DEVELOPAREA NEGATIVELOR (procesul negativ)

DEVELOPAREA NEGATIVELOR (procesul negativ)

Dupa ce pelicula fotografica a fost expusa la lumina, in structura intima a cristalelor de halogenura de argint din emulsie au avut loc o serie de modificari la nivel atomic, formandu-se astfel imaginea latenta. Pentru ca aceasta imagine sa poata fi vizualizata, ea trebuie amplificata foarte mult printr-un proces chimic. Aceasta reactie chimica se numeste developare, si in urma acesteia vom obtine imaginea negativa, stabila la actiunea luminii, care va fi folosita pentru procesul pozitiv de copiere pe hartie foto.

Developarea negativelor alb-negru are doua etape principale:

- revelarea

- fixarea

Revelarea este un proces fotochimic prin care imaginea latenta este amplificata pana la nivelul de a fi vizibila. Va rezulta o imagine compusa din granule negre de argint metalic. Revelarea este o reactie chimica de oxido-reducere a halogenurii de argint la argint metalic, stabil la actiunea luminii. Agentul oxido-reducator sau substanta de revelare se numeste revelator. In urma acestui proces, in emulsia peliculei avem concentratiile de argint metalic, care sunt stabile la lumina si formeaza imaginea latenta amplificata si resturile de halogenuri de argint ramase neexpuse. Acestea sunt sensibile la lumina si, daca dupa revelare am scoate filmul la lumina, acesta s-ar expune in totalitate, adica s-ar voala (toate halogenurile de argint de pe emulsie s-ar transforma in argint metalic avand ca rezultat o imagine neagra).

Pentru eliminarea cristalelor de halogenura de argint care nu au fost revelate, pelicula foto trebuie introdusa intr-o alta solutie, numita fixator si care contine solventi ai acestor cristale. Aceasta reactie se numeste fixare si consta in dizolvarea halogenurii de argint de pe pelicula, rezultand astfel imaginea negativa stabila la actiunea luminii.

Developarea negativelor alb-negru

Negativele sunt developate intr-un recipient special numit tanc sau doza de developare. Acestea protejeaza filmul de actiunea luminii si au un orificiu prin care se pot scurge sau introduce solutiile. Filmul este introdus in intuneric pe o spirala speciala, care face ca sa ocupe un volum mic in tanc si nici o parte a filmului nu se atinge de cealalta. Dupa aceasta operatie, filmul cu spirala sunt imersate in doza de developare (fig. 1).

Doza de developare cu spirala pentru film

Fig. 1. Introducerea filmului pe spirala

Operatiunea se face la intuneric. Filmul se introduce printr-o fanta dupa care avanseaza prin rotirea unul fata de altul a celor doua discuri ale spiralei.

Etapele developarii filmului alb-negru :

Introducerea filmului in doza

Pregatirea revelatorului (dilutie, verificarea temperaturii si aducerea la valoarea corecta prin tehnica baii marine)

Punerea in contact a peliculei cu revelatorul

Revelarea propriu-zisa

Evacuarea revelatorului

Oprirea revelarii cu baia de stopare

Punerea in contact a peliculei cu fixatorul

Fixarea

Evacuarea fixatorului

Spalarea

Baia de limpezire

Uscarea

Etapele 1-8 inclusiv au loc la intuneric. Factorii care influenteaza reactiile de fixare si revelare sunt: durata reactiilor, gradul de agitare, concentratia solutiilor si temperatura. Durata revelarii negativelor alb-negru depinde de tipul de revelator ales. Ea trebuie marita odata cu cresterea sensibilitatii peliculei pentru a avea o developare standard. Gradul de agitare este de 10 secunde la minut. Concentratia solutiilor este si ea data in retetarul revelatorului, iar temperatura poate fi intre 20-22⁰C. Odata cu cresterea timpului, a agitatiei, a concentratiilor sau a temperaturii, creste si intensitatea proceselor de revelare, respectiv fixare avand ca rezultat supradevelopari.

In general durata de developare a unui negativ alb-negru poate varia intre 4 si 10 minute. Baia de stopare are loc intr-o solutie de acid acetic 2% si are rolul de a stopa reactia de revelare si de a dizolva picaturile de revelator ramase pe pelicula, care ar atenua capacitatea de lucru a fixatorului.

Fixarea negativului poate dura intre 2 si 5 minute.

Spalarea este o operatie importanta, dureaza aproximativ 30 de minute la temperatura de 20-24⁰C si are loc in apa curgatoare cu continut cat mai mic de calcar, in acest fel eliminandu-se compusii solubili rezultati din combinatia tiosulfatului cu cristalele de haogenura de argint care in timp ar deteriora negativul. Dupa spalare, filmul este tratat un minut intr-o solutie de agent inmuietor si substante de tanare, cu scopul de a permite o scurgere totala a apei de pe film si de a intari gelatina, facand-o mai rezinstenta la zgarieturi.

Uscarea se face in locuri fara praf si cat mai departe de surse de caldura. Dupa ce filmul este uscat, se va taia in straifuri de 4-6 cadre care se vor insera in plicuri speciale. Fiecare tip de revelator sau fixator are inscriptionate concentratia, durata si temperatura de lucru. Revelatoarele si fixatoarele se prezinta sub forma de solutii concentrate, sau sub forma de plicuri cu substante care trebuiesc amestecate prin diluare.

Un negativ bine developat este baza pentru obtinerea unei fotografii pe hartie de buna calitate. Exista situatii cand abaterile controlate de la parametrii de developare pot duce la corectarea unor expuneri gresite a peliculei sau la obtinerea unor contraste sau gradatii tonale expresive (fig. 2.a, b, c). Daca un film a fost insuficient expus (cel mai afectate fiind zonele de umbra), el trebuie supradevelopat. Tot prin supradevelopare se poate mari contrastul filmelor care contin subiecte cu contraste scazute (fig.3.).

 

Fig. 2.a. Negativ corect expus si imaginea pozitiva rezultata.

Exista un echilibru intre zonele luminoase si cele de umbra

 

Fig. 2.b. Negativ subexpus si imaginea pozitiva rezultata

Pe negativ avem zone mari transparente (albicioase), fara detalii, carora le corespund in pozitiv zone puternic intunecate.

 

Fig. 2.c. Negativ supraexpus si imaginea sa in pozitiv

Negativul este puternic intunecat in zonele de lumina, iar pozitivul este slab valoric, fara detalii in zonele luminoase.

 

 

Fig. 3. Cresterea contrastului negativului prin supradevelopare

Pe randul de sus snt negativele: cel din stanga reprezinta o developare normala timp de 9min. Iar cel din dreapta este obtinut printr-o dublare a timpului de developare. Pe randul de jos sunt imaginile pozitive rezultate. Zonele de umbra intunecate sunt relativ putin afectate prin supradevelopare, pe cand zonele de lumina devin tot mai dense si nu mai au detalii (in negativ ele sunt negre iar in pozitiv albe).

Contrastul negativelor poate fi controlat prin manipularea expunerii filmului si apoi a developarii. Contrastul este o masura a diferentei dintre zonele luminate ale cadrului foto, highlights, si cele intunecate din umbra, shadow areas. Zonele de umbra de pe negativ sunt controlate de expunere, cele luminoase sunt afectate si ele de acelasi proces, dar pot fi controlate prin modificarea timpului de developare (timpul in care pelicula este in contact cu revelatorul). Marele fotograf american Ansel Adams spunea ca pentru a obtine un negativ bun "trebuie sa-l expui pentru zonele de umbra (supraexpunere) si sa il developezi pentru cele luminoase (subdevelopare). Umbrele sunt zone unde pelicula a fost expusa mai putin, datorita faptului ca partile intunecate ale subiectului fotografiat reflecta putina lumina pe film in comparatie cu cele luminoase. Primind foarte putina lumina, zonele de umbra se formeaza mult mai repede pe negativ decat cele din umbra. Spre exemplu daca timpul de developare este de 10 minute, dupa primele 5 minute de developare, zonele de umbra sunt deja formate in totalitate, in urmatoarele 5 minute intarindu-se doar zonele luminate.

In concluzie, avem urmatoarele relatii intre contrastul peliculelor si parametrii de developare:

- prin cresterea timpului de developare, creste densitatea zonelor din lumina.

- prin cresterea timpului de developare, creste contrasul negativului (scaderea timpului duce la scaderea contrastului).

- pentru a micsora contrasul unui negativ trebuie supraexpus si apoi subdevelopat.

- pentru a mari contrastul unui negativ, trebuie subexpus si apoi supradevelopat.

- granulatia pelicului foto creste odata cu temperatura de developare, sau daca diferitele de develoapre si spalare nu au aceesi valoare.

Developarea negativelor color

Filmele color au in structura lor trei straturi sensibilizate la cite una dintre culorile fundamentale (RGB). In timpul revelarii, pe langa imaginile alb-negru din fiecare strat, se formeaza si cate o imagine negativa color. Imaginea latenta se va forma diferentiat in fiecare din cele trei straturi si aceste imagini prin suprapuneri vor da imaginea negativa color. Culorile acesteia sunt complementare culorilor imaginii formate de catre obiectiv pe film.

Dupa formarea imaginii color, imaginea argentica nu mai este necesara, ea trebuind indepartata prin rehalogenarea cu ajutorul baii de innalbire. Imaginea rehalogenata este apoi supusa procesului de fixare in urma caruia ramane doar imaginea color.

Etapele tipice ale developarii negativelor color sunt :

Prebaie-Revelare-Stopare-Spalare-Albire-Spalare-Fixare-Spalare-Stabilizare-Uscare

Temperaturile la care au loc reactiile sunt mai ridicate ca la developarea alb-negru (intre 33-38⁰C) iar revelarea trebuie facuta la o temperatura strict mentinuta pentru a nu avea deviatii cromatice. Chiar si o eroare de jumatate de grad poate schimba esential cromatica negativului. Din aceasta cauza dozele de developare se mentin in bai termostatate. Cel mai utilizat proces de developare a negativelor color este C41, elaborat de firma Kodak si care este cel mai folosit in developarea automata.