu toti!Nu dau voie nimanui sa ma trateze ca pe un baietes.Sunt un barbat cu un temperament violent si nu e bine sa te joci cu mine!

Cand servitoarea vine sa ma cheme la cina,urlu la ea"Iesi afara!".Asemenea nervozitate nu prevade nimic bun.

A doua zii, dimineata.Vreme tipica de sarbatoare.Un frig oribil,vant taios,ploaie,noroi si miros de naftalina,pentru ca mama isi scosese toate panzeturile din cufere.O dimineta indracita!Suntem in data de 7 aug 1887,data eclipsei de soare.Aici trebuie sa remarc ca in timpul unei eclipse,fiecare dintre noi,fara a avea cunostinte speciale de astronomie poate fii de mare folos.De exemplu,oricare dintre noi poate sa (1) sa masoare diametrul soarelui si pe cel al lunii.(2) sa schiteze coroana solara.(3) sa ia temperatura,(4)sa observe plantele si animalele in timpul eclipsei,(5) sa isi noteze impresiile si asa mai departe.E o chestiune de asemenea importanta ca decid sa las deoparte "Trecutul si viitorul licentei pe caini''si ma hotarasc sa observ eclipsa.

Toti ne trezim devreme si impart munca dupa cum urmeaza:eu o sa masor diametrele lunii si soarelui,ofiterul ranit o sa schiteze coroana,si celelalte observatii sunt preluate de Mashenka si de multiplele domnisoare.Ne intalnim cu totii si asteptam."Care e cauza eclipsei?" intreaba Mashenka.Ii raspund:"O eclipsa solara se produce in momentul in care luna,executand o traiectorie eliptica,trece linia care uneste centrul soarelui cu pamantul".

"Ce inseamna eliptic?"Ii explic.Mashenka ma asculta cu atentie. In forma de elipsa. Curba plana inchisa, pentru care suma distanțelor oricarui punct al sau la doua puncte fixe este intotdeauna constanta.

"Se poate vedea prin sticla afumata linia care uneste centrul soarelui cu pamantul?"intreaba ea.

Ii raspund ca e o linie imaginara trasata doar teoretic.

"Pai daca e o linie imaginara cum poate luna sa o traveseze?"spune ea plina de mirare.

Nu mai raspund nimic.Simt cum ma cuprinde splin-ul la auzul inrebarii ei naive.

"Sunt numai prostii"spune mama Masenkai.E imposibil sa spui ce o sa se intample,ca nu a fost nimeni in cer, asa ca de unde sa stim ce o sa se intample cu soarele si luna?Toate sunt inchipuiri"

In momentul ala un plasture negru incepe sa se miste inspre soare.Urmeaza o confuzie generala.Oile , caii si vacile fug de pe camp cu coziile ridicate.Cainii urla.Gandacii,gandind ca a venit noaptea,ies din crapaturile peretilor si ii musca pe cei care mai sunt inca in pat.Diaconul care fusese insarcinat sa aduca niste castraveti de la piata sare din caruta lui si se ascunde sub pod;in timpul asta calul ii intra in curtea altora,unde porcii ii mananca castravetii.Ofiterul care nu dormise acasa,ci la o prietena se repede afara, in multime,doar in camasa de noapte urland:"Salvati-va daca puteti!"

Numeroase domnisoare,chiar si din cele tinere si dragute se reped afara din vilele lor, fara sa isi mai puna nici macar papucii.Se petrec si scene pe care ezit sa le descriu.

"Doamne ce ingrozitor! Chitaie diferitele domnisoare."E cu adevarat cumplit!"

"Doamnelor,fiti atente!"tip."Timpul e pretios!"Ma grabesc sa masor diametrul,imi amintesc de coroana si ma uit spre ofiterul ranit.Statea si nu face nimic.

Urlu:"Care e problema?"."Ai uitat de coroana?"

El ridica din umeri si isi priveste neputincios bratele.Bietul de el avea ambele brate ocupate cu diferite domnisoare care se agataserea de el si il impiedicau sa lucreze. Insfac un creion si un carnetel si scriu ora la secunda.E de o importanta majora. Notez si pozitia geografica a punctului de observatie. Si asta prezinta importanta. Eram gata sa masor diametrtul cand Mashenka ma apuca de mana si imi spune:

"Nu uita,azi la 11!"

Imi retrag mana,simtind ca fiecare clipa e pretioasa,incerc sa imi continui obseratiile,dar Varenka imi smuceste mana si se agata de mine.Creion,bucati de sticla,schite-toate sunt imprastiate pe iarba.La dracu!E timpul ca fata asta sa inteleaga ca sunt un individ cu un temperament violent,si cand sunt zgandarat furia mea nu cunoaste limite si nu mai raspund de mine. Incerc sa imi vad de ale mele dar eclipsa se terminase.

"Uita-te la mine!" imi sopteste ea cu tandrete.Oh,asta e ultima picatura.Sa incerci rabdarea unui om in halul asta poate avea un sfarsit fatal.Nu pot fii eu invinuit daca ceva groaznic se va intampla.Nu permit nimanui sa isi bata joc de mine,si la toti dracii,Dumnezeu stie, cand sunt furios nu permit nimanui sa se bage in sufletul meu.Caci sunt in stare de orice . Una dintre domnisoare citindu-mi pe fata in ce hal sunt de furios se grabeste sa ma linisteasca,spunand:

" Nicolai Andreevici,am facut exact ce mi-ai spus;am urmarit animalele.Am vazut cainele gri urmarind pisica chiar inainte de eclipsa,si dand din coada mult timp dupa."

Deci nu mi-a iesit nimic din ce mi-am propus apropos de eclipsa.

Ma duc acasa.Multumita ploii,lucrez inauntru nu pe balcon.Ofiterul ranit riscase si nu apucase sa scrie mai mult de "M-am nascut in."cand vad pe una dintre diferitele domnisoare cum il inhata si il trage spre vila ei.

Eu nu pot sa lucrez caci sunt inca furios si am palpitatii la inima.Nu ma duc in chiosc.

E nepoliticos,o stiu,dar pana la urma nu se poate asteapta sa ies pe asemenea ploaie.

La 12 primesc o scrisoare plina de reprosuri de la Mashenka in care sunt somat sa vin in chiosc.La 1 primesc o a doua scrisoare si la 2 pe a treia.Trebuie sa ma duc.Dar inainte trebuie sa ma gandesc la ce o sa ii spun.Trebuie sa ma port ca un gentalmen.Pt inceput o sa ii spun ca se inseala gandind ca sunt indragostit de ea.Pe de alta parte, asta e o chestiune care nu trebuie spusa unei doamne.Sa ii spui unei doamne ca nu esti indragostit de ea e la fel de rau ca si cum ai spune unui autor ca nu stie sa scrie.Cel mai bine ar fii sa ii explic vederile mele privind casatoria.Imi pun haina de iarna,iau o umbrela,si ma duc catre chiosc.Cunoscandu-ma imi e frica ca o sa ii vorbesc prea aspru;o sa incerc sa ma stapanesc.O gasec pe Nadenka inca asteptndu-ma.E palida si inlacrimata.Cand ma vede isi schimba lacrimile cu unele de bucurie mi se arunca de gat si spune:

"In sfarsit!Mi-ai cam incercat rabdarea..Asculta, nu am dormit toata noaptea..M-am tot gandit..Cred ca atunci cand te voi cunoaste mai bine o invat sa te iubesc."

Ma asez si incep sa ii depan parerile mele despre casatorie.Ca sa scap de digresiuni si sa fiu cat mai scurt cu putinta,incep cu un scurt istoric,ii vorbesc despre casatoria in Egiptul antic si in India si apoi revin in prezent cu cateva ideei ale lui Shopenhauer.Masheka ma asculta atenta,dar dintr-o data printr-o ciudata asociere de ideei ,gaseste normal sa ma intrerupa cu:"Nicolas,sarut-ma!"

Eu sunt incurcat si nu stiu ce sa ii raspund.Ea insista.Se pare ca nu pot sa o evit.Ma ridic si ma aplec peste fata ei lunguiata,simtindu-ma exact ca in copilarie cand am fost ridicat sa o pup pe bunica-mea in cosciug.Nesatifacuta de pupatura, buzele Mashenkai se ridica si intr-un acces impulsiv ma saruta.In momentul ala mama Mashenkai apare in usa chioscului.Face o fata alarmata,spune sh sh,cuiva care era cu ea,apoi dispare mefistofelic din crapatura usii. Confuz si infuriat ma intorc acasa.Aici o gasesc pe mama Varenkai imbratisand-o pe mama cu lacrimi in ochi.Mama plange si spune:"Am sperat-o din totdeauna!"Si apoi ,daca puteti sa va inchipuiti mama Nadenkai vine la mine,ma imbratisaza spunandu-mi:

" Domnul sa te binecuvateze!..Sa o iubesti..Sa iti aduci aminte de sacrificiul pe care l-a facut de dragul tau!"

Si acum iata-ma la nunta mea.In momentul in care scriu aceste ultime cuvinte cavalerul meu de onoare e alaturi de mine spunandu-mi sa ma grabesc.Oamenii nu realizeaza natura comportamentului meu!Am un comportament violent si nu pot mereu sa raspund pentru mine.La dracu cu toti!Numai Domnul stie ce o sa iasa din asta.Sa duci un om disperat si violent la altar este la fel de nebunesc ca a baga o mana in cusca unui tigru.O sa mai vedem noi,o sa mai vedem!

Si deci asa, sunt insurat.Toata lumea ma felicita si Varenka agatata de mine spune:

"Acum esti al meu,al meu;intelegi?Spune-mi ca ma iubesti!"si in timp ce zicea asta nasul i se umfla.

Am aflat de la cavalerul meu onoare ca ofiterul ranit a reusit sa scape din ghearele diferitelor domnisoare.Le-a aratat un cerfificat medical care atesta ca din cauza ranii la tampla nu este in deplinatatea facultatilor mentale si deci incapabile de a contracta o casatorie.O inspiratie!Putem sa am si eu un asemenea certificat.Un unchi de-al meu a baut pana a murit,alt unchi era cam absent(o data si-a pus posetuta unei doamne pe cat crezand ca e palaria lui), o alta matusa de-a mea care canta mult la pian obisnuia sa scoata limba la domnii care nu ii placeau.Si mai e si temperamentul meu care e un simtom foarte suspicios.

Dar de ce ideile bune nu vin decat prea tarziu? De ce?