CONTACTOARE ELECTROMAGNETICE - Clasificarea contactoarelor electromagnetice

CONTACTOARE ELECTROMAGNETICE

Contactorul electromagnetic este definit ca un aparat de comutatie elec­tro­mecanica, actionat altfel decat manual (de un electromagnet la joasa tensiune), cu o singura pozitie de repaus, capabil sa stabileasca, sa suporte si sa intrerupa curenti nominali si curenti mai mari decat cei nominali, dar care apar in mod normal (nu curenti de scurtcircuit). Este destinat in vederea efectuarii unui mare numar de comutatii in sarcina (10⁵ - 10⁶) si unui numar si mai mare de comutatii fara sarcina (10⁷).

Contactoarele sunt aparate de comutatie care pot realiza operatiile de in­chi­dere, deschidere si comutare a unor circuite ca urmare a unei comenzi date de un releu, de un traductor sau de operatorul uman, la anumiti parametri electrici prestabiliti. Ele pot fi actionate de un operator, prin utilizarea unui buton de co­manda montat in apropierea aparatului sau de la distanta.

Contactoarele se caracterizeaza prin faptul ca ele conecteaza un circuit sub actiunea comenzii si mentin inchis circuitul atata vreme cat dureaza aceasta comanda (adica au contactele principale normal deschise - ND). Astfel de apa­ra­te au functia de ruptor. Mai putin utilizate sunt contactoarele cu functie de con­junctor (care au contactele de forta normal inchise -NI).

Contactoarele trebuie sa poata suporta trecerea prin ele, un timp scurt, a curentului de scurtcircuit si sa deconecteze supracurentii de ordinul 4-6 ori cu­rentul nominal. Contactoarele si ruptoarele au o capacitate de rupere redusa insa au rezistenta mecanica foarte buna, asigurand un numar mare de manevre cu frec­venta de comutare ridicata. Aceste aparate pot fi de curent continuu, cu­rent alternativ sau mixte. La aparatele in regim mixt, contactele principale func­tioneaza in curent continuu, iar bobina de excitatie in curent alternativ sau in­vers.

Clasificarea contactoarelor electromagnetice

Exista mai multe criterii de clasificare a contactoarelor electromagnetice. Dintre acestea cele mai importante sunt:

A. Dupa felul curentului comutat (din circuitul cailor principale de cu­rent):

-contactoare de curent alternativ, monofazate sau trifazate.

-contactoare de curent continuu.

B. Dupa felul curentului din circuitul de comanda (curent de excitatie):

-comandate in curent continuu;

-comandate in curent alternativ monofazat sau trifazat.

C. Dupa numarul polilor:

-monopolare;

-multipolare.

D. Dupa sistemul de actionare:

-electromagnetice;

-electropneumatice.

E. Dupa felul miscarii contactelor:

-cu miscare de translatie pe orizontala (cazul contactoarelor de c.a. in aer);

-cu miscare de rotatie (cazul contactoarelor de c.c.);

-cu miscare combinata, de rotatie si translatie (cazul contactoarelor de c.a. de curenti mari);

-cu miscare de translatie pe verticala (cazul contactoarelor in ulei).

F. Dupa tipul sarcinii (conform recomandarii CEI 158/1 si STAS 4479/74): Contactoarele de curent alternativ se clasifica in 4 grupe:

. AC1 - pentru comanda receptoarelor cu sarcini neinductive sau slab inductive

. AC2 - pentru pornirea motoarelor cu inele de contact si la franarea prin contracurent;

. AC3 - pentru pornirea motoarelor in scurtcircuit si la oprirea acestora in plin mers;

. AC4 - pentru pornirea motoarelor in scurtcircuit la mersul cu locuri si la inversarea sensului de rotatie al motoarelor.

Contactoarele de curent continuu se clasifica in 5 grupe:

. DC1 - pentru comanda receptoarelor cu sarcini neinductive sau slab inductive;

. DC2 - pentru pornirea motoarelor cu derivatie sau pentru pornirea aces­tora in plin mers;

. DC3 - pentru pornirea motoarelor derivatie la mersul cu socuri si la inversarea sensului de rotatie al motoarelor;

. DC4 - pentru pornirea motoarelor serie si oprirea acestora in plin mers;

. DC5 - pentru pornirea motoarelor serie la mersul cu socuri si la inver­sa­rea sensului de rotatie in plin mers al motoarelor.

G. Din punctul de vedere al rezistentei mecanice la uzura a contactelor, contactoarele se clasifica in functie de durata de serviciu in gol (fara sarcina), exprimata prin numarul de actionari minime, astfel:

Tabel 2.1. Numarul minim de actionari.

Din punct de vedere constructiv, contactorul electromagnetic este alcatuit din urmatoarele elemente: organul motor (electromagnetul), resortul antagonist, polii principali, caile de curent, camerele de stingere, contacte auxiliare (con­tac­te normal inchise si deschise, necesare automentinerii, semnalizarii si inter­blo­ca­jului) si carcasa aparatului, ca suport material pentru elementele active.