Reprezentarea elementelor si a constructiilor din beton si beton armat

PROIECT

PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE

A COMPETENTELOR PROFESIONALE

NIVEL 3

Profil : Tehnic

Specializarea: Tehnician-desenator in constructii si instalatii

TEMA:

Reprezentarea elementelor si a constructiilor din beton si beton armat

Cuprins

Argument

Reprezentarea elementelor din beton si beton armat pe planuri:

a.      Notarea fundatiilor

b.     Notarea stalpilor

c.      Notarea grinzilor

d.     Notarea centurilor

e.      Notarea buiandrugilor

f.       Notarea diafragmelor

g.      Notarea elementelor prefabricate in planurile de montaj

Reprezentarea materialelor componente ale elementelor de beton si beton armat:

a.      Specificarea betoanelor si a armaturilor

b.     Trasarea, marcarea si cotarea armaturilor

c.      Extrasul de armatura

Reprezentarea planurilor

a.      Planuri de fundatii

b.     Planuri de cofraj

c.      Planuri de armare sau detalii de armare

d.     Planuri de armare cu plase sudate

e.      Planuri de montare a elementelor prefabricate

Anexa

Bibliografie

Argument

Betonul este o piatra artificiala obtinuta in urma in urma intaririi unui amestec omogen de nisip, pietris si liant, de obicei ciment sub forma de pasta de ciment.

Betonul simplu este asemenea pietrei naturale, rezista bine la uzura si compresie, dar nu are rezistenta la intindere.

Betonul armat, se obtine prin asocierea rationala a betonului simplu cu vergele de otel, denumite armaturi, care conlucreaza solidar cu betonul.

Elementele si constructiile din beton, beton armat monolit sau prefabricat se reprezinta prin planuri de ansamblu care cuprind o serie de notatii pentru specificarea elementelor si a materialelor componente, precum si pentru indicarea formei, pozitiei si dimensiunilor acestora.

Pentru a fi identificate cu usurinta, elementele de constructii se noteaza in planuri si detalii cu litere si cu cifre.

Reprezentarea elementelor din beton si beton armat

a.      Notarea fundatiilor

Fundatiile se noteaza cu litera F urmata de un indice. Indicele poate fi indicativul stalpului pe care il sustine, de exemplu F_D3 (fig. I.1). Litera D si cifra 3 reprezinta axele de trasare care se intersecteaza in dreptul stalpului S_D3 si ii stabilesc pozitia in plan.

Cind pe un plan o serie de fundatii sunt de tipuri identice, avand aceleasi forme geometrice si acelasi mod de armare, se foloseste acelasi indice numeric, de exemplu F₁ (fig. I.2). Simbolul notatiei se scrie pe desen in afara proiectiei orizontale a fundatiei, de obicei la un colt al conturului ei.

Pe desenul fundatiilor se traseaza axele respective si se prevad toate cotele dimensionale care fixeaza pozitia fundatiei, cuzinetului si a stalpului. De asemenea, se inscriu si cotele de nivel ce stabilesc adancimea sapaturii si dimensiunile pe verticala ale elementelor componente.

b.      Notarea stalpilor

Stalpii se noteaza cu litera S urmata de un indice, format din indicativele axelor care se intersecteaza si determina pozitia stalpului, de exemplu S_D3 (fig. I.1).

Cand dimensiunile sectiunii transversale si modul de armare sunt aceleasi la mai multi stalpi, acestia se noteaza cu acelasi indice numeric.

O alta notare este si aceea de a folosi un indicativ rezultat din numerotarea stalpilor intr-un sistem unitar si ordonat: de exemplu, de jos in sus si de la stanga la dreapta, incepand cu stalpul din stang jos al planului constructiei, aratat in figura I.2.

Pentru stalpii tuturor nivelurilor constructiei se foloseste acelasi tip de indice.

Odata cu notarea se indica si dimensiunile sectiunii transversale ale stalpului. Notatia se scrie pe o linie de referinta, la numarator, iar la numitor se scriu dimensiunile sectiunii transversale ale stalpului, avand intre ele semnul inmultirii.

La notarea stalpilor in plan,prima cifra reprezinta dimensiunea paralela cu linia de referinta (fig. I.1); de exemplu , iar in elevatie si scrie in ordinea: latura mica x latura mare, indiferent care din dimensiuni apare in proiectia respectiva.

Indicarea dimensiunilor este obligatorie pentru stalpii cu sectiune patrata, dreptunghiulara si circulara. Pentru stalpii cu sectiuni de forma speciala, dimensiunile rezulta din cotarea sectiunilor orizontale si a elevetiilor respective.

c.       Notarea grinzilor

Grinzile se noteaza cu litera G urmata de majuscule de la A la Z si un indice numeric.Majusculele AZ indica planseul din care fac parte grinzile. Planseele se noteaza de jos in sus; de exemplu: A reprezinta planseul peste subsol; B, planseul peste parter, etc.

Indicele numeric rezulta din numaratoarea grinzilor aceluiasi planseu. Notatia grinzii este urmata de cele doua dimensiuni ale sectiunii transversale, despartite prin semnul inmultirii (b x h). Prima dimensiune este latimea, iar cea de-a doua, inaltimea grinzii.

Notatia se scrie pe proiectia in plan a grinzii (fig. I.3). Cand desenul este executat la scara mica si spatiul nu permite, se noteaza deasupra liniei de contur a grinzii, fara linie de referinta (fig. I.4).

La grinzi continue sau centuri, notatia grinzii se scrie intr-un singur camp, iar dimensiunile sectiunii transversale in fiecare deschidere in care difera. Exemplu de notatie: grinda G_B1 (fig. I.5) are in primul camp sectiunea 30 x 50, iar in urmatorul, 20 x 60.

In elevatii, grinzile se noteaza pe o linie de referinta (fig. I.6). La numarator se scrie indicativul grinzii, iar la numitor se trec dimensiunile sectiunii transversale, in ordinea: latimea b x inaltimea h. Dimensiunile pot fi scrise si in continuarea indicativului, de exemplu, G_B1-30 x 50.

d.      Notarea centurilor

Centurile se noteaza cu litera C urmata de un indice numeric, pentru diferentierea lor in plan. Dupa indicativ se inscriu dimensiunile sectiunii transversale (in ordinea b x h). Aceasta notatie se scrie pe proiectia orizontala a zidului portant, peste care se executa centura respectiva, sau in afara proiectiei zidului, pe o linie de referintta (fig. I.7).

In cazul centurilor identice nu este obligatoriu sa se inscrie dimensiunile sectiunii transversale pe fiecare centura, ci numai indicativul centurii. In elevatie, centurile se noteaza la fel ca si grinzile.

e.      Notarea buiandrugilor

Buiandrugii legati monolit cu placa sau centura se noteaza cu litera B sau G , urmata de un indice numeric care specifica tipurile asemenea cuprinse in plan. In continuare, dupa indicele numeric, se noteaza si dimensiunile sectiunii transversale, in ordinea b x h (fig. I.7). In elevatie, buiandrugii se noteaza la fel ca si grinzile.

f.        Notarea diafragmelor (peretilor de beton)

Aceste elemente se noteaza cu o litera majuscula, urmata de un indice numeric care rezulta din numerotarea lor in plan. Literele folosite reprezinta, in general, pozitia peretelui in constructia respectiva; astfel diafragmele se noteaza cu D , peretii longitudinali cu L si peretii transversali cu T .

Peretii de pe aceeasi verticala se noteaza cu acelasi indice pe toate nivelurile constructiei. Notatia se scrie pe proiectia in plan a diafragmei sau deasupra liniei sale de contur, fara linie de referinta; exemplu de cotare: D₅ , T₈ , L₂ .

g.      Notarea elementelor prefabricate in planurile de montaj

In planurile de montaj, elementele prefabricate reprezentate se noteaza cu litere majuscule urmate de un indice numeric pentru diferentierea tipurilor. Elementele prefabricate cuprinse in cataloage se noteaza cu indicativul "din catalog".

. Exemple de notare la constructii din panouri mari:

I, T sau L ― pereti interiori portanti, transversali sau longitudinali;

E, F ― pereti exteriori sau de fatada

D ― pereti despartitori

P ― placi de plansee

F ― Fasii de plansee etc.

. Exemple de notare la constructii industriale:

C.A. ― cheson de acoperis;

P ― pana de acoperis;

S ― stalpi;

F ― ferma etc.

Aceste notatii se scriu in afara conturului elementului, paralel cu el, fara linie de referinta (fig. I.8). Elementele de planseu se noteaza deasupra liniei-punct ce marcheaza pozitia axei prefabricatului (fig. I.9).

Reprezentarea materialelor componente ale elementelor de beton si beton armat

Pe planseele care contin desene ale elementelor din beton sau beton armat se inscriu obligatoriu marcile betoanelor si tipurile de otel utilizate, locul unde se folosesc si, in cazuri speciale, alte caracteristici, ca, de exemplu, permeabilitatea si gelivitatea.

a.      Specificarea betoanelor si a armaturilor

Marcile betoanelor si tipurile de otel utilizate se inscriu o singura data deasupra indicatorului, daca indicatia este valabila pentru toate elementele continute pe planse. Cand se folosesc mai multe marci de beton sau tipuri de otel, ele se inscriu sub titlul elementului respectiv sau, de la caz la caz, prin nota speciala scrisa deasupra indicatorului.

b.      Trasarea, marcarea si cotarea armaturilor

In desenele de detalii ale elementelor de beton armat, reprezentate la scara 1 : 20 si mai mica, barele armaturilor se traseaza conventional, considerandu-le montate si betonul transparent. Longitudinal se traseaza cu o linie continua de grosimea b , urmarind axele barelor de otel, iar in sectiune transversala se marcheaza cu puncte ingrosate, care indica pozitia axelor barelor (fig. II.1).

In detaliile de armare reprezentate la scara 1 : 10 si mai mare, barele de otel se deseneaza la scara. Longitudinal barele se reprezinta prin cele doua generatoare ale conturului vazut, trasat prin linii continue de grosime b/4 (fig. II.2). In sectiune transversala, bara este reprezentata prin desenarea la scara a sectiunii circulare si evidentierea ei prin innegrire, daca diametrul pe desen este mai mic de 2 mm si prin hasurare, daca diametrul este mai mare de 2 mm. In cazul suprapunerilor, la pretreceri se evidentiaza pozitia relativa a barelor.

Fiecare tip de bara se extrage in afara elementelor, desenandu-se in forma dupa care urmeaza a fi lansat si montat. Barele se coteaza cu toate lungimile partiale scrise deasupra sau dedesubtul segmentelor cotate, fara linie de cota.

Lungimile partiale ale segmentelor barelor se masoara pe axa (fig. II.3), iar ale etrierilor, la fata interioara. Lungimea totala a unei bare rezulta din suma lungimilor partiale rotunjite la centimetri intregi,plus lungimea ciocurilor (daca este cazul), totul rotunjit la multiplul de 5 cm cel mai apropiat.Lungimea ciocurilor este indicata de normele in vigoare, in functie de otelul utilizat.

In figura II.4 se reprezinta o grinda de beton armat de 30 cm latime si 45 cm inaltime. Sub desenul grinzii se traseaza fiecare tip de bara din armatura de rezistenta si de montaj, respectand forma dupa care urmeaza sa fie fasonata. Lateral se deseneaza o sectiune transversala din care se extrage separat etrierul respectiv. Etrierii inchisi se deseneaza cu latura superioara in pozitie deschisa, facand un unghi de circa 30̊ .

Deasupra fiecarui tip de bara, la aproximativ 1 mm distanta, se scriu toate datele necesare identificarii, fasonarii si montarii ei in element. La etrieri, lungimile partiale se scriu ca si la bare. Printr-o linie de referinta se specifica la numarator etrierul (Etr.), diametrul barei si distanta dintre etrieri, iar la numitor lungimea totala a barei. La capatul liniei de referinta se inscrie intr-un cerculet marca respectiva. Dedesubtul datelor liniei de referinta se scrie si numarul de etrieri asemenea din element (fig. II4).

La armaturile din placi, numarul barelor asemenea se specifica prin numarul total de bare pe o anumita portiune, prein numarul de bare pe metru liniar de placa sau prin echidistantta dintre bare (fig. II.5). Notarea curenta este numarul barelor pe metru liniar de placa.

Barele de repatitie pot fi desenate ca tip de bara rabatuta in planul cofrajului. De cele mai multe ori insa, deoarece aceste bare sunt drepte, fara ciocuri la capete, nu este necesar sa fie desenate, ci se indica conventional, printr-o linie terminata la capete cu sageti care atata directia de asezare a barelor ( fig. II.5). Deasupra liniei se specifica felul armaturii si pozitia de montare, iar dedesubt, numarul barelor si diametrul lor. Cuvantul "Repartitie" poate fi scris intreg sau prescurtat, de exemplu: Rep. sus; Rep. jos; Rep. sus si jos.

c.      Extrasul de armatura

Fiecare plansa care contine detalii de armare se completeaza cu o tabela cuprinzand extrasul armaturii elementelor de beton armat reprezentate. Tabela astfel se intocmita se deseneaza pe plansasau separat (fig. II.6).

Cand tabela cu extrasul de armatura formeaza o plansa separata, numarul acestei planse se specifica pe plansa detaliilor de armare. De asemenea, pe plansa cu extrasul de armatura se specifica numarul plansei cu detalii de armare la care se refera.

Reprezentarea planurilor

Planurile de ansamblu care se folosesc in mod curent pentru executarea constructiilor si a elementelor de beton si beton armat sunt: planurile de fundatii, de cofraj si de armare, iar pentru elementele prefabricate, planurile de montaj.

a.      Planuri de fundatii

Se reprezinta printr-o vedere de sus a unei sectiuni efectuate cu un plan orizontal, deasupra soclurilor constructiei (fig. I.2). Sectiunea stalpilor se contureaza cu o linie continua de grosime b , iar muchiile vazute ale celorlalte elementecu linii de grosimea b/2.

In planurile de fundatii se coteaza dimensiunile in plan ale stalpilor, grinzilor de fundatie, zidurilor, cuzinetilor, soclurilor, talpilor de fundatie, distantele intre talpile de fundatie, precum si cotele generale.

Dispozitia in plan a fundatiilor se reprezinta printr-o schema in care se indica distanta intrea axele de trasare. In figura III.1 este reprezentata schema amplasarii fundatiilor din figura I.2.

Pozitia in plan a fiecarui element cuprins in planul de fundatie se determina fata de axele de trasare ale constructiei.

Pe fiecare talpa se inscrie cota sapaturii in cote cand au o alta semnificatie, aceasta se precizeaza printr-o nota scrisa pe plan. Pe planurile de fundatii se mai precizeaza printr-o nota:

- nivelul planului de referinta ±0,00, in cote

- nivelul terenului natural, in cote

- natura terenului de fundare;

- presiunea pe teren;

- nivelul maxim al apei subterane, daca este cazul (fig. I.2).

Pentru executarea cofrajelor,planurile de fundatii trebuie sa fie completate cu sectiuni verticale, cotate, pe care se figureaza si armatura elementului resprectiv. Aceste planuri fac parte insa din categoria planurilor de detalii de armare, deoarece obiectul lor principal este armarea.

In coltul din dreapta, jos, se specifica cu litere majuscule marcile betoanelor: de exemplu (fig. I.2):

Beton de egalizare B 35

Beton armat B 150

Daca pe plansa sunt cuprinse si sectiunile cu armaturile respective, atunci se completeaza si cu simbolul de calitate al otelului-beton: de exemplu otel OB 37.

b.      Planuri de cofraj

Aceste planuri cuprind desene cu sectiuni orizontale si verticale, in care se dau indicatii necesare asupra formei si dimensiunilor ansamblurilor si elementelor de beton armat, altfel ca sa se poata executa corect cofrajele in care sa fie turnat betonul.

Pentru lucrari curente de betoane nu se intocmesc desene cu modul de alcatuire a cofrajului sau esafodajului care sprijina cofrajul. Pentru realizarea insa a elementelor de beton cu forme complicate se intocmesc desene din care rezulta modul de alcatuire a cofrajului.

Planurile de cofraj,fiind planuri de ansamblu, se intocmesc, in general, la scara 1 : 50, iar in functie de calitatea si complexitatea desenului, la scarile 1: 20 sau 1 : 100.

― Planul de cofraj pentru planseu reprezinta,printr-o vedere de sus, elementele componente, considerandu-se armaturile nemontate si betonul neturnat. Deci, desenul cuprinde muchiile interioare ale cofrajului, trase cu linii de grosime b/2. Stalpii de sub planseu se considera turnati si se reprezinta sectionati, cu conturul trasat cu linie de grosimea b si cu suprafata hasurata (fig. I.5). Celelalte elemente verticale portante (preti) si cele orizontale (grinzi, centuri, buiandrugi etc) se reprezinta prin conturul lor trasat cu o linie de grosimea b/2.

Zidaria portanta se marcheaza prin hasuri longitudinale la echidistantta de circa 1 mm sau prin posare (fig. III.2). Diafragmele (peretii de beton armat) se scot in evidenta in plan prin posare.

Dimensiunile sectiunilor grinzilor, centurilor si buiandrugilor si grosimea placii se pun in evidenta cu ajutorul sectiunilor verticale pe planseu in lungul si in transversal constructiei. Aceste sectiuni, rabatute in planul orizontal al cofrajului, se deseneaza la scara planului, reprezentandu-se conventional, fie pe intreaga lungime a sectiunii, fie numai pe portiuni in dreptul grinzilor si centurilor, intrerupand sectiunea prin placa, pentru a nu incarca desenul in mod inutil. Pentru executarea corecta a cofrajelor este necesar ca sectiunile din planseu sa urmaresca zonele cele mai caracteristice, ca: denivelari, pante, grinzi intoarse etc., astfel ca prezentarea sa lamureasca clar toate elementele ce compun structura de beton.

Pozitia in plan a elementelor din care este alcatuit planseul se raporteaza la axele de trasare ale constructiei (fig. I.5). Se coteaza dimensiunile in plan ale elementelor reprezentate, distantele intre aceste elemente, precum si cotele generale care mai au si rolul de a limita cumularea eventualelor erori la executie.

In mod obligatoriu se indica cota nivelului superior al placii (in cota relativa), iar unde este cazul,pozitia si marimea denivelarilor, cota de nivel maxima si minima, precum si diferenta de nivel pentru placile si grinzile in panta.

Grosimea placilor se noteaza cu h_p= 10 cm. Notatia se scrie pe diagonala suprafetelor panourilor placilor de aceeasi grosime. Cand majoritatea panourilor de placa au grosimea egala, notatia se scrie sub titlul desenului, iar grosimea placilor care difera se scrie pe diagonala panoului resprectiv. (fig. I.5).

De multe ori, in planul de cofraj al panseului se indica si modul de armare a placii, constituind un plan comun de cofraj si armare placa.

Pe plansa se mai specifica si marca betonului care urmeaza a fi turnat in cofraj: de exemplu, beton B 200.

― Planul de cofraj pentru scara este alcatuit,dupa pozitia scarii intre niveluri, din unul sau doua podeste si placa inclinata care constituie rampa scarii. In figura III.3 sunt reprezentate planurile de cofraj si armare ale unei scari care face legatura intre parter si etaj.

Planul de cofraj este alcatuit ca la planseu. Cotele determina dimensiunile podestului, grosimea zidurilor,dimensiunile golului scarii, distanta intre linia de incepere si terminare a placii in rampa, precum si latimea acesteia. Grosimea placii inclinate se noteaza ca si la placile orizontale. In dreptul plecarii si sosirii rampei se executa sectiuni rabatute in planul cofrajului, care se coteaza astfel ca sa rezulte clar modul de imbinare a placii inclinate cu placa podestului si, respectiv, cu fundatia scarii. Pe podestul de la parter si etaj si pe podestele intermdiarese scriu cotele de nivel relative (cote de nivel la fata finita).

Pe plansa se specifica marca betonului si, deoarece acesta cuprinde si planul de armare, se indica si tipul de otel folosit.

c.      Planuri de armare sau detalii de armare

Aceste planuri cuprind desene (sectiuni si vederi)in care este indicat modul de armare a elementelor de beton armat.

Conventional, atat in vederi cat si in sectiuni, betonul se considera transparent, iar armatura montata. Planurile de armare se intocmesc la scara 1: 20, 1:50, 1:100, iar pentru detalii, in functie de claritatea si complexitatea desenului, la scarile 1 :10, 1 : 5 sau 1 : 2.

De obicei, pentru placi (de plansee , scari) se foloseste termenul plan de armare, iar pentru celelelte elemente (fundatii, grinzi, cadre) se foloseste termenul detalii de armare.

Detaliile de armare cuprind sectiuni si vederi ale elementului respectiv, in care se reprezinta armatura montata,definindu-se, totodata, si forma lui geometrica. Prin cotarea corespunzatoare a dimensiunilor elementului, detaliul de armare serveste si ca desen de cofraj al acestuia.

Conturul elementului se deseneaza cu linii de grosimea b/2―b/4 (muchii in vedere), armatura cu linii de grosimea b, iar etrierii cu linii de grosimea b/2―b.

―Planurile de armare placa se deseneaza in mod curent la scara 1 : 50; pot fi intocmite insa la scara 1 : 100.

Modul de armare se indica pe un plan separat (fig. III.4) sau pe planul de cofraj care, in acest caz, este denumit plan de cofraj si armare placa (fig. III.5).In planul de armare se deseneaza cate o bara din fiecare tip, considerata rabatuta in planul cofrajului.

Daca planul are mai multe campuri armate identic,tipurile de bare ce formeaza armatura placii se deseneaza intr-un singur camp, iar lungimea pe care este valabila armatura respectiva se indica cu o linie limitata de sageti. Armatura se traseaza cu linii continue de grosime b.

In planurile de armare placa se coteaza:

― lungimea calaretilor de la marginea reazemului pana la capat;

― distanta de la marginea reazemului pana la punctul de ridicare a armaturii inlcinate.

Fiecare bara este notata cu marca respectiva inscrisa intr-un cerc, iar deasupra barelor se trece diametrul si numarul lor pe metru liniar sau pe o anumita portiune de placa. In continuare se scrie si lungimea totala a barei, exprimata in centimetri.

Pentru barele cu diametrul mai mic de 12 mm,care se fasoneaza direct pe placa,este obligatoriu sa se coteze lungimile partiale ale segmentelor de bara. La placile armate pe doua directii se specifica conventional pe doua axe rectangulare, dupa care se aseaza armatura pe randul 1 si 2. Randurile se numara de la exterior spre interior. Aceasta specificatie se face in fiecare camp sau in afara planului (fig. III.4), daca este valabila pentru toate campurile.

Armatura de repartitie se deseneaza fie ca tip de bara rabatuta in planul cofrajului, fie conventional cu o linie scurta trasata pe sensul lungimii barei si terminata cu sageti la ambele capete (fig. III.4). Pe aceasta linie se scrie cuvantul "repartitie" (intreg sau abreviat) si pozitia unde se monteaza (sus, jos, sus si jos), iar sub linie se trece marca barei, inscrisa intr-un cerc, numarul de bare asemenea si diametrul lor in milimetri, precedat de semnul ø . Numarul de bucati se da pe metru liniar de placa sau se precizeaza numarul total pe o anumita portiune de placa.

In planurile de armare placa se indica, printr-o nota, plansa in care este cuprins extrasul de armatura. De asemenea se specifica marca betonului, precum si tipurile de otel prevazute pentru armaturile respective.

In figura III.5 este reprezentat planul de cofraj si armare al uni planseu de beton armat. Pozitia in plan a elementelor planseului este precizata rpin cote raportate la axele de trasare ale constructiei. Se conteaza dimensiunile in plan ale elementelor reprezentate, distanttele dintre ele si se noteaza cotele generale.

Elementele de beton armat (grinzi, centuri si buiandrugi) sunt marcate cu simbolurile resprective. Se coteaza sectiunile conventionale ale elemetelor, se noteaza grosimile placii si se indica cota de nivel conventionala. Modul de armare este aratat pe acelasi plan, prin desenarea unei bare din fiecare tip, rabatuta in planul cofrajului. Barele de repartitie sunt indicate prin sageti.

Fiecare tip de bara se noteaza cu o marca, indicandu-se diametrul, numarul barelor si lungimea totala a fiecarei bare. La armatura ridicata se coteaza distanta de la capatul reazemului pana la punctul de ridicare, iar la calareti, lungimea lor de la marginea reazemului la capatul calaretului. Pe plan se specifica marca betonului, tipul de otel-beton din armatura si printr-o nota numarul plansei cu extrasul de armatura.

―Planul si detaliile de armare ale peretilor din beton armat monolit,se reprezinta ca in figura III.6. Scara folosita pentru intocmirea desenului este, de obicei, 1 : 50. Pe plan se indica cotele dimensionale, distanta dintre stalpii constructiei si pozitia cu dimensiunile golurilor.

Stalpii si peretii se marcheaza prin simbolurile respective, iar in sectiunea fiecarui perete se indica barele verticale (prin puncte), pe cand cele orizontale se extrag lateral. Se noteaza printr-o marca fiecare tip de bara si etrier, indicaandu-se totodata diametrul, numarul de bare, lungimea lor, si unde este cazul, distanta dintre bare la montare.In dreptul golurilor se indica modul de armare a betonului (vederea A-A), determinandu-se prin cotele dimensionale ale golurilor si prin notarea barelor din jurul lor.

Pe plansa se specifica marca betonului si tipul de otel care se foloseste, iar printr-o nota, numarul plansei care cuprinde extrasul de armatura.

―Detaliile de armare-fundatii se reprezinta ca in figura III.7. Sunt detaliile de armare a fundatiei F₂ , din planul de fundatii desenat in desenul celor doua vederi sunt definite forma si,prin cotele respective, dimansiunile fundatiei. Armatura este reprezentata montata in fundatia de beton. De asemenea este indicata si armatura mustatilor, care face legatura cu armatura stalpului S₅ , al carei capat de jos apare in desen. Prin marci se definesc barele componente ale armaturii fundatiei, mustatilor si etrierilor respectivi.

Grosimea betonului de acoperire este indicata conventional, lasand iintre marginea armaturii si marginea elemenetului o distanta de circa 1 mm. Pe desenele intocmite la scara de 1 : 20 si mai mare,aceasta distanta se reprezinta la scara respectiva. Pe desen se coteaza si pozitia de coborare a barelor inclinate de la marginea de sus a fundatiei.

In dreptul vederilor se extrage cate o bara din fiecare marca. Armatura se extrage prin translatie dedesubt sau lateral desenului. Armaturileextrase se deseneaza astfle ca, pe cat posibil, sa nu se intretaie si sa rezulte clar forma lor. De asemenea, trebuie sa fie astfel distantate incat sa se poata scrie in mod vizibil cotele partiale si notatiile barelor. In desenul vederilor mai figureaza pozitiile innadirilor si lungimile de petrecere a barelor, precum si distantele pe care se monteaza etrierii inchisi. Nivelurile caracteristice ale fundatiei sunt indicate prin cote de nivel in cote relative.

Pe plansa se specifica marcile betonului simplu de sub talpa fundatiei (B 35) si marca betonului armat al fundatiei (B 150); de asemenea se indica si tipul otelului folosit pentru armaturi (OB 37).

―Planurile de armare-scara se intocmesc ca si cele de armare placa, prin desenare unei bare din fiecare marca, rabatuta in planul cofrajului.

In planul respectiv se reprezinta armatura pentru podest. Pentru a urmari armarea placii in rampa se face o sectiune in lungul rampei, in care se indica armarea rampei scarii cu scoaterea armaturilor in afara sectiunii. Armatura se coteaza ca si la armarea placilor, adica de la marginea reazemului pana la puncutl de coborare a armaturii inclinate. Elementele cuprinse in planul de armare si in sectiunea prin rampa (ziduri, fundatie,podest, pardoseala, trepte si contratrepte) trebuie sa cuprinda toate cotele necesare executiei scarii (cofraj si armare).

―Detaliile de armare-grinzi se reprezinta ca in figura III.8. Sunt dezaliile de armare ale grinzilor G_A2 si G_B2 din figura I.5.

Forma si dimensiunile grinzii sunt evidentiate printr-o vedere si trei sectiuni reprezentative prin grinda, cotate corespunzator. Armatura este reprezentata montata atat in vedere cat si in sectiuni, fiind extras in afara elementului fiecare tip de bara, marcat cu un numar de ordine.

In afara de cotele dimensionale ale grinzii si elementelor aferente de sprijin se mai definesc, prin cote, urmatoarele:

― grosimea betonului de acoperire, inn sectiunile unde difera de prevederile prescriptiilor tehnice de specialitate;

― distantta intre randurile de bare;

― pozitia de coborare a fiecarei bare inclinate si pozitia capetelor calaretilor de la marginea reazemului;

― lungimea calaretilor si a segmentelor orizontale a barelor ridicate pe reazeme;

― distantele pe care se pun etrieri inchisi sau deschisi, care sunt indicate pe desen cu linii de cota; deasupra liniei se scrie tipul etrierilor, iar dedesubt, lungimea segmentului de grinda in care se monteaza;

― pozitiile innadirilor barelor de rezistenta;

― lungimile de petrecere a barelor.

Pe plansa se mai specifica marca betonului (B 200), tipul otelului de armatura (PC 52 in bare de rezistenta si OB 37 in etrieri si bare de montaj), iar, printr-o nota, numarul plansei cu extrasul de armatura.

In figura III.9 este trecut extrasul de armatura pentru cele doua grinzi, pe marci de bare, diametre si tipuri de otel.

― Detalii de armare stalpi se reprezinta ca in figura III.10. Sunt detaliile de armare a stalpilor din figura I.5, intocmite sub forma unei tabele in care se reprezinta stalpii in sectiune transversala pentru fiecare nivel, iar barele longitudinale se extrag schematic pe tipuri (marci), notand cotele de nivel relative ale planseelor. Cotarea si notarea lor se face conform indicatiilor anterioare. Pe acelasi plan se afla si extrasul de armatura, o nota privind distanta dintre etrierii din zona de innadire a armaturilor si specificatia marcii betonului din stalpi si a tipului de otel al armaturii.

d.      Planuri de armare cu plase sudate

In poriectele de executie ale elementelor armate cu plase sudate se indica pozitia plaselor si a eventualelor carcase sau bare izolate.

Pentru placi se arata schemele de montaj ale plaselor sudate pe lungimea si latimea placii (distantele de trecere a plaselor peste marginea inferioara a reazemelor, latimea de innadire pe ambele directii ale plaselor, dimensiunile plaselor intre axele barelor marginale extreme etc). Pe aceste scheme plasele se reprezinta prin dreptunghiuri. Daca plasele sunt asezate pe mai multe randuri, se intocmesc planuri separate pentru armatura inferioara (fig. III.11) si cea superioara (fig. III.12).

Modul de asezare a plaselor este indicat printr-o sageata desenata pe latura lunga a dreptunghiului. Caracteristicile plasei sunt specificate la partea superioaraa a diagonalei dreptunghiului,iar dedesubt, simbolul-marca (P) al fiecarei plase.

Notarea caracteristicilor are urmatoarea semnificatie:

P - simbolul-marca al plasei;

A - sortul de plase cu distantte egale intre bare;

ø - bare longitudinale x distanta intre bare longitudinale;

/ø- bare transversale x distanta intre bare transversale - latimea plasei x lungimea plasei.

Diametrele si distantele intre bare se exprima in milimetri, iar dimensiunile plaselor in metri.

e.      Planuri de montare a elementelor prefabricate

Aceste planuri cuprind reprezentarea elementelor prefabricate montate pe pozitie inainte de monolitizare. Desenele se intocmesc la scarile 1: 20, 1: 50 sau 1: 100.

In planurile de montare,portiunile de pereti sau de plansee care se toarna monolit se marcheaza pe desen hasurand suprafetele respective. Cotarea se face fie pana la axa, fie pana la marginea prefabricatului.

Im detaliile monolitizarilor se coteaza dimensiunile elementelor, ale suprafetei care se monolitizeaza si pozitia barelor de otel-beton ce se solidarizeaza prin sudura.