Materiale pe baza de bitum

1. Bitumuri simple

În aceasta grupa intra diferite tipuri de bitum utilizate la cald pentru hidroizolatii, protectii anticorozive, ca liant pentru realizarea mortarelor si betoanelor asfaltice.

Dupa utilizari bitumurile se impart in principal in:

bitumuri pentru drumuri (clasificare in clase, dupa valorile penetratiei);

bitumuri industriale neparafinoase (clasificate dupa puncte de inmuiere), ce se fabrica simple (I) si aditive (I A);

bitumuri pentru hidroizolatii simple (H) si aditivitate (H A), clasificate dupa punctele de inmuiere;

bitumuri speciale: pentru protectia conductelor subterane, pentru fabricarea suspensiilor de bitum filerizat, pentru impregnarea cartoanelor etc.

Bitumurile simple pot fi puse in lucrare prin topire, ce duce la reducerea vascozitatii lor.

2. Bitumuri aditivate

Pentru corectarea unor proprietati (interval de plasticitate, deformatii, curgere, consistenta, adeziune la suport etc.) bitumurile se aditiveaza prin adaos de compusi macromoleculari, ca de exemplu izopropena atactica (PA), copolimer stiren butadienstirenic (SBS), cauciucuri, rasini epoxidice etc.

Alegerea aditivului se realizeaza in functie de compatibilitatea sa cu bitumul (sa se omogenizeze cu acesta), de rezistenta termica (140 - 180° C), pastrarea proprietatilor la temperaturi joase etc.

3. Solutiile de bitum (bitum taiat, cutback)

Prin natura lor, sunt solutii (coloidale) de bitum in solventi organici volatili, care la aplicare pe suport se evapora, bitumul ramanand sub forma de pelicula ce poate functiona ca liant sau cu strat de acoperire.

Solventii utilizati trebuie sa fie relativ ieftini, netoxici, putin inflamabili, sa aiba continut mare in compusi aromatici (peste 20 %) pentru a asigura o dispersare cat mai buna a bitumului si o uscare cat mai rapida la utilizare.

4. Emulsiile de bitum

Bitumurile sunt substante hidrofobe ce nu adera la suport umed, ceea ce, alaturi de punere in lucrare in stare topita, creeaza dificultati in utilizarea lor.

Pentru inlaturarea acestor inconveniente se utilizeaza emulsiile bituminoase.

Emulsiile de bitum se obtin prin omogenizarea in mori coloidale a unui amestec bine dozat de bitum, apa si emulgatori (emulseri) de tip coloidal (dispersii de sapunuri in apa etc) sau pulberi minerale (hidrofobe sau hidrofile).

Emulsiile de bitum se impart dupa structura lor in emulsii anionice si cationice.

Un dezavantaj al utilizarii emulsiilor este posibilitatea ca in prezenta apei (din precipitatii) sa aiba loc procesul de reemulsionare a bitumului (precipitat pe suport ca urmare a ruperii emulsiei).

6. Masticurile bituminoase

Masticurile bituminoase sunt amestecuri de bitum cu filere, ce se pot utiliza la cald sau la rece.

Masticurile utilizabile la cald se obtin din bitum topit in amestec cu filere pulverulente (calcare, dolomite, var stins in praf, bazalt pulbere, ciment silicios, cenusa de termocentrala) de finete cat mai mare, sau fibroase (azbest, vata minerala etc.) constituite pe cat posibil din fibre independente.

7. Mortare si betoane asfaltice

Sunt materiale compozite obtinute prin intarirea unui amestec bine dozat de lianti bituminosi si agregate. În stare proaspata aceste amestecuri poarta denumirea de mixturi asfaltice.

Spre deosebire de mortarele si betoanele de ciment, cele pe baza de bitum isi schimba rezistentele mecanice si deformatiile in functie de temperatura.

Destinatia lor principalaa o constituie constructia de drumuri si piste de aeroport.