EXPUNEREA FILMULUI FOTOGRAFIC

EXPUNEREA FILMULUI FOTOGRAFIC

Cel mai important pas pentru a obtine o fotografie buna este acela de a avea un negativ bine expus si developat. Pentru o expunere corecta a peliculei fotografice trebuie sa reglam cantitatea de lumina care o impresioneaza.

Un negativ bine expus are o buna densitate atat in zonele de lumina, cat si in cele din umbra, unde putem identifica detalii. Zonelor luminoase ale subiectului de fotografiat le vor corespunde zone intunecate pe negativul foto, iar celor din umbra le vor corespunde zone luminoase pe pelicula. Daca pe pelicula va "cadea" prea multa lumina (vom avea deci o supraexpunere), nu vom avea detalii in lumina, iar daca cantitatea de lumina va fi insuficienta (subexpunere), nu vom avea detalii in umbra. In anumite situatii, cand subiectul fotografiat are contraste mari intre lumina si umbra, va fi mai dificil sa poata fi satisfacute conditiile mentionate anterior. Va trebui sa alegem pelicule cu o plaja mare de griuri si sa developam compensat negativul.

Functie de sensibilitatea sa la lumina, masurata in grade ISO (ASA) sau DIN, o pelicula fotografica are nevoie de o cantitate de lumina pentru a fi corect expusa, care se calculeaza dupa formula:

E I x t

E - cantitatea de lumina

I - intensitatea luminoasa reglata prin diafragma

T - timpul de expunere reglat prin obturator

In concluzie, parametrii care trebuiesc reglati pe aparatul fotografic pentru o expunere corecta sunt: timpul de expunere si deschiderea diafragmei. Valorile selectate pentru acestea vor fi conditionate de sensibilitatea filmului la lumina.

Functie de conditiile de iluminare ale subiectului, fie ele naturale sau artificiale, expunerea corecta (valorile adecvate ale timpului de expunere si a diafragmei functie de sensibilitatea peliculei) poate fi aleasa din tabele de expunere care tin seama de anotimp, starea cerului, ora din zi, sau prin utilizarea exponometrului (light-meter) (fig. 3.1.). Acesta din urma da rezultate mult mai precise si este folosit in majoritatea cazurilor cand fotografia este realizata manual.

 

Fig. 3.1.1 Exponometrele Gossen Miranda Cadius si Sekonic L-556R

Exponometrul Gossen (model din anii 70) functioneaza astfel:

- pe discul de coresponente se selecteaza sensibilitatea filmului

- se masoara cu senzorul orientat spre subiect lumina reflectata sau cea emisa de sursa

- se stabileste corespondenta dintre pozitia acului indicator de pe scala gradata cu perechea timp de expunere - diafragma pentru expunerea corecta.

La exponometrul Sekonic L-556R, principiul este asemanator, insa toate setarile se fac pe ecranul LCD, unde vom avea si datele pentru expunerea corecta.

Odata ce am setat sensibilitatea filmului pe exponometru, il vom orienta catre subiectul de fotografiat pentru a masura lumina, iar sistemul de afisaj de va arata perechile timp de expunere - diafragma ce trebuiesc selectate pe aparatul foto pentru a avea o expunere corecta. Asa cum s-a prezentat in capitolul anterior la descrierea aparatului foto, atat deschiderile relative ale diafragmei cat si timpii de expunere succesivi se pot dubla sau injumatati. Trecerea de la o valoare la alta succesiva, fie la diafragma sau la timp, reprezinta o treapta de expunere. Pentru a avea aceeasi expunere, conform relatiei E=I x t, cantitatea de lumina fiind produsul dintre intensitatea reglata de deschiderea diafragmei si timp, reglat de obturator, atunci cand dubam timpul de expunere, trebuie imediat sa injumatatim diafragma.

Masurarea luminii cu exponometrul este o operatie pretentioasa care tine de experienta fotografului, tipul exponometrului si modul de iluminare a subiectului. Etapele procesului de masurare a luminii sunt:

Setarea sensibilitatii filmului pe exponometru sau in aparatul foto (daca are exponometru incorporat).

Masurarea luminii prin orientarea senzorului exponometrului catre subiect sau catre sursa de lumina.

Citirea perechilor timp de expunere-diafragma si alegerea perechii convenabile tipului de fotografie dorit.

Setarea diafragmei si a timpului de expunere pe aparat.

Exista doua moduri de a masura a luminii:

- masurarea luminii directe de la sursa (in acest caz se orienteaza exponometrul cu senzorul catre sursa de lumina dupa ce am atasat in fata sa un ecran difuzor etalonat). Acest tip de masura este folosit atunci cand suntem suntem departe de un subiect care are o gama de valori diferita de fundal (spre exemplu: un personaj inchis valoric aflat la distanta pe un deal inzapezit, o pasare pe fundalul cerului).

- masurarea luminii indirecte reflectate de subiectul fotografiat. Exponometrul se orienteaza cu senzorul catre subiect si va masura lumina reflectata de acesta (fig. 3.2.).

Fie ca este autonom sau este incorporat in aparat, exponometrul va masura o medie a luminii reflectate de subiect. Atunci cand acesta are diferente de valoare mari, fotograful va trebui sa aleaga o medie a expunerii care sa corespunda tipului de fotografie dorit. Exponometrele noi permit o reglare a unghiului de lumina masurata, de la modul de lucru spot meter, unde unghiul are sub 5 grade, pana la cel evaluative meter, unde exponometrul calculeaza expunerea prin medierea mai multor puncte.

O alta posibilitate de masurare a luminii indirecte este folosirea cartei gri 18%, care reprezinta o medie acceptabila a griurilor care se pot gasi intr-o imagine cu contraste mari (spre exemplu: fotografierea unui desen in penita facut pe o foaie alba, unde daca am folosi direct exponometrul am avea o supraexpunere de doua trepte datorata luminii reflectate de hartie). Carta gri 18% se asaza in planul subiectului de fotografiat si apoi se masoara lumina reflectata (fig.3.3.). O alta solutie de compromis ar fi inlocuirea cartei cu palma, avand in vedere ca valoric acestea doua nu difera prea mult.

Fig. 3.2. Masurarea luminii cu exponometrul

In partea stanga avem masurarea indirecta a luminii reflectate de subiectul 'S', iar in dreapta avem masurarea luminii directe a sursei (desenata simbolic sub forma de bec).

Fig. 3.3. Expunerea cu carta gri 18%

In imaginea din stanga s-a expus pentru lumina reflectata de fundalul alb, rezultand o supraexpunere cu 2 trepte. In imaginea din mijloc s-a expus lumina reflectata de carta gri 18%, rezultand o expunere acceptabila pentru subiect. In imaginea din dreapta, s-a expus pentru lumina reflectata de subiect, rezultand o imagine subexpusa cu 2 trepte.

Fig. 3.4. Expunerea unui subiect in contrejour (backlit)

In imaginea din stanga, exponometrul a luat o masura generala a luminii, avand ca rezultat o subexpunere a subiectului si aparitia unor detalii in fundal. In imaginea din dreapta, s-a masurat doar lumina reflectata de subiect, rezultand o expunere corecta a acestuia si disparitia detaliilor din fundal