SUBSOLURI

SUBSOLURI

1. NOTIUNI GENERALE

Subsolul reprezinta spatial construit sub cota zero, situat partial sau total sub cota terenului amenajat si se poate realiza ca subsol tehnic sau subsol general .

Din punct de vedere tehnico-economic subsolurile ridica probleme uneori mai greu de rezolvat privind iluminatul si ventilarea naturala, izolarea hidrofuga, etc; existenta unui subsol conduce la cresterea costului constructiei cu aproximativ 5 . .6%. Din aceste considerente subsolurile se prevad numai in conditii impuse de :

- adancimea mare la care se gaseste cota de fundare, situatie in care sapaturile pentru fundatii au volum mare si deci, amenajarea unor spatii utile subterane este nu numai posibila ci si indicata;

- constructia are anumite functiuni a caror amplasare in subsol este posibila (centrale termice, spalatorii, garaje, anexe gospodaresti etc);

- instalatiile aferente cladirii (tehnico-sanitare, incalzire etc) necesita spatii mari si trasee vizitabile.

2. TIPURI DE SUBSOLURI

a.) Subsol construit utilizabil

Asa cum s-a precizat mai sus in cazul cladirilor cu un regim de inaltime redus, dar a caror functionalitate impune existenta unor spatii pentru amplasare centrala termica, garaj, anexe sau spatiu depozitare, se realizeaza subsoluri generale (sub toata cladirea) sau partiale (pe o anumita portiune din suprafata cladirii).

In cazul cladirilor inalte si mai ales in zone cu grad ridicat de protectie antiseismica, acestea trebuie incastrate in teren pe o adancime de 1/8 . .1/10 din inaltimea lor. In aceste situatii realizarea unor subsoluri (chiar subsoluri etajate), este justificata cu atat mai mult cu cat acestea pot cuprinde si alte functiuni cum sunt: spatii comerciale, ateliere, expozitii, servicii pentru populatie , parkinguri etc .

Dezvoltarea cladirilor in adancime respectiv realizarea de subsoluri etajate este si o consecinta a cresterii inaltimii suprastructurii: sporind incarcarile ce trebuie preluate de catre teren, se coboara si nivelul de fundare, asigurandu-se si incastrarea necesara pentru satisfacerea cerintelor de proiectare antiseismica .

b.) subsol tehnic Atunci cand realizarea unui subsol construit utilizbil nu se justifica dar exista retele tehnico-sanitare care trebuie amplasate in spatii vizitabile, se recurge la executarea unui subsol tehnic, cu inaltime redusa.

Subsolul tehnic este de obicei partial, fiind utilizat numai pentru amplasarea si vizitarea conductelor pentru instalatii. In general se realizeaza sub forma unui coridor central circulabil in lungul cladirii cu inaltimea utila de 1,80 - 2,00 m pentru conductele principale din care se prevad canale transversale pentru conducte ramificate, vizitabile (cu inaltime de (1,00 - 1,20 m) sau nevizitabile .

Avand in vedere ca sunt necesare multe canale pentru o cladire, fiecare fiind realizat din fundatii, pereti si plansee, rezulta o investitie relativ ridicata pentru realizarea lor. In aceste conditii desigur ca devine mai avantajoasa solutia de subsol general (sub toata cladirea),chiar daca asa cum s-a prezentat mai sus rezulta o crestere a investitiei (5 -6 %), insa cu avantaje certe in ceea ce priveste verificarea si intretinerea instalatiilor si folosirea subsolului si in alte scopuri functionale.

In cladiri cu alte destinatii decat locuinte, amplasate pe terenuri cu nivelul ridicat al panzei freatice pentru care realizarea de subsoluri, chiar subsoluri tehnice ar necesita realizarea de hidroizolatii costisitoare, se adopta solutia cladirilor fara subsol construit, iar conductele pot fi dispuse in canale tehnice, acoperite cu placi prefabricate demontabile din beton sau din tabla. Canalele tehnice pot fi amplasate in lungul zidurilor exterioare sau a zidurilor mediane, catre interior.

Cladire fara subsol, amplasata pe teren cu nivel ridicat al panzei freatice

- fundatii izolate; 2 -canal controlabil pentru conducte tehnico-sanitare; 3 -pardoseala; 4 -umplutura pamant; 5- trotuar

Desigur, unele cladiri se proiecteaza fara subsol construit, deoarece acesta nu se justifica economic, de exemplu: constructiile rurale cu pardoseala dispusa direct pe pamant, atelierele si depozitele cu incarcari dinamice mari la primul nivel, cladirile amplasate pe terenuri cu nivelul ridicat al panzei freatice pentru care ar fi necesare hidroizolatii costisitoare .

2. ILUMINAREA SI VENTILAREA NATURALA A SUBSOLURILOR

Pentru asigurarea parametrilor tehnici functionali, in conditii economice privind consumul de energie se recomanda solutii de iluminare si ventilare naturala a subsolurilor.

Iluminarea si ventilarea directa se pot rezolva prin urmatoarele solutii :

a. ridicarea cotei 0,00 a pardoselii parterului si prevederea unor ferestre la cel putin 30,0 cm deasupra trotuarului cladirii (demisol)- fig.9.2.a

b. realizarea unor curti de lumina in lungul unor pereti exteriori ai cladirii prevazuti cu ferestre amplasate sub nivelul trotuarului . Curtea de lumina poate fi deschisa sau inchisa (acoperita). Acoperirea pentru curtile de lumina amplasate in spatii necirculabile se face cu diverse materiale transparente (sticla sau mase plastice); curtile de lumina amplasate in zone circulabile (la subsoluri amenajate ca spatii pentru depozitare) se acopera cu elemente metalice (gratare, chepenguri etc ) - fig.9.2.b

Indiferent de tipul structurii, subsolul se prevede pe contur cu pereti din beton monolit sau chiar din panouri mari prefabricate. In cazul structurilor cu diafragme, acestea se continua in peretii de subsol a caror rigiditate si capacitate portanta trebuie sa fie cel putin egale cu cele de la parter.
In cazul structurilor in cadre, stalpii se continua pana la fundatii.
Peretii exteriori ai subsolului, din beton monolit, se realizeaza intre stalpi in asa fel ca fata exterioara a peretelui sa fie in acelasi plan cu latura exterioara a stalpilor, iar peretii interiori ai subsolului pot fi din materiale usoare (zidarie, panouri prefabricate) sau din beton monolit, pozitia acestora fiind determinata

din considerente functionale.

Se recomanda ca grosimea minima a peretilor de subsol portanti sau autoportanti din beton monolit sa fie de 30 cm pentru peretii exteriori, respectiv de 20 cm pentru peretii interiori.

Betonul folosit pentru peretii exteriori de rezistenta este de clasa minima Bc 15 (C8/10), cu armatura din otel-beton sub forma de retea (plasa), barele verticale avand diametrul de minim 10 mm, iar cele orizontale de 8 mm.

Planseul peste subsol se executa din beton armat turnat monolit sau din elemente prefabricate . Peretii din beton armat monolit formeaza impreuna cu peretii subsolului o cutie rigida care asigura in conditii bune transmiterea incarcarilor de la elementele de rezistenta la teren, avand un rol deosebit de important mai ales in cazul constructiilor situate in zone cu grad seismic ridicat, precum si in cazul terenurilor sensibile la umezire ori contractile.