Betonul proaspat si intarit

BETONUL PROASPAT SI INTARIT

1. BETONUL PROASPAT

	Seria de standarde SR EN 12350 – Incercari pe beton proaspat include urmatoarele parti: Partea 1: Esantionare Partea 2: Incercarea de tasare Partea 3: Incercarea Vebe Partea 4: Grad de compactare Partea 5: Incercarea cu masa de raspandire Partea 6: Densitate Partea 7: Continut de aer. Metode prin presiune

CLASE DE CONSISTENTA

• Clase de tasare:

(*) – aplicabile betoanelor cu agregate cu dimensiunea maxima de 40mm.

Observatii:

1. SR EN 12350-2 inlocuieste partial STAS 1759-88 si anume capitolul 3.1. referitor la determinarea tasarii  fara ca totusi aceasta inlocuire sa prezinte diferente de fond;
2. Daca tasarea continua sa se modifice intr-un interval de un minut dupa decofrare, determinarea tasarii nu este adecvata ca metoda de masurare a consistentei;
3. Determinarea tasarii se valideaza daca, dupa decofrare, conul prezinta tasare „reala” adica daca pe ansamblu acesta ramane intact si simetric; in situatia in care conul prezinta tasare „cu forfecare” (prabusire asimetrica) incercarea se reface (**);
4. In situatia in care la doua determinari consecutive conul prezinta tasare „cu forfecare”, betonul nu are plasticitatea si coeziunea necesare pentru ca incercarea tasarii sa fie recomandabila.

(**) figuri sugestive (tasare „reala” si „cu forfecare”) sunt prezentate in SR EN 12350-2.

• Clase Vebe:

(*) – aplicabile betoanelor cu agregate cu dimensiunea maxima de 63mm

Observatii:

1. SR EN 12350-3 inlocuieste partial STAS 1759-88 si anume capitolul 3.3. referitor la metoda de remodelare Vebe fara ca totusi aceasta inlocuire sa prezinte diferente de fond; totusi acestea constau in modificarea unitatii de exprimare a frecventelor vibratiilor si definirea duratei totale a operatiei la 5 minute, fata de STAS 1759-88 care nu prevedea valoarea duratei totale;
2. Daca timpul Vebe este mai mic de 5 sec sau mai mare de 30 sec, betonul are o consistenta care nu poate fi evaluata prin incercarea Vebe;
3. Se consemneaza modul in care s-a tasat trunchiul de con (figuri sugestive: tasare „masurabila”,  „cu forfecare” si „cu prabusire”) sunt prezentate in standard;

• CLASE DE COMPACTARE

(*) – aplicabile betoanelor cu agregate cu dimensiunea maxima de 63mm

Observatii:

1. SR EN 12350-4 inlocuieste partial STAS 1759-88 si anume capitolul 3.2. referitor la determinarea gradului de compactare fara ca totusi aceasta inlocuire sa prezinte diferente de fond;
2. Daca gradul de compactare este mai mic de 1.04 sau mai mare de 1.46, betonul are o consistenta pentru care determinarea gradului de compactare cu aceasta metoda nu este corespunzatoare;

• CLASE DE RASPANDIRE:

(*) – neaplicabile betoanelor cu agenti de expandare,

grosiere sau cu agregate avand dimensiunea maxima

peste 63mm.

Observatii:

1. Aceasta metoda de determinare a lucrabilitatii betonului proaspat are extindere mare la nivel european, prin simplitatea si eficienta ei;
2. Incercarea este sensibila la schimbari de consistenta ale betonului care corespund valorilor de curgere cuprinse intre 340 si 600 mm. In afara acestui interval de diametre ale raspandirii, metoda de incercare poate sa nu fie corespunzatoare; se pot lua in considerare alte metode de determinare a consistentei;
3. In urma suitei de socuri aplicate mesei de raspandire este posibil sa apara o usoara segregare (pasta de ciment sa formeze un inel de cativa milimetri care sa se extinda dincolo de agregatul grosier); daca aceasta segregare s-a produs, incercarea se considera necorespunzatoare.

Determinarea raspandirii betonului conform SR EN 12350-5 (aspecte)

DETERMINAREA DENSITATII

SR EN 12350-6:2002 specifica metoda pentru determinarea pe laborator si in santier a densitatii betonului proaspat compactat cu mentiunea ca nu este aplicabila betoanelor foarte dense, care nu pot fi compactate prin vibrare normala.

Metoda consta in umplerea cu beton, compactarea si cantarirea unui vas rigid, etans, de volum (mai mare de 5dm³) si masa cunoscute.

DETERMINAREA CONTINUTULUI DE AER ANTRENAT

CU AJUTORUL METODELOR PRIN PRESIUNE

SR EN 12350-6:2002 specifica doua tipuri de dispozitive de masurare pentru efectuarea incercarii (manometru si dispozitiv cu coloana de apa) cu mentiunea ca nu s-au gasit diferente semnificative intre rezultatele oferite de cele doua metode. Metodele se aplica betoanelor de masa volumica normala si grea, cu dimensiunea maxima a granulei de agregat de 63mm; nu se aplica betoanelor preparate cu agregate usoare, cu agregate cu porozitate mare etc.

Metoda coloanei de apa consta in introducerea apei pana la o inaltime cunoscuta peste o proba de beton compactat de volum cunoscut care se afa intr-o incinta ermetica si in aplicarea unei presiuni de aer predeterminate deasupra apei. Se masoara reducerea volumului de aer din proba de beton prin observarea valorii scaderii nivelului de apa, coloana de aer fiind etalonata in procente de aer din proba de beton.

Metoda cu manometru consta in egalizarea unui volum de aer cunoscut la o presiune cunoscuta intr-o incinta ermetica cu volumul de aer necunoscut dintr-o proba de beton. Cadranul manometrului este etalonat direct in procente de aer corespunzatoare presiunii rezultate.

2. BETONUL INTARIT

	Seria de standarde SR EN 12390 – Incercari pe beton intarit include urmatoarele parti: Partea 1: Forma, dimensiuni si alte conditii pentru epruvete si tipare Partea 2: Pregatirea si conservarea epruvetelor pentru incercari de rezistenta Partea 3: Rezistenta la compresiune a epruvetelor Partea 4: Rezistenta la compresiune. Caracteristicile masinilor de incercare Partea 5: Rezistenta la intindere prin incovoiere a epruvetelor Partea 6: Rezistenta la intindere prin despicare a epruvetelor Partea 7: Densitatea betonului intarit Partea 8: Adancimea de patrundere a apei sub presiune

SR EN 12390-1:2005 (Incercari pe betonul intarit. Forma, dimensiuni si alte conditii pentru epruvete si tipare) specifica forma, dimensiunile si tolerantele epruvetelor de beton turnate pentru incercari sub forma de cuburi, cilindri si prisme precum si ale tiparelor necesare pentru realizarea lor.

SR EN 12390-2:2005 (Incercari pe betonul intarit. Pregatirea si conservarea epruvetelor pentru incercari de rezistenta) specifica metodele ce pot fi folosite pentru pregatirea si conservarea epruvetelor in vederea incercarilor de rezistenta. Se refera la pregatirea si umplerea tiparelor, compactarea betonului, nivelarea suprafetei, conservarea epruvetelor in vederea incercarii precum si la transportul epruvetelor de incercat.

Utilizarea compactarii manuale, cu masa vibratoare sau cu vibrator intern sunt acceptate ca fiind echivalente cu mentiunea ca utilizarea unui vibrator intern pentru compactarea epruvetelor de beton cu aer oclus trebuie sa fie realizata cu atentie.

Pastrarea epruvetelor intr-o camera cu umiditate strict controlata (>95% la 20sC±2sC) este recunoscuta ca fiind echivalenta cu pastrarea epruvetelor in apa (la 20sC±2sC).

In caz de litigiu, pastrarea in apa trebuie sa fie metoda de referinta.

Important: epruvetele se pastreaza in apa pana inainte de incercare, functie de termenul de

incercare (7, 28, 56, 90 zile etc.) !

La transportarea epruvetelor se iau toate masurile necesare asa incat sa se evite pierderea de umiditate precum si abaterile de la temperatura specificata, prin ambalarea acestora in nisip umed, rumegus sau carpe umede, eventual in pungi etanse ce contin apa.

SR EN 12390-3:2005 (Incercari pe betonul intarit. Rezistenta la compresiune a epruvetelor) specifica metoda pentru determinarea rezistentei la compresiune pana la cedare a epruvetelor din beton intarit. O sectiune speciala a standardului este dedicata modului in care s-a realizat cedarea; oferindu-se exemple (figuri) de cedare satisfacatoare si nesatisfacatoare pentru cuburi si cilindri.

Se mentioneaza faptul ca o cedare necorespunzatoare se inregistreaza in scripte.

			Cedare necorespunzatoare
	Cedare corespunzatoare

SR EN 12390-4:2005 (Incercari pe betonul intarit. Rezistenta

la compresiune. Caracteristicile masinilor de incercare) inlocuieste partial STAS 1275-88 (Incercari pe betoane. Incercari pe betonul intarit) si stabileste conditiile pentru performanta masinilor (preselor)  de incercat pentru determinarea rezistentei la compresiune a betonului.

SR EN 12390-5:2005 (Incercari pe betonul intarit. Rezistenta la intindere prin incovoiere a epruvetelor) specifica  metoda de determinare a rezistentei la intindere prin incovoiere a epruvetelor de beton intarit.

Metoda este simpla, epruvetele prismatice sunt supuse unui moment de incovoiere prin aplicarea unei sarcini prin rolele superioare si inferioare; se inregistreaza incarcarea maxima sustinuta si se calculeaza rezistenta la intindere prin incovoiere.

SR EN 12390-6:2005 (Incercari pe betonul intarit. Rezistenta la intindere prin despicare a epruvetelor) specifica metoda pentru determinarea rezistentei la ntindere prin despicare a epruvetelor de beton cilindrice pentru betonul intarit.

	Determinarea rezistentei la intindere prin despicare conform SR EN 12390-6:2005 (Anexa A)

SR EN 12390-7:2005 (Incercari pe betonul intarit. Densitatea betonului intarit) aplicabil betonului usor, normal si greu inlocuieste STAS 2414:1991 (Betoane. Determinarea densitatii, compactitatii, absorbtiei de apa si porozitatii betonului intarit).

SR EN 12390-8:2005 (Incercari pe betonul intarit. Adancimea de patrundere a apei sub presiune) inlocuieste STAS 3519-76 (Incercari pe betoane. Verificarea impermeabilitatii la apa).

Standardul specifica metoda pentru determinarea adancimii de patrundere a apei sub presiune (500KPa) timp de 72h in betonul intarit, cu varsta de cel putin 28 de zile, care a fost pastrat in apa. Dupa aplicarea presiunii in timpul specificat se face despicarea epruvetei; pe sectiune se urmareste  modul cum s-a extins frontul de patrundere a apei si se masoara adancimea maxima de patrundere a acestuia.

CLASE DE REZISTENTA LA COMPRESIUNE

Rezistenta la compresiune se determina pe baza incercarilor efectuate pe cuburi cu latura de 150mm (sau pe cilindri cu Ø150/300mm) conform SR EN 12390-1, confectionate si conservate conform SR EN 12390-2 din probe prelevate in conformitate cu SR EN 12350-1.  

Clasele de rezistenta la compresiune pentru betoane de masa volumica normala si betoane grele

(*) – Clase de rezistenta la compresiune conform NE 012-1999 care nu se regasesc in SR EN 206-2002

Clasa de rezistenta a betonului este definita pe baza rezistentei caracteristice. Aceasta este rezistenta la compresiune in MPa (1 MPa = 1N/mm² ) determinata pe cilindri de Ф150xH300mm (sau cuburi cu latura de 150mm) la varsta de 28 zile, sub a carei valoare se pot situa statistic cel mult 5% din rezultate.

X. GAMA DE PRODUSE CARPATCEMENT^®

CARPATCEMENT HOLDING S.A. produce si comercializeaza urmatoarele tipuri de cimenturi, pe sucursale :

X – in productie curenta

O – produs care nu se afla in productie curenta la data editarii, va rugam sa ne contactati.

Avem placerea sa anuntam faptul ca in 30.05.2005, S.C. CARPATCEMENT HOLDING S.A. a primit in mod oficial Certificatele prin care se atesta implementarea la nivel de holding a Sistemului de Management Integrat Calitate – Protectia Mediului – Sanatate si Securitate in Munca (ISO 9001:2000, 14001:1996 si OHSAS 18001:2004).

Cu aceasta ocazie s-au inmanat si Certificatele de Conformitate “CS” pentru produse din gama de cimenturi Carpatcement^®, din fabricatia curenta sau viitoare.

Ne asumam raspunderea pentru calitatea si conformitatea cu prevederile standardului de produs pentru oricare ciment Carpatcement

Traditional, oricare ciment Carpatcement^® se caracterizeaza prin stabilitatea parametrilor si marje suficiente de siguranta in ceea ce priveste rezistenta la compresiune, la termenele specificate in standardul de produs.

Certificarile obtinute reprezinta confirmarea respectarii angajamentelor noastre referitoare la calitatea produselor si serviciilor, protectia mediului inconjurator si asigurarea celor mai bune conditii de munca angajatilor nostri.

Reputatia noastra se bazeaza pe produse si servicii de calitate.