Lemnul; clasificare, compozitie, structura, proprietati

Compozitia chimica

Lemnul este un material de natura organica, cu compozitie chimica complexa, dependenta de specie (esenta), de varsta arborelui si de locul din cilindrul lemnos din care a provenit.

Substantele ce alcatuiesc lemnul pot fi impartite in compusi care formeaza membrana celulei lemnoase (celuloza, hemiceluloza, lignina) si care prezinta 90 - 95 % din masa lemnoasa si compusi ce pot fi extrasi cu solventi specifici, fara a afecta practic compozitia lemnului.

Structura

Lemnul se caracterizeaza prin microstructura si macrostructura.

Prin microstructura se intelege structura microscopica a lemnului, formata din celule lemnoase, care alcatuiesc tesuturile vii (parenchim) sau moarte (de sustinere, de conducere si mixte).

Structura macroscopica se observa in sectiunile practicate in cilindrul lemnos, in care se vad inelele anuale, fibrele lemnoase si zone deosebite    prin structura, rol si proprietati.

Se numesc defecte, neomogenitatile de structura cauzate de specificul de crestere al arborelui, de diferitele boli suferite de aceasta, precum si de atacul microorganismelor, insectelor etc.

PROPRIETATI

Higroscopicitatea este proprietatea lemnului de a absorbi apa din mediul ambiant.

Umiditatea lemnului influenteaza proprietatile fizice, mecanice si durabilitatea lemnului (rezistenta la putrezire).

Proprietatile chimice, fizice si mecanice sunt afectate de umiditatea de higroscopicitate (de absorbtie).

Variatiile de volum sunt determinate de modificarea continutului in apa de higroscopicitate.

Densitatea lemnului

Densitatea absoluta a substantei lemnoase este practic aceeasi - circa 1500 kg/m³ pentru toate esentele lemnoase.

Densitatea aparenta a lemnului variaza in functie de esenta (care determina structura) si de umiditatea la care se face determinarea. Din aceasta cauza densitatile se determina la umiditate standard.

Conductivitatea termica a lemnului depinde de densitatea aparenta (esenta), de umiditate, de temperatura si de directia pe care se propaga caldura.

Proprietati mecanice ale lemnului sunt determinate de esenta, de defecte, de umiditate, de directia pe care este solicitat si de conditiile de crestere a efortului la care este supus materialul.

Stabilitatea chimica este determinata de esenta lemnoasa, de conditiile de exploatare si de natura mediului agresiv.

Durabilitatea lemnului este rezistenta lui la putrezire.

Din cauza naturii lui organice lemnul este supus actiunii distructive al unor bacterii si ciuperci de diferite tipuri.

Rezistenta la atacul biologic este determinata de esenta, de structura, de temperatura si umiditate.

Dupa durabilitate lemnul se poate clasifica in:

- foarte putin durabil (fag, plop, mesteacan), care putrezeste in maximum 3 ani;

- putin durabil (brad, molid), care putrezeste intre 3 la 7 ani;

- durabil (salcam, pin), care putrezeste intre 7 la 10 ani;

- foarte durabil (stejar, nuc), care incepe sa putrezeasca dupa 10 ani.