PROIECTAREA COEFICIENTUL GLOBAL DE IZOLARE TERMICA A CLADIRII ( G )

PROIECTAREA COEFICIENTUL GLOBAL DE IZOLARE TERMICA A CLADIRII ( G )

Coeficientul global de izolare termica constituie unul din criteriile de performanta privind consumul de energie necesar in exploatarea cladirilor dupa cum se poate observa si din relatia de calcul a cantitatii de caldura necesara pentru incalzirea unui metru cub din volumul incalzit al cladirii, pe durata de incalzire dintr-un an .

Nivelul de izolare termica globala a cladirii este corespunzator, daca se realizeaza conditia :

G ≤ GN [W/(m³K)]; (9.8)

Aceasta relatie este valabila pentru cladiri cu destinatia de locuinte. Pentru cladiri cu alta destinatie coeficientul global de izolare termica, respectiv conditia de realizarea a nivelului de izolare termica globala a cladirilor se va trata intr-un capitol distinct.

In relatia 9.8) semnificatia termenilor este urmatoarea

GN - este coeficientul global normat de izolare termica, si a carei valori sunt date in Normativ C 107/1 - 2005, ANEXA 2 (se va atasa la prezentul curs).

Coeficientul global de izolare termica a cladirii (G) are doua componente:

G = G_l + G₂ [W/(m³K)] (9.9)

in care:

G_l - reprezinta fluxul de caldura pierdut prin transmisie directa, prin anvelopa cladirii, raportat la volumul incalzit si la gradientul de temperatura intre mediul interior si cel exterior, in W/(m³K);

G_l se mai numeste si componenta energetica a coeficientului global de izolare termica;

G₂ - fluxul de caldura necesar pentru incalzirea aerului exterior infiltrat prin neetanseitatile tamplariei exterioare si prin ventilarea naturala nedirijata sau dirijata a cladirii, raportat la volumul incalzit al cladirii si la gradientul de temperatura intre mediul interior si cel exterior, in W/(m³K);

G₂ se mai numeste si componenta de calitate a aerului a coeficientului global de izolare termica;

1. Proiectarea componentei de calitate a aerului a coeficientului global de izolare termica - G ₂

G₂ = 0 n W/(m³K) (9.10)

in care

in [W h/ (m³k )] , reprezinta produsul dintre capacitatea calorica

masica si densitatea aerului ;

n - viteza de ventilare naturala a cladirii, respectiv numarul de schimburi

de aer pe ora , in ( h^-1 ).

) x n ( h^-1 ) = 0,34 n ( )

Valorile lui " n " se iau din C 107/1 - 2005, ANEXA 1 (se va atasa la prezentul curs).

2. Proiectarea componentei energetice a coeficientului global de izolare termica, G ₁

Conform definitiei, componenta energetica a coeficientului global de izolare termica este raportul intre fluxul termic si produsul dintre volumul incalzit al cladirii si diferenta dintre temperatura aerului interior si a aerului exterior :

[W / (m³ K) ]

Aceasta relatie ar fi valabila pentru un singur element al anvelopei si care sa fie omogen, respectiv sa aiba aceeasi alcatuire constructiva pe toata suprafata, fara zone de punti termice, deci rezistenta sa fie unidirectionala.

Daca insa se tine seama de faptul ca suprafata totala a anvelopei unei cladiri se constutuie ca o suma a tuturor elementelor prin care se pierde fluxul termic (pereti exteriori, plansee de pod sau terasa, plansee peste subsol, placi pe sol, tamplarie, etc si de faptul ca aceste elemente cuprind in alcatuirea lor si zone de punti termice, respectiv rezistenta termica unidirectionala ,,R" , trebuie corectata in functie de efectul acestor punti termice, relatia de mai sus va avea urmatoarea forma

[W / (m³ K) ] (9.11)

Marimile care intervin in relatia (9.11), vor fi tratate distinct in capitolele si subcapitolele urmatoare . Acestea au urmatoarea semnificatie :

Aj -sunt ariile caracteristice ale zonelor anvelopei, respectiv a elementelor anvelopei (pereti exteriori, planseu sub terasa sau planseu de pod dupa caz, planseu peste subsol neincalzit sau pivnita, placa pe sol, tamplarie exterioara etc) in m² .

- rezistentele termice corectate a elementelor anvelopei (vezi elementele prezentate mai sus), in m²K/W;

_j - factorul de corectie al temperaturilor exterioare ariilor A_j, dat de relatia:

t_j [ - ] (9.12)

in care:

T_i - este temperatura conventionala de calcul a aerului interior, care pentru cladirile de locuit, in perioada de iarna este de : +20 sC;

T_e - este temperatura conventionala de calcul a aerului exterior, care pentru perioada de iarna se ia din harta climatica;

T_uj - este temperatura spatiilor neincalzite din cladire spre care se pierde caldura, respectiv temperatura in exteriorul suprafetelor de arie A_j si se determina printr-un calcul de bilant termic conform C 107/3 - 2005, punctul 8 .

Pentru calcule in fazele de proiectare, in Normativ C 107/1 - 2005 se pot considera urmatoarele valori ale lui t_{j :}

1,0 pentru pereti exteriori, respectiv pentru usi si ferestre

0,9 pentru planseu de pod

0,5 pentru planseu subsol neincalzit, pivnite

V - volumul incalzit al cladirii, in m³ .

- coeficientul de cuplaj termic corectat, in W/K, conform relatiei (9.6), respectiv: =

2.1. Calculul ariilor A_j si a volumului incalzit V al cladirii

Ariile elementelor de constructie care intra in alcatuirea cladirii sunt

- suprafata opaca a peretilor

- suprafata ferestrelor si usilor exterioare, precum si a peretilor exteriori

vitrati si a luminatoarelor

- suprafata planselor peste ultimul nivel, sub terase sau sub poduri, dupa

caz ;

- suprafata planseelor peste pivnite sau subsoluri neincalzite ;

- suprafata placilor in contact cu solul

- suprafata peretilor in contact cu solul

- suprafata peretilor si a planseelor care separa volumul incalzit al

cladirii, de spatii adiacente neincalzite ;

Aceste arii se determina astfel :

a.) Ariile peretilor se calculeaza pe baza urmatoarelor dimensiuni

- pe orizontala, dimensiunile interioare ale peretilor exteriori (perimetrul cladirii masurat pe fata interioara a peretilor exteriori

- pe verticala, intre fata superioara a pardoselii de la primul nivel incalzit pana la fata interioara a tavanului ultimului nivel incalzit;

b.) Ariile tamplariei - conform dimensiunilor nominale ale golurilor ;

c.) Ariile orizontale pentru plansee: se calculeaza pe baza dimensiunilor conturului interior al peretilor exteriori, ignorandu-se existenta peretilor interiori structurali sau nestructurali

Aria anvelopei cladirii se calculeaza ca suma tuturor ariilor elementelor de constructie perimetrale ale cladirii prin care au loc transferuri de caldura.

Volumul cladirii " V " - reprezinta volumul delimitat, pe contur, de fetele interioare ale elementelor de constructie perimetrale.

Volumul V include atat incaperile incalzite direct (cu elemente de incalzire) cat si cele incalzite indirect (camari, debarale, vestibuluri, holuri de intrare, casa scarii, putul liftului si alte spatii comune) .

Nu se cuprind in volumul cladirii: camerele de pubele, verandele, precum si balcoanele si logiile, chiar in situatia in care ele sunt inchise cu tamplarie exterioara.

2.2. Calculul rezistentei termice corectate si a coeficientului de cuplaj termic corectat

La elementele de constructie cu alcatuire neomogena pe doua sau trei directii marimile de mai sus se calculeaza tinand seama de influenta puntilor termice asupra devierii fluxului de caldura de la normala pe suprafata lor. In situatia de mai sus sunt aproape toate elementele anvelopei cladirilor, cu sau fara zone vitrate.

Marimile de mai sus, care caracterizeaza transferul termic in regim stationar prin elemente de constructie se pot calcula pe o anumita zona caracteristica a unui element de constructie (o fatada, suprafata aferenta de planseu pentru una sau doua incaperi) sau se calculeaza pe tip de element

" m " al anvelopei (pentru toti peretii exteriori, pentru tot planseul de pod sau tot planseul peste subsol neincalzit etc)

Pentru o suprafata de arie A cu alcatuire caracteristica neomogena pe ariile componente A_j, rezistenta termica corectata si coeficientul de cuplaj termic au expresiile:

[m²K/W] (9.13)

[W/K] (9.13')

in care :

R este rezistenta termica unidirectionala, calculata in camp curent, respectiv in zona cu alcatuire predominanta, in m²K/W;

r - coeficientul de reducere a rezistentei termice unidirectionale tinand

seama de influienta defavorabila a puntilor termice;

A = aria elementului anvelorpei, elementul ,,j" cu alcatuiri constructive

diferite.

Pentru a se determina rezistentele termice corectate respectiv coeficientul de cuplaj termic corectat, trebuie mai intai sa determinam rezistenta termica si coeficientul de cuplaj termic ca marimi unidirectionale, pe zone caracteristice a unui element de constructie sau pe tip de element de constructie .

2.2.1. Calculul rezistentei termice (R) si a coeficientului de cuplaj termic (L) ca marimi unidirectionale.

In regim stationar, in cazul fluxului unidirectional, rezistenta termica defineste capacitatea elementului de constructie care separa doua ambiante de temperaturi diferite de a se opune propagarii fluxului termic care il strabate.

a.) cazul elementelor de constructii omogene (fig.9.1)

Fig.9.1

Relatia generala de calcul a rezistentei termice care se opune propagarii fluxului de caldura unidirectional, intre doua ambiante, separate de un element de constructie omogen este de forma:

R = R_si + R_s + R_se (m²K/W) (9.14)

Coeficientul de cuplaj termic este dat de raportul:

L = [W/K] (9.15)

In relatiile 9.14 si 9.15 marimile au semnificatiile:

R _Si - este rezistenta termica la schimbul de caldura intre mediul interior si fata interioara a elementului de constructie si este data de relatia:

R_si = (m²K/W) (9.16)

coeficient de transfer termic superficial, si reprezinta densitatea fluxului termic ce strabate dupa normala suprafata interioara a elementului de inchidere, cand diferenta dintre temperatura pe suprafata interioara a elementului (T_si) si temperatura mediului interior (T_i ) este egala cu unitatea.

R_Se -rezistenta la schimbul de caldura intre suprafata exterioara si mediul exterior si este data de relatia:

R_se = (m²K/W) (9.17)

coeficient de transfer termic superficial, si reprezinta densitatea fluxului termic ce strabate dupa normala suprafata exterioara a elementului de inchidere, cand diferenta dintre temperatura pe suprafata exterioara a elementului (T_se) si temperatura mediului exterior (T_e) este egala cu unitatea.

R_S - rezistenta termica la schimbul de caldura prin conductie, prin elementul de constructie de grosime " d " si conductivitate , este data de relatia:

R_s = (m²K/W) (9.18)

Valorile coeficientilor _i si _e si ale rezistentelor termice R_si si R_se sunt date in Normativ C 107/3 - 2005 .

Valorile coeficientului de conductivitate termica pentru gama uzuala de materiale de constructie sunt prezentate in Normativ C 107/3 - 2005

a)     - cazul elementelor de constructie stratificate, cu straturi perpendiculare pe fluxul termic (fig.9.2)

Este situatia cea mai des intalnita in cazul elementelor de constructie, deoarece nici un element de constructie nu este alcatuit doar dintr-un singur strat .

Rezistenta termica insumeaza rezistentele termice ale celor trei medii, cu observatia ca pentru mediul al II-lea, rezistenta la permeabilitate termica este suma rezistentelor straturilor componente. Ca urmare, rezistenta termica unidirectionala este data de relatia:

R = R_si + ΣR_sj + R_se    [m²K/W] (9.19)

In relatia de mai sus

Fig. 9.2

Coeficientul de cuplaj termic este dat de relatia 9.15

In cazul in care in alcatuirea constructiva intervin straturi de grosime variabila, cum sunt straturile de beton de panta, acestea se introduc in calcul cu grosimea medie.

b- cazul elementelor de constructie cu straturi de aer

In acest caz rezistenta termica in mediul II, cuprinde si rezistenta R_a a straturilor de aer.

R = R_si + R_sj + ∑R_ai + Rse [m²K/W] (9.20)

Rezistenta R_ai a straturilor de aer se calculeaza conform Normativului C107/3-2005, Anexa E

Coeficientul de cuplaj termic este dat de relatia 9.15.

B.Calculul rezistentei termice corectata ( R' )

b.Calculul rezistentei termice corectata utilizand coeficientul de reducere ,,r"

b.1. Metoda bazata pe experienta de proiectare

Coeficientul ,, r ", este un coeficient prin care se poate evalua o reducere a rezistentei termice unidirectionale in camp curent), reducere datorata influentei puntilor temice.

Pentru fazele preliminare de proiectare (PAC, PT) si pentru cladiri de mica importanta sau cu repetabilitate redusa, Normativul C107/1-2005 recomanda pentru coeficientul de reducere " r " valori in limitele de mai jos:

r = 0,55 - 0,80 pentru pereti exteriori;

r = 0,75 - 0,85 pentru plansee terasa si de pod;

r = 0,80 - 0,90 pentru pereti la rosturi;

r = 0,65 - 0,75 pentru plansee peste subsol neincalzit, placi pe sol, plansee sub bowindouri si peste ganguri.

Alegerea valorii coeficientului " r " in limitele de mai sus, ramane la latitudinea proiectantului, care va tine seama de alcatuirea constructiva a elementului de constructie, de procentul de punti termice si de gradul de corectare a acestora.

b.2. Metoda bazata pe campul plan si spatial de temperaturi

Metoda este prezentata in Normativul C107/3-2005.

Coeficientul r de reducere a rezistentei termice unidirectionale se calculeaza cu relatia:

r = [-] (9.21)

in care:

A - este aria de calcul, in m², care poate fi un element de inchidere sau o portiune din acesta, pe care se gasesc punti termice liniare si/sau punctuale (agrafe, dornuri, bolturi);

- coeficient specific liniar, care introduce efectul defavorabil al puntilor termice liniare de pe aria A, in W/mK;

l - lungimea puntilor termice liniare, in m;

- coeficient specific punctual, care introduce efectul defavorabil al puntilor termice punctuale, in W/K.

Normativul C107/3-2005 cuprinde tabele cu valorile coeficientilor si pentru diferite alcatuiri constructive si pozitii reciproce ale elementelor anvelopei cladirilor, pentru grosimi uzuale si pentru conductivitati termice conventionale ale materialelor de constructie.

c.Metoda din Normativul C 107/3-2005- Anexa H

Metoda prezinta calculul direct al rezistentei termice corectata pentru o arie A a unui element de constructie cu alcatuire caracteristica neomogena, ca medie aritmetica a rezistentelor termice R_max si R_min, acestea din urma reprezentand:

R_max este rezistenta termica unidirectionala calculata ca medie ponderata pe zonele A_m, cu alcatuiri distincte, paralele cu fluxul termic, in m²K/W;

R_min - rezistenta termica unidirectionala considerand straturile verticale cu grosimea d_j si conductivitatea termica ca medie ponderata cu ariile A_m, in m²K/W.

Procedeul metodei este redat mai jos, pentru o suprafata cu alcatuire neomogena a unui element de constructie conform figurii de mai jos.

Dimensiunile L si H se stabilesc in functie de situatia reala. Lungimea L poate fi 1 m, o travee sau o fatada. Inaltimea H poate fi o fasie orizontala cu inaltimea de 1 m, un nivel sau o fatada.

Pentru calculul efectiv se procedeaza ca mai jos:

- elementul de constructie de arie A = L x H se imparte in fasii (zone) orizontale cu inaltimile a,b, c si d si cu ariile A_a, A_b, A_c si A_d, ca in cazul din figura.

- pe verticala elementul de constructie se imparte in straturile j = 1, 2 si 3 cu grosimile d_j si conductivitatile termice _{aj bj cj} si _dj , respectiv :

_aj in cazul de fata _{a1 a2 a3}

_bj in cazul de fata _{b1 b2 b3}

_cj in cazul de fata _{c1 c2 c3}

Se calculeaza coeficientii de pondere ai ariilor zonelor cu relatiile:

f_a = A_a/A ; f_b = A_b/A ; f_c = A_c/A si f_d = A_d/A [ - ] (9.22)

f_a + f_b + f_c + f_d = 1,0

- se calculeaza rezistentele termice unidirectionale pe zone cu relatiile:

R_a = R_si + +R_se ; R_b = R_si + +R_se R_c = R_si + +R_se ; R_d = R_si + +R_se [ m²K/W ] ( 9.23 )

Exemplu :

R_a = R_si + +R_se ; R_b = R_si + +R_se ;

R_c si R_d se calculeaza la fel.

- se calculeaza conductivitatile termice medii ponderate pe stratul j cu relatii de forma:

_aj f_a + _bj f_b + _cj f_c + _dj f_d [W/MK] (9.24)

Exemplu:

Rezistenta termica maxima se obtine cu relatia de ponderare :

R_max = [m²K/W] (9.25)

Rezistenta termica minima se obtine cu relatia:

R_min = R_si + +R_se [m²K/W] (9.26)

Exemplu :

R_min = R_si + +R_se

Rezistenta termica corectata pe aria de calcul A = L x H se obtine ca medie aritmetica a rezistentelor R_max si R_min :

[m²K/W] (9.27)

Desigur ca avand determinate rezistentele termice corectate pe elemente de constructie, acestea se pot compara cu rezistentele termice minime R _min normate , care sunt date in Normativ C107 (R^' > R _min

B.Rezistenta termica si coeficientul de cuplaj, cu valori corectate pentru zonele vitrate

Rezistenta termica corectata , in m²K / W, care tine seama de alcatuirea zonelor vitrate, formate de regula din toc, cercevele si geam in cazul ferestrelor si din toc, zona opaca si eventual geam in cazul usilor, este data in Normativul C107/3-2005,tabelul V

Pentru alte alcatuiri decat cele din tabel, Normativul C107/3-2005 prezinta o metodologie mai complexa de calcul .

Coeficientul de cuplaj termic corectat este raportul intre aria golului calculata cu dimensiunile nominale si rezistenta termica corectata a elementului vitrat:

[W/K]

Avand in vedere faptul ca ceea ce s-a prezentat mai sus privind determinarea rezistentei termice unidirectionale si a rezistentei termice corectate are aplicabilitate pentru elementele supraterane, se va prezenta in continuare si modul de teterminare a acestor marimi si pentru elementele care se gasesc sub cota terenului, respectiv se va pezenta cazul elementelor in contact cu solul.

C. CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTIE IN CONTACT CU SOLUL

Cazuri caracteristice

a. Placa pe sol

Placa pe sol este un planseu cu o alcatuire constructiva specifica, care reazema direct pe pamant, la nivelul CTS sau peste acest nivel.

In alcatuirea placii pe sol intra toate straturile cuprinse intre cota superioara a pardoselii (± 0,00) si cota superioara a pamantului natural sau a pamantului de umplutura (grosimea f).

Placa pe sol include o placa de beton armat, straturile pardoselii, stratul termoizolant, hidroizolatia orizontala si eventual strat de pietris sub placa.

- coeficient de transfer termic aferent placii pe sol de suprafata A;

z - inaltimea de la fata superioara a pardoselii, la CTS (cota terenului sistematizat);

h - inaltimea de la fata superioara a placii de beton armat la CTS;

U - coeficient de transfer termic aferent peretelui de la parter.

a.1. Rezistenta termica corectata a placii pe sol si respectiv coeficientul de transfer termic corectat = , se determina cu relatia :

[ W / m² K ] ( 9.28 )

in care :

A - aria incaperii sau a intregului parter [ m² ] ;

l - lungimea conturului exterior al cladirii, aferente suprafetei A [ m ] ;

R₁ - rezistenta termica unidirectionala a tuturor straturilor cuprinse intre cota ± 0,00 si cota stratului invariabil CSI [ m² k / W ] ;

CSI - cota stratului invariabil, respectiv nivelul la care temperatura in pamant este constanta tot timpul anului (nivelul pana la care se resimt oscilatiile anuale ale temperaturilor exterioare).

Cota CSI este considerata la adancimea de 7,0 m de la CTS .

Tp - temperatura pamantului la cota CSI, care are urmatoarele valori

Zona I = + 11 ^o C

Zona II = + 10 ^o C

Zona III = + 9 ^o C

Zona IV = + 8 ^o C

- diferenta de temperatura intre T_i si T_P ;

diferenta de temperatura intre T_i si T_e ;

- coeficientul liniar de transfer termic aferent conturului exterior al cladirii in [ W/ mk ] - determinat conform tabelelor 1 . ..10 din normative C107/5-2005

R₁ = [ m² k / W ] ( 9.29 )

= f

Valorile si se pot calcula atat pentru fiecare incapere in parte cat si pentru intraga suprafata a paterului .

Daca detaliul de alcatuire a soclului este acelasi pe tot conturul exterior al cladirii, la calculul valorilor si pentru ansamblul cladirii, in locul termenului , considera urmatoarea forma , in care P este perimetrul cladirii .

Relatiile de calcul de mai sus sunt precum si tabelele aferente sunt valabile pentru incaperile incalzite amplasate peste CTS, avand : 0,20 m ≤ z ≤ 1,50 m .

Variatia conventionala a temperaturilor in sol, considerata in calcul precum si valorile aferente portiunilor d si d, cu valorile conductivitatile aferente sunt prezentate in figura de mai jos.

Conductivitatea termica de calcul aferenta stratului de umplutura de pamant este aceeasi cu a lui stratului d respectiv, = 2,0 W/(mK)

b. Subsol incalzit, partial ingropat

Rezstenta termica coerectata a peretilor subsolului ( ), se refera exclusiv la portiunea subterana a acestora, pe inaltimea z, intre CTS si cota superioara a pardoselii de la subsol.

Pentru zonele de pereti exteriori ai subsolului de peste cota CTS, se aplica relatiile de calcul folosite la peretii exteriori curenti .

Pentru situatiile curente, rezistenta se determina prin dubla interpolare sau extrapolare a valorilor din tabelul 11 din Normativ C 107/5 - 05, in functie de " h " si de rezistentele unidirectionale R₂ si R₃ .

R₃ = [ m² k / W ] ( 9.30 )

= g

Rezistenta termica corectata a placii subsolului si respectiv coeficientul de transfer termic corectat , se determina relatia

[ W / m² K ] ( 9.31 )

R₂ =     [ m² k / W ] (9.32 )

Semnificatia termenilor din relatiile de mai sus este aceeasi ca si la placa pe sol.

Coeficientii liniari de transfer termic se determina din tabelul 11 al Normativului C 107

Relatiile de calcul de mai sus sunt valabile pentru incaperile incalzite amplasate partial sub CTS :

- demisoluri avand z ≥ 0,20 m .

- subsoluri avand z ≤ 2,50 m .

Avand calculate ariile zonelor caracteristice ale elementelor de constructie (suprafata opaca a peretilor exteriori, suprafata tamplariei exterioare in functie de specificul si tipul acesteia, suprafata planseului sub terasa sau planseu de pod dupa caz, suprafata planseului peste subsol sau placa pe sol), rezistentele termice corectate ale acestor suprafete, am determinat pe _j - factorul de corectie al temperaturilor exterioare ariilor A_j si volumul incalzit, putem determina factorul G₁ - componenta energetica a coeficientului global de izolare termica.

Avand determinata si componenta de calitate a coeficientului global de izolare termica, respectiv factorul G₂, se poate trece la determinare coeficientului global de izolare termica, respectiv: G = G_l + G₂

Asa cum s-a precizat in relatia (9.8) din cursul nr.5, nivelul de izolare termica globala a cladirii este corespunzator, daca se realizeaza conditia:

G ≤ GN [W/(m³K)];

Aceasta relatie este valabila pentru cladiri cu destinatia de locuinte.

Pentru cladiri cu alta destinatie conditia de realizarea a nivelului de izolare termica globala a cladirilor se determina pe baza relatiei:

(9.33)

se ia in considerare in calcul doar atunci cand suprafata peretilor transparenti sau translucizi reprezinta cel putin 50% din suprafata elementelor verticale de inchidere.

Valorile lui sunt precizate in tebelul 3 al normativului C107/2-2005, in functie de categoria cladirii, de indicele solar, .

(9.34)

Aceasta relatie este aceeasi cu cea precizata pentru G1,in cadrul cursului anterior, respectiv

in care semnificatia termenilor este aceeasi, respectiv:

- este volumul incalzit al cladirii sau parti din cladire, in m ;

- este aria elementului de constructie j prin care se va produce schimb de caldura, in m2 ;

- factorul de corectie al temperaturilor exterioare ariilor A_j ;

- rezistentele termice specifice corectate a elementelor anvelopei, in m²K/W;

(9.35)

in care

- aria suprafetelor componentelor opace ale peretilor verticali sau care fac cu planul orizontal un unghi mai mare de 60˚, aflati in contact cu exteriorul sau cu un spatiu neincalzit, in m2, calculata luand in considerare dimensiunile interax;

aria suprafetelor planseelor de la ultimul nivel (orizontale sau care fac cu planul orizontal un unghi mai mic de 60˚), aflate in contact cu exteriorul sau cu un spatiu neincalzit, calculata luand in considerare dimensiunile interax, exprimata in m2;

aria suprafetelor planseelor inferioare aflate in contact cu exteriorul sau cu un spatiu neincalzit, calculata luand in considerare dimensiunile interax, exprimata in m2;

aria suprafetelor peretilor transparenti sau translucizi, aflati in contact cu exteriorul sau cu un spatiu neincalzit, calculata luand in considerare dimensiunile nominale ale golului din perete, exprimata in m2;

P - perimetrul exterior al spatiului incalzit aferent cladirii, aflat in contact cu solul sau ingropat in sol, in m;

V - volumul incalzit, in m3, calculat pe baza dimensiunilor interioare ale cladirii;

Coeficientii a, b, c si e sunt considerati coeficienti de control si reprezinta rezistentele termice medii corectate pentru elementele anvelopei cladirii de arie A1, A2, A3, A4 iar d este transmitanta termica liniara maxima pe perimetrul P al cladirii la nivelul soclului.

Valorile acestor coeficienti sunt precizate in tabelul 1 si tabelul 2 al normativului C107/2-2005 respectiv tabelele nr. 11.5 si 11.6 din indicativul MC 001/1, pentru doua categorii de cladiri in functie de durata de ocupare (cu ocupare continua-crese, spitale, internate si cu ocupare discontinua-scolile,amfiteatrele,saliledespectacol,cladirileadministrative,restaurante,etc), de clasa de inertie termica si de zona climatica de iarna a amplasamentului.

Avand determinat coeficientul global de izolare termica in functie de tipul cladirii si verificare nivelului de izolare termica, se poate trece la determinarea celui de al doilea termen al relatiei cantitatii de caldura, respectiv numarul anual de grade zile de calcul.