SINDICATUL

SINDICATUL

1. Notiuni generale despre sindicat

In general notiunea de sindicat este definita sub forma de persoane juridice independente, fara scop patrimonial, constituite in scopul apararii si promovarii drepturilor colective si individuale, precum si a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor lor.

Organizatiile sindicale au dreptul de a-si reglementa prin statutele proprii modul de organizare, asociere si gestiune, sub conditia ca statutele sa fie adoptate printr-o procedura democratica, in conditiile legii. Persoanele incadrate in munca si functionarii publici au dreptul sa constituie organizatii sindicale si sa adere la acestea, pentru formarea unui sindicat fiind necesar un numar de cel putin 15 persoane. Nimeni nu poate fi constrans sa faca parte sau nu, ori sa se retraga sau nu dintr-un sindicat. O persoana poate face parte, in acelasi timp, numai dintr-o singura organizatie sindicala. Salariatii minori pot fi membrii ai unei organizatii sindicale, de la implinirea varstei de 16 ani, fara a fi necesara incuviintarea prealabila a reprezentantilor lor legali.[1]

In conceptia multor persoane sindicatele sunt privite ca o versiune a ghildelor medievale ,asociatii de oameni care practica aceeasi meserie imbinate cu contextul industriei moderne. Aceasta interpretare ne-ar putea ajuta sa intelegem din ce motiv sindicatele au aparut mai intai in randul mestesu-garilor, dar nu explica de ce ele au fost asociate intr-o atat de mare masu-ra cu negocierea salariilor si conflictul industrial. O explicatie satisfacatoare trebuie sa aiba in vedere faptul ca sindicatele s-au dezvoltat pentru a proteja interesele materiale ale muncitorilor din mediile industriale din care fac parte, creand solidaritate, dar in care ei detin o putere formala scazuta.

Inca din fazele timpurii ale secolului 19, adica ale dezvoltarii industriei moderne, muncitorii din majoritatea tarilor nu beneficiau de drepturi politice si avea o influenta redusa asupra conditiilor lor de munca. Sindicatele s-au dezvoltat in primul rand ca mijloace de reechilibrare a balantei de putere intre muncitori si patroni. In timp ce muncitorii aveau o putere redusa ca indivizi, prin organizare colectiva influenta lor sporea considerabil. Un patron poate renunta la munca unui muncitor anume, dar nu are aceasta posibilitate fara toti sau majoritatea muncitorilor dintr-o fabrica. La origine, sindicatele erau in principal organizatii "defensive", oferind mijloacele prin care munci-torii pot contracara puterea desavarsita asupra vietilor lor de care se bucurau patronii.

Organizatiile sindicale sunt indreptatite sa participe prin reprezentantii sai desemnati, in conditiile legii, la negocierea si incheierea contractelor colective de munca, la tratative sau acorduri cu autoritatile publice si cu patronatele, precum si in structuri specifice dialogului social.

Sindicatele sunt parteneri sociali in relatiile colective de munca, participand, prin reprezentanti proprii, la negocierea si incheierea contractelor colective de munca, la tratative si acorduri cu autoritatile publice, cu sindicatele, precum si in structurile specifice dialogului social. Organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, ce decurg din legislatia muncii. Sindicatele contribuie la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor lor .Ca si structura informatica sindicatele au dreptul sa primeasca, sa transmita si sa difuzeze informatii prin orice mijloc legitim. In calitate de partener social, ele beneficiaza gratuit de serviciile organelor de informare in masa de stat, pot organiza sondaje sociologice si dispune de centru informative.

Sindicatele in comun cu partenerii sociali, elaboreaza si prin institutiile lor de invatamant promoveaza programe de instruire in probleme ce tin de relatiile de munca, negocieri colective etc.

Autoritatile publice si patronatul acorda institutiilor de invatamant ale sindicatelor ajutorul necesar la pregatirea cadrelor pentru participare laprocesul de negocieri colective in sistemul parteneriatului social.

Obligatiile unitatilor privind asigurarea conditiilor pentru activitate sindicatelor se refera la obligatia patronului (administratia) ce trebuie sa aloce, in modul stabilit, sindicatului mijloace in marime de pana la 0,15% din fondul de salarii pentru utilizarea lor in scopurile, stabilite in contractul colectiv de munca.

Modul de constituire a sindicatelor

Principalele reglementari legislative privind sindicatele sunt cuprinse in Constitutie, Codul Muncii, Legea nr. 54/2003 - Legea sindicatelor, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 73 din 05/02/2003, Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de munca, republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 184 din 19/05/1998.

Modul de organizare, asociere si gestiune al organizatiilor sindicale poate fi reglementat prin statutele proprii ale acestora, cu conditia ca statutele sa fie adoptate printr-o procedura democratica, in conditiile legii. Sindicatele sunt organizatii profesionale, orice membru al profesiunii avand libertatea de a apartine sau de a nu apartine la un sindicat constituit, ca si de a se retrage cand doreste. Membrii unui sindicat pot fi si persoane incadrate la angajatori diferiti, cu conditia sa fie din aceeasi ramura sau profesiune. Nu pot constitui organizatii sindicale persoanele care detin functii de conducere, functii de demnitate publica, conform legii, magistratii, personalul militar din aparatul Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei,Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Informatii Externe si Serviciului de Telecomunicatii Speciale, precum si din unitatile aflate in subordinea acestora nu pot constitui organizatii sindicale.[5]

Minorii se pot sindicaliza, dar cei intre 15 si 16 ani au nevoie de incuviintarea parintilor pentru a deveni membrii ai unui sindicat. Sindicatele se pot asocia dupa criteriul ramurii de activitate, al profesiunii sau dupa criteriul teritorial, in federatii, confederatii sau uniuni sindicale

Pentru constituirea unei organizatii sindicale este necesar un numar de cel putin 15 persoane din aceeasi ramura sau profesiune.Pentru a se constitui sindicatele trebuie sa respecte conform legislatiei mai multe etape reprezentative sunt cele enumerate:elaborarea proiectului de statut si aprobarea acestuia in adunarea generala a membrilor fondatori;depunerea unei cereri de inscriere a organizatiei sindicale la judecatoria in raza careia isi are sediul; admiterea cererii si inscrierea in registrul special a hotararii judecatoresti definitive de admitere a cererii.

Adunarea generala a sindicatelor este cea care alege organismele de conducere iar membrii acestora trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina si sa nu execute pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesiune de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii.

Membrilor organelor de conducere alese ale organizatiilor sindicale li se asigura protectia legii contra oricaror forme de conditionare, constrangere sau limitare a exercitarii functiilor lor . In timpul mandatului si in termen de 2 ani de la incetarea mandatului nu li se poate modifica sau desface contractul individual de munca pentru motive neimputabile lor, decat cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizatiei sindicale.

Aceste motive neimputabile sunt motive pe care legea le lasa la aprecierea celui care angajeaza, nefiind deci vorba despre incetarea de drept a contractului. Sunt interzise, de asemenea, modificarea si/sau desfacerea contractelor individuale de munca, atat ale liderilor sindicali cat si ale membrilor sindicatului, din initiativa angajatorului, pentru motive care privesc

activitatea sindicala.

3 Surse de putere ale sindicatului

Desi comportamentul uman este in cele mai multe situatii rational si intentionat in cea mai mare masura, nu sunt rare situatiile in care poate parea paradoxal. Indivizii alcatuiesc grupuri pentru a atinge diverse obiective, dar in interiorul acestor grupuri (organizatii) se manifesta conflicte uneori foarte puternice, tendinte diverse, lupte acerbe pentru putere sau, pur si simplu, se instaleaza nepasarea, lipsa de interes si de initiativa.

Organizatiile sindicale au dreptul de a dobandi, dar numai in conditiile prevazute de lege, orice fel de bunuri mobile si imobile necesare realizarii scopului pentru care sunt infiintate. Aceste bunuri pot fi folosite insa numai potrivit intereselor membrilor de sindicat, fara a putea fi impartite intre acestia.

De asemenea sindicatele pot primi, in conditiile prevazute de lege, in concesiune sau cu chirie, terenuri din proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, pentru construirea de sedii proprii. Ca sedii pot folosi si imobilele din fondul locativ de stat, platind o chirie corespunzatoare sediilor partidelor.[7]

Pentru a putea sa desfasoare in bune conditii activitatea sindicala acestea pot incasa cotizatia platita de membrii organizatiei sindicale, in cuantum de maximum 1% din venitul brut realizat, este deductibila din baza de calcul a impozitului pe venit Reglementarile legale cu privire la reprezentantii salariatilor sunt cuprinse in Codul muncii, art. 224 - 229. In unitatile in care nu exista sindicat si care au mai mult de 20 de salariati, pentru a-si putea exercita atributiile in domeniul raporturilor colective de munca, salariatii trebuie sa isi desemneze in cadrul adunarii generale, reprezentanti, alesi si mandatati special in acest scop.

Pentru a participa la negocierea si incheirea contractelor colective de munca, sindicatelete trebuie sa intruneasca criterile de reprezentativitate astfel:

la nivel de unitate - numarul de membri ai sindicatului reprezinta cel putin o treime din numarul salariatilor unitatii;

la nivel de ramura - sunt federatii sindicale, au independenta organizatorica si patrimoniala si cuprind organizatii sindicale care au, cumulat, un numar de membri cel putin egal cu 7% din efectivul salariatilor din ramura respectiva;

la nivel national - sunt confederatii sindicale, au independenta organizatorica si patrimoniala,au organizatii sindicale proprii in cel putin jumatate din numarul total al judetelor, inclusive municipiul Bucuresti, cuprind federatii sindicale reprezentative din cel putin 25% din ramurile de activitate si cuprind, cumulat, un numar de membri cel putin egal cu 5% din efectivul salariatilor din economia nationala.[8]

Sindicatele inca de la inceput au fost create cu un scop unic,desi pe parcurs motivul s-a diversificat, si anume faptul ca reprezinta salariatii in cadrul conflictelor de interese. De asemenea, in cadrul conflictelor de drepturi, ele isi pot reprezenta membrii, la cererea acestora si pot formula actiuni in justitie in numele lor chiar fara un mandat expres din partea celor in cauza.

Sindicatele ca si reprezentantii salariatilor au dreptul de a fi informati si consultati de catre angajatori:in procesul concedierii colective;in probleme ce privesc organizarea muncii, potrivit Codului muncii sau contractelor colective de munca aplicabile;potrivit Legii nr. 467 din 12/12/2006 privind stabilirea cadrului general de informare si consultare a angajatilor potrivit, Legii sindicatelor, acestea vor primi de la angajatori sau de la organizatiile acestora informatiile necesare pentru negocierea contractelor colective de munca sau, dupa caz, pentru incheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, in conditiile legii, precum si cele privind constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, protectiei muncii si utilitatilor sociale, asigurarilor si protectiei sociale.

Organizatiile sindicale pot adresa autoritatilor publice competente, propuneri de legiferare in domeniile de interes sindical si au dreptul de a fi consultate de catre Guvern referitor la proiectele unor acte normative care privesc dezvoltarea economico-sociala si raporturile de munca.

4.Sindicatele in Romania

4.1 Istoricul sindicatelor cu negocierea

Istoria sindicatelor romanesti este una dintre cele mai vechi din Europa, fiind marcata de numeroase evenimente sangeroase in decurs de numai un secol si jumatate. Constituit ca o forma de asociere a salariatilor pentru sustinerea revendicarilor lor in fata patronatului, desfasurate in limita legii, sindicalismul s-a situat, sub influenta ideilor marxiste, pe pozitii inconforme statutului declarat. Avand initial un caracter pur profesional, sindicatele au incaput pe mana socialistilor, ale caror scopuri erau departe de dialogul civilizat intre salariati si patroni, Argumentul 'luptei de clasa', inventat de batranul teoretician utopic Karl Marx, a devenit slogan politic, utilizat din plin de agitatorii socialisti si anarhisti emigrati din Rusia, spre a scapa de politia imperiala. Dobrogeanu Gherea si Rakovski sunt doua nume prea bine cunoscute in istoria socialismului din Romania, care au inoculat in randul unor lideri sindicali, ideile razmeritei si anarhiei statale rusesti, cu totul nefiresti spiritului populatiei salariate autohtone.

Ne aflam in anul 2009, cand se spera ca monstruozitatile socialismului ar fi disparut. Dar vom constata, ca istoria sindicala romaneasca inca se mai afla pe aceeasi linie moarta pe care a garat cu aproape 90 de ani in urma. Desigur, in spatele mult prea deselor proteste, demonstratii si greve care au blocat adesea procesul de trecere de la economia etatista, la cea capitalista, nu se mai afla ca odinioara agentii bolsevici ai Kremlinului. Nici nu mai era nevoie de ei, atata vreme cat in cohorta de lideri sindicali si-au facut aparitia fosti activisti ai PCR-ului. Nu trebuie insa generalizat acest aspect inconfortabil. Fenomenul apare conform schimbarilor de dupa decembrie 1989, produse in mediul politic. Este de remarcat insa ca, spre deosebire de liderii politici, in randul carora s-au produs frecvente mutatii, sefii principalelor centrale sindicale au ramas in linii generale cam aceiasi. Plasati pe un piedestal social aparte, multi lideri sindicali au reusit in rastimp de mai putin de 15 ani sa devina prosperi oameni de afaceri, dar si politicieni. Cazul lui Miron Mitrea, fondatorul unui puternic sindicat al soferilor, este notoriu, de altfel.

PSD-ul a promovat racolarea liderilor principalelor sindicate, reusind chiar sa preia pe unii dintre ei, dupa ce i-a momit cu fotolii parlamentare. Prin aceasta manevra, PSD-ul si-a asigurat 'linistea' sindicala, dar totodata si un mijloc de presiune politica in situatia intrarii sale in opozitie parlamentara. Tactica a devenit vizibila in perioada 1996-2000, cand guvernele CRD-PD-UDMR s-au vazut puse in fata unor ample miscari sindicale, inclusiv cea a minerilor din Valea Jiului condusi de Miron Cozma. Mineriada din 1999 a tintit schimbarea puterii, prin forta, tactica amintind de bolsevism. Perioada 2000-2004, dominata de guvernarea pesedista, s-a evidentiat printr-o acalmie sindicala, exceptie facand Cartelul Alfa, de sorginte crestin democrat, care a incercat cateva timide revendicari. Dar iata ca acum, cu PSD-ul intrat in opozitie, sindicatele au inceput sa dea semne de suspecta nervozitate. Tonul l-au dat cele tutelate de Marius Petcu, presedintele CNSRL-Fratia, finul domnului Miron Mitrea. Sindicatele CFR, afiliate la CNSRL-Fratia au declarat greva generala, sub pretextul refuzului patronatului de a le mari salariile. Dincolo de faptul ca o asemenea pretentie era imorala, atata vreme cat calea ferata se afla in pragul falimentului, apare o clara implicatie politica a PSD-ului in intreaga afacere. Din punct de vedere legislativ acestea sunt definite, dar si prevederile ce cu prind statutul lor, prin   Legea sindicatelor nr 54/2003:

fiind independente fata de autoritatile publice, de partidele politice si de patronate.

Numarul de membri, statutul si modalitatea de constituire, dar si marimea puterii lor difera considerabil de la o tara la alta, organizatiile sindicale exista in toate tarile occidentale. Toate aceste tari recunosc in mod legal dreptul muncitorilor de a face gre-va pentru a-si atinge obiectivele economice. Din aceasta cauza au devenit sindicatele o trasatura atat de fundamentala a societatilor moderne, dar si conflictul conducere-sindicate pare a fi o trasatura relativ permanenta a mediilor industrial

4.2 Forta sindicala in Romania

Potrivit legii, rolul sindicatelor este acela de a reprezenta interesele angajatilor in relatia cu administratia, obtinand drepturi si avand grija ca ele sa fie respectate. Teoretic, sindicatele urmaresc efectele deciziilor administrative. Practic, liderii sindicali sfarsesc prin a ataca aceste decizii, nu implicatiile lor asupra angajatilor. Buna sau rea, implicarea sindicatelor in afaceri a atras discutii - mai putine, ce-i drept, decat atragerea lor in politica. Cat despre aspectul moral al acestei probleme, ar fi ceva de spus: un singur sindicat a renuntat de bunavoie la afaceri.

In Romania atributiile principale ale sindicatelor sunt: sa urmareasca respectarea drepturilor salariatilor, in conformitate cu legislatia in vigoare, cu contractul colectiv de munca aplicabil, cu contractele individuale de munca si cu regulamentul intern;

sa participe la elaborarea regulamentului intern; sa promoveze interesele salariatilor referitoare la salariu, conditii de munca, timp de munca si timp de odihna, rentabilitate in munca, precum si orice alte interese profesionale, economice si sociale legate de relatiile de munca;

sa sesizeze inspectoratul de munca cu privire la nerespectarea dispozitiilor legale si ale contractului colectiv de munca aplicabil; sa mentina si sa dezvolte o miscare sindicala reprezentativa, puternica, unita si pluralista,care sa promoveze drepturile sindicale ale membrilor sai;sa promoveze sindicalismul si drepturile omului, precum si libertatile legitime ale membrilor de sindicat; sa stabileasca relatii de colaborare cu toate organizatiile de la nivel national si international care au obiective comune;sa reprezinte membrii sai in cadrul tuturor structurilor tripartite si bipartite de Dialog Social;

sa contribuie la imbunatatirea conditiilor de viata si de munca ale membrilor de sindicat; sa promoveze adoptarea si implementarea programelor de formare profesionala;[9]

4.3Esecuri ale sindicatelor in Romania

O vorba veche spune ca omul invata din greseli. Daca este destept - dintr-ale altora. Infruntand atatea erori administrative, liderii sindicali ar trebui sa fie deosebit de eficienti odata ajunsi pe cealalta parte a baricadei.

In toata Europa, ori de cate ori guvernele au aplicat masuri anti-sociale acestea au primit o replica prompta de la sindicate. Cu Franta varf de lance, peste tot sute de mii de oameni au protestat, cu mai mult sau mai putin succes, fata de orice potential atentat la bunastare: scumpiri, concedieri, diminuari salariale. Doar in Romania cele cateva confederatii mari nu au reusit sa impresioneze, niciodata, pe nimeni. Protestele sindicalistilor romani au venit intotdeauna prea tarziu, cand masurile Guvernului nu mai puteau fi intoarse din drum, iar manifestatiile au fost mai mereu fara vlaga, recordul de participare nedepasind cateva mii de persoane.   Situatia pare una normala intr-o tara in care societatea civila se invarte in jurul catorva reviste cu tiraj de buzunar, iar ONG-urile sunt divizate de goana dupa impartirea fondurilor pentru niscaiva campanii fara succes in mentalitatea semenilor.

In plus, sindicatele din Romania au fost intotdeauna cu un picior in barca puterii, din randul liderilor acestor organizatii aparand peste noapte oameni politici potenti financiar, cu declaratii de avere invidiate de orice om de afaceri prosper. Ar fi fost de asteptat ca acum, in plina criza economica mondiala, sindicatele sa fie mult mai pragmatice in discursul cu autoritatile.

Forta lor ar fi trebuit sa conteze in fata oricarui Guvern, dornic sa aplice masuri de austeritate pentru a-si slava propriul buget. Dar asa cum nici Guvernul nu se grabeste sa propuna vreun plan de salvare oricat de subiectiv ar fi el, si prefera sa se certe la aproape doua luni la alegeri pe impartirea posturilor, nici sindicatele nu si-au imbunatatit planul de actiune cu vreo solutie miraculoasa. Doar clasicele proteste rasfirate, unde cateva sute de persoane vor sa dea senzatia ca apara drepturile oamenilor muncii din Romania.

Sindicatele nu mai au nici un fel de putere in Romania, cred eu. De ce? Pentru ca nu mai exista companii de stat puternice, privatii fac acum legea. O dovada in acest sens: sindicalistii au vrut sa-si faca propriul fond de pensii, dupa modelul din alte tari cu sindicate si fonduri de pensii puternice, precum Franta, dar a fost un esec total. Fondurile noastre de pensii, inclusiv cele din firmele de stat, sunt administrate acum de companii private, toate straine.

Miscarea sindicala moare incet dar sigur acest lucru fiind vizibil si in exemplele concrete descoperite in mass-media:

Esec in negocierile dintre Ministerul Muncii si sindicate :